Întrebare: Cum te rogi prin centrul grupului dacă nu simți acest centru?

Răspuns: Rugați-vă cât puteți pentru moment. O persoană se naște lipsită de orice înțelegere, ca un animal, trei kg care ies din mamă și care încep să se dezvolte. Puțin câte puțin, ea se dezvoltă și devine mai înțeleaptă deoarece ea înțelege și resimte mai mult.

Totul începe mereu de la zero. Lucrul principal este calitatea și efortul. ”Putem dobândi lumea noastră într-o oră”. Asta înseamnă că o persoană restricționează și concentrează micul său efort în locul potrivit și creează o pârghie. Deși ea are puțină energie și nu poate să ridice o sarcină grea, poate să o ridice în cazul în care crește lungimea mânerului pârghiei.

Asta înseamnă că o abordare înțeleaptă poate scurta timpul și poate ajuta pe cineva să câștige forță. În trecut, sarcinile erau ridicate pe nave printr-un sistem de lanțuri și scripete. Multe lanțuri au fost trase, dar ele au fost în măsură să ridice tone de încărcătură.

Este același lucru în munca spirituală. Nu pot să-l abordez direct pe Faraon și toată această confuzie. Dar mi s-a dat o șansă să organizez un cerc de corpuri fizice în această lume, într-o stare în care sunt total detașat de spiritualitate și din care nu fac parte. Apoi, eu sunt în măsură să încep să mă gândesc la conexiunile fizice cu mintea mea corporală, practic plecând de la zero, dar nu încă din punct de vedere mental sau spiritual.

Ni s-a dat o astfel de oportunitate la toate nivelurile. Dacă mă concentrez pe centrul grupului, prin garanție reciprocă, responsabilitate reciprocă, atenția și susținerea celorlalți, în conexiune între noi, împreună cu profesorul și cărțile de Cabala, îmi pot concentra efortul relativ mic pe care pot să-l fac, pe un mic punct și astfel să pătrund.

Dar, dacă risipesc eforturile mele, asta nu mă va duce la nimic; rezultatul va fi un șarpe. Acest mic punct determină care va fi rezultatul, un șarpe sau un băț. Acest punct este concentrat pe centrul grupului, unde dorim să aducem plăcere Creatorului.

Diseminarea se bazează pe faptul de a fi un singur om cu o singură inimă. Centrul grupului este unica noastră inimă comună. Trebuie să reflectăm la această opțiune, cu privire la această formă. Dar, dacă umblu în direcții fără sfârșit, nimic nu va merge. Voi efectua numeroase acțiuni, care în cele din urmă, se vor acumula, de asemenea, dar foarte lent. Nu câștig nimic și nu scurtez timpul.

Întrebare: De ce depinde concentrarea pe o singură acțiune?

Răspuns: Depinde de munca comună, de focalizare, de susținerea reciprocă, unde toată lumea se concentrează în inimă și minte în centrul nostru și conexiunea noastră reciprocă.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 20.04.2014, Shamati 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, natura nu ne lasă să respirăm: războaie, crize și catastrofe. Pe de altă parte, în grupul mondial, nu putem ajunge la un acord pe proiectele de diseminare. În plus, numărul prietenilor nu a crescut. Avem destul timp pentru a face ceva?

Răspuns: Puterea noastră nu e în cantitate, ci în calitate. Că suntem puțini, nu este important; să nu ajungem la un acord, asta-i o mare problemă.

Nici măcar nu trebuie să ne gândim la numărul persoanelor; câți vin, pleacă sau rămân. Sarcina noastră nu este de a primi, în acest an, să spunem, un milion de persoane în jurul nostru. Sarcina noastră este ca micul nostru grup să fie conectat la Creator pe de o parte și la societate, la lume, pe de altă parte. În primul rând trebuie să fie corect calitativ și este lucrul principal.

În al doilea rând, lipsa noastră de succes a atrage oameni la noi nu înseamnă că nu putem să-i găsim în lume. Nu vă plângeți că nimeni nu vrea să învețe, că nimeni nu vrea să avanseze; oamenii vin și pleacă. S-ar putea ca noi să fim vinovați de a nu vorbi într-o manieră interesantă și ușor de înțeles; noi nu lăsăm o persoană să simtă că are nevoie să dăruiască și să facă o investiție.

Noi nu îi arătăm beneficiul și progresul; nu îi explicăm că această caracteristică de dăruire este cea mai utilă, cea mai de dorit, atât personal cât și general. Dedicăm puțină atenție muncii cu prietenul care vine, astfel ca el să înțeleagă că, pentru omenire și pentru el, nu este altă cale.

