Întrebare: Ce trebuie să consider ca cel mai important lucru în viața mea? La ce trebuie să fiu atent mai întâi?

Răspuns: Atenția ta trebuie să fie îndreptată către un singur lucru: rugăciunea pentru ceilalți. Ca oamenii să se simtă bine în unitate, bine deoarece Creatorul le aduce bine și se bucură de el.

Întrebare: Iar problemele din celelalte sfere ale vieții mele?

Răspuns: Pare că rugăciunea ta nu este încă întreagă. Creatorul vrea să o perfecționezi, și de aceea El te îmboldește din când în când, îndreptându-te către scop. Dacă nu ești destul de sensibil sau ai pielea groasă sau ești încăpățânat, atunci trebuie să ai parte de niște nuanțe pentru tablou adăugate pentru a da vectorul dorit. Într-adevăr, cu cât avansezi mai mult spre scop, cu atât mai exacte trebuie să fie corectările. Deci, cu fiecare pas, imboldurile vor fi mai sensibile pentru a te ghida în mod exact de-a lungul drumului.

Întrebare: Cum pot să le folosesc?

Răspuns: Trebuie să le acceptăm cu dragoste. Până la urmă, ele sunt ca indicațiile navigatorului care te conduce pe drum. Cum este posibil să te descurci fără ele? Ai înțelege și ai simți unde este următoarea cotitură? Ai nevoie de aceste senzații dureroase: scuturări, frustrare și respingere.

De fiecare dată, te lupți către scop cu ajutorul lor, prin intermediul prietenilor, al grupului și al lumii, urmând numai drumul către Creator pentru a-I aduce acest vas întreg. Vasul poate face corectarea și datorită lui va fi complet îmbibat cu plăcerea Creatorului numai pentru a-I aduce Lui plăcere. Întreaga lume va dori să se deschidă astfel încât Creatorul să o umple cu bunătate, și noi vom fi capabili să transformăm totul în dăruire către El.

Cum puteam avansa către această dăruire? Cum putem învăța asta? – deasupra lucrurilor neplăcute. Dacă nu poți renunța la ceea ce îți face plăcere acum și să reduci gradul de confort în dorința de a primi, cum vei fi capabil să renunți la plăcere mai târziu? Cum o vei transforma în dăruire? De aceea trebuie să trecem prin aceste stadii de dezvoltare.

Întrebare: Asta înseamnă că probleme îmi ies în cale pentru a-mi fi mai ușor să renunț la lucruri plăcute?

Răspuns: Nu-i deloc așa. Le folosim pentru altceva. Ele vin în senzația ta, se manifestă în dorințele unde nu există conștientizarea măreției Creatorului. Dacă ai fi simțit importanța Creatorului în ele, nu ai mai fi simțit durere. Fiecare senzație plăcută ascunde o lipsă a importanței Creatorului și nimic altceva. Imediat ce simți că El este important, orice disconfort dispare. În mod similar, propria stare nu este importantă pentru o mamă atâta timp cât copilul ei este bine. Așa cum este scris Iubirea acoperă toate păcatele.

Deci, trebuie să ne rugăm pentru prieteni și pentru întreaga lume. Totuși, nu putem doar să stăm și să ne rugăm. Trebuie să muncesc în grup ca să ajung la rugăciunea necesară. O rugăciune reprezintă rezultatul tuturor acțiunilor mele, a tuturor eforturilor mele. Îi ajut pe prieteni și ajut societatea să înțeleagă că singurul ajutor de care sunt capabil este să-i îndrept pe ceilalți către singurul scop.

Eforturile materiale au ca scop în cele din urmă să stabilească legătura cu oamenii și să-i aducă la metoda care dă abordarea corectă. Filantropia în sine nu schimbe lumea în mai bine, iar guvernele sunt și ele fără putere în acest sens. De aceea trebuie să studiem sistemul universului și să înțelegem că există doar un mijloc eficient: aducându-i pe oameni împreună pentru a ne ruga pentru ei.

Din partea a patra Lecției Zilnice de Cabala, 09.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în cartea Zohar, Art. 21: …deoarece întreaga esenţă creează nevoi şi nevoile creează gânduri şi concepte pentru a obţine aceste nevoi, pe care dorinţa de primire le cere.

Şi, cum dorinţele umane diferă unele de altele, la fel nevoile, gândurile şi ideile.

Mintea noastră serveşte dorinţa. Reshimot (amintiri) care se trezesc şi urcă ne umplu cu diferite dorinţe şi mintea începe să satisfacă aceste dorinţe, pentru a le realiza.

