Orice acțiune pe care o efectuează omul fără o intenţie interioară, fără un simț al motivului pentru care o face, este o acțiune neînsuflețită, la nivelul „Domem” (mineral). Totuși, acțiunile în sine pregătesc intențiile omului.

Aceasta nu înseamnă că cel care face ceva într-un grup nu avansează, deoarece este inclus în grup, iar grupul îl influențează cu intențiile sale. Nu putem măsura și spune: „Aceasta este doar o acțiune care nu aduce nimic pentru mine, nu există nicio avansare în ea.”

Chestiunea este că, dacă faci o acțiune acum și lucrezi cu intenție mai târziu, ele se conectează. Nu folosești întotdeauna intenția în timp ce efectuezi o acțiune.

De exemplu, dacă sunt ocupat în prezent să traduc sau să creez un program și trebuie să mă cufund complet în el, nu am aproape nicio ocazie să-mi folosesc intenția în timp ce fac acest lucru. Dar există o pregătire generală, un context de fundal, care definește de ce fac asta și cum am ajuns la asta. Adică, în multe cazuri, este imposibil să combini intenția și acțiunea, și totuși, ele se însoțesc reciproc.

Este important, totuși, ca acestea să se alinieze în momentul studiului. După cum scrie Baal HaSulam în punctul 4 din „Introducere la Studiul celor Zece Sfirot”, este foarte important ca intenția și studiul în sine să se unească. Aceasta se numește efort unit. Înțelegerea motivului studiului este foarte importantă; fără ea, orice învățare nu dă rezultate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.03.2026, Rabaș – Art.18, 1990-Ce înseamnă că vorbirea în Șabat nu va fi ca cea din timpul zilelor nesfinte ale săptămânii, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot cere ceva de la grup, dacă eu pot oferi doar ceea ce este în mine?

Răspuns: Este destul de simplu. Pentru asta există grupul, pentru ca tu să ceri măreția ideii de dăruire și ideea de adeziune cu Creatorul.

Dar pe ce bază faci această cerere? Este în funcție de contribuția ta la grup. Ce înseamnă asta? În esență, tu ești cel care investește în această idee. Doar că tu nu te poți schimba sau educa singur, doar un grup poate.

Alegi un grup pe baza unei idei, astfel încât grupul să poată reflecta ideea înapoi către tine.

Dar dacă vii la grup cu o altă cerere, atunci se dovedește că nu ai făcut de fapt o alegere. Aceasta nu se numește alegere.

Din Lecția Zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum putem preamări o idee pe care nimeni din grup nu o simte cu adevărat?

Răspuns: Cum putem lăuda o idee abstractă pe care nu o simtim deloc, și mai mult, să o facem piatra de temelie și scopul viitorului nostru? Tocmai pentru că ne scapă constant, ne ajută să înaintăm spre ea.

În acest proces, nu avem încă intelectul sau simţrile adecvate, nici experiență sau pregătire anterioară, nici date sau simțiri acumulate de-a lungul căii spirituale. Prin urmare, fiecare moment este nou pentru noi, iar omul se simte ca un nou-născut, pur și simplu confuz. Trebuie să ne obișnuim cu astfel de stări, pentru că toate sunt necesare.

Dacă înțelegem ideea Creatorului  și a măreției Sale și începem să construim totul pe această fundație, atunci ești pe calea cea bună. Cauți personal acel punct din interiorul tău care este complet conectat la El, dar deocamdată doar cu unu la sută. El stă în fața ta ca scop, sută la sută. Tu, ca Israel, ai unu la sută de la El, iar scopul tău este ca El să fie în tine sută la sută. Aceasta se numește apropierea de Creator.

Se spune: „Israel, Creatorul și Tora sunt una.” Aceasta este deviza noastră, legea noastră și formula cu care avansăm.

Creatorul este calitatea dăruirii sută la sută; Israel reprezintă o zecime de procent, o milionime de fracțiune a dăruirii. Calitatea din mine numită Israel crește de la a milionimea parte la sută la sută. Aceasta înseamnă că în mine trec prin grade și stări până când ating scopul. Apoi, Creatorul este în mine sută la sută.

Ajung la aceasta prin Tora și porunci, prin lumina care reformează, prin grup și prin alte mijloace. Și de fiecare dată clarificăm care sunt aceste două puncte și care sunt mijloacele pentru a le atinge; de ​​fiecare dată necesită efort.

Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum decide grupul ce este ziua și ce este noaptea în munca spirituală?