În plus, dacă vorbim despre asta, poate într-un limbaj prea tehnic, nu ne interesează dacă va intra într-o persoană, să devină cunoștințele sale personale. Problema aici este în grup și nu în prietenii care vin și pleacă. Dacă grupul se plânge că mulți îl părăsesc, asta înseamnă că nu am găsit un mijloc de a munci cu oamenii.

Din Lecția zilnică de Cabala, 24.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminare, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă aranjez viața mea fizică, cadrul meu corporal conform cadrului spiritual, adică servesc societatea, servesc lumea, sunt implicat în diseminare și sunt îngrijorat să am sprijinul care mă va trezi, este ceea ce numim transformarea acestei lumi într-un model de ascensiune spirituală.

Muncesc doar ca să pot avea posibilitatea de a învăța. Învăț doar ca să știu ce să fac, să avansez spre obiectiv. Este scris că trebuie să fiu în Arvut, să fiu într-un grup prin libera mea alegere, deci încerc să realizez asta. Este necesar să diseminez, deci ies și diseminez. În acest mod, fac din această lume un cadru spiritual.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 20.04.2014, Shamati 59, Despre băț și șarpe

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce un Partzuf devine ”rafinat” și respinge Lumina atunci când primește 20% din Lumină și înțelege că nu poate primi mai mult? Nu este mai bine să aibă 20% decât să nu obțină nimic?

Răspuns: Nu există măsuri de tranziție în spiritualitate: este totul sau nimic. Imaginează-ți că-i spui soției tale că o iubești 20%. Îți poți imagina cum îți va răspunde?

Ceva de genul ăsta pur și simplu nu poate fi. În iubire și dăruire, în dăruire și în inimă, este imposibil să dai o parte și nu restul. Nu poate exista compromis aici. Compromis poate să fie totul, mai puțin adevărata ură și adevărata iubire, care sunt Achoraim (spatele) și Panim (fața) din aceeași adeziune.

Întrebare: Dar noi ne ridicăm progresiv și creștem. Deci, cum este posibil?

Răspuns: În ascensiunea voastră progresivă, doriți mereu să riscați. Nu luați jumătate sau un sfert, ci investiți întreaga voastră energie altfel nu vă ridicați.

Întrebare: Dar nu sunt familiarizat cu următorul nivel.

Răspuns: Este ceea ce numim a merge cu credință deasupra rațiunii, ochii închiși. Se poate să acceptați 20% într-o situație, după calcul, să spunem Galgata, dar 20% corespund a 100% din puterea voastră. Dacă doriți să reușiți în avansarea spirituală sau chiar în iubirea corporală, fără îndoială, trebuie să arătați că îi dați întreaga voastră putere.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 04.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Tzimtzum este prima noastră activitate fără de care este imposibil să ieșim în lumea spirituală?

Răspuns: Un tzimtzum (restricție) este prima condiție care diferențiază această lume de lumea superioară și diferențiază o intenție de a primi de o intenție în scopul de a dărui.

În acest mod, eu ies de la o percepție a realității fizice în care sunt acum, ca întreaga omenire și traversez Machsom (bariera) care este în fața mea pentru a începe să simt și să trăiesc de cealaltă parte.

Tzimtzum determină de ce parte a frontierei lumii spirituale mă găsesc. Machsom este un obstacol potențial, un nivel potențial, deasupra căruia este necesar să sar pentru a intra în noua dimensiune, noua lume. Și este posibil să o fac grație unui Tzimtzum al dorințelor. Un Tzimtzum necesită o pregătire progresivă și un mare efort cu o mare nevoie de a avansa spre percepția unei noi vieți, în care vreau sa fiu condus în afara mea, dincolo de natura mea.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.04.2014, Shamati 141

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, ”Leviticul”, 02:11: Nici o ofrandă, pe care o veți aduce Domnului, nu va fi făcută cu aluat; nu veți face nici aluat, nici miere, arse ca ofrandă adusă Domnului.

”Nici o ofrandă, pe care o veți aduce Domnului, nu va fi făcută cu aluat” înseamnă că este interzis să permitem dorinței noastre de primire să fermenteze și să crească. Trebuie să rămână în forma sa originală.

În lumea corporală, timpul pentru ca făina să se conecteze cu apa în procesul de fabricație a pâinii nedospite nu trebuie să fie mai mare de 18 minute, astfel că procesul de fermentare nu va porni.Această perioadă are o rădăcină spirituală, deoarece este făcută din 9 Sfirot ale Luminii Directe (Ohr Yashar) și 9 Sfirot ale Luminii Reflectate (Ohr Hozer), pe care o putem stabili fără a lua în considerare a zecea Sefira. Nu o putem corecta și o lăsăm pur și simplu.