Putem crede că suntem foarte inteligenţi şi că mintea noastră include întreaga realitate, dar dacă nu suntem interesaţi în ceva, dacă nu ne priveşte, la fel şi mintea noastră trece peste asta.  Şi asta pentru că mintea este un sclav. Dacă dorim ceva pe plan corporal, acţionează pentru a satisface dorinţa de hrană, sex sau familie. Dacă se trezeşte o dorinţă de respect, este atras de această problemă şi nu ţine cont de alte nevoi. Este acelaşi lucru când vine vorba despre dominare sau bani şi, în general, toate combinaţiile diferite ale cererilor noastre.

O persoană este motivată de o combinaţie de diferite dorinţe şi mintea funcţionează mereu conform spectrului de dorinţe diferite.

În general, nu avem mintea cu adevărat liberă. Nu poate fi în întregime rece şi obiectivă, detaşată de sentimente aşa cum o dorim sau credem. Pur şi simplu este un servitor al dorinţei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În cele din urmă, a venit timpul pentru noi să înţelegem şi să admitem. În măsura în care există rău, există şi bine şi, în măsura în care există bine există şi rău.

Trebuie să le respectăm şi să le apreciem pe cele două, să le acceptăm cu recunoştinţă şi să îmbrăţişăm băţul care ne loveşte şi pe cei care ne urăsc. Trebuie doar să ştim cum să echilibrăm stările noastre şi să aspirăm mereu spre o direcţie mai echilibrată, pentru conexiunea cu Creatorul.

Cineva care nu înţelege acest principiu este pe o singură linie. Sunt cei care trăiesc în lumea noastră, în care toată lumea este atrasă de bine şi fuge şi se ascunde de rău. Şi, viaţa cabaliştilor este de a accepta răul ca bine, ca o componentă obligatorie şi să se comporte cu cele două ca provenind de la Creator. Noi trebuie doar să le echilibrăm astfel că, binele şi răul să fie complet echivalente pentru noi.

O persoană trebuie să fie recunoscătoare şi să binecuvânteze răul ca binele, deoarece înţelege că cele două sunt doar pentru a o ridica la un nivel spiritual superior. Şi, nu există nici un alt motiv pentru existenţa răului, ci doar pentru a permite creaturii să existe. Deoarece, dacă nu exista decât bine, nu am fi putut să-l discernem, deoarece binele este Creatorul. Pentru a-l simţi, trebuie să fie compus dintr-un caracter opus, forţa care este în faţa lui, adică răul.

Apoi, între răul meu şi binele Lui, asamblez un punct pe care-l numim punctul de adeziune. Astfel vom ajunge la o stare de echilibru. Şi echilibrul este realizat tocmai prin legătura dintre noi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De fiecare dată când mă simt confortabil, sunt aruncat undeva, ca într-un leagăn: într-o stare bună sau într-o stare rea. Cum pot găsi linia de mijloc în mişcările de la stânga la dreapta?

Răspuns: Suntem aruncaţi din punctul de echilibru în stânga şi dreapta deoarece este singurul loc de unde putem progresa. Dacă vreau să ader la un grup, la profesor, la cărţi, la obiectiv, atunci mă realizez.

În general, centrul este opus dorinţei şi minţii mele. Punctul de echilibru este mereu deasupra liniei din stânga sau din dreapta, în linia mediană. Este credinţa deasupra raţiunii, deasupra a ceea ce inima şi mintea îmi spun. Deci, ce pot păstra pentru a nu conta pe şansă? Singurul lucru care mă poate ghida este ceea ce grupul, profesorul şi cărţile mă obligă să fac.

Trebuie doar să ne asigurăm că înţelegem şi că am ascultat sfaturile corecte. Ne simţim atât de încrezători că ar trebui să fie ceea ce noi credeam şi discutăm, de fapt, despre asta unul cu celălalt.

Toată lumea aude ceva diferit, deci cum pot să fiu sigur că ceea ce aud este corect?

Dacă mă anulez pentru a adera la grup, încep să aud sfatul potrivit. Cu cât o persoană este mai mare, cu atât ar trebui să fie mai smerită.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De mai multe ori ați spus că o persoană studiază, să spunem, timp de zece ani, dar tot nu reușește să adere la grup, să devină un embrion spiritual. Deci ce se întâmplă, egoul crește pur și simplu?

Răspuns: Atunci când o persoană aderă cu adevărat la centrul grupului și devine un embrion spiritual, începe să se simtă ca și cum ar exista în lumea spirituală la capacitatea lui maximă. La fel ca în lumea noastră, un embrion care se află în pântecul mamei sale dobândește același lucru, pentru că tot ceea ce se întâmplă în corpul ei este, de fapt, făcut numai pentru el.

Un embrion spiritual este o stare care nu este simplă ci este o stare foarte înaltă de la care începe întregul nivel spiritual.

Să presupunem că au trecut zece ani de studiu pentru o persoană și tot nu a devenit un embrion spiritual; adică nu a reușit să se anuleze în fața grupului. Și indiferent de cât de mult îi vorbim despre asta, indiferent de cât de mult citește în surse, nu poate face nimic cu asta pentru că nu participă fizic la munca grupului; această persoană este arogantă, separată de grup.

Ne aflăm într-o lume specială în care chiar toate acțiunile noastre fizice astrag rezultate spiriuale; nu pot să-mi iubesc prietenii, îi urăsc, dar în ciuda a toate astea, tot mă forțez să stau cu ei, să le zâmbesc, să mă apropii de ei prin unele acțiuni exterioare sperând că asta mă va schimba, și mă schimbă cu adevărat. Dacă o persoană nu face acest lucru, atunci este păcat, chiar și după zece ani va rămâne la fel.

De la Convenția virtuală de la Moscova, Unitate fără limite, Ziua a doua, 14.12.2013, Lecția a doua

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, VaYakhel (Şi Moise a unit), Articolul 131: Este astfel deoarece, după ruptură a fost stabilită ZA ca Hassadim întreg pe linia din dreapta şi Malchut ca toate Gevurot, pe linia din stânga.

Prin urmare, ele se dispută  ca în cele două linii (dreapta şi stânga de Bina) până ce ZA urcă în linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-se unele cu altele, astfel că ZA şi Malchut, care sunt, de asemenea, două linii (dreapta şi stânga) să aibă nevoie de o linie mediană pentru a stabili pacea între ele şi a le uni.

Este dificil de explicat de ce avem nevoie de linia mediană şi de ce Malchut nu se poate agăţa de Zeir Anpin. Întâlnim o problemă similară în această viaţă când dorim să atragem alte persoane la noi, ca şi cum ar fi „cusute” de noi sau ne-ar aparţine. Asta se întâmplă în familii sau în altă parte.

Pin urmare, trebuie să înţelegem care este abordarea corectă: aceasta se produce pe linia mediană unde nimeni nu anulează calităţile sale personale; Zeir Anpin şi Malchut rămân ele însele, dar se completează reciproc. Şi apoi, ele construiesc şi adaugă între ele o a treia componentă: linia mediană.

Linia mediană le include pe cele două în acelaşi timp, într-un mod în care se completează reciproc. În nici un caz ele nu se suprimă unele pe altele, ci mai degrabă acţionează foarte diferit. Ele se completează reciproc, deoarece fiecare dintre ele permite celeilalte să domnească asupra ei. Ele se bat pentru a şti care ar trebui să dea mai mult şi care ar trebui să permită celeilalte părţi să domnească asupra ei, deci să-i aducă plăcere. În acelaşi timp, fiecare dintre ele este obligată să se exprime deoarece altfel, nu va exista o stare de iubire şi fuziune reciprocă.

Este vorba despre un sistem complicat în care totul este constituit din două părţi, masculin şi feminin. Atunci când studiem această structură, maniera în care oamenii în viitor vor construi viaţa lor de familie, prieteniile şi relaţiile, în general, va fi mai clară pentru noi. Nu este grav dacă acest lucru se aplică la interacţiunile dintre bărbaţi şi femei, deoarece fiecare dintre noi joacă fie un rol masculin, fie feminin în raport cu ceilalţi: fie dăm, fie primim. Este corect, deoarece aceasta nu există în natură.

O înţelegere corectă a sistemului va fi o anexă bună la metoda educaţiei integrale. Ea va ajuta la stabilirea păcii în această lume, în toate domeniile sale: politică, muncă, acasă, în relaţiile în familie…Toate tipurile de conexiune între oameni pot fi înţelese pornind de la linia de mijloc.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.12.2013, Pregătire pentru Congres

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: Atunci când examinaţi cele trei stări de sus, veţi găsi că una o necesită pe cealalaltă, într-un mod în care, dacă una ar trebui să fie anulată, celelalte ar fi anulate.

Plângerea cea mai frecventă şi de înţeles împotriva Creatorului este: De ce nu a creat El totul în forma finită? Aparent, aceasta era mai uşoară? De ce are El nevoie ca noi să suferim şi astfel, conştient sau inconştient, să-L blestemăm drept cauza suferinţei noastre? De ce El nu ne-a creat perfecţi, ci complet opus? De ce trebuie să ne dezvoltăm din rău în rău şi să recunoaştem asta iar şi iar? Devenim atât de conştienţi de acest lucru, încât ne provoacă disconfort şi devine rutină.

Poate Creatorul “a neglijat”, “a ratat” sau “a lăsat ceva nepotrivit”? Cum pot să provină din perfecţiune astfel de acţiuni imperfecte? “Plângerile clienţilor” sunt destul de exacte.

Pe de altă parte, dacă încercaţi să priviţi problema din partea Creatorului: de fapt, de ce are El nevoie să creeze cele trei stări ale creaţiei şi să ne conducă prin calea unei mari suferinţe de la prima la a treia stare? Cum a putut să devină posibilă starea a doua, căderea din Infinit în lumea noastră care este cea mai rea şi  contradictorie pe care o reconstituim? Cum poate El să gestioneze toate aceste sisteme, să fie inclus, “îmbrăcat” în ele, pentru a manifesta diferite forme de relaţii şi a ne da lecţii?

Înţelegem că părinţii din lumea noastră nu au de ales deoarece, aşa cum este spus:”impulsul din inima omului este rea din tinereţea sa”. Aici, rigoarea în ceea ce priveşte copiii este necesară. Dar, de ce Creatorul Atotputernic a recurs la astfel de metode?

Pe scurt, toate întrebările cheie referitoare la fiinţa creată se concentrează pe cele trei stări, pe spirala de perfecţiune (1) prin sistemele lumilor (2) la perfecţiune (3) şi, acolo este problema de viaţă şi de moarte, problema suferinţei, complet separată de conştiinţa spirituală. Noi nu putem justifica acest lucru cu mintea noastră.

Totuşi, dacă înţelegem adevărata relaţie dintre cele trăi stări, vom rezolva toate ptoblemele similare, elaborarea unei abordări sistematice pentru ele, atunci când ele se vor înfăţişa în faţa noastră. De fapt, Creatorul a creat prima stare perfectă, unică. Este imuabilă; nimic nu se petrece în contradicţie cu perfecţiunea. Totuşi, această perfecţiune nu se dezvăluie în Creator, ci în fiinţele create care primesc şi doar în starea lor interioară pe care o numim “a treia”. În prima stare, fiinţele create nu se simt deloc, ele nu există cu adevărat. Ele încep să se manifeste ca existente în măsura în care ele ating perfecţiunea. Trecând de starea actuală şi atingând gradele spirituale, în aceeaşi măsură, ele simt existenţa lor până ce urcă la înălţimea lor, la egalitate cu Creatorul.

Astfel, perfecţiunea inerentă în prima stare decurge din a treia, în care fiinţa creată o atinge. Dar la început, ele reprezintă un mic Reshimot, potenţial şi trebuie să treacă printr-un anumit proces pentru a ajunge, în final, la perfecţiune. Acest proces este a doua stare.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 05.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu reuşesc să păstrez sentimentul de unitate, “sfera de zmeură” care continuă să dispară?

Răspuns: Nu este grav dacă ea dispare. Trebuie să privim la interesul acţiunilor noastre şi, dacă pot adăuga un efort, sunt mai fericit că ea s-a piedut decât dacă o aveam deoarece, ce am este deja al meu. Dacă mă opresc chiar şi pentru o secundă în starea în care am ajuns, începe să putrezească.

În momentul în care încep să profit de starea mea, înţeleg că este o plăcere egoistă. Dacă apreciez schimbările stărilor, adică nu viteza, ci acceleraţia, viteza crescută a schimbărilor, atunci este o plăcere corectă. Dacă apreciez, pur şi simplu, starea în sine, atunci este deja o coajă.

Precum în fizică, un corp care se deplasează la o viteză constantă ce poate fi foarte ridicată este considerat ca fiind staţionar şi, pentru mine, nu este în mişcare. Nu poate fi considerat ca fiind în mişcare decât dacă accelerez schimbările. Deci, dacă viteza voastră creşte, puteţi fi fericiţi şi este o bucurie corectă. Este ceea ce numim “bucuria unei mitzvah”, deoarece adăugaţi constant, adică creşteţi tot mai mult dorinţele spre corectare.

Mai mult, nu trebuie să vă bucuraţi de o stare constantă. Trebuie să avansaţi ca un om bătrân care este aplecat, constant în căutarea unei deficienţe pentru a accelera viteza sa.

Întrebare: Cum putem păstra sfera de zmeură?

Răspuns: Sfera de zmeură nu poate fi păstrată decât prin efortul grupului şi cu ajutorul Forţei Superioare. Constant, trebuie să ne jucăm cu această sferă, ca şi cu un aluat în timpul coacerii matza, fără să ne putem opri din frământare, nici măcar o secundă, până ce o veţi pune la cuptor. Ea nu poate fi frământată mai mult de 18 minute: cele nouă Sefirot ale Luminii Directe şi cele nouă Sefirot ale Luminii Reflectate şi apoi, imediat în cuptor!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecţia privind “9 etape”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→