Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Machsom este un punct psihologic, până la care lucrez doar pentru propria mea plăcere, după care, pentru plăcerea Creatorului sau a vecinului, a cuiva din afara mea. Aceasta este ceea ce trebuie sa ating.

Această limită, acest grad, se numește Machsom.  Granița dintre lumea noastră și lumea spirituală este pur și simplu psihologică. Dacă aș avea grijă de mine, chiar dacă în același timp aspir catre Creator, catre spiritualitate, dar continui să acționez pentru mine, atunci, starea mea este în prezent sub Machsom și este numita „Lo Lishma.” Dacă as reusi să mă gandesc doar la plăcerea Creatorului, astfel încât toată plăcerea să nu fie pentru mine, atunci, dorințele mele și intențiile mele, sunt deja dincolo de Machsom și starea mea, se numeste „Lishma.”

Machsom este un punct psihologic pe care trebuie să il traversez, iar apoi voi fi în spiritualitate, în intentia de a darui. După aceea, când eu sunt dincolo de Machsom, trebuie să imi ridic mai mult și mai mult dorințele și intențiile mele, peste Machsom.

Sau puteți considera, de asemenea, în acest fel: Împreună cu ego-ul ce creștere în mine, împreună cu toate plăcerile aflate în creștere, imi ridic punctul de Machsom mai sus fata de acestea , în timp ce, pe baza dorintei de a simti placere, acesta este revelata ca fiind înclinația rea, pas cu pas, ridic punctul de Machsom până la Ein Sof, până când toate dorintele mele vor fi într-adevăr pentru daruire.

Nu este important modul în care ai consider: să ridic intențiile peste Machsom sau sa ridic starea de Machsom până la Ein Sof; ceea ce contează este că lucrez pe corectarea intenției de a utiliza dorințele în creștere, nu pentru mine, ci pentru alții / pentru Creator.

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă „a dezvolta starea de unitate prin care am trecut?”

Raspuns:  A dezvolta o stare înseamnă să nu îti fie frică că acesta va dispărea și în același timp să-ți fie frică că va disparea, a încerca sa o apropii si in acelasi timp sa o departezi, a flirta cu ea , a o studia. În mod similar, atunci când degusti ceva nou, nu il înghiți, dar vrei să știi ce este: cât de multa sare, piper, și zahăr conține, ce dulceață are, ce umiditate, ce textura are.

Vrei sa simti de cine îți aduce aminte : de mama ta, de bunica ta care a pregatit aceste feluri de mâncare sau altceva pentru tine. Asta este, va trebui să te joci cu aceasta stare, va trebui să ai diferite informatii înregistrate in tine: cum arată, cu ce poate fi comparata , cum poti sa o tii , cum poti sa ii dai drumul, și să o aduci inapoi. Aceste stari permit unei persoane să-și extindă sufletul său.

Sufletul este elementul care conține două forțe opuse: egoism și altruism. Atunci când o persoană are doar ego, el nu are suflet. O forță poate exista doar ca un punct. Când el începe să  dezvolte a doua forță in contrast cu prima, atunci aceste două forțe opuse formeaza un volum între ele.

Dintr-o Lecția virtuală 9/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: In procesul studiului, totul se schimba. Exista atat atelieruri fizice cat si virtuale. La acel moment este munca individului cu sine, cu o carte, cu o sursa?

Raspuns: Pentru ce? Unde rezolv problemele crearii in mine a simtului lumii spirituale? Doar in grup! Care este rostul de a sta si a studia singur?

Cateodata, este necesar pentru a intelege mai bine ce se intampla in final cu mine. In aceste cazuri, trebuie sa admit ca am nevoie sa studiez eu insumi, acasa, nu numai materiale serioase precum diagramele din Studiul celor Zece Sefirot, ci si articolele, scrisorile lui Rabash si Baal HaSulam.

Daca este nevoie de studiu individual pentru a intelege corect ce trebuie sa faceti pentru grup, atunci studiati si daca nu, atunci pentru ce aveti nevoie de alte studii? Ele va pot chiar descuraja.

Veti incepe sa intelegeti mai mult, sa va ganditi ca sunteti o persoana inteleapta si ca nu aveti nevoie de nimic altceva. Drept urmare, obtineti otrava mortii in loc de elixirul vietii. Exista un simbol in medicina, o cupa cu un sarpe care poate fi otrava sau poate fi medicamentul. La fel si aici; trebuie sa fiti foarte atenti cand este vorba despre studiu. Principalul lucru este intentia!

Din Congresul de la Harkov “Unire spre Inaltare” 19/08/2012, Lectia 7

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cand o persoana priveste la propria sa istorie, la anii pe care i-a trait, vede cum Creatorul l-a condus treptat catre starea prezenta aducand persoana mai aproape de El, trecand-o prin stari care pareau zadarnice, ridicole si inutile.

De fapt, atunci cand persoana accepta totul chiar daca nu intelege de ce a trebuit sa treaca prin toate acestea, recunostiinta fata de Creator pentru faptul ca a adus-o in starea curenta pe aceasta cale si faptul ca incepe sa il reveleze acum pe Creator, in recunostiinta sa prin justificarea trecutului, duc persoana la intentia corecta, la starea corecta din prezent.

“Articolul 26” din cartea Shamati, “Viitorul Persoanei Depinde Si Este Legat De Recunostiinta Fata De Trecut” vorbeste de asemenea despre cat de imposibil este sa te conectezi corect la viitor daca nu gasesti justificarea starilor trecute acceptand faptul ca totul vine de la faptul ca “Nu exista nimeni in afara de El”. Daca se intampla asa, acesta este un semnal ca totul a trebuit sa se intample asa pana acum si ca persoana nu trebuie sa regrete nimic din ceea ce s-a intamplat.

Doar pornind de la starea curenta, in care tot ce s-a intamplat s-a terminat, poate persoana sa multumeasca in avans pentru viitor si sa fie in stare de libera daruire, libera miscare catre Creator, atunci cand nu exista nimic negativ in relatiile trecute. Prin corectarea atitudinii persoanei fata de trecut, persoana se pregateste pe sine pentru viitor.

Creatorul ne pune intentionat in diferite situatii si schimbari si retine memoria negativa a acestor evenimente in noi. Noi de fapt nu ne amintim momentele pozitive, noi ni le amintim doar pe cele negative pentru ca ego-ul isi aminteste doar momentele in care nu a primit, in care a fost inselat, in care a pierdut, etc. Daca justific Providenta Creatorului in trecut, nu conteaza ca trecut, ci este transferat in viitor. Astfel construiesc un vas, o atitudine corecta fata de viitor si sunt gata sa inaintez.

Deci este imposibil sa incep de la momentul prezent stergand pur si simplu trecutul. El ne-a fost dat astfel incat acum, in acest moment, sa fim capabili sa privim corect viitorul si sa relationam corect cu Creatorul.

Daca sunt total reconciliat si recunoscator accept tot ce am simtit ca fiind negativ fata de mine, de lume, de rude, indepartarea mea de oameni, de Creator si tot ce mi-a facut, daca inteleg ca mi-am urmat calea si ca acum multumita faptului ca ma pot ridica deasupar acestora, in ciuda ego-ului meu, in ciuda criticimului egoist, imi pot transforma toate sentimentele mele de recunostiinta, in adeziune fata de Creator. Nu numai ca Il iert, ci mai degraba inteleg, percep si simt ca mi se da sansa sa incep conexiunea cu El, ca sunt gata sa Il revelez.

Prin urmare, viitorul unei persoane depinde si este legat de recunostiinta fata de trecut. Daca ne corectam atitudinea fata de trecut de la criticism la recunostiinta, de la regret si dezamagire la bucurie, noi cream vasul corect pentru revelarea Creatorului.
Din Congresul de la Harkov “Unirea catre Inaltare” 19/08/2012, Workshop 7

Filed under: Congrese, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Au fost in trecut oamenii care sa ii asculte si sa urmeze sfaturile cabalistilor?

Raspuns: In timpurile trecute nu se poate vorbii despre un cabalist sau altul, ci despre o perioada intreaga de evolutie, perioada Avraham , perioada Itzac si Iacov, Iosef, Moise, Ioshua… Spiritul omului a actionat in aceasta perioada si a facut ce a facut . De exemplu, Moise a format poporul, a readus modul de corectare in adancul dorintelor lor si in sfarsit a adus poporul in tara Israel, adica la descoperirea Creatorului.