Din ”Secretele Cărții Eterne”, kab.tv, 27.11.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Rabash scrie: ”Nu există altă alegere decât să se roage Creatorului să-i dea un pic de viață, astfel va simți că este grav bolnav și că are nevoie să vindece sufletul.” Care este această cerere și această senzație?

Răspuns: Eu văd cum sunt conectați prietenii mei. Ei ies împreună pentru o anumită activitate, se ajută, se simt aproape, se înțeleg unii pe alții. În timp ce, atunci când mă alătur lor, nu simt nici o conexiune cu ei, nici participare reciprocă. Sunt mereu atras spre singurătate. Nu am chef să fiu cu cineva. Ce pot face?

Deci, eu cer Creatorului să-mi arate cât de rău este să fii un astfel de individualist, detașat de ceilalți, fără să simți pe nimeni. Eu ascult cum își vorbesc unii cu alții, cum pot ei să fie aproape.

Ei se stimulează reciproc și merg afară pentru sarcini, pentru diseminare și eu nu. Nu sunt entuziasmat când îi privesc. După cum pare, eu sunt mai aspru decât ei, mai egoist. Și vreau să fiu integrat în conexiunea lor. Altfel, aș putea să stau alături de ei, dar să nu fiu în interiorul grupului.

Să presupunem că grupul nostru principal are 400 de oameni. Câți dintre ei vor cu adevărat să se conecteze? Poate că 30 sau 40. La urma urmei, ei nu acționează doar ca participanți, ci ca cei care doresc să se conecteze și să simtă că prin asta, ei descoperă forța superioară ca un singur om cu o singură inimă; este condiția pentru a descoperi Creatorul.

Și, eu nu simt asta! Nu aud decât despre necesitatea de conectare, dar nu o simt. Aud cum prietenii se unesc, planifică o activitate de diseminare, și eu îmi spun: ”Ei bine, data viitoare mă alătur lor. Acum nu este momentul. Am lucruri mai importante de făcut!”

Mă angajez chiar, în mod deliberat, în lucruri pentru a găsi o justificare a absenței mele. În final, văd că nu am corecție la nimic. Deci, eu cer Creatorului să-mi dea o senzație rea, recunoașterea răului în separarea mea de prieteni, astfel încât să fiu în măsură să decid că trebuie să mă conectez. Este ceea ce numim ”recunoașterea răului„, clarificarea.

Ar putea să fie faptul că mă tem că este rău pentru mine să nu fiu conectat cu prietenii și că nu merg spre ei. Ar putea să fie faptul că eu remarc că ei sunt mai avansați și că sunt gelos pe ei, și că măreția grupului trebuie să mă tragă înainte. Nu cer să sufăr, mai degrabă pentru recunoașterea naturii mele rele.

Desigur, nu este agreabil, dar această neplăcere evocă o mare bucurie în mine, deoarece asta mă eliberează și mă salvează de situația în care mă găsesc. Altfel, va trebui să mor în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 23.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabash, ”Trei rugăciuni”: Când Moise a venit să vorbească ”în numele Tău”, ceea ce înseamnă că ar trebui să muncească pentru binele Creatorului, ”răul a ajuns la acești oameni”, adică ei au devenit mai răi. Asta înseamnă că, înainte ca Moise să vină să le vorbească, a fost nevoie să lucreze doar pentru iubirea cerului, erau angajați în lucrarea lui Dumnezeu și credeau că erau drepți.

Ei au avut puterea și energia pentru a munci pentru că era clar pentru cine munceau. Dar, după ce Moise a venit cu mesajul că era nevoie să muncească în scopul de a dărui, au devenit răi. Astfel, pentru ei, era de preferat să nu se angajeze în munca ”Lo Lishma”.

Vedem că mulți oameni care vin să studieze simt forța, dorința și motivația egoistă. Asta continuă până când ei sunt impresionați de munca reală și înțeleg că asta trebuie să fie total deasupra egoului și împotriva lui.

Atunci puterea lor dispare. Până atunci ei erau aprigi, determinați și plini de energie și brusc, totul dispare și pierd puterea de a face ceva. Cu ce energie pot munci, cu ce carburant? Apoi, cu toții cad și doar cei care pot avansa trăgând puterea dăruirii și cei care sunt pregătiți pentru acțiuni în scopul de a dărui pot trece la un alt combustibil, la energia dăruirii.

Întrebare: Care este combustibilul alternativ de dăruire?

Răspuns: Combustibilul de dăruire este respectul pentru Creator, măreția Superiorului. Prin urmare, trebuie să simțim măreția grupului, măreția profesorului și a tuturor cabaliștilor din trecut, și apoi măreția Creatorului.

