Forța care ne schimbă astăzi și care răstoarnă întreaga umanitate- ce este ea? Ce este acest mic program?

Forța interioară din acest program este Forța superioară a naturii. Ea se manifestă în mod specific în ființa umană, iar omul este cea mai înaltă etapă în dezvoltarea naturii. Aceasta îl transformă; este îndreptată în mod special către el.

Cu cât ajungem mai repede la o interacțiune integrală a tuturor părților naturii, cu atât mai repede ajungem să înțelegem că aceasta reprezintă un sistem integral de interacțiune, sprijin reciproc și așa mai departe și cu atât mai repede vom ajunge la o stare de fericire, împlinire și eternitate, şi nu la moarte, așa cum este astăzi, ci la eternitate și perfecțiune.

Toate acestea se vor manifesta vizibil între noi. Le vom vedea chiar sub ochii noștri.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.04.2025

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În prima seară a sărbătorii de Pesah, se obișnuiește să se țină o masă specială la care se citește Hagada de Pesah, care este relatarea evadării evreilor din sclavia egipteană. Este această poveste o simplă narațiune istorică sau are un sens mai profund, care se aplică și astăzi?

Răspuns: Exilul egiptean datează din epoca strămoșilor, urmat de epoca fiilor. Patriarhul Avraam a început să adune discipoli din tot Babilonul Antic. El a învățat oamenii că este imposibil să avansezi și să te apropii cât timp toată lumea se află într-o asemenea luptă internă și egoism, așa cum se întâmpla atunci în Babilon.

Construcția Turnului Babel a simbolizat forma supremă de egoism, care ajunsese până la ceruri. Întregul Babilon a fost sfâșiat de ură reciprocă și neînțelegeri, ceea ce se numește “confuzia limbilor”.

Avraam le-a spus discipolilor săi că există o singură metodă pentru întreaga omenire, dar este imposibil să o impui oamenilor, deoarece necesită maturitate din partea unui om. Esența acestei metode este “iubirea acoperă toate crimele”.

Fiecare dintre noi se află în propriul egoism, dar trebuie să construim o conexiune între noi deasupra egoismului. Egoismul este ura nefondată față de semenii noştri. Dacă văd că gazonul vecinului meu este mai verde sau că a cumpărat o mașină mai bună decât a mea, atunci încep să-l urăsc.

Aceasta este ură fără motiv. Dacă fiul meu și-ar cumpăra o mașină frumoasă, aș fi doar fericit. Cu cât copiii mei au mai mult succes, cu atât sunt mai fericit, dar fiecare succes al vecinului meu îmi strică starea de spirit.

Acest lucru se întâmpla la scară mică, în cartier, în curte și în casă. Dar astăzi, întreaga lume s-a transformat într-un Babilon: bogați și săraci se ceartă, își apără opiniile și nu sunt de acord unii cu alții.

Nu știm ce înseamnă o viață bună și liniștită, atunci când nu simți nicio presiune. Este ca și cum ai trăi în paradis. Nu există timp și spațiu și totul merge ușor și fără probleme. Toată lumea se ajută unul pe altul, îi lasă pe ceilalţi să meargă mai departe. Dacă ai nevoie de ceva, toată lumea se grăbește să te ajute. Poți fi sigur că vei fi întotdeauna susținut la momentul potrivit.

Nu suntem obișnuiți cu o astfel de viață și nu ne-o putem imagina. Avraam le-a explicat babilonienilor că este imposibil să continue să trăiască în egoismul lor crescând și certându-se unii cu alții. 99% din toate forțele noastre sunt cheltuite pentru supraviețuire în condițiile acestei lupte interne.

Dar dacă egoismul este atât de mare? Atunci ne domină; îi obligă pe toți să lupte pentru opinia lor și îi obligă pe toți să se considere cei mai inteligenți. Este imposibil să lupți cu natura ta și nu este necesar – trebuie doar să te ridici deasupra ei.