Răspuns: Grupul își stabilește propriile standarde. Care este cel mai înalt standard și indicația ideală? Calitatea dăruirii, a dăruirii, precum Creatorul, este scopul, o stare pe care o consider ca fiind finalizarea căii.

De fiecare dată când ating parțial acest scop – intenția de dragul dăruirii, fie că sunt în prezent cufundat în el, fie că doar aspir la el (chiar dacă nu l-am atins încă), trebuie să decid că aceasta este ziua. Fac acest lucru nu pe baza simţirilor mele subiective, ci pe baza faptului că acesta este adevărul.

Toate celelalte stări care pot părea dulci în simțurile mele mă derutează și mă trag constant în direcția de a primi pentru mine însumi, le definesc drept noapte.

Pot distinge între noapte și zi atât în ​​raport cu starea mea interioară, cât și în ceea ce privește scopul creației; comparând propriile mele atribute cu atributele Creatorului. Pot aplica acest criteriu „zi și noapte” la absolut orice.

Grupul trebuie să accepte toate acestea ca fapt și ca standard. La urma urmei, ce este un standard? Este ceva în care nu mă aflu încă, dar de acum înainte, îmi asum obligația de a mă compara cu el până când voi deveni exact ca el. Aceasta se numește o indicație ideală, exemplul a ceea ce ar trebui să devin.

Grupul trebuie să se verifice constant și să-și rafineze harta interioară, idealul său, cu privire la ceea ce aspiră să fie. Trebuie să cultivăm o mentalitate în care în fiecare etapă a dezvoltării noastre putem depăși rapid sentimentul de „amar versus dulce” și în schimb, să alegem să prioritizăm adevărul, indiferent de aroma subiectivă pe care o putem percepe în el. În cele din urmă, vom aspira ca următoarea noastră stare să fie una în care adevărul însuși este perceput ca dulceață, deoarece scopul creației este de a oferi încântare ființelor create.

[353963]
Din Lecţia zilnică de Cabala 11/03/26, Rabaș – Art.34, 1988 “Ce este Ziua și Noaptea în muncă”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Atât timp cât Creatorul nu ne este revelat, luăm grupul ca factor definitoriu și îl folosim în locul Creatorului. Intru în grup și hotărăsc că opinia sa mi se va aplica ca și cum Creatorul ar fi revelat.

Apoi primesc putere de la grup, puterea autorității asupra mea. Prin urmare, mă pregătesc în mod deliberat pentru conexiunea cu grupul pentru a mă dizolva în el, astfel încât acesta să înceapă să mă guverneze și să-mi dea simţirea măreției Creatorului.

Intru în mod deliberat în grup și îl poziționez în raport cu mine însumi, astfel încât prietenii să-mi răstoarne toate gândurile, toate dorințele, oferindu-mi efectiv o minte nouă.

Dar această muncă nu se termină cu un singur act de a închide ochii și de a mă arunca în grup, și asta este tot. Este un proces meticulos care continuă în fiecare moment. În aceasta constă dificultatea sa.

Aici, trebuie să existe o decizie care să vină din partea mea. Aceasta se numește efort. Constă în a merge împotriva dorinței pe care o am și a o construi în deplină conștientizare, fără a închide ochii. Întregul succes constă în asta.

Dacă omul reușește metodic să-și permită „spălarea creierului” în ceea ce privește această idee abstractă pe care o urăște, va vedea că cerurile se limpezesc, și odată cu dificultățile crescânde, va intra din ce în ce mai mult în ascundere, până când va ajunge la revelație.

Astfel, efortul constă în libera alegere a grupului, iar acest lucru se simte îngrozitor, nimeni nu-l dorește, dar trebuie să alegem acest lucru în fiecare moment și să folosim această alegere pentru a plasa grupul astfel încât să-mi „spele creierul” tocmai cu ideea că Creatorul este măreț și trebuie să domnească asupra mea.

Acest lucru nu se poate face direct cu Creatorul, deoarece am folosi pur și simplu dorința noastră de a primi și nu am putea niciodată să realizăm acest lucru așa cum facem cu grupul. În grup, fac eforturi împotriva dorinței mele, îmi depășesc natura și sunt gata să mă anulez, să mă pierd în el.