Constant, trebuie să muncim asupra acestei grandori și asupra aprecierii sale și prin asta, vom putea primi puterea de a avansa.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Psalm, 27:3 : Dacă o armată s-ar năpusti asupra mea, inima mea nu va cunoaște teama; dacă războiul se ridică împotriva mea, chiar și atunci îmi păstrez încrederea.

Dacă o persoană își amintește că totul provine de la o singură forță, că nu există nimeni în afară de El, și știe cum să se refere la asta, atunci descoperă că lupta este doar pentru dezvăluirea Creatorului și că nu există altă luptă.

Nu trebuie să luptăm împotriva obstacolelor, care este, într-adevăr, ca lupta cu morile de vânt, ci trebuie mai degrabă să combatem ascunderea, în timp ce noi ne apropiem de Creator, de nu există nimeni în afară de El și trebuie să ne agățăm de El cu toate puterile noastre. Nu trebuie să lăsăm diferite perturbații să ne tulbure și să ne distragă de la direcția corectă.

Întregul război este doar împotriva ascunderii. Nu poate face nimic ființa creată în creație, doar să reveleze forța superioară. Astfel, noi ne debarasăm de toate necazurile și problemele noastre, care sunt rezultatul ascunderii și influenței Luminii Superioare asupra noastră, devenim atunci vase de dăruire. Astfel, urcăm nivelurile de corecție până la adevăratul final al corecției, adică până la dezvăluirea completă.

Nu trebuie să uităm că munca împotriva ascunderii este munca în vasele noastre, astfel ca ele să fie adaptate pentru revelație. Dacă eu văd că sunt în sistemul de ascundere care operează împotriva mea pentru a-mi da o șansă să mă exercit, atunci descopăr că adevărata ascundere este mâna lui Dumnezeu, care a pregătit-o pentru mine.

Nu cer să dispară ascunderea, cer doar forța de dăruire, chiar dacă Creatorul este ascuns. Nu mă aștept ca ascunderea să fie eliminată, ci doar să fiu capabil să muncesc în ascundere la fel ca în dezvăluire.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 22.04.2014

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Psalmul 24: “Domnului aparține pământul și tot ce include el, lumea și cei care o locuiesc. Deoarece El este Cel care l-a întemeiat pe mări și l-a întărit peste râuri. Cine se va urca pe muntele Domnului? Cina va sta în locul Său sfânt? Cel ce are mâinile curate, inima pură, care nu a luat numele Meu în deșert, și nu pregătește jurăminte înșelătoare: acela va obține binecuvântarea Domnului, bunăvoința de la Dumnezeul mântuirii lui. Acesta este destinul celor care-L slăvesc, a celor care caută fața Ta, lui Iacob. Selah!

Ridicați porțile, căpetenii, vă ridicați porțile vechi pentru ca să intre Împăratul slavei! ”Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul Cel tare și puternic, Domnul, viteaz în război. Ridicați porțile, căpetenii, vă ridicați porțile vechi, pentru ca să intre Împăratul slavei! ”Cine este acest Împărat al slavei?”

Domnul oștirilor, El este Împăratul slavei!” Selah

Ar trebui să încercăm să ne imaginăm ce revelație are nevoie să atingă o persoană, pentru a vorbi astfel. Domnului aparține pământul…lumea și cei care o locuiesc, asta înseamnă că el revelează că aceasta este dominația superioară.

Cine se va urca pe muntele Domnului, el s-a urcat și a atins nivelul de echivalență cu Creatorul și acum, cine va sta în locul Lui cel sfânt? Ar putea să facă asta prin cel ale cărui mâini sunt fără pată, toate nivelurile Luminii de Hassadim, și cel care are o inimă pură, adică cel care muncește deja cu dorința de primire în scopul de a dărui, care este numită Lumina Hochma.

El a corectat deja tot răul care a fost revelat, un răspuns la: care nu a luat numele Meu în deșert, și nu pregătește jurăminte înșelătoare. Totul este grație forței pe care a primit-o de Sus și nu grație propriilor forțe; acela va obține binecuvântarea Domnului, bunăvoința de la Dumnezeul mântuirii lui.

Apoi, vă ridicați … porțile, înseamnă porțile inimii. Întreaga dorință a unei persoane care crește de la un capăt la altul spre Malchut de Ein Sof (Infinit) și devine în scopul de a dărui, poate chema acum Creatorul Împăratului slavei și cuvântul ”Selah” înseamnă că noi atingem deja Malchut, adică atingem măsura adevărului.

Este imposibil să muncim cu măsura adevărului dacă nu o facem prin alte măsuri: pace, dreptate și milă. Dar, atunci când Regele David folosește cuvântul ”Selah”, atinge deja măsura adevărului.

Din pregătirea Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→