Întrebare: Când vorbim despre sărbătoarea de Pesah, de ce spunem: “Vă amintiți de exodul din Egipt?” La urma urmei, au existat și alte exiluri, din Babilon, Grecia și Roma, dar ni se amintește doar de exodul din Egipt. De ce se întâmplă asta?

Răspuns: Exilul egiptean este rădăcina tuturor exilurilor. Toate celelalte exiluri sunt ca și cum ar fi suprapuse peste el. Acest exil este cel mai dificil și fundamental. Omul se ridică deasupra egoismului său, și pentru prima dată își dă seama ce este lumea spirituală și ce înseamnă să simți calitatea dăruirii în loc de calitatea primirii în care ne naștem și existăm.

Percepem lumea prin simțurile care vor în mod constant să se bucure și să beneficieze de orice. Revoluția din organele senzoriale – când încep să “ies din mine însumi”, să mă identific cu lumea, să dăruiesc altora, să mă simt în afara corpului meu, astfel încât inima mea să rămână acolo – se numește exodul din Egipt. Toate celelalte exiluri se întâmplă deja în afara mea.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,04.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De regulă, poporul lui Israel era urât și expulzat din diferite țări. Cu toate acestea, în Egipt, poporul lui Israel părea să fie atras acolo.

Răspuns: Am fost expulzați dintr-o țară în alta până când am simțit dorința de a ieși din egoism. La urma urmei, suntem eliberați doar atunci când vrem să ieșim din egoism pentru a ne uni. De aceea, pe întreaga perioadă de exil, nu am făcut decât să adunăm, să adăugăm și să acumulăm suferință și nenorociri.

Astăzi am ajuns într-o stare pe care pur și simplu suntem obligați să ne realizăm pe noi înșine, adică să ne unim. Aceasta este acțiunea necesară pentru a ne ridica deasupra egoismului. Atunci vom ieși către libertate, în țara lui Israel. Acum încă nu ne putem imagina această stare, în care nu depindem de nimeni, nu ne temem de nimeni, nu suntem asupriţi de nimeni și să simțim libertatea în sensul deplin al cuvântului.

Din KabTV „Cabaliștii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”,0 4.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

  Discuții despre treptele scării, partea 116

Cum este posibil conceptul de “Vas al dăruirii”, atât un Vas, cât și un Dăruitor?

Într-adevăr, există ceva ciudat în legătură cu conceptul de vas al dăruirii, o dorință de a primi de dragul dăruirii. Întrucât cabaliştii nu aveau instrumente lingvistice pentru a exprima stările spirituale, au folosit diverse formulări simplificate și condensate. Dacă nu ar fi făcut acest lucru, ar fi trebuit să scrie cărți întregi doar pentru a descrie stări precum Ibur (starea embrionară), Katnut (micime), Roş (cap), Toch (partea interioară) și așa mai departe, și nici măcar atât nu ar fi fost suficient. Prin urmare, au dezvoltat un limbaj care le-a permis să exprime stări spirituale.

Cum funcționează acest limbaj? Printr-un fel de “parolă” pre-acordată, se transmit informații. Această parolă conține detalii ample despre subiect și intenția autorului. Dacă cititorul se află la același nivel spiritual ca autorul, acesta împărtășește un cadru conceptual comun, iar semnificația parolei îi este clară imediat.

De exemplu, cineva care nu cunoaște sensul cuvântului “Roş” (cap) în ebraică nu va avea nicio idee ce să facă după ce îl aude. Trebuie să fim familiarizați cu cuvântul pentru a-i înțelege sensul.

Totuși, simpla familiarizare cu cuvântul nu este suficientă pentru a-i înțelege contextul complet. Trebuie să înțelegem și intenția din spatele termenului.

Limbajul Cabala este ca un limbaj codificat, în care doar cei care îi recunosc codurile pot înțelege sensul ascuns în spatele cuvintelor. Adică, pentru a citi texte cabaliste, trebuie să știm ce înţeleg cabaliștii prin termenii lor. Ei își scriu unii altora, la fel ca niște spioni care comunică prin mesaje codificate, fără ca nimeni în afară de ei înșiși să poată înțelege ce scriu.

De ce este necesar să citim cărți cabaliste? Baal HaSulam scrie în “Introducere la Studiul celor Zece Sfirot” (punctul 155) că atunci când tânjim să înțelegem conținutul interior al cuvintelor, fără a ne amăgi prin formarea unor reprezentări imaginare, fizice ale acestora (așa cum fac adesea oamenii când citesc Tora ca și cum ar fi o narațiune istorică) și fără a interpreta textul într-un mod corporal, materialist, ci în schimb tânjim profund să înțelegem adevăratul sens interior al cuvintelor, atragem asupra noastră lumina înconjurătoare (Or Makif) din starea descrisă de text.

Totuși, dacă în loc să pătrundem în straturile mai profunde ale celor scrise de cabaliști, ne imaginăm imagini din această lume, atunci atât narațiunea, cât și imaginile rămân în cadrul acestei lumi. Într-un astfel de caz, nu atragem nicio iluminare de sus și rămânem stagnanți, incapabili să progresăm.

Aceasta este diferența esențială dintre metoda Cabala și orice altă abordare a studierii Torei. În Cabala, căutăm să atragem asupra noastră lumina înconjurătoare. Ne străduim să înțelegem sensul interior. Acesta se numește studiul aspectului interior al Torei, adică învățarea exactă a ceea ce transmite în limbajul său codificat.

Apoi, pe măsură ce atragem în mod repetat lumina înconjurătoare în timpul studiului nostru, avansăm treptat până când intrăm în lumea spirituală.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Și Israel i-a văzut pe egipteni morți pe țărmul mării… și poporul s-a temut de Domnul… (Baal HaSulam – Șamati – Art.151 – “Și Israel a văzut egiptenii”).

Întrebare: Procesul de părăsire a Egiptului a fost realizat printr-un salt al credinței mai presus de rațiune.

Creatorul și-a demonstrat în mod miraculos sprijinul deplin față de oameni. De ce le-a fost frică?

Acum, de fapt există și un eveniment miraculos: mii de oameni din întreaga lume fac același act de unificare. De ce ne este frică și nu suntem mulțumiți de nimic?

Răspuns: Pentru că, după ce ne-am arătat dorința de a părăsi Egiptul, am căzut sub puterea Faraonului, care nu ne-a lăsat să plecăm.

Din Lecția zilnică de Cabala din 19.04.2025, “Saltul lui Nahşon şi Despicarea Mării Roşii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris că omul poate descoperi iubirea într-un mod bun sau prin judecăți aspre. Cum se leagă acest lucru de sințământul că stau în fața Regelui și pot dezvălui această iubire în două moduri?

Răspuns: Acesta este un sințământ; prin urmare, nu ți-l pot transmite. Fie îți dorești să sporești binele în tine însuți și astfel să te apropii de Creator, fie ceri ceva pentru a te apropia de Creator.

Asta facem în viață. Poți să ceri, să plângi și astfel să te apropii sau să faci o cerere.

În principiu, omul ar trebui să ajungă la o astfel de iubire pentru Creator, cu care Creatorul îl iubește pe el. Dar acesta este practic o treaptă de neatins. Acesta este sfârșitul tuturor corectărilor.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.2024, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este Măreția și Micimea in Credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că totul depinde de intenție. Vedem acțiuni, iar acestea pot fi cele mai binevoitoare, dar intențiile nu sunt vizibile. Dacă am putea vedea intențiile unui om, ce am vedea?

Răspuns: Astăzi, dacă intențiile noastre s-ar realiza în lume, atunci lumea ar înceta să existe.

Întrebare: Sunt acestea intențiile noastre?

Răspuns: Da, desigur.

Întrebare: Deci astăzi intențiile noastre sunt să distrugem?

Răspuns: Absolut!

Întrebare: Egoist, teribil?

Răspuns: Distrugerea altora, a tuturor și a toate.

Întrebare: De aceea nu se manifestă?

Răspuns: Da, nu ni se dă putere.

Întrebare: Nu ni se dă putere tocmai pentru că ar fi distructive?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și în ce moment ni se va da putere? Și atunci ce vom vedea?

Răspuns: Când vom avea intențiile corecte în conformitate cu planul naturii, atunci vom începe să primim puterea de a le realiza.

Întrebare: Spuneți-mi, ce intenții ar trebui să avem?

Răspuns: Să ne apropiem, să ne unim, să ne conectăm, să înțelegem cel mai înalt nivel al naturii, să dezvăluim conexiunea reciprocă, iubirea.

Întrebare: Dacă această intenție ar fi fost revelată, ce ni s-ar fi revelat, ce am fi văzut?

Răspuns: Că inițial ne aflăm într-un singur sistem și toate încercările noastre de a exista până acum au fost doar în direcția opusă – să spargem acest sistem.

Întrebare: Și ce ar trebui făcut pentru a dezvălui aceste intenții ale noastre?

Răspuns: Să încercăm cu toată puterea să spargem zidul acestui egoism, care nu ne oferă oportunitatea nici să realizăm, nici de a face vreo mișcare, nici de a ne conecta cumva, nici de a cere.

Întrebare: Este important să cerem?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și în ce moment vom cere?

Răspuns: Când veți vedea că doriți cu adevărat, dar nu puteți.

Întrebare: Ce îl împiedică pe Creator să ne dea asta și gata? De ce are nevoie de munca noastră?

Răspuns: Dacă nu o doriți, cum v-o pot da? Ar fi forțat. Nu există așa ceva în lumea spirituală.

Întrebare: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne aducă în starea în care o cerem: “Dă-ne oportunitatea de a ieși din egoismul nostru”?

Răspuns: Da.

Comentariu: Deci, concluzia este aceasta: El trebuie să ne arate că egoismul nostru este distructiv, ucigaș.

Răspunsul meu: Dar dacă El ne arată, atunci pur și simplu nu vom putea exista. Trebuie să ne străduim noi înșine pentru asta și apoi, pe măsură ce ne străduim, vom realiza că ne aflăm în starea opusă și vom cere.

Întrebare: Deci, întreaga noastră sarcină este să ne străduim pentru conexiune, pentru unitate, cum spuneţi dvs., pentru gânduri bune?

Răspuns: Da.

Întrebare: Folosiţii cuvinte atât de simple tot timpul! Gânduri bune? Și apoi vom vedea că nu putem face asta și vom cere: “Dă-ne această oportunitate!” Acesta este planul?

Răspuns: Da.

Din KabTV “Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.04.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre treptele scării, partea 114

Ce se numește “masculin” și “feminin” în starea de Ibur (sarcină)?

“Masculin” (Zachar) și “feminin” (Nekeva) în embrion sunt stări. Acestea reprezintă vase de dăruire și vase de primire, unde dăruirea pentru a dărui și primirea pentru a dărui corespund unor niveluri diferite de corectare.

Dacă lucrăm cu vase de primire, aceasta este o deficiență numită “feminin” (Nekeva). În schimb, atunci când aceste deficiențe sunt corectate, ele sunt numite “masculin” (Zachar).

Cuvântul “Nekeva” provine din “Nekev” (gaură), adică o deficiență, un loc gol care încă necesită corectare. Zachar pe de altă parte, reprezintă opusul, dăruirea. Acești termeni descriu stări corectate sau necorectate în cadrul aceleiași persoane, în cadrul aceluiași suflet, prezent la fiecare nivel spiritual.

Sufletul, în relație cu Creatorul, este întotdeauna feminin în raport cu masculinul, deoarece toate corectările vin de la El. Există ridicarea MAN ca o cerere pentru corectarea dorințelor și ridicarea MAN pentru împlinirea dorințelor. În ambele cazuri, Creatorul acționează ca aspect masculin, iar sufletul acționează ca Nukva (feminin) către El, primitorul.

În Cabala, aceasta este descrisă ca ZON de Aţilut, Zeir Anpin și Nukva a lumii Aţilut. Zeir Anpin de Aţilut este numit Creatorul – dăruitorul, cel care dă, corectorul, împlinitorul. Malchut de Aţilut, Nukva de Aţilut, este colectivul tuturor sufletelor. Toate deficiențele există în interiorul ei și fiecare dintre noi este o dorință individuală, o parte personală a ei.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel care caută adevărul este cel care are nevoie de lumina credinței. (Baal HaSulam, Şamati 41, “Ce este măreția și micimea în credință?”).

Credința este o condiție în care acționez ca și cum aș fi în fața Creatorului într-o realizare absolută, conexiune, iubire și înțelegere reciprocă cu El.

Atunci sunt în credință deplină.

Întrebare: Poate fi simțită lumina credinței ca pe ceva pe care o pot împărtăși?

Răspuns: Lumina credinței este un sentiment de conexiune cu Creatorul. Bineînțeles, ea lipsește întotdeauna, așa că trebuie să o cerem constant.

Din Lecția zilnică de Cabala 19.04.24, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Majoritatea oamenilor percep Pesah ca pe o săptămână de sărbătoare. Totuși, deodată, dvs. spuneţi că aceasta este o stare în care te poți afla în fiecare zi.

Răspunsul meu: În momentul în care descopăr în interiorul meu că sunt sub controlul Faraonului (egoismul) și că trebuie cumva să mă ridic deasupra lui, să ies din el, încerc imediat să fac toate eforturile posibile pentru a-l depăși.

Dar pe cont propriu, nu pot cuceri egoul; nu mă lupt cu el; chiar imi place. Acesta este cel mai important lucru pe care trebuie să-l înțeleagă omul! La urma urmei, egoismul mă ajută să mă ridic. Se spune că trebuie să mulțumești atât pentru rău, cât și pentru bine. Măreţ este cel care își poate transforma dușmanul într-o persoană iubită.

Dacă te uiți la egoism în mod corect, atunci avem nevoie de această forță. De aceea se spune că Faraon a adus poporul Israel mai aproape de Creator. Dacă nu am avea o înclinație rea, dacă nu am experimenta suferința, nu am simți niciodată nevoia de conexiune cu Forța superioară, cu Creatorul.

Dar acum luăm în considerare această întrebare la nivel practic, corporal. Dacă suntem într-o stare de creștere egoistă constantă, atunci pentru noi Pesah este un exemplu de ridicare deasupra egoului. Nu degeaba se spune: în fiecare generație, omul trebuie să se vadă ca și cum ar fi ieșit din Egipt.

“Generație” aici înseamnă fiecare moment în timp, pentru că fiecare schimbare din mine este considerată o nouă generație. Trebuie să mă simt mereu ca și cum aș ieși din Egipt, chiar dacă imediat cad într-un nou Egipt și din nou ies și din nou cad. În acest fel, îmi finalizez rapid toate corectările și ajung la scop.

Cum se realizează acest lucru? Înțelepciunea Cabala oferă o explicație foarte simplă: prin conexiune! Scopul final pe care trebuie să-l atingem este “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”, iar acest lucru poate fi atins doar prin a depune toate eforturile posibile de a ne apropia unul de celălalt.

Cabala explică exact ce fel de eforturi. La urma urmei, lumea noastră este plină de diverse idei, teorii și practici. Tot la ceea ce au ajuns oamenii a fost extras din diferite filozofii, religii, credințe și trucuri psihologice, ca un substitut pentru înțelepciunea Cabala.

Omenirea a căutat o modalitate de a-și îmblânzi egoismul pentru că ne sfâșie. Ne împiedică să trăim în familii, să comunicăm cu prietenii și să interacționăm corect unii cu alții. Ce poţi face cu natura însăși? De ce s-a pus împotriva noastră? Și nu este doar natura, omul însuși este pus împotriva lui însuși!

Oamenii nu au metoda corectă de educație. Prin urmare, au introdus legi care suprimă, constrâng și diminuează egoismul în încercările de a-l supune. Suprimarea este fundamentul tuturor religiilor. Dar ce avem nevoie este o metodă care să echilibreze egoismul, astfel încât fiecare om să-l poată folosi corect și să nu-l suprime!

Aspectul revoluționar al înțelepciunii Cabala constă în dezvoltarea liberă a egoismului și ridicarea deasupra lui.

Cabala aduce omul într-o stare de libertate. Nu îți este rușine, nu te cerţi, nu dai vina pe alții. Pur și simplu trebuie să te străduiești în mod constant să dezvălui metoda de completare a egoismului cu forța sa opusă, astfel încât să lucreze împreună corect.

Egoismul ar ridica forța altruistă, forța iubirii și împreună ar lucra într-o simbioză armonioasă, rostogolindu-se înainte și înapoi: pe-sach, pe-sach.

Este imposibil să o faci fără exilul din buna calitate a iubirii în calitățile pe care Egiptul le întruchipează: cruzime, ură și control. Dar deodată, când aceste calități sunt acoperite de iubire, nu le mai simți ca atare și le duci la îndeplinire din iubire, deși s-ar putea părea că ești strict constrâns.

Pentru a-ți iubi aproapele ca pe tine însuți, trebuie să ai grijă de toată lumea! Deci unde este libertatea ta în asta? Dimpotrivă! Te gândești în mod constant doar la ceea ce le lipsește altora și cum îi poți ajuta. Până la urmă, unde este “eu-ul”?

Este un paradox, dar prin iubire, uiți de tine și atunci ești complet liber. Eşti într-o mișcare continuă, în grijă constantă, totuși este dulce și nu există nimic mai vesel. Este ca o mamă care își îngrijește copilul și lucrul acesta îi oferă o plăcere imensă.

De aceea trebuie pur și simplu să înțelegem cum începe să lucreze egoismul împreună cu calitatea iubirii într-o asemenea armonie încât să nu-l mai simțim ca egoism. Avem nevoie de el; fără el, nu am simți nicio senzație pozitivă.

Pot să-l simt alfel tocmai pentru că nu-l doresc, dar transformându-l invers într-un obiect nou, primesc noi simţiri. Cu alte cuvinte, cu cât ura este mai mare, cu atât iubirea este mai mare.

În Cartea Zohar este scris că studenții lui Rabi Şimon, cel care a scris-o, au simțit o ură profundă unul față de celălalt înainte de fiecare lecție, iar apoi, pe măsură ce au început să se unească, au creat iubirea. Numai în acest fel au putut ei să atingă această calitate spirituală și să o descrie în Cartea Zohar.

Ei trebuiau să simtă o ură arzătoare pentru a se ridica apoi deasupra ei și a dezvălui, în locul focului mistuitor al urii, focul iubirii. Numai din contrastul acestor două calități ei au putut să descrie imensa iluminare pe care au obținut-o.

Din KabTV “Conversaţii despre Pesah”, Episodul #2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce dorința de a primi este considerată o zecime din dorință?

Răspuns: Pentru că așa se simte.

Întrebare: Cum pot să simt că ies din dorința mea de a primi și că acesta este Sof al Parţufului pe care îl părăsesc, cu care nu pot lucra?

Răspuns: Nu funcționează așa. Tu simți sută la sută din atingerea Creatorului și nu doreşti să o împarți în o zecime și nouă zecimi. Vrei să acționezi exact așa cum acționează Creatorul asupra ta. Asta este dorința corectată.

Din Lecția zilnică de Cabala 14/04/25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→