Fiecare are propria opinie, așa cum se întâmplă între rude, dar suntem cu toții uniți într-o familie de care trebuie să avem grijă împreună. Trebuie să luăm acest exemplu din viață. Să presupunem că copiii mei nu împărtășesc opiniile mele politice: unul are opinii mai conservatoare, de dreapta, celălalt are opinii de stânga, al treilea a devenit religios ortodox etc., fiecare votează pentru propriul partid.

Dar dacă suntem o singură familie, atunci, în ciuda acestui fapt, îi iubim pe toți și îi ajutăm pe toți. Este important pentru noi ca aceasta să fie o persoană apropiată nouă, un membru al familiei noastre. Așa trebuie să avem grijă de toți oamenii – ca și cum am fi o singură familie.

Atunci nu vom acorda atenție diferențelor de opinii. Dacă cineva vrea să trăiască diferit, să trăiască. Fiecare poate rămâne cu egoul său dacă se consideră obligat să-i iubească pe ceilalți mai presus de el însuşi. Alții gândesc diferit față de mine, dar eu nu pun presiune asupra lor și nici nu încerc să-i conving cu forța. Fiecare este liber să rămână așa cum este, ceea ce înseamnă că toate crimele vor fi acoperite de iubire, la fel ca într-o bună familie.

Mă anulez în fața celorlalți și nu le dictez părerea mea, ci dimpotrivă, sunt gata să mă alătur dorințelor lor și să-i ajut. Și așa procedează fiecare față de ceilalți, datorită căruia creăm un câmp comun special, cald, care se numește simţirea unei familii sau al unui singur popor.

Suntem învăluiți într-un nor de iubire, participare reciprocă, unificare, căldură, reciprocitate. Este ceva complet nou. Acest lucru nu exista înainte; acum este construit tocmai pe acest principiu al “iubirii care acoperă toate păcatele”.

Fiecare rămâne cu egoismul său, dar știm cum să-l gestionăm. La urma urmei, egoismul ne este dat de la natură și astăzi ne este clar că nu putem face nimic în privința lui. Dar am primit de la Avraam o tehnică ce ne permite să depășim acest egoism și să ne unim.

Cei care știu să se conecteze deasupra egoismului sunt numiți evrei (Yehudim), de la cuvântul “Yehud” (unitate), sau poporul lui Israel, Yaşar-El, adică direct către Creator. Națiunea Israel a fost creată pe această bază.

După ce a părăsit Babilonul, din conflictele mărunte, Israel se află într-o perioadă numită exilul egiptean, care este sclavia sub dominaţia egoismului său. Egoismul ne domină și nu ne permite să ne conectăm. Oricât de mult ne-am strădui, oricât de mult am munci, nimic nu funcționează.

Se numește sclavie, care este o muncă extenuantă asupra propriului nostru material. Încercăm să construim ceva din el între noi, dar nimic nu iese până când nu realizăm că trebuie să ne ridicăm deasupra egoului nostru. Acest lucru se întâmplă după multe lovituri și muncă grea.

Drept urmare, decidem că este imposibil să continuăm să existăm așa. Aceasta este situația în care ne aflăm astăzi. Altfel, ne vom distruge unii pe alții într-un război intern.

Trebuie să ne dăm seama cu adevărat că viața noastră este sclavie. Puterea răului care trăiește în noi ne mănâncă și ne distruge. Atunci vom fi de acord să ne ridicăm deasupra egoismului, așa cum am făcut-o odată. Nu știm cum să facem asta, dar cel puțin fugim de ura reciprocă, vrem să ieșim de sub puterea lui Faraon.

Asta înseamnă că părăsim Egiptul, fugim în întuneric, nimeni nu știe unde. Înțelegem doar că nu mai putem exista în el. Și apoi ajungem la Muntele Sinai, văzând ce fel de ură (păcat) există între noi.

Suntem de acord să ne ridicăm deasupra acestei uri și să ne unim ca un singur om cu o singură inimă, pentru a obține garanție reciprocă, pentru a accepta Tora, adică metoda unificării. Regula principală a Torei este să-ți iubești aproapele ca pe tine însuți. Atunci ne naștem ca poporul lui Israel, așa cum este scris: “Astăzi ați devenit poporul Meu”

Din KabTV “Viaţă nouă 537” 25/03/15

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă aș deschide Cartea Zohar  și nimeni nu mi-ar spune că este importantă, probabil că nu aș găsi nimic în ea, doar un basm. Imaginați-vă că un om care nu are nicio legătură cu noi deschide această carte. Ce găsește acolo? Ce citește?

Răspuns: Nimic, dar va afla despre această carte de la mine. În același timp, va avea niște înregistrări ale lecțiilor noastre. Va deschide cartea, și pe lângă vizionarea sau ascultarea lecțiilor noastre înregistrate, o va studia și acest lucru îi va oferi o intrare în lumea superioară.

Înainte de asta, ar trebui să citească și alte lucrări literare, cum ar fi articolele lui Rabaş despre grup, despre conexiunea dintre oameni, precum și articolele lui Baal HaSulam, care îi va modela abordarea față de Cartea Zohar. Așa va ajunge la Cartea Zohar însăși.

Sunt sigur că, în cele din urmă, oamenii se vor angaja în mod specific în acest sens.

Cred că următoarea generație va ajunge în sfârșit la concluzia că omul nu mai trebuie să muncească atât de mult ca acum. Ar trebui să muncească doar pentru a nr epuiza planeta și a produce lucruri complet inutile?! El va produce doar ceea ce este necesar pentru existența sa și își va petrece tot restul timpului studiind, diseminând și schimbând informații spirituale.

Oamenii vor începe treptat să simtă că există în ambele lumi. Sunt sigur că acest lucru se va întâmpla, dacă nu în următoarea generație, atunci în cea de după. Dar cu siguranță se va întâmpla.

Comentariu: Dar chiar dvs. trăiţi în starea actuală.

Răspunsul meu: Fac ceea ce trebuie în timpul meu. Mă simt o verigă în lanțul Cabaliștilor. Am o misiune clară. Cred că acest lucru este clar vizibil în viața mea – căror lucruri mă dedic și ceea ce îndeplinesc. Nu am îndoieli sau probleme în acest sens.

Din KabTV “Am primit un apel. Cartea Zohar este cartea nr. 1”, 08/07/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este rugăciunea o cerere pentru puterea de a lucra?

Rugăciunea înseamnă că cerem doar atunci când nu avem altă opțiune. Ne îndreptăm către Creator doar atunci când nu avem alternativă. Treptat, începem să ne amintim de existența Creatorului și chiar și această amintire este ceva ce face Creatorul. El face să pară că ni-L amintim singuri. În realitate, nu ne-am gândi niciodată la Creator singuri.

Dorința de a primi este structurată astfel încât este complet închisă în sine. Este un sistem închis. Creatorul introduce o rază de lumină mică, imperceptibilă, și dintr-o dată ne gândim: “O, Creatorul există!” Simțim ca și cum ne-am aminti de El singuri, fără niciun ajutor.

Dar în realitate, Creatorul a fost cel care ne-a amintit de existența Sa și ne-a permis să ne îndreptăm către El. Acest proces se întâmplă în mod repetat, iar întregul său scop este de a întări conexiunea cu El. Prin acest proces, ne construim sistemul spiritual interior. Așa dobândim calitățile Creatorului și devenim similari cu El.

Totuși, înainte ca acest lucru să se întâmple, înainte ca noi să putem recunoaște ce este opus Creatorului, înainte ca noi să ne putem înțelege “sinele”, Creatorul trebuie să ne pună în situații neplăcute care sunt exact opusul stării pe care suntem pe cale să o atingem.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă materia creației este dorința de a primi, ce înseamnă a dărui pentru a dărui? Unde este lucrul cu dorința?

Răspuns: Adevărul este că însăși dorința de a primi lucrează de dragul dăruirii. Ea susține un semen uman, îl ajută și efectuează diverse acțiuni în relație cu el.

În general, pentru a înțelege dăruirea de dragul dăruirii, este necesar să înțelegem ce este primirea de dragul dăruirii. Înseamnă că lucrez cu dorințele mele de a primi pentru a le folosi pentru a crește un semen uman și a efectua acțiuni de dăruire asupra lui, similar modului în care Bina funcționează în AHP-ul său.

Includ dorințele de a primi ale celuilalt în ale mele și îl împlinesc cu tot ce are nevoie. Și ceea ce el are nevoie este infinitul. Apoi, cu ajutorul meu, dorințele sale ating o magnitudine infinită, în timp ce Luminile care vin la el prin mine cresc până la dimensiunea infinită a NRNHY. Așa lucrez în primire pentru a dărui: mă asigur că îi ofer celuilalt tot ce este necesar, utilizând toate abilitățile mele în acest scop și ignorând total propriul meu beneficiu.

Totuși, pentru aceasta am nevoie de Forța superioară care nu este în natura mea. Natura mea înnăscută îmi permite să îndeplinesc doar acțiuni care îmi promit beneficii personale, în timp ce acțiunile de dăruire sunt total altruiste, iar din ele, dorințele mele de primire nu beneficiază în niciun fel. Acesta este motivul pentru care nu le pot împlini decât dacă primesc puterea din dimensiunea superioară, cea a dăruirii.

Prin urmare, încorporez nevoile celuilalt în dorințele mele și apoi, prin dorințele mele, îl împlinesc. În general, vorbim despre dorințele care se referă la interconexiunea noastră, deoarece munca spirituală se desfășoară la nivelul unității sufletelor, unde ne umplem pe noi înşine cu luminile superioare.

Există o altă opțiune: să nu mă angajez în dorințele mele de primire, ci doar să transfer tot binele de la mine la celălalt, să particip la împlinirea lui, dar nu cu propriile mele dorințe. Aceasta este dăruire pură. De regulă, aceste acțiuni preced dăruirea reciprocă. Ele corectează unitatea noastră. Datorită lor, ne anulăm egoismul pentru a ne ridica deasupra lui către unitate. Și unitatea însăși este activată prin utilizarea directă a dorințelor noastre de primire.

În acest fel, dăruirea de dragul dăruirii este o stare intermediară, mică, slabă, “săracă”. Dar nu avem de ales: trebuie să o parcurgem, deoarece astfel ne curățăm dorințele și ne ridicăm deasupra calităților noastre egoiste. Fără ea, este imposibil să începem să lucrăm cu dorinţele. În primul rând, trebuie să le “purificăm”, adică să le umplem cu Lumina Hasadim (Mila).

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 23/03/2011, Despre Principiile Educației Globale

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii tind să fie impresionați de exemple. Să presupunem că un om nu crede că depinde de societate și crede că poate rezolva totul singur.

Să ne imaginăm această situație: un bebeluș se naște, este pus într-o cameră rotundă unde lumina este aprinsă constant, există mâncare, dar bebelușul nu are nicio altă interacțiune cu oameni sau animale. Ce se va întâmpla cu el?

Răspuns: Nu va deveni om. Va consuma doar mâncare în mod natural, ca un animal, și va crește la fel.

Întrebare: Dar va avea propriile gânduri și fantezii?

Răspuns: Nu se va întâmpla nimic. Absolut nimic. Toate acestea apar doar sub influența mediului. Indiferent de mediul în care îl pui, asta va ieși la iveală.

Comentariu: Dar atunci, de fapt nu este un om și nici măcar un animal.

Răspunsul meu: Corect. Prin urmare, nimic nu va funcționa în afara mediului. Adică, veți obține un organism animal care va crește în această formă. Dacă îi veți arăta mai târziu propria mamă, se va teme de ea pentru că nu va înțelege ce anume a apărut brusc viu și chiar în mișcare. La urma urmei, el nu știe ce înseamnă să fii viu și ce înseamnă să te miști.

Nu are simțul timpului, nici simțul spațiului înconjurător. Îl hrănești printr-un tub și nu-i dai nimic altceva. Și apoi ce?

Comentariu: Deci va crește, să zicem, până la vârsta de douăzeci de ani.

Răspunsul meu: Ce diferență face până la ce vârstă? Va rămâne la același nivel – doar absorbind mâncare, eliberând deșeuri și nimic altceva.

Întrebare: Va avea conștiință de sine? Va simți că trăiește?

Răspuns: Doar la nivelul la care există.

Comentariu: Un om este construit pe dorințe; dorința este lipsă, dorința este deficiență.

Răspunsul meu: Nu va avea dorințe, nici impulsuri interioare, pentru că nu există o societate înconjurătoare cu care el să se poată realize pe sine.

Întrebare: Deci s-a născut zero și va muri zero?

Răspuns: Da. Absolut.

Comentariu: Dar natura nu tratează oamenii așa.

Răspunsul meu: Natura desigur, nu face asta; dar uneori, dacă se întâmplă asta, există un scop și un motiv special pentru asta.

Fără un mediu, nu va apărea niciun Reşimot în om, nicio informație interioară pentru implementare, deoarece el nu va putea să o pună în aplicare. Una o determină pe cealaltă.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Să presupunem că un om modern ajunge fără computer și fără toate lucrurile cu care este obișnuit; el s-ar speria, dar în același timp și-ar da seama cât de puternic dependent este de toate acestea.

Răspunsul meu: Nu, aceasta nu este încă cea mai terifiantă existență. Am vorbit odată despre cum mi-am dorit să merg în Munții Altai. Deci, ce contează un computer? Poate iau un computer, dacă voi sta acolo și voi scrie o carte. Chiar de ce altceva ai mai avea nevoie? O barcă mică, o undiță, cizme de cauciuc și o găleată ca să să culegi ciuperci. Pentru o lună? Minunat!

Nici nu vă puteți imagina! Singur cu tine însuți, fără nimeni altcineva. Nimic. Este pură fericire! Ești singur cu gândurile tale, nu este nimeni în jur, nimic nu te afectează și poți să te dedici celor mai prețuite, mai frumoase și mai pure gânduri, deconectat de întreaga lume înconjurătoare. Este minunat!

L-am văzut pe profesorul meu așa, când se deconecta. El mergea special la Tiberias, ca să fie singur. Și când mă duceam acolo să-l vizitez, vedeam un om care se uita la mine și nu înțelegea cine venise, de ce venise sau ce voia de la el.

Cu alte cuvinte, nu putea simți în ce lume se întorsese. Se uita la tine ca și cum ar fi fost deconectat și, încet, foarte încet, începea să își revină.

Întrebare: Dar totuși, un cabalist nu poate exista complet singur?

Răspuns: Uneori este necesar.

Din KabTV “Am primit un apel. Experiment scandalos”, 06.08.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre treptele scării, partea 117

Cum putem dobândi putere pentru muncă dintr-o stare de neputință?

Cum putem noi, cei care ne dăm seama că ne lipsește adevărata cunoaștere, care ne simțim neputincioși și incapabili să dobândim ceva din ceea ce citim, care vedem că ușa către spiritualitate este închisă în fața noastră, cum putem găsi puterea de a merge mai departe dacă această muncă este pusă doar asupra noastră și nu asupra altcuiva? De unde putem lua puterea pentru muncă?

Există două stări complet diferite pe care tindem să le conectăm ca una singură. Prima este o stare în care suntem complet nesemnificativi și animalici, fără nicio putere spirituală. Nu înțelegem nimic despre lumea spirituală și nici măcar despre această lume. Nu avem nicio idee ce se va întâmpla cu noi sau cu lumea în momentul următor. Nu avem nicio idee despre cum este structurat și funcționează totul. Cu cât deschidem mai mult ochii, cu atât ne simțim mai mult ca un copil mic care se joacă cu pietricele pe malul unui vast ocean, așa cum și-a descris Newton opera științifică.

Și acesta este un sentiment corect. Într-o oarecare măsură, asta înseamnă să simți imensele forțe ale naturii. Aceasta este realitatea noastră. Nu putem înțelege acest concept prin propriile noastre forțe.

Această stare descrisă mai sus este de fapt o rampă de lansare către o stare activă. Activă în ce fel? În sensul că putem cere putere și putem cere corectări în interiorul nostru. Starea anterioară este menită să ne arate că la nivelul nostru actual, aceasta este cu adevărat realitatea noastră.

Cum putem urca din această stare? Uităm că într-adevăr ne lipsesc aceste forțe. De ce a făcut Creatorul astfel încât la fiecare pas să ne blocăm și să ne dăm seama că noi suntem nimic? Este astfel încât din această neputință, să ne amintim că Creatorul există. Apoi ne întoarcem către Creator, iar El aranjează totul pentru noi într-un mod care ne permite să mergem mai departe, să înțelegem, să acționăm și așa mai departe.

De ce a făcut Creatorul așa? Pentru că întregul proces este un mijloc pentru noi să ne conectăm la Creator. Este menit să ne predăm, să simțim o nevoie de Creator, și prin această nevoie, să dobândim atributele Creatorului.

În cele din urmă, Creatorul vrea să devenim eterni și perfecți ca El.

De fiecare dată, Creatorul ne arată slăbiciune, neputință, disperare, ignoranță și o lipsă de înțelegere a realității – exact opusul stării Sale – astfel încât vom dori să ne întoarcem către El și să primim opusul a ceea ce simțim. “Opusul a ceea ce simțim” înseamnă a primi ceva de la Creator, calitățile și nivelul Său.

Astfel, prin contrast ajungem de fiecare dată la o stare mai completă. Cu cât ne afundăm mai adânc în simțirea a ceea ce este rău, cu atât mai mare este binele pe care îl putem atinge prin contrast.

Așa sunt construite toate nivelurile spirituale.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

„Să nu ai alți dumnezei înaintea Mea. Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo asemănare a vreunui lucru care este sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele de sub pământ. Să nu te închini înaintea lor și să nu le slujești, căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinților în copii până la a treia și a patra generație a celor ce Mă urăsc, și arăt milă până la a mia generație față de cei ce Mă iubesc și păzesc poruncile Mele.”

(Tora, Exodul 20:3–20:5)

 Poruncile sunt considerate baza întregului cod uman al existenței umane. Sunt recunoscute de toate religiile, de toate societățile și servesc drept bază pentru întreaga viață socială. Cu toate acestea, în Cabala, ele au un înțeles total diferit.

Cu alte cuvinte, “Eu sunt Unicul! Nu sunt corporal! Nu pot fi înfățișat, imaginat sau înțeles! Nu vă dau niciun indiciu despre Cine sunt Eu! Nu pot fi pus în buzunar, așezat în colț sau atârnat pe perete. Este imposibil să faci o amuletă din Mine și nici nu pot fi modelat ca un fel de semn! Nimic de genul acesta nu este posibil!”

Oamenii sunt cu totul diferiți. Un copil ia o jucărie și nu o aruncă timp de o lună sau două. Îl calmează.

Omul merge la un templu, se roagă, se spovedește și se calmează. Totul va fi bine! Pentru toată lumea, este un medicament, un remediu, pentru a-și aplana grijile, o prevenire a diferitelor probleme sociale, familiale și de altă natură.

Nu avem nimic tangibil aici. Dacă este imposibil să ni-L imaginăm, adică nu există nimeni la care să apelăm, aceasta este o problemă mare. Se traduce oare prin faptul că nu există Dumnezeu pentru un om obișnuit care trăiește în această lume? Noi nu suntem capabili să-L vizualizăm sau să-L simțim. El este o calitate abstractă a dăruirii, ceva fără formă care umple totul, și în același timp, nimic. Ce senzori ne vor permite să-L dezvăluim? Trebuie să începem să-L simțim într-un fel sau altul. Cu toate acestea, nu există nimic în jurul nostru.

Pur și simplu nu ni-L putem imagina pe Domnul, Forța superioară, așa cum este descrisă în Tora, și nici nu putem stabili contact cu această Forță. Pentru a rămâne în contact cu El, trebuie să ne agățăm de ceva, să apelăm la cineva și să-L portretizăm cumva.

Întrebare: De ce aceste “fire” sunt tăiate de noi? Este ca și cum am pluti în aer. De ce este așa?

Răspuns: Pentru că trebuie să-L găsim la un nivel complet diferit. Ar trebui să ne ridicăm la gradul Său. Atunci vom simți ceva ce nu am simțit înainte și vom defini lucruri pe care anterior nu le puteam înțelege. Va deveni posibil deoarece vom dobândi un nou set de senzori numiți cele cinci Sfirot.

Înainte de a realiza acest lucru, pentru noi nu există așa ceva ca “Dumnezeu”. Nu există absolut nimic! Desigur, există natura care ne răsucește, ne trage înainte, se joacă cu noi și ne obligă să continuăm să trăim și să dăm naștere; ne controlează comportamentul în mediul nostru și în societate, apoi ne îngroapă în pământ. Asta este.

Exagerez totul arătând că oamenii nu au nicio legătură cu Creatorul sau cu Tora. De aceea se spune că Tora este imaculată, deoarece nimeni nu a atins-o vreodată, nici măcar o dată.

Tora este o învățătură; este un mecanism spiritual total deconectat de oameni. Faptul că am ales-o ca sursă a frumoaselor noastre reguli și legi juridice este foarte liniștitor. Fără ea, am fi doar niște barbari.

Cu toate acestea, vreau să subliniez că aceste reguli și legi nu au nimic în comun cu Tora autentică. Trebuie să înțelegem că puterea Torei, veridicitatea ei și însăși esența ei nu se referă la reguli sau legi. Nu contează ce facem în această lume. Mai degrabă, ceea ce contează este dacă s-a întâmplat să ne ridicăm la nivelul următor, unde Creatorul ni se revelează. Pentru aceasta, nu avem nevoie ca El să fie observabil sau să apară ca o imagine sau un fenomen. Conștientizarea noastră se ridică la un asemenea nivel încât nu mai avem nevoie de nicio imagine, deoarece reușim să ieșim din noi înșine.

Aceasta explică de ce porunca “Să nu ai alți dumnezei afară de Mine” este prima, de ce este considerată o poruncă majoră și de ce le precede pe toate celelalte. Fiecare poruncă ulterioară (ordinea lor nu este aleatorie; sunt organizate într-un anumit fel) definește executarea acestei porunci principale.

Dacă omul nu poate respecta această poruncă, împlinirea tuturor celorlalte porunci nu valorează nimic. Ele nu ne conduc la scop. Ar trebui să ținem cont în mod constant de această poruncă principală. Pentru ea ar trebui să împlinim toate celelalte porunci.

Din KabTV “Secretele Cărții Eterne”, 25.02.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o oarecare asemănare între Moise și starea actuală a poporului Israel de astăzi. Moise nu se simte încrezător în poporul lui Israel sau în Pharaon, deși este în contact cu Creatorul. Starea actuală a națiunii israeliene este de asemenea, destul de nesigură.

Răspuns: Nu contează. Dacă există o direcție specifică, dacă înțelegem că nu avem de ales, atunci, în ciuda condițiilor care ne obligă să scăpăm din Egipt și să sărim în Marea Roșie, facem ceea ce trebuie să facem.

Întrebare: Dar spuneţi că națiunea israeliană modernă nu simte că se află în Egipt. Poate că ar trebui să apară o anumită forță sau cineva care să poată explica și să înceapă acest proces?

Răspuns: Exact asta încercăm să facem noi. Grupul nostru, organizația noastră, vrea să arate întregii națiuni Israel că există o cale de a fi salvată. Să ne schimbăm viața! La urma urmei, lucrurile se înrăutățesc constant; lumea devine din ce în ce mai ostilă, iar societatea israeliană este dezintegrată și divizată. Securitatea noastră este într-un pericol din ce în ce mai mare.

Loviturile pe care le simțim nu vin asupra “națiunii Israel”, ci asupra “Egiptului”, asupra egoului nostru, deoarece nu vrem să ieșim din el. Israelul din noi, dorința de a dărui, care vrea să iasă din exil și să se înalțe, nu simte loviturile. Când suntem în ego, acesta simte durerea, dar în momentul în care îl părăsim, devenim deconectați de “plagi”.

Întrebare: Ce ar trebui să facem pentru a nu mai cădea în ego?

Răspuns: Singurul lucru pe care ar trebui să-l facem este să ne unim. Avem metoda de conectare pentru întregul popor Israel și este mijlocul de a ne elibera de toate necazurile noastre.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→