Intrebare: Daca desenam o imagine a unui viitor stralucitor, parem sa il si realizam, nu-i asa? Precum se spune: „daca vrei sa fii fericit, fii fericit”.

Raspuns: In general este adevarat pentru ca gandurile lucreaza. Daca cultivam ganduri pozitive, atunci in mod natural vom crea un camp pozitiv in circuitul integral si oriunde altundeva si vom genera forta pozitiva a naturii.

Pe de alta parte campul ne va si educa. De aceea este de dorit sa fim mereu intr-o stare buna, cu un suport bun, iar atunci este garantata o viata relativ usoara.

Ne aflam intr-un absolut al naturii si tot felul de informatii plutesc in noi, pe care noi le percepem ca fiind fluxul vietii. De aceea, daca percepem acelasi flux de informatii in mod diferit, viata va parea diferita. Reiese ca noi singuri ne reglementam calitatea vietii: ce e bun, ce e rau, ce are sens, ce nu are sens.

Nu ne putem imagina cat de mult ne influentam unii pe altii! Chiar si daca o persoana nu iese in afara, tot ii afecteaza pe altii!  Este acelasi camp unificat!

KabTV  „Secrete Profesionale” 2/10/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În scrisoarea nr. 29, Baal HaSulam scrie că “interdicția este similară cu permisiunea, deoarece cheia care este bună la încuiat este bună și pentru descuiat.” La ce fel de ”cheie” se referă el?

Răspuns: Cheia este Lumina Hassadim, intenția de a dărui. Pe de-o parte ne putem încuia cu această cheie și astfel putem împiedica Lumina să pătrundă în dorințele noastre egoiste, Pe de altă parte, ne putem deschide în fața Luminii care se îmbracă în dorința de a dărui. Ne este permis să primim Lumina, astfel condiționată, în dorința de a primi. Bina refuză să primească; ca atare Bina este opusă Luminii Hochma. Cum se deschide persoana pentru Lumina Hochma, după ce are loc restricția? Se transformă el însuși într-o “haină pentru Lumină,” într-o condiție. Suntem gata să primim tratațiile de la masa Gazdei, cu condiția ca El să ne permită să ne gândim mai mult la El, decât la stomacul nostru.

Dacă ne gândim la Creator îm timp ce continuăm să primim plăceri, dacă Îl simțim și înțelegem că El se desfată cu noi, atunci senzațiile noastre devin de un milion de ori mai puternice decât acelea pe care le primim direct de la auto-răsfățarea noastră. Ne multiplicăm plăcerea pentru că înțelegem importanța Gazdei și simțim dragoste pentru El. În acest mod ajungem să fim pregătiți pentru a accepta tratațiile.

Așadar, Bina blochează doar o mică parte a Luminii (Nefesh de Nefesh) care ar fi putut primi direct în dorința de a primi. Ea se deschide pentru Lumina NRNHY, Lumina infinită a Creatorului. De aici rezultă că, aceeași cheie care descuie ușa, o și încuie. Așa după cum este scris: “Deschide pentru Mine un loc mic, de dimensiunea orificiului unui ac de cusut, iar Eu voi deschide porțile prin care vor intra care și trăsuri.”

Nu putem primi direct mai mult decât o rază subție de Lumină, care hrănește viața noastră, a tuturor și însuflețește întreaga lume. Intenția de a dărui multiplică scânteia vie și o mărește până la dimensiunea Creatorului, cu condiția ca noi să ne străduim să dăruim către El.

Noi “folosim” Creatorul ca pe o lupă, pentru a amplifica raza subțire care a dat formă întregii creații, întregii materii. Creștem din punct de vedere material și al plăcerii, proporțional cu măreția pe care o are în ochii noștri Creatorul. Această oportunitate ne este acordată de o “unealtă” numită “intenția de a dărui.”

Deși este numită “dăruire”, datorită ei primim oportunitatea și căpătăm abilitatea de a ne crește dorința de a primi, care a fost creată “din nimic” de Creator. Este similară unei grăunțe minuscule de nisip, unui vârf de ac, pe care îl putem multiplica proporțional, la “scala” Creatorului, pentru a putea fi umplut cu Lumina la fel de puternică cu Creatorul Însuși.

Lucrurile se petrec astfel deoarece noi începem să lucrăm în dăruire la nivelul unui “vârf de ac”, a unei  “minuscule grăunțe de nisip” cât reprezintă dorința de a primi care a fost creată de El. Noi primim un gram de plăcere și, pur și simplu, nu putem “înghesui” mai mult în această dorință, minusculă, cât o grăunță de nisip. Însă, dacă reușim să o mărim de dragul dăruirii, este de o importanță crucială de dragul cui facem acest lucru. Astfel ne multiplicăm dorința și plăcerea, proporțional cu mărimea dragostei Sale pentru noi, la fel cum face un sugar care-i zâmbește mamei sale, provocându-i acesteia o imensă bucurie.

Acesta este “privilegiul” pe care îl folosim, o oportunitate miraculoasă pe care ne-a acordat-o Creatorul. Folosim puterea acestuia precum și puterea dragostei Sale pentru noi, pentru a ne dezvolta. În caz contrar, noi am fi creaturile cele mai de jos din lume. Toate celelalte regnuri ale naturii (mineral, vegetal și animal) se auto-satisfac direct, în timp ce noi, prin simplul fapt că ne-am născut oameni, trecem prin toate nivelurile anterioare (mineral, vegetal și animal) rămânându-ne un singur lucru de satisfăcut: un punct în inimă, complet liber de orice împlinire.

Din cauza faptului că suntem atât de nefericiți, se trezește în noi o scânteie minusculă. Este dorința de a primi plăcerea de la nivelul vorbitor, care deocamdată rămâne neîmplinită în noi. Dacă nu reușim să primim puterea Creatorului și nu vom “profita” de dragostea Sa și de atitudinea Sa binevoitoare față de noi, folosindu-le în scopul de a ne “dezvolta” prin această calitate,  vom rămâne doar cu o dorință goală și neîndestulătoare. Decât o asemenea viață este mai bună moartea…

Din fericire, ni se oferă șansa de a primi puterea Creatorului, cu condiția să ne tratăm corect unii pe alții. Acesta este motivul pentru care s-au petrecut spargerea și tot felul de alte pregătiri venite de Sus și anume pentru ca oamenii să poată simți nevoia de a iubi sau, cel puțin, să realizeze necesitatea de a se uni.

Din prima parte a Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13, Scrierile lui Baal HaSulam, “Scrisoarea 29”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem pregăti „vasele” bune pe plan intern, pentru a fi în măsură să auzim ce spune Superiorul ?

Răspuns: Pentru a putea auzi Superiorul, trebuie să vă conectaţi. Malchut de Atzilut  este numit Knesset Israel (adunarea lui Israel), deoarece ea ii reuneşte pe toţi cei care aspiră „direct  spre Creator” –Yashar–El(Israel). Apoi, toţi se conectează în Malchut de Atzilut şi Malchut de Atzilut ridică o rugăciune (MAN) până la Zeir Anpin şi se ridică împreună ca un frate mai mare, alături de tată şi mamă (AA superior). Aceasta este ceea ce se întâmplă la toate nivelurile până la Ein Sof (Infinit).

Astfel, conexiunea cu partea superioară este posibilă doar dacă sunt conectat cu cei care sunt egali pentru mine. La început, trebuie să realizăm o „adunare”, o conexiune, o adunare de prieteni. Lucrul principal este să vă anulaţi cel puţin în faţa unei persoane şi, prin asta, sunteţi gata pentru conexiunea cu alte persoane.

Termenul „superior” există numai în noi. Cine este profesor – RAV (mare, în ebraică) ? Nu există decât în centrul grupului. Dacă vă gândiţi la un profesor în afara centrului grupului, el nu este numit „rav”, ci simplu, profesor, un om de ştiinţă sau un om înţelept. El nu devine un ghid.

Un ghid este cineva care vă arată calea. Este cineva care se află în centrul grupului şi spune: „Voi toţi trebuie să vă conectaţi în jurul acestui centru.”

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 01.03.2013, Shamati n°25

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaş, „Şi va medita la învăţăturile Lui”: Şi aşa citim în Megillah „iar după toate acestea, regele l-a ridica pe Haman.” Literar, este greu de înţeles, de fapt, după ceea ce a făcut Mordecai, care a fost bine pentru rege, regele ar fi trebuit să îl ridice pe Mordecai şi nu pe Haman, iar asta trebuie explicat…

Atunci când omul nu poate vedea adevărata faţă a răului său, ceea ce înseamnă adevărata formă a lui Haman, atunci omul nu se poate ruga la Creator, pentru ca El să îl salveze de rău. Numai atunci când omul vede măreţia lui Haman, care vrea să îi ucidă şi să îi distrugă pe toţi Evreii, ceea ce înseamnă că Haman a vrut să distrugă tot ceea ce aparţine Iudaismului, care nu îl lasaă să facă nimic din ce este raportat la Sfinţenie, atunci omul poate ridica o rugăciune adevărată. După asta, versul „Creatorul îl ajută” se împlineşte.

Numai dacă tânjim către unitate, la fel ca Mordecai care a evocat tânjirea după unitate descoperind pe cei care au complotat împotriva unităţii şi i-a ucis (doi curteni ai regelui care l-au trădat), atunci Haman este evocat.

Înclinaţia rea întâmpină înclinaţia bună, dorinţa de a primi se ridică în faţa dorinţei de a dărui, iar în interiorul omului începe o bătălie între ele.

Numai ridicând şi dând putere forţei bune, forţa rea poate creşte, iar apoi ridicăm binele din nou şi creşte şi răul. Acest proces continuă până când atingem starea în care care trebuie să luăm o decizie în această bătălie. Nu putem întreba înclinaţia bună, deoarece aceasta nu are nevoie de nimic, nu vrea nimic, numai să dăruiască ori de câte ori i se dă şansa. Aşadar, trebuie întotdeauna să întrebăm înclinaţia rea, iar apoi să facem opusul.

Asta se numeşte a muncii în credinţă deasupra raţiunii. Ştim cum se simte dorinţa noastră de a primi şi urmăm credinţa deasupra raţiunii. Altfel, nu avem niciun mijloc de a ne imagina ce este lumea spirituală, ce înseamnă să mă ridic deasupra mea, ce înseamnă să dăruiesc. Dar ştim că este o formă opusă dorinţei noastre egoiste de a primi, pe care o cunoaştem foarte bine.

Deci, când dorinţa de a dărui creşte, trebuie să ridicăm dorinţa de a primi şi să îi cerem să ne spună ce ar vrea ea să facă, iar apoi noi să facem opusul! Aceasta este modalitatea în care se lucrează.

Şi asta pentru că nu vedem imaginea binelui; nu avem o imagine prin care să ne asemănăm cu Creatorul. Singura modalitate este de a forma o imagine opusă a dorinţei de a primi. De aceea ni s-a dat un mediu care ar trebui să ne ajute să schimbăm dorinţa de a primi, adică intenţia de a primi în intenţie de a dărui. Asta înseamnă „a se căi”, a se întoarce la Creator, ridicarea lui Malchut la Bina.

Nu avem nicio idee despre cum arată binele, doar ştim că este opus răului.

Din pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/25/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Libertatea”: Aşadar, au fost cu siguranţă eliberaţi de îngerul morţii, pentru că moarte reprezintă obligatoriu negarea existenţei unui anumit obiect. Dar numai atunci când acolo există o scânteie care doreşte să existe pentru propria plăcere este posibil să spunem despre obiect că această scânteie nu există pentru că a devenit absent şi mort.

Totuşi, dacă nu există o asemenea scânteie în om, ci toate scânteile esenţei lui se îmbracă în dăruirea mulţumirii către Creatorul lor, atunci nu este nici absent nici mort. Chiar şi atunci când corpul este anulat, este anulat numai în raport cu auto-mulţumirea, în care voinţa de a primi este îmbrăcată şi poate exista numai în ea.

Totuşi, când obţine scopul Creaţiei şi Creatorul primeşte plăcere pentru el, deoarece voinţa Lui este făcută, esenţa omului, care se îmbracă în mulţumirea Lui, i se acordă eternitatea completă, la fel ca El. Astfel, a fost recompensat cu liberatea faţă de îngerul morţii.

Dorinţa de a primi trebuie să scape doar de intenţia de a primi pentru ea însăşi, dar dorinţa însăşi nu dispare şi nu se cizelează niciodată, ci obţine o intenţie „pentru a dărui”. Dacă omul poate îndeplini această condiţie intern, la nivel minimal, la primul nivel, dacă vrea să se întâmple asta, atunci Lumina vine la el şi îl iluminează şi îl face să merite primul nivel, numit adunarea înaintea Muntelui Sinai.

Pentru a face asta, omul trebuie să accepte toate condiţiile, să se ridice deasupra îngreunării inimii, a tuturor grijilor şi întreruperilor care îi sunt trimise, pentru a atribui totul domeniului Creatorului, la „nu există nimeni în afară de El” şi să decidă că El este bun şi benevolent – să accepte totul în credinţă deasupra raţiunii şi să anuleze tot ceea ce îi aparţine, pentru a aspira cât de mult poate pentru Creator.

Dacă omul doreşte să se detaşeze de toate afacerile lui în această lume, nu deoarece acestea sunt neplăcute sau ameninţătoare, aşa cum au fost în timpul pregătirii, ci mai degrabă opusul – atunci când poate primi tot binele dar totuşi reununţă la şi la el şi se atribuie el însuşi Creatorului – atunci Lumina vine şi construieşte în el primul nivel de dăruire, Lişma (pentru Numele ei). Aceasta se numeşte primirea Torei, deoarece, pentru prima dată, omul vede cum Lumina din ea îl reformează.

Din pregătirea pentru Lecţia  Lecţia zilnică de Cabala din 21.02.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să accelerez trezirea punctului din inimă într-o persoană?

Răspuns: Da, este posibil în două moduri, dar pentru început, vreau să explic ceva. Oamenii în care punctul din inimă nu a fost încă trezit aparţin nivelului naţiunile lumii sau AHP. Cei în care scânteile sunt deja trezite sunt numiţi Creator, ceea ce înseamnă că aspiră direct spre Creator (Yashar-El). Ele sunt atrase în Sus şi trebuie să aibă grijă de cei care sunt jos. Deci, punctele din inimă pot fi trezite prin două acţiuni:

1. O acţiune externă – diseminarea materialelor noastre, cărţi, filme, etc…
2. O acţiune internă – prin conexiunea dintre noi care influenţează totul, chiar dacă ei nu sunt conştienţi de acest lucru, prin sistemul în care suntem toţi conectaţi.

Întrebare: Acest desen poate ilustra munca internă şi externă în grup ?

Răspuns: Da, poate. Partea superioară (în roşu) este munca punctelor din inimă, în timp ce partea inferioară (în albastru) sunt toate dorinţele de a primi ale grupului. Toate acestea aparţin aceluiaşi organism al grupului.

Întrebare: Acest lucru înseamnă că, pe de o parte, lucrez cu prietenul şi-l văd ca reflexia mea şi corectez atributele sale în mine, pe de altă parte îi spun sincer: Hei, tu eşti gata să faci ceva rău!

Răspuns: Nu, aceasta nu este munca spirituală. Nu trebuie să corectez atributele sale în mine, pentru că el este un prieten, eu spun: Creatorul este în spatele lui. Aşa că mă uit la el şi mi se pare perfect, corectat. Dacă văd ceva eronat la el, îl atribui imediat în mine însumi.

Deci, nu am nicio plângere cu privire la prieten. Dimpotrivă, am doar plângeri cu privire la mine.

În general, trebuie să arăt prietenilor, în mod constant, un spirit ridicat, încredere şi bucurie în drumul spiritual, să mă preocupe grupul pe plan intern, astfel încât prin mine, prietenii vor putea primi Lumina care Reformează.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.01.2013, Discursul de încheiere la Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate dorinta de a primi sa lucreze în scopul de a darui?

Raspuns: Poate dacă are intenția de a darui. În acest caz, primeste o dorință de la altcineva și aceasta îi permite sa daruiasca.

Keter a creat dorinta de a primi, Hochma. La sfarsitul acestei faze, dorinta a simțit o scânteie de daruire, a făcut-o ca partea sa principală, și acum vrea doar să dăruiască.

Astfel, Bina a fost creata si primele sale trei Sefirot (GAR de Bina) care sunt similare cu Keter. La fel cum Keter, punctul roșu (din desen) determină esența lui Keter, astfel daruirea determină esența lui Bina. Ca rezultat, fiinta creata devine asemanatoare cu Creatorul și urmează exemplele Lui: Keter a creat Hochma, si astfel, Bina, de asemenea, a luat jumătatea sa inferioara, cele șapte Sfirot inferioare (ZAT de Bina) de la Hochma.

Întrebarea este dacă este primire sau dăruire atunci când partea inferioara a Bina primește Lumina Hochma.

Pe ansamblu, este vorba despre acțiunea punctului insusi, care simte daruire prin această acțiune.

Partea superioară a Bina este o dorinta de a darui, care este indreptata catre Creator: Ea vrea să dăruiască ca El (↑) și în scopul de a face asta, primește (↓). Daruirea sa este, de fapt, în umplerea celor șapte Sfirot inferioare.

În același mod o mamă isi hrănește copilul si este fericita pentru el, ceea ce înseamnă că este posibil să umple vasele de primire, și prin aceasta, sa daruiasca.

Intrebare: Deci, cum vasele de primire, în cazul nostru, se transforma in vase de daruire?

Raspuns: Dupa ce sunt „limitate”, acestea sunt umplute cu Lumina Hasadim, acest lucru este deja a dărui în scopul de a darui, Lishma (pentru numele Ei). Apoi, le putem folosi chiar și pentru a primi în scopul de a darui. Astfel, ele devin vase de daruire, deoarece a primi în scopul de a darui este daruire pura. Aceasta este singura modalitate prin care fiinta creata poate darui.

Pe de altă parte, a dărui în scopul de a darui nu înseamnă că este adevarata daruire. Este doar pregătirea pentru daruirea reală, și acesta este procesul de corectare a vaselor.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 24/01/13, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când încercăm să păstrăm gândul la ceea ce este important, suntem distraşi tot timpul de alte probleme. Cât de des trebuie să se schimbe aceste intrări şi ieşiri?

Răspuns: Odată, unul dintre studenţii lui Rabbi Zusha i-a spus acestuia că a experimentat câteva urcări şi căderi dimineaţă. În replică, Rabbi Zusha i-a spus că el a experimentat 400 de urcări şi căderi în câteva minute.

Aparent, este imposibil să măsori această variabilă deoarece, în întregime, spiritualitate este deasupra gamei de frecvenţă a intrărilor şi ieşirilor, a ascensiunilor şi căderilor, este într-o frecvenţă infinită. Există frecvenţe înalte şi în lumea noastră, de exemplu în computere, radio, tehnologii laser, etc. Spiritualitatea este mult mai înaltă însă.

Atunci, când se conectează omul cu frecvenţa infinită? Atunci când începe să perceapă urcările şi căderile ca un singur întreg. În acest caz, ele devin un fel de „voltaj uniform”, fără „vârfuri” şi „goluri”, totul este încorporat într-o direcţie comună.

Numai în lumea noastră, plusul este asociat cu o direcţie pozitivă, iar minusul cu una negativă. Conform cu această abordare, nici măcar plusul nu duce la ceva bun.

Dar atunci când percep întunericul la fel ca lumina, căderea ca o urcare, când realizez că totul vine dintr-o singură sursă şi asta numai pentru a ne conduce pe noi înainte, atunci sunt fericit în mod egal şi la urcări şi la căderi. Sunt chiar mai fericit în cazul căderilor, pentru că prin ele văd că avansez. O ascensiune poate proveni şi din altă parte, ca de exemplu din mituirea egoului. O cădere însă, va fi cu siguranţă benefică pentru că Faraonul mă aduce mai aproape de Creator.

Ar trebui să mă bucur imediat când apare o cădere, cu toate că sunt momente de îngreunare a inimi şi de confuzie pe care nu le pot stăpânii. Dar în momentul în care observ că sunt detaşat, deconecat de spiritualitate, momentul în care realizez că am fost „aruncat în afară” pentru poate un sfert de oră sau deja de o oră, sau o jumătate de minut sau chiar o secundă, sunt fericit. Astfel, am recunoscut problema. A fost creată de Sus, dar i-am atins esenţa şi sunt bucuros pentru că sunt sigur că am obţinut o nouă adâncime şi că acum o „sanctific”.

Reiese deci că nu merg pe un drum spart, care este încurcat şi denivelat, ci pe un drum minunat. Şi este cu adevărat aşa. Eventual, ne vom schimba doar perspectiva asupra lumii. În această nouă imagine, în măsura în care acceptăm ceea ce se întâmplă, descoperim sistemul de conducere şi Providenţa, forţa conducătoare, iar apoi, deodată, perfecţiunea se deschide în faţa noastră…

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 20.01.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este disperarea spirituală?

Răspuns: Spiritualitatea este dăruire. Nu există un asemenea atribut în lumea noastră. Munca mea constă în a localiza acest atribut din starea opusă. Asta înseamnă a înţelege cât de departe sunt de el şi, în acelaşi timp, să simt cât de mult am nevoie de el. Dacă obţin o asemenea înţelegere, atunci în mine se va stabiliza o dorinţă puternică de a penetra acest atribut, iar această dorinţă se va transforma în cererea mea, rugăciunea mea.

Dacă vreau cu adevărat să obţin spiritualitatea, de Sus vine o forţă şi îmi revelează acest atribut în mine. Apoi încep să simt cealaltă parte a realităţii care mi-a fost ascunsă până atunci, iar acum este revelată. Acum trăim numai într-un singur atribut, de primire şi din această cauză vieţile noastre sunt aşa de mizerabile şi scurte, făcut numai din pierderi care nu duc la nimic bun. Dar atunci când intru în atributul dăruirii, anulându-mă şi depăşind bariera psihologică, gata să renunţ la tot (Machsom) şi intru în spaţiul spiritual care este dăruire totală.

Este la fel ca cineva care încetează să respire şi după ce face cu adevărat asta simte că poate trăi fără aer. Apoi, un spaţiu nou îi este revelat, o lumea nouă. Este doar un exemplu, deoarece nu pot să transpun mai clar, pentru că nu există un atribut similar în lumea noastră.

Simţim disperare pentru că există nicio modalitate să obţin acest atribut eu singur. Prin grup şi studiu, ajung în final la decizia că nu o pot face, dar că nu am nicio altă alegere, trebuie să îl am. Apoi, primesc această oportunitate.

Din Congresul Arava, lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi suntem într-o stare foarte specială acum între două convenţii, convenţia femeilor şi convenţia bărbaţilor, când noi trebuie să aducem toată deficienţa împreună. Din partea femeilor este deja o mare deficienţă. Din partea bărbaţilor deficienţa este relativ gata, dar nu este mai mare şi nu este organizată destul. Dar mai sunt câteva zile pentru a ne pregăti şi să ajungem la convenţia din deşert corect, ceea ce înseamnă „un om cu o singură inimă”.

Cred că este posibil. Vedem prin avansarea lumii şi prin avansarea noastră în concordanţă cu discernămintele pe care le-am acumulat, care sunt operate corect şi asta pentru că nu este nicio alternativă. Ni s-a dat o rară oportunitate; un tratament special de Sus şi condiţii confortabile care susţin cu adevărat ceea ce facem.

Nu mai trebuie să fugim cu ochii închişi. Zi după zi realizăm că aceasta este calea corectă. Când vedem că întreaga lume este atrasă în acest proces şi cât de necesar este el pentru noi, pentru lume şi pentru Creator. Finalmente este o concentrare de decizii corecte, care este rezultatul tuturor anilor de acţiuni care au fost făcute, a multe stări, discernăminte şi impresii pe care le-am experimentat în fiecare moment, peste tot şi de fiecare dintre noi.

Trebuie să aducem toate experienţele şi discernămintele pe care fiecare dintre noi le-a acumulat de-a lungul acestui timp cât am fost împreună şi să le concentrăm într-o singură dorinţă ascuţită. Şi ca răspuns la această dorinţă care tânjeşte după corectarea ei, pentru atributul dăruirii, vom fi capabili să primim Lumina Superioară care ne va influenţa şi ne va ridica la primul nivel spiritual.

Din prima parte a Lecţiei Zilnice de Kabbalah 15.01.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→