Totul este facut de catre cabalisti, cu toate ca in perioada exilului noi nu vedem asta.Tocmai prin cabalistii, lumea primeste „hranirea” care ii da posibilitatea sa existe. Altfel, nu ar fi fost nici o picatura de lumina, adica nu ar fii fost materie. In lume exista intodeauna cabalisti care, functei de vasele lor, apartin umanitatii intregi ca si unei trepte spirituale.

Se spune ca „coada la lei”, cei 9 Sefirot inferiori ai lumii Atzilut, impreuna cu  Lumina Hochma, coboara in lumiel BYA si devin  „capul la vulpi „(rosh la soalim). Caci acolo exista vasele sparte si de aceea apare intrebarea: cum sa le reparam ?

Pentru noi este necesara aceasta legatura si oportunitatea permanenta de tranzitie intre trepte. In lumea noastra cabalistii ne asigura de asta: pe de o parte ei sunt imbracati ca ceilalti asa ca astfel sa ne poata invata, pe de alta parte sunt legati de o treapta superioara. Nu sunt alte metode, caci noi ne aflam intr-un sistem general care exista dupa legi fixe.

Sa ne intoarcem la intrebare. Dupa un exil lung, poporul evreu a ascultat sfaturile cabalistilor in timpul lui Baal Shem Tov si ai elevilor lui. Ei au condus oamenii inainte si au dat nastere la generatii intregi care traiau conform cu realilzarea spirituala , care au legat „pamantul” lumii acestea cu inaltimea Ein Sof. A fost perioada marilor cabalisti care au actionat in doua lumii.

In ceea ce priveste detasarea puternica de spiritualiate din ultima suta de ani, este ceva ce probabil trebuia sa se intample .Situatia care s-a creat este intr-adevar critica. Si, cu toate acestea asa cum s-a spus : „Nu vaduvesc Israelul” Si astazi sant cabalisti care ne transmit iluminarea din lumea superioara.

Lumea noastra, e ca o mica pata neagra in mijlocul lumii spirituale. Suntem obligati sa introducem in ea iluminare, altfel ea nu va putea supravietui. Prin toate lumile Lumina ajunge direct aici, la dorintele stricate, corupte, iari cabalistii ne dau aceasta raza de lumina.

Tu ii numesti „oameni” cu toate ca aici nu este vorba de „ambalajul de animal”. Ei actioneaza in mod deliberat, pentru  ca sa coboare chiar mai jos, mai aproape de noi. De exemplu Baal Hasulam a cerut sa fie coborat ca sa aiba posibilitatea sa scrie si sa ajute oamenii care erau jos…

Din lectia despre ziarul „Hauma” 12.08.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi avem în interiorul nostru, constant, două simţiri: una este „punctul din inimă” şi cealaltă este externă lui. Noi toţi vedem o lume „dublă”. Această percepţie ne este dată cu scop, astfel ca noi să fim capabili să ne corectăm pe noi înşine şi lumea.

Dacă tu ai vedea lumea unidimensional, ca un om obişnuit care percepe lumea doar la nivel corporal, atunci tu nu ai fi în stare să o gestionezi. Dacă în urcarea ta pe scara spirituală ai percepe doar forma spirituală, care este revelată la nivelul următor de fiecare dată, aceasta ar fi de asemenea o problemă, fiindcă tu nu ai fi în stare să serveşti drept legătură între lumea spirituală şi această lume.

Astfel, aceia care urcă scara spirituală, sunt dotaţi şi cu percepţia acestei lumi, ca „Şimon din piaţă”, şi cu percepţia lumii spirituale. Ei percep o dublă realitate, dar asta nu-i deranjează.

Până când este obţinută răscumpărarea completă a lumii din egoism, pe care noi trebuie să o aducem, adică corectarea finală, în care toate sufletele sunt conectate, noi vom continua să trăim în această lume.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 8/2/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În ce constau eforturile mele, dacă tot ceea ce trebuie să fac este să-i cer Creatorului să facă totul?

Răspuns: Iată în ce constau eforturile voastre: să revelaţi că “nu există nimic altceva în afara Lui”, că El se manifestă în toate, că El este primul și că El este ultimul, că lumea este plină de El și că doar noi, din întreaga lume, nu simțim această forță deoarece suntem ascunși.  

Exiști în mijlocul a ceva care lucrează, acționează, funcționează, dirijează totul, iar tu nu observi nimic din toate astea. Nu realizezi nimic și, în jurul tău, există doar întuneric și liniște. 

Așadar, ce ți-a mai rămas de făcut? În primul rând, să realizezi în ce sistem fascinant, perfect, trăiești, cum ești conectat la el și de faptul că poți participa, de pe acum, la conducerea lui, pentru ca, mai târziu, să participi din ce în ce mai mult, într-o asemenea măsură încât să te implici în lansarea acestui sistem integral. Dar, pentru moment, ești total detașat de ceea ce se petrece în el. Acest sistem te influențează, încet, încet, doar în scopul de a-ți susține existența.

Încearcă să-ți imaginezi acest tablou. Privește cu ce începi și ceea ce vei realiza. Astăzi, ești ca o muscă somnoroasă care plutește într-un colț întunecos din uriașul castel al regelui, fără să știe nimic despre el. Apoi ești trezit, treptat, până când te scoli, crești și înțelegi. Iar atunci Lumina se aprinde dintr-o dată și vei începe să vezi ce se petrece în jurul tău, așa cum se petrece în filme sau în basme.     

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 8/1/12, The Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din scrisoarea lui Baal HaSulam (Nr. 8): Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului, sau să vină să cunoască conducătorul lumii! Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume aşa cum au venit, fără a realiza nimic, şi de ce Creatorul nu a răspuns la toate rugăciunile lor? De ce s-a făcut El Însuşi mândru în faţa lor? De ce, într-adevăr, El nu s-a mișcat înspre ei? Şi în asta El este numit „Cel mai mandru dintre toți cei mândri”.

În rasa umană, trăieşte o iluzie amară care îi constrânge să meargă de-a lungul căilor greşite în căutarea celei mai mari forțe, pentru motivele vieţilor lor rele. Această căutare nu este corectă pentru că trebuie să căutăm nu în mijlocul răului, ci pentru a clarifica unde este sursa binelui şi să tindem către El, spre a ajunge la similitudine cu El, în loc de a aştepta în starea actuală şi de a cere de la El să-ți îmbunătăţească viaţa în acelaşi loc în care te afli acum.

Acesta este motivul pentru care Baal HaSulam scrie în scrisoarea sa că: Vedem din veacurile din urmă şi până în prezent, cât de mulţi oameni și-au otrăvit viaţa cu toate tipurile de suferinţă şi de auto-tortură, şi toate de dragul de a găsi un fel de sens în serviciul Creatorului. Dar ce fel de serviciu este acesta pentru Creator, dacă omul suferă şi este chinuit, iar în acelaşi timp, de asemenea, caută în asta un fel de semnificație superioară? Nu acesta a fost scopul.

Într-o astfel de abordare, există mai multe concepţii distorsionate, şi, prin urmare, toţi cei care le-au urmat și-au risipit viaţa în zadar. Unul a încercat s-o facă mai bună pentru el însuşi în locul său, neschimbând nimic. Un altul a căutat modul de a controla Creatorul pentru a-L folosi în beneficiul propriu. Un al treilea s-a bazat pe apropierea de Creator prin intermediul suferinței și pentru a primi o recompensă datorită faptului că a suferit. Şi este chiar scris că: „Suferinţa înmoaie egoismul, așa cum sarea înmoaie carnea.” Din aceasta, postul şi rugăciunile au derivat, trecând în toate religiile.

Şi toți aceștia și-au risipit viaţa în zadar, şi au părăsit această lume așa cum au venit pentru că aceasta nu a fost o abordare corectă. Creatorul nu vrea suferinţa noastră. El nu are nevoie de nimic de la noi, decât de realizarea măreţiei Lui şi de fuzionarea cu El, adică, a atinge aceeaşi înălţime.

Toate actiunile noastre, cu excepția celor îndreptate spre ajungerea la asemănarea cu Creatorul, sunt complet inutile si nu ne vor duce la nimic. Şi chiar mai mult, nu presupune că suferinţa este o parte din calea către Creator. Dacă omul suferă, este un semn că este deconectat de la Creator, şi nu pur şi simplu distanţat de El, dar de asemenea, se îndepărtează în direcţia opusă.

În timp ce „picătura de unitate”, un punct de fuziune este atins numai prin indermediul omului care în mod constant tinde spre asemănarea cu Creatorul, după cum se spune: „De la dragostea pentru oameni, la dragostea pentru Creator”. Toate celelalte căi, cu toate acestea, nu sunt cele corecte.

Baal HaSulam scrie despre asta cu mare durere, părându-i rău că s-a întâmplat în acest fel, pe parcursul întregii istorii umane și până în prezent. Dar ce se poate face? Având şansa, este nevoie să încercăm să explicăm tuturor care este adevărul.
Din Pregătirea pentru Lecţie 29/07/12

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Soţia mea este oglinda mea. De fapt, eu nu îmi văd niciodată partenerul; eu văd, în el sau în ea, reflexia calităţilor mele. De exemplu, nu înţeleg standardul de frumuseţe acceptat în China. Mă uit la o femeie care are o reputaţie de femeie cu adevărat frumoasă şi mă gândesc: Eu nu aş numi-o niciodată frumoasă. Pentru gustul meu, faţa ei este prea rotundă, ochii prea înguşti iar părul ei prea drept. Toate mi se par neatractive.

Dar odată, am citit un articol al unui jurnalist chinez legat de concursul internaţional „Miss Asia” care a spus că fata nu ar fi câştigat în China pentru că ochii ei sunt prea mari. Am rămas absolut uimit de cât de diferită este percepţia noastră pentru frumuseţe – era total opusă. De aceea nu ne putem înţelege unul cu celălalt.

Înseamnă că mă uit la fata din faţa mea şi proiectez asupra ei ideile mele legate de frumuseţe. Iar dacă nu mă urc deasupra lor, îmi vor afecta întreaga mea realaţie cu ea. Nu o voi percepe aşa cum este, cu adevăratele ei calităţi, ci voi vedea în ea reflexia propriilor proprietăţi, gusturile mele.

Când cineva se uită la o persoană într-un mod imparţial, îi este imposibil să determine dacă acea persoană este frumoasă sau nu. Întreabă orice mamă şi îţi va spune că nimeni nu arată mai bine în lume decât copilul ei. Aşa cum este spus, „iubirea acoperă toate păcatele”.

Şi, din contra, egoul nostru, ura, va desfigura toată frumuseţea. Aparenţa unei persoane pe care o urăsc va deveni, de asemenea, de nesuportat. Şi cu toate că, dacă aş fi obiectiv, sunt gata să admit că, conform criteriilor mele, acea persoană pare să aibă o faţă frumoasă, o urăsc din alte motive.

Numai oamenii arată o asemenea atitudine. Animalele nu se uită la frumuseţe; ele apreciază puterea, abilitatea de a procrea, să aibă urmaşi sănătoşi şi să îi crească până devin independenţi.

Pe de altă parte, omul, este alterat de noţiunea de frumuseţe. De fapt, nu este frumuseţe ci demonstraţia egoului meu: condiţii speciale pe care le prezint părţii opuse, care depăşesc minimul necesar al corpului fizic.

Dacă ne uităm unul la altul în mod raţional, natural, aş vedea în faţa mea o femeie sănătoasă, puternică, cu care sunt gata să mă însor. De fapt, văd faptul că ea îmi va ţine casa bine. În trecut, oamenii obişnuiau să se însoare pe baza unui principiu simplu, egoist. Sau se uitau la nivelul social, la avere. Oamenii nu acordau multă atenţie frumuseţii, ci obişnuiau să aleagă o soţie pe baza unor motive simple, pragmatice: ce este bun pentru viaţă.

Mai mult, chiar părinţii obişnuiau să aleagă pentru cupluri, nu cei tineri. Asta se obişnuia în multe culturi. Sau căutau sfatul unei persoane respectate, inteligente. În timpul nostru, am ajuns deodată la o asemenea distorsiune care ne obligă în mod particular să facem corecţia.

Astăzi considerăm numai dacă ne iubim sau nu. Toate filmele ne vorbesc despre o asemenea iubire. Nu mai este ca înainte. Nu înţelegem cum trăiau oamenii acum o sută sau două sute de ani. Iubirea sau atracţia reciprocă nu erau în câmpul de vedere al lor. Atracţia sexuală juca un rol, dar nu este ceea ce azi înţelegem prin conceptul de iubire. S-a dezvoltat doar recent şi a stricat întreaga noastră viaţă… Aşadar, dacă o folosim corect şi „acoperim toate păcatele cu iubirea noastră”, dacă luăm în calcul impulsurile noastre de a iubi sau a urî pe altul în acest mod particular, vom avea succes.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” 7/31/2012

Filed under: Casatorie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→