Cum Baal HaSulam spune în articolul său, intitulat ”600.000 de suflete”, există de fapt un singur suflet, o singură dorință, Malchut of Ein Sof (Infinit). Lumina care vine de la Creator este imprimată în dorința de a primi, iar asta îi conferă calități diferite, dar într-o formă opusă. Apoi dorința trebuie să se ridice deasupra formei sale, care este opusă față de Lumină și i se aseamănă în același timp. Diferența rămâne; dar de fapt creează atât de multă intensitate, atât de multă conexiune, încât stârnește dorința de a intra în Lumină, de a o cuceri și de a o absorbi. Acum este loc pentru asta.

Deci exită o singură dorință și dacă apare altfel în cuvinte, este pentru că o obținem pe părți, de fapt nici măcar pe părți, ci prin grâne minuscule de cunoaștere de sine.

Este ca o imagine holografică unde toate părțile sale includ întregul (M), dar pe o scală mai mică (m). Toate detaliile sunt păstrate, dar își pierd acuratețea inițială. Aici sunt primii zece Sefirot, dar claritatea este diferită.

Întrebarea este: Dacă există un singur suflet, de ce suntem atât de diferiți unul față de celălalt? Este din cauză că pe de-a-ntregul, într-un astfel de caz, totul trebuie să fie mult mai simplu – același suflet crește mai mic, iar limitele sale devin mai estompate.

Dar asta nu este ceea ce se întâmplă de fapt – pare altfel pentru toată lumea, de vreme ce toată lumea are rădăcina propriului său suflet. Cu alte cuvinte, dobândim sufletul general din perspective diferite prin încorporarea noastră în toți ceilalți.

Este pentru că punctul din inimă este de fapt deasupra dorinței de a primi, în ceilalți. Este rădăcina spirituală a sufletului individual, în timp ce dorința în sine nu valorează nimic de sine stătătoare. Pe de alta parte, ”ceilalți” reprezintă același concept pentru toată lumea, este Adam HaRishon (primul om). Chiar dacă toți obținem același lucru, dar din perspective diferite până când se conectează. Asta se întâmplă pentru a ne putea ajuta între noi în dobândirea atributului de dăruire.

Acum îmi atribui sufletul dorinței de a primi, care de fapt nu există. Sufletul meu este în ceilalți și trebuie să lucrez în afara dorinței, în afara mea, pe ”partea cealaltă a pielii”, prin dobândirea abilității de a dărui, recipientele dăruirii. Iau dorința celorlalți și primesc MAN de la ei și le dau ceea ce își doresc, iar de aceea îmi dezvolt sufletul, înclinarea mea, tânjala exterioară…

Din partea a 4-a din Lecții Kabbalah în fiecare zi 1/9/13, ”600.000 de suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Zohar, „Naso, Articolul 180: Binecuvântarea preoţilor. Fie ca Domnul să te binecuvânteze, fie ca Domnul să ilumineze, fie ca Domnul să aibă grijă… binecuvântarea este Ha-Va-Ya-H şi sunt, de asemenea, trei nume ale Ha-Va-Ya-H în binecuvântarea preoţilor, care sunt paralele celor trei linii, cele trei litere în Ha-Va-Ya-H în umplerea lui S”G (63) Yod, Hay, Vav, Hay. Cele trei litere Yod ale lui S”G sunt iniţialele ale acestor trei Ha-Va-Ya-H.

Cabaliştii au o problemă. Orice ştiinţă din lumea noastră, fizica, chimia, biologia, zoologia şi botanica, au un limbaj propriu, dar pentru emoţii nu există niciun limbaj, deoarece în lumea noastră nu le putem măsura, cântării sau împărţii în diferite tipuri, etc.

Când începem să descoperim dorinţa de a primi şi în ea diferite tipuri de senzaţii, conform cu măsura dorinţei şi tipul ei, în trei linii, în toate nivelurile consistenţei ei, ne trebuie un limbaj pentru a descrie cum să o facem.

Să luăm ca exemplul scrierea notelor muzicale; nu este un limbaj. Desenez numai anumite simbolori pe care altcineva trebuie să le cânte şi să le simtă şi apoi el poate să simtă sentimentele pe care am vrut să le exprim, cu toate că poate pentru el este ceva total diferit. Asta este o mare problemă.

Din acelaşi motiv, atât psihologia cât şi psihiatria nu sunt considerate ştiinţe exacte, deoarece ele sunt bazate pe puţină experienţă, pe care o putem construi în timpul vieţii noastre şi nu mai mult de atât. Asta pentru că nu putem măsura senzaţiile simţurilor noastre, să le punem în tabele, graficea, astfel încât să fie ca nişte reguli de fier.

De aceea, Cabaliţşii au inventat înregistrarea realizărilor spirituale folosind Gemetria (valoarea numerică al literelor şi cuvintelor) şi aceasta a devenit cu adevărat un limbaj foarte laconic, care poate aduce împreună multe detalii, care pot fi transmise de la un om la altul. Este opus unei compoziţii muzicale, unde fiecare îşi poate imagina ceea ce compozitorul a vrut să transmită, în timp ce cu Gemetria, nu poţi greşi. Pentru a o dezvolta, trebuie să obţii şi atingi acelaşi loc, acelaşi fenomen, să fii încorporat în acelaşi suflet care a scris-o, iar apoi vei simţii starea exactă, deoarece eşti unit cu sufletul în adeziune şi astfel poţi fi sigur că ai primit cu adevărat mesjaul lui.

Din partea a doua   Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13,  Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Pe de o parte sunt multe suflete, iar fiecare dintre ele este împărţit în mai multe părţi. Dar pe de altă parte, spiritualitatea este împărţită în mai multe părţi? Ştim că există o singură realitate şi nimic mai mult. Chiar şi atunci când suntem confuzi şi o vedem ca părţi separate, ea este de fapt un singur întreg, deoarece de la început a fost creată o singură stare, un singur suflet.

Se numeşte sufletul lui Adam HaRishon (primul om), Malchut de Ein Sof (infinit). După etapa de pregătire, descoperim această realitate interioră mult mai clar, în spatele Parţufimilor şi „Lumilor”. Este vorba de o dorinţă care este lipită de Creator. La nivelul rădăcină al acestei adeziuni, se numeşte Malchut de Ein Sof, iar la nivelul patru al adeziunii se numeşte sufletul lui Adam HaRishon. Totul este de cum percepem această dorinţă, într-un anumit punct al dezvoltării noastre.

Deci, numai lumea lui Ein Sof a fost creată, sau sufletul lui Adam HaRishon şi nimic mai mult. Acest suflet este în fiecare persoană numită „Israel”, ceea ce înseamnă Yasahr-El (direct către Creator), care a obţinut spiritualitatea. Şi mai mult, este el este un întreg în toată lumea, deoarece spiritualitatea nu este împărţită în secţiunii şi părţi, aşa cum vedem în corporalitate. Numai lipsa corectării mă împiedică să văd imaginea reală, dar eu sunt, cu toate acestea, în ea, în starea iniţială a sufletului care a fost pregătit pentru ca noi să îl revelăm.

Dar Cabaliştii spun că sunt 600 000 de suflete care sunt împărţite în „scântei”. Pentru ce este există structură, pentru un „arbore genealogic”? Aceasta este imaginea distorsionată a realităţii care este împărţită de forţa dorinţei corupte din fiecare dintre noi. Mai întâi, această dorină ne separă şi previne în totalitate ca Lumina să intre, fiind în formă total opusă cu Ea. Apoi, prin forţa corectării, dorinţa începe să primească intenţia de dăruire, sau, în alte cuvinte, este rafinată. În măsura în care are această intenţie, sufletul general o iluminează. Asta înseamnă că dorinţa descoperă, gradual, starea sa reală. Mai întâi simte că este o mică parte din sufletul general, iar în final descoperă că estea aceaşi ca şi sufletul. Apoi descoperă că este Adam HaRishon

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 1/8/13, “600,000 de suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Potrivit înţelepciunei Cabala, corpul Partzuf-ului este denumit dorinţa de a primi pentru a dărui şi sufletul este lumina care-l umple. Pentru a dobândi un suflet, noi construim o conexiune între noi, ceea ce înseamnă că noi avem o dorinţă de a dărui fără rezervă, plecând de la dorinţa de a primi.

Pentru aceasta, ne conectăm la grup deasupra ego-ului, renunţăm la dorinţa de a primi şi realizăm sensul invers, astfel, dorinţa de a primi lucrează în sensul de a dărui.

Trecerea de la ego la dăruire se face de către Creator, eu Il oblig să facă acest lucru prin munca în grup, în mediu, aşa cum este spus: Fii Mei M-au învins. Aceasta lucrează în mine, apoi dorinţa mea de a primi poate lucra în dăruire.

În consecinţă, tratez prietenul în aceeaşi manieră şi stabilim legătura dintre noi prin construirea formelor de dăruire plecând de la grosimea dorinţei de a primi, care se tranformă în puritatea dorinţei de a dărui.

Dorinţa de a primi este divizată în cinci straturi de grosime, plecând de la faza rădăcină la faza a patra şi există, de asemenea, un embrion spiritual în el, un punct din inimă (l) care mă zguduie în mod constant.

Pentru a împlini punctul din inimă mă alătur grupului şi convoc asupra mea Lumina care Reformează, Lumina Înconjurătoare. În primul rând, ea realizează prima restricţie în mine, conform căreia nu pot lua în calcul dorinţa mea de a primi. Deci, nu pot lucra cu dorinţa mea de a primi pentru a dărui fără rezervă, nu în grosime, ci în puritate, care este divizată în cinci nivele. Prin urmare, am achiziţionat cinci Lumini: Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, şi Yechida, de jos în sus NRNHY.

Astfel, dorinţa mea de dăruire este formată din dorinţa de a primi, care era înainte în mine. Această dorinţă de a dărui este numită un vas pentru suflet. De ce suflet ? Pentru că, până la acest nivel, noi primim Lumina în mod regulat, folosind consistența rădăcinii, prima şi a doua fază, (NRN), în timp ce Luminile Haya şi Yechida nu pot primi Lumina în mod regulat şi ajung la noi ca o iluminare (HY).

Astfel, vasul sufletului este puritatea dorinţei de a dărui iar Lumina care-l umple este numită Lumina Neshama (suflet). Pe ansamblu, este sufletul meu care transformă puţin câte puţin egoul meu întreg, de la el, la puritate. Aceasta înseamnă că dorinţa de a primi nu dispare schimbăm numai utilizarea sa.

Partea a patra a Lecţiei zilnice Cabala, 06.01.2013, Corp şi suflet

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este utilitatea de a face un efort încercând să-și grăbească corectarea, dacă calea cuiva este predeterminată: toate corecțiile prin care trebuie să treacă și toate greșelile și și fărădelegile sale?

Răspuns: Daca nu faci un efort, atunci niciodată nu vei trece prin aceste greșeli și corecții. Să presupunem că te afli în clasa a treia și trebuie să treci într-a patra, dar nu vrei să studiezi și, astfel, nu-ți este permis să treci în clasa a 4-a! Ce se întâmplă atunci? Vei fi pedepsit și toată lumea te va trata rău: părinții tăi, profesorii și administrația școlii. Vei rămâne în clasa a treia pentru încă un an până când îți termini toate sarcinile și ești gata să mergi la gradul următor

Ai câștigat ceva prin lenea ta? Deci, de ce ceri beneficiul pentru efortul tău? Nu poți merge la faza următoare dacă nu completezi faza precedentă, deoarece vasul nu este pregătit pentru aceasta. Cum poți să-l simți, cum poate următorul nivel să fie împlinit în tine?

Este imposibil să mergi la nivelul spiritual următor datorită „favoritismului”. E posibil în lumea noastră, dar nu și în spiritualitate . Este așa pentru că nu ai vasele pentru a simți și trebuie să le dezvolți de unul singur, prin urcări și coborâri, fiind confuz și confruntându-te cu probleme, prin luarea unor decizii greșite, prin încercarea te a te elibera prin diferite prostii, ca  un copil care învață ceva.

În caz contrar, nu vei avansa. Acestea sunt legile naturii, deci nu va fi nici o toleranță aici și nici o iertare. Toleranța este pentru cineva care face o greșeală pentru că nu știe. Acest lucru este acceptabil numai printre oameni, dar noi suntem într-un proces determinist clar în care fiecare pas este predeterminat.

Este imposibil să mergi la etapa următoare fără completarea celei anterioare mai întâi, până când ești impresionat de ea și dobândești cunoștințe și simțire; până când este gravată în memoria ta și ești gata să avansezi cu această experiență, până când ai adăugat un vas în care simțiți acum toate fenomenele. Numai atunci vei putea merge mai departe.

În lumea noastră lucrurile nu se întâmplă în acest mod; aici oamenii găsesc diferite rute ocolitoare, deoarece nu înțeleg stările lor deloc. Când Lumina vine și iluminează starea noastră, vom înțelege motivele pentru care se întâmplă în acest mod și de ce, beneficiul din acest lucru, și cum să ne raportăm la asta în mod corect. Până atunci vom acționa orbește, conform instinctelor noastre animale.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 30/12/12, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din articolul “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot,” de Baal HaSulam, punctul 78: “Chiar daca intreaga lume spune ca esti drept, fi rau in propri tai ochii, in mod special in ochii tai. Altfel spus, pana nu ai atins “deschiderea ochilor” in Torah, priveste-te ca fiind rau. Nu te amagi cu reputatia ta din lume ca fiind drept.

Oamenii nu sunt la intentia de a face fapte bune sau fapte rele. Referitor la spiritualitate, nu conteaza  calitatile naturale ale unei persoane, cu care a fost inzestrata; cat este  de politicoasa sau de obraznica. Doar cand o persoana merita revelatia si marturia Creatorului, asta ii va garanta bunele sale intetnii, pana atunci va ramane rau.

Dar cand o persoana dobandeste revelatia iar Lumina il mentine sus, din acel moment el va fi bun, drept. De aceea noi nu facem calcule despre fiecare, cine e bun si cine e rau. In legatura cu calea spirituala, totul este determinat de  trecerea acestei granite pretioase- “Machsom.”

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16.12.2012, “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Libera alegere, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”: Cei rai, in vietile lor, sunt numiti „ morti.”’ Aceasta este asa deoarece moartea lor este mai buna decat viata lor, dupa cum durerea si suferinta pe care o suporta pentru intretinerea lor este de multe ori mai mare decat putina placere pe care o simt in aceasta viata.

Daca nu avansam catre atingerea izvorului vietii, atunci viata se transforma intr-o evadare de suferinte. Toate gandurile noastre sunt doar despre cum sa evitam rau si neplacutul. De aceea, noi nu ne imaginam binele ca satisfactie, deoarece nu ne putem umple, ci pur si simplu incercam sa gasim ceva pace intre momentele neplacute.

Ca rezultat, toata placerea pe care o simtim nu dureaza mai mult decat o scurta perioada, si astfel noi suntem numiti „ morti” desi suntem in viata, deoarece nu primim o satisfacere de la adevarata sursa a vietii pe care intreaga realitate si intreaga creatiei sunt fondate.

