Radacina sufletului
Cand un Cabalist atinge gradul de spiritualitate, el “imbraca” aceasi forma care se numeste “Abraham” sau “Moise”, de exemplu si “aude” ce isi spun intre ei. In Zohar exista povesti care sunt despre oameni care isi vorbesc unii altora, desi au trait in secole diferite, si te gandesti: cum este posibil ? Este, pentru ca el vorbeste doar despre lumea spirituala, nu despre oameni; sunt descrise dorinte si calitati care sunt numite prin aceste nume.
Numele tau este si el prezent acolo pentru ca si tu ai radacina sufletului. Totusi, acum nu este numit prin numele tau normal. Cand urci acolo si corectezi acest stadiu, vei primi acest nume. Il vei revela. Asta trebuie tu sa faci, sa dezvalui radacina sufletului tau.
Cand atingi acest punct al principalei tale calitati, atunci, din acel punct vei fi inclus in restul intregului kli al Lumii Infinitului. Asta va insemna ca tu ai revelat sufletul lui Adam HaRishon si el a devenit al tau, venind din punctul tau.
Vasul tau spiritual cu Lumina in interior este chemata pe numele tau. Tu nu stii asta inca, pentru ca nu esti obisnuit ca genele spirituale sa actioneze in interiorul tau. Scanteia, punctul din inima. Nu stii de unde vin. Te trag spre radacina sufletului tau, dar tu nu intelegi ce este radacina, unde este localizata pe scara gradelor si in ce stadiu exista. Trebuie sa o dezvalui si vei descoperi ca asta de fapt esti tu.
Asta nu inseamna ca esti limitat de radacini, dimpotriva, te vei ridica chiar mai sus! Oricum vei atinge totul din acel punct. De aceea, fiecare suflet este obligat sa isi atinga radacina iar fiecare persoana are radacina sa.
Exista acolo “stramosii” care sunt numiti “capetele gradelor” sau ale “generatiilor”. Ei sut Abraham, Isaac si Jacob. Nu sunt radacini ale unor anumite suflete, ci calitati fundamentale. Sunt numele calitatilor Creatorului.
Pe de alta parte, fiecare din noi are propria radacina a punctului pe care trebuie sa il atinga si trebuie sa se corecteze. De acolo isi corecteaza conectarea cu tote celelalte suflete. Asta inseamna corectia completa, individuala pe care fiecare persoana trebuie sa o faca.
Din partea a 4a Lectia zilnica de Cabala10/27/10, “600,000 Suflete”
Calea noastra poate fi asemuita unui monitor unde trei ferestre sau documente sunt deschise in acelasi timp. Ultima ferestra este ascunsa, nu o vad. Acesta sunt eu in starea Corectiei Finale, in unitate si adeziune cu Creatorul, in radacina sufletului meu.
Este considerat un viciu sa te simti doar pe tine insuti, sufletul tau in locul sufletui unic, comun. Si totusi, unii oameni pot sa considere asta ca o mare realizare fiindca eu sunt totusi in Lumea Spirituala, impreuna cu Creatorul, chiar daca sunt separat de ceilalti. Dar daca un om atinge spiritualitatea, el simte ca aceasta stare nu e buna fiindca el este separat de ceilalti si sunt doua parti ale existentei.
La inceputul drumului spiritual, oamenii nu sunt inca obisnuiti sa distinga ceea ce li se intampla. Senzatia curenta este adevar pentru ei. Ei nu sunt capabili sa se uite dinafara la ei insisi si sa discearna influentele externe care vin de la Creator. Ei inca nu vad peretii „laboratorului” in care se afla.
Este posibil sa urmezi o porunca numai daca initial ai urat pe cineva si dupa aceea ai condus la corectarea acesteia cu ajutorul Luminii care Reformeaza, Lumina care poate fi atrasa numai prin studierea Cabalei in grup, (intr-un mediu propice) prin atingerea unei stari de „garantie mutuala”. In acest caz se considera ca ai indeplinit o porunca si poate nu numai una ci pe toate si astfel ai ajuns la „corectia finala.”
Libertatea incepe din punctul unde iau decizia daca sunt guvernat de Sus sau nu, daca Creatorul exista sau nu, si daca eu depind de El 100%? Daca nu, atunci ce inseamna libertatea? Daca nu exista niciun fel de libertate si nu putem schimba nimic, atunci nu avem la ce ne gandi. Totusi, daca suntem capabili de actiuni autonome, atunci care sunt ele?
In primul stadiu al dezvoltarii spirituale, o persoana nu IL are inca pe