[353815]
Din Lecția zilnică de Cabala 07/03/26, Rabaș – Art.20, 1991-Ce înseamnă „Nu există nimic care să nu aibă un loc”, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi existăm într-o stare specială, într-o lume unică, în care nu înțelegem ce ni se întâmplă. Nu știm ce ni se va întâmpla acum sau într-un minut; nu vedem niciun sistem clar de recompensă sau pedeapsă sau cauză și efect al acțiunilor, gândurilor sau faptelor noastre fizice. Trăim în întuneric relativ, în gol.

Se întâmplă ceva, dar abia știm cum și de ce. Vedem doar consecințele imediate ale acțiunilor noastre mecanice în momentul prezent și nu vedem deasupra acestui nivel.

Nu cunoaștem consecințele dorințelor noastre, ale gândurilor bune sau rele. Mă afectează gândurile și dorințele altora? Le simt sau nu? Nu știu, este neclar. În esență, ne aflăm într-un spațiu de întuneric aproape total. Și acest întuneric nici măcar nu ne deranjează; ne-am obișnuit cu el.

Un copil mic, vedem, nu înțelege ce face sau ce i se întâmplă. Aleargă, se joacă și trage de lucruri; un copil explorează lumea printr-un nivel minim de contact cu ea.

Iar noi? Fundamental, ne aflăm și la un nivel minim de contact cu lumea. Chiar și la nivel fizic, nu știm clar dacă interacționăm corect cu lumea sau nu. Abia în timpul nostru, în acest secol, începem să ne dăm seama cum interacțiunea noastră cu lumea influențează mediul, ecologia, clima etc. Dar cum afectează lumea gândurile noastre, cea mai puternică măsură a impactului, nu știm.

În principiu, dacă urmărim ierarhia interacțiunii noastre fizice cu lumea, de la cel mai de jos nivel, nivelul uman, care urmează nivelurilor mineral, vegetal și animal, este în esență, nivelul gândurilor, intențiilor și atitudinii interioare a omului față de societate sau de lumea în care există.

Și atunci devine complet neclar unde se găsesc recompensa, pedeapsa și consecințele acțiunilor noastre bune sau rele.

În general, aceasta este o problemă. Suntem ca niște copii care aleargă printr-o cameră, făcând ceva fără să înțeleagă sensul sau reacția precisă. Îi spunem copilului: „Nu face asta!”, dar el nu înțelege de ce. Noi știm, dar el nu. Și cine ne poate spune ce este permis sau nu, este de asemenea, neclar.

Abia acum începem să ne dăm seama că există o singură Forță superioară (să o numim natură sau Creatorul) care guvernează totul, deoarece este integral conectată la noi și trebuie să ținem cont de ea. Vedem că totul în natură urmează legi absolute care acționează asupra noastră fără să ne întrebe. Și aici apare un sistem de relații foarte serios.

Cum ne putem comporta față de natura înconjurătoare, lumea superioară, Forța superioară, dacă existăm în interiorul ei, dar rămânem complet inconștienți de prezența ei? Prin urmare noi, în nebunia noastră, ne comportăm fără să vrem ca niște copii mici; ne imaginăm că suntem liberi să acționăm după bunul plac, doar pentru a ne trezi loviți din toate părțile de un baraj de repercusiuni dureroase.

Totuși, nu reușim să acordăm acestor consecințe atenția pe care o merită, nu le recunoaștem ca rezultat al propriilor noastre neajunsuri și nici nu percepem legătura cauzală directă dintre acțiunile noastre și răspunsul naturii. Pur și simplu nu înțelegem formula de bază care guvernează interacțiunea corectă dintre noi și lumea naturală.

Dacă am fi capabili să percepem și să înțelegem acest lucru, atunci egoismul nostru, dorința noastră înnăscută pentru o existență confortabilă, ne-ar îndruma fără greșeală în direcția corectă. Dar pentru că acest sistem de conducere ne rămâne ascuns, continuăm să ne comportăm ca niște copii mici; orice ne interesează în acel moment, încercăm imediat, fără să acordăm atenție consecințelor. Și dacă există consecințe, nu le legăm de cauză. Aici se află ignoranța noastră în ceea ce privește guvernarea și toate problemele vieții noastre.

Desigur, aceasta este o existență mizerabilă, dar nu este nimic de făcut. Conducerea superioară și legătura clară dintre acțiunile și consecințele noastre ne sunt ascunse pentru a ne ridica la un nivel la care noi înșine vom îndeplini acțiunile corecte, nu prin constrângere ci pentru că vom dori să fim în conexiune directă cu Creatorul și vom dori să fim buni și amabili.