Desigur, fiecare are propriile sale gestiuni, si daca vede cat de multa suferinta si durere simte, cat de mult sufera si ce eforturi a facut comparativ cu putinele momente de placere care l–au facut fericit si i-au adus bucurie, apoi el descopera ca nu a meritat sa traiasca. Aceasta intreaga viata poate fi justificata doar ca o pregatire pentru ascensiunea spirituala. Dar daca cineva examineaza aceasta viata asa cum e, vede ca nu merita osteneala.

Acum cand suntem recompensati cu Torah  si Mitzvot, suntem recompensati cu adevarata fericire si voiosenia a vietii, daca le respectam, dupa cum este scris: „ Gusta si vezi ca Domnul este bun.” Asta e ceea ce simt cei care L-au atins. Apoi putem alege intre bine si rau. Dupa ce primim Torah, calea, principiile spirituale, incepem sa lucram cu cele doua lini.

Asta e ceee ce vor scrierile sa spuna: „ si vei alege viata, astfel incat tu si descendentii tai veti trai.” De fapt este o repetare: „ si tu vei alege viata astfel ca vei trai.” Dar se refera la vietuire pastrand Torah si Mitzvot. Abia apoi cineva traieste cu adevarat. „ Dar viata fata Torah si Mitzvot este mai aspra decat moartea.”

Asta e modul in care o persoana percepe diferenta dintre viata si moarte: Viata inseamna avansare spirituala, iar moartea inseamna lipsa avansarii. O persoana gradual intelege ca avansarea inseamna apropierea de iubire, de daruire, de auto-anulare, de ridicare deasupra propriului ego. Doar asta e numita „ viata,”  fara nici un calcul a ceea ce simtim in dorintele noastre egoiste.

Dina partea Intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 11.12.2012, „ Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: După Convenţia din Novosibirsk, am simţit o responsabilitate foarte puternică. Este ca şi cum între noi s-a născut un sistem nou de relaţii, în care întreaga noastră viaţă ar trebui să fie în garantarea mutuală unul faţă de altul. Cum vom începe din nou această muncă, cu o minte curăţată, cum vom face primul pas pe această platformă nouă?

Răspuns: Într-adevăr, s-a născut o nouă senzaţie. Dar conexiunea în sine nu este nouă, ea deja există şi doar ni se revelează din ce în ce mai mult. Văd că simţiţi noua fază şi aţi descoperit o nouă experienţă. Şi, respectiv, mintea voastră care munceşte în sincronizare cu sentimentele, a fost reînoită. Acum, întrebarea este, cum vom accepta asta ca factor care ne leagă şi mai mult – pe toţi împreună şi, de asemenea, pe mine împreună cu voi. Aceasta a fost schimbarea calitativă – sunt mult mai angajat în grup deoarece voi aţi ajuns la o stare mai avansată. Şi, avansarea noastră următoare este în faptul că fiecare din noi va trebui să păstreze unitatea pe care am obţinut-o.

Noi va trebui cel puţin, să încercăm să menţinem acelaşi sentiment care a apărut la convenţie în timpul unirii noastre. Aceasta este în ciuda faptului că vor veni stări total opuse: vor spăla peste el sentimente şi calcule diametral opuse. Şi ele nici măcar nu vor contrazice vechea unitate, ci doar vă vor distrage şi vă vor împinge spre margine, forţându-vă să luptaţi pentru valorile filistine, pe care le-aţi avut în trecut. Şi aici va trebui voi să încercaţi să vă vedeţi condiţia prin ochii Creatorului..Asta înseamnă să vă uitaţi la ea nu numai „de jos în sus”, ci, de asemenea, şi de „sus în jos”. Cu alte cuvinte, va trebui să vă vedeţi pe voi înşine ca pe un copil care îşi imaginează că e mare.

El nu doar se uită în sus, la adult, de la locul lui, ci se imaginează ca fiind mare şi ce ar face în acest caz, cum şi-ar aranja el însuşi viaţa. Asta este, va trebui să vizualizăm cum vom aplica în vieţile noastre starea spirituală de „adult”, dacă am fi fost deja în ea.

A fi adult înseamnă a fi precum Creatorul. Am nevoie să vizualizez că sunt lângă Creator şi că vasul meu spiritual crează o conexiune completă a tuturor dorinţelor, mulţumită autoanulării şi a incluziunii reciproce infinite a fiecăruia în toţi ceilalţi, astfel încât fiecare din noi simte toată dorinţa comună şi pe Creator revelat în ea. Asta nu poate fi descris în vorbe, fiindcă toate cuvintele derivă din lumea spartă şi nu din unicitate.

Cu aceşti ochi vom putea privi peste viaţă, colegi, profesor, şi peste toată munca noastră, şi să le considerăm în mod corespunzător. În viaţa normală, „în afara pereţilor templului”, acţionăm ca toţi ceilalţi, nu separaţi de ei. Dar în interiorul grupului, voi trebuie să vedeţi starea corectată. Fiecare va trebui să vadă grupul şi viaţa lui (ei) în acest fel. Atunci omul se poate încadra în această imagine corectată. La fel, în timpul studiului, cu profesorul şi grupul, omul poate acţiona în sincronizare cu starea superioară, aceasta fiind vizualizată. Până la urmă, cine este Creatorul? Este starea superioară. Şi asta este tot ceea ce avem nevoie.

În fiecare moment, cel mai important este să stai în „Nu e nimic în afară de El, binele care face bine”. Vizualizez Creatorul care locuieşte în interiorul meu şi ceea ce El pretinde în acest caz. Ce mi s-ar cere dacă aş fi într-o asemenea stare? Cum aş vedea totul dacă aş fi tocmai acela în afară de care nu mai este nimeni altcineva, cineva bun care face bine?

Trebuie să văd toate acţiunile mele ca fiind venite de la Creator, şi atitudinea mea faţă de colegi, şi faţă de lume – şi totul este bine, şi toate numai în beneficiul lor. Toată lumea va simţi în cele din urmă în acest fel şi, treptat, noi începem să simţim asta. Acest lucru este descris ca „bănuţ cu bănuţ adună o sumă mare”. Noi am depus eforturi care s-au acumulat şi rezultatul final este un salt: omul străbate nivelele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi în final face saltul. Şi apoi iar fazele 0, 1, 2, 2, 3, 4, şi un nou salt. Acesta este modul în care vom ajunge, în cele din urmă, la prima noastră stare spirituală.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 11/12/2012 „Întrebări şi răspunsuri referitoare la Convenţia de la Novosibirk

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între spiritualitate şi o inimă caldă? Sunt unii oameni calzi, care sunt foarte plăcuţi, şi sunt oameni spirituali care pot fi foarte neplăcuţi. Care este diferenţa dintre ei?

Răspuns: Numim în viaţa de zi cu zi, oameni cu inima caldă, „suflete bune”, oamenii drăguţi care sunt gata să dea ajutor rapid celorlalţi. Aceşti oameni te înţeleg, sunt simpatici şi empatici, simt compasiune, te ajută, etc.

Un om spiritual este cineva care lucrează din greu cu sine, „îşi sparge dinţii” luptând cu sine sub o mare presiune, dezvoltând ceva ce este total diferit de un om din lumea noastră, dăruirea, ceea ce nu există în lumea noastră. Şi acest atribut se dezvoltă prin eforturi uriaşe, intenţie mare şi o concentraţie mare de exerciţiu, atenţie, muncă constantă şi un autocontrol foarte puternic.

Când un om obţine această stare, el are o atitudine specială faţă de ceilalţi care nu ne pare neapărat caldă, plăcută, iubitoare sau drăguţă, fiindcă el se gândeşte cum să ne schimbe în oameni spirituali, adică în oameni care au suflet. Asta implică eforturi serioase din partea omului, împotriva lui însuşi, sub presiune şi cu muncă grea. Deci, oamenii nu sunt neapărat plăcuţi sau drăguţi. Misiunea lor îi forţează să se raporteze la noi, oamenii mici şi slabi, deliberat şi într-o formă orientată către scop.

Am experimentat eu însumi asta. Profesorul meu, Rabaş, s-a uitat la mine ca la argila din care va trebui să modeleze şi a evaluat măsura în care această argilă va geme dar va permite să fie modelată. Aşa m-am simţit atunci. Pe de o parte este o iubire mare, o participare şi o înţelegere interioară, dar în fapt, expresiile exterioare sunt totuşi foarte speciale. Un om care poate să le evalueze cu adevărat, este un om care înţelege scopul din faţa lui, calităţile studentului şi munca profesorului.

Din Convenţia de la Novosibirk 7/12/2012 Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vasele de dăruire care au fost cândva separate, au căzut în vase de primire şi acum se găsesc acolo sub controlul lor. Această stare este numită „exil” şi este exprimată prin faptul că dorinţa de primire foloseşte calitatea dăruirii pentru a dărui cu scopul de a primi.

Asta înseamnă, „exil” este un concept spiritual, că nu este simplu. Îl obţin cu adevărat când ştiu că dăruiesc Creatorului în scopul de a primi de la El plăcere. Sunt în totalitate Klipa (coajă) şi se spune că sunt în exil, la un nivel spiritual foarte înalt de legătură alterată cu Creatorul. Sunt doar două forţe, de primire şi de dăruire, iar eu, forţa de primire, am primit forţa de dăruire, o păstrez, şi o folosesc pentru propria plăcere.

Azi, în orice caz, nu simt că sunt în exil, din contră, mă identific cu dorinţa de primire. Dacă m-aş fi identificat cu dorinţa de dăruire atunci ar fi trebuit să spun că sunt în exil, sub controlul Faraonului, adică al egoului. De fiecare dată când aş fi vrut să dăruiesc ar fi trebuit să simt imediat că acţionez în scopul de a primi.

Putem divide exilul în Egipt în două faze în funcţie de simţirea exilului. Baal HaSulam scrie despre asta în Scrisoarea 14: „Şi chestiunea este că, în măsura în care poporul lui Israel a crezut că Egiptul i-a înrobit şi i-a deranjat de la munca lor pentru Creator, în aceeaşi măsură, ei au fost cu adevărat în exilul egiptean”. Totul depinde de „utilizator”, de ceea ce simte cel care primeşte. De exemplu, când Moise a ucis egipteanul, evreii l-au denunţat. Ei nu au simţit că sunt în exil ci din contră, Moise şi nu Faraonul le făcea viaţa grea.

Astfel, când s-a întâmplat spargerea, vasele de dăruire, sau sufletele lui Israel, numite Yaşar Kel, adică intenţia de dăruire, au căzut în vase de recepţie, în intenţia de primire. Dar acest lucru în sine nu înseamnă nimic. Noi trebuie să clarificăm rezultatele prin care vom fi capabili să ne identificăm, fie cu vasele de primire, fie cu cele de dăruire. Dacă în Egipt mă identific cu vasele de primire, înfloresc, ca şi Faraonul care construieşte pentru el oraşe frumoase ca Pithom şi Ramses.

Şi, pe de altă parte, cu acela care vrea să obţină dăruirea, acestea sunt oraşe sărace, oraşe periculoase. „Poate nu vom fi în stare să ieşim de sub controlul egoului, al Faraonului?”.

De aceea, trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Acela care are punct în inimă, acela care deja tânjeşte spre Înţelepciunea Cabalei, spre revelarea Creatorului, el are totdeauna nevoie să se verifice: „Ce are în mine prioritate acum, dorinţa de primire sau dorinţa de dăruire? Dacă reiese că este dorinţa de primire, atunci lucrez pentru Faraon, dacă este dorinţa de dăruire, atunci sunt „Israel în exil”!”

Aceasta este prima judecată, apoi, din ea, dacă el o dezvoltă, până în final iese din exil. După cum scrie Rabaş în „Treptele scării”(1985/1986), Articolul 6: „este găsit că exilul este starea Kli-ului şi eliberarea este Lumina şi dăruirea”. Şi chiar în interiorul necazurilor, când simţim că suntem sub acest control, noul vas începe să se formeze, şi cu el, acesta iese din exil. Nu este niciun vas pregătit, „vasele” sunt judecăţi noi pe care le naştem din munca în Egipt, în exil, în cele patru faze care crează în cele din urmă o dorinţă completă pe care o simţim atunci  că devine eliberare pentru noi.

De fapt, ce înseamnă fuga din Egipt? De cine fugi? De dorinţa de primire? Nu, ea rămâne aşa cum rămâne şi dorinţa de dăruire. Atunci, de ce se răstoarnă Faraonul?

În prima fază, grupul lui Avraam iese din Babilon, adică, din dorinţa de a avea câştig de cauză  faţă de Creator pentru binele lor propriu. Cu alte cuvinte, vasele de dăruire fac o „restricţie”la dorinţa lor de primire, care la acel timp, nu poate fi corectată, şi ei se separă de ea. Mai târziu, această dorinţă creşte – apare Iţak (Isaac), el reprezintă „linia stângă” şi se separă de Esav (Esau). De fiecare dată, dorinţa de primire ne este adăugată şi noi facem clarificări şi ne deconectăm de ea, lăsând-o pentru viitor, până când vom fi capabili să lucrăm cu ea.

Noi numai adăugăm la noi înşine, la intenţia de dăruire, vasele pe care suntem capabili să le corectăm.

Astfel, „Faraonul” este o foarte mare dorinţă de primire, care a venit după poporul lui Israel, pregătiţi ei înşişi pentru o nouă fază. Întăi ei au completat gradul următor în dorinţa de primire numită „Yacov”. Apoi a fost creată nevoia de a continua să crească, numită „foametea din ţară”, şi au coborât din Egipt.

La început, Faraonul a fost bun şi viaţa lor în noul loc a fost bună. Ei au simţit că adăugarea dorinţei de primire nu va deranja dorinţa de dăruire. Deci, la început, ei au condus în Egipt – au controlat dorinţa lor de primire. Așadar, încă nu a fost exil, ci „şapte ani de belşug”.

Şi, mai târziu, când fiii lui Israel s-au conectat la noul vas, anii s-au schimbat în „şapte ani de foamete”. Dorinţa de primire a continuat să crească şi, la un moment dat, nu mai sunt în stare să fac nimic cu ea. Încet, ea mă „înghite” şi mă pune în dorinţa de a dărui de dragul primirii. Faraonul ia din ce în ce mai mult de la copiii lui Israel, iar ei sunt fără puteri, sub controlul lui. Această dorinţă îi înghite pur şi simplu, ca un crocodil şi nu mai este lăsat nimic pentru dăruire, iar Faraonul creşte! În final, din adâncul întunericului total, punctul din inimă se trezeşte în noi – Moise, cel care ne va scoate din Egipt.

Aceasta este calea dorinţei de primire şi acestea sunt principalele judecăţi pentru ea. Întreaga poveste este dezvoltată în interiorul dorinţei. După ieşirea din sclavia din Egipt, am venit la „Muntele Sinai”, muntele de ură (sina în ebraică). Acesta este acelaşi Faraon, numai că este într-o formă diferită. Mai târziu, iar şi iar, suntem puşi faţă în faţă cu egoismul în creştere. De fiecare dată, într-o formă diferită şi asta ne permite să continuăm să facem corectări.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→