Exact asta ne cere natura, ființele iraționale care suntem au nevoie pentru a realiza realitatea în care existăm și pentru a acționa în conformitate cu această conștientizare.

[247697]
Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă, 17.03.2019

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Esența adunării este ca toți să fie într-o singură unitate și ca toți să caute un singur scop: să-L găsească pe Creator. În fiecare grup de zece există Şchina [Divinitatea] (Maor VaŞemeş. Paraşat VaYechi).

Când ne adunăm în grupul de zece, trebuie să ne preocupăm de Kli  (vasul) în care Creatorul este revelat și nu de revelația Sa însăși. Atingerea Creatorului constă în construirea unei stări în noi înșine în care El este obligat să fie revelat, deoarece El umple totul. Tot ce ne trebuie este baza în care El Se poate manifesta, nimic mai mult.

De exemplu, în întunericul spațiului cosmic pare să nu existe lumină. Dar dacă pui acolo o barieră, vezi că întregul spațiu este inundat de lumină, pentru că acum lumina are ceva de care să se lovească, ceva din care să se reflecte. Așa este și în starea noastră: trebuie să cerem crearea Kliului (vasului), nu revelarea Creatorului.

Trebuie să fim atenți la acest lucru, deoarece atunci vom fi direcționați mai precis către ceea ce ni se cere, ceea ce depinde de noi și ceea ce trebuie să realizăm, iar Creatorul va fi revelat imediat, automat. Aceasta este o lege a naturii.

În măsura în care creăm condiții adecvate pentru revelarea Sa, calitatea Creatorului se va manifesta conform legii echivalenței de formă. Adică, dacă împreună cu prietenii creez o calitate reciprocă de dăruire, atunci prin aceasta creăm condiția pentru revelarea Creatorului în noi, între noi.

Esența adunării este ca toți să fie într-o singură unitate și ca toți să caute un singur scop: să-L găsească pe Creator. În fiecare grup de zece există Şchina [Divinitatea]. În mod clar, dacă sunt mai mult de zece, atunci există mai multă revelaree a Şchina…

„Mai mult” este incorect. HaVaYaH include nu mai mult de zece. Este pur și simplu împărțit în zeci fracționare, particulare. Prin „creștere” nu se înțelege o cantitate numerică, ci puterea unității.

Este foarte important să știm că orice grup de zece urcă doar printr-o unitate din ce în ce mai puternică. Visul nostru, scopul nostru, este să fim într-un grup de zece complet, unul care constă cu adevărat din zece indivizi, care se dezvoltă constant și astfel se ridică tot mai sus.

[252656]
Din Congresul Internațional de Cabala 05/09/19, Moldova, Lecția 0

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul poate ajunge la recunoașterea răului doar în cadrul unui grup, care servește drept laborator spiritual, deoarece acolo interacționezi cu sufletul tău. Sufletul este perfect și întreg, așa cum era în Adam HaRişon.

Cu toate acestea, tu vezi doar o mică parte din el. Adică, vezi totul, dar doar ca un singur punct, iar în acest punct se află întreaga structură a sufletului.

Dacă iei lumina și o luminezi în acest punct, atunci, în loc de acel punct, începi să percepi o lume distinctă, lumea propriului tău suflet și începi să trăiești în ea. Aici totul depinde de câtă lumină atragi pentru a-ți ilumina toate calitățile.

Se spune că, dacă atragi lumina cu ajutorul grupului, atunci prietenii tăi devin reprezentanți ai tuturor celorlalte suflete ale lui Adam HaRişon. Atunci atragi lumină de mare amploare, care este îmbogățită de celelalte suflete cu numeroasele sale nuanțe, încât aceasta strălucește asupra ta în conformitate cu toate simțirile pe care le-ai acumulat, și prin urmare, te aduce la conștientizarea răului.

Pe scurt, totul depinde de atragerea luminii înconjurătoare. Aceasta este destinația supremă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 12/02/26, Rabaş – Art.18, 1987-Care este pregătirea pentru primirea Torei –

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce este avansarea? Este atingerea gradului Creatorului și nu fără motiv, se numește revelație. Nu trebuie doar să primim o impresie, nu doar să ne bucurăm, ci trebuie să descoperim gradul Său, pe care îl dezvăluim treptat până când atingem pe deplin starea Sa.

Nu există o cale a suferinței în avansare. Calea suferinței constă în acele stări în care încă nu doresc să avansez, nu am găsit puterea de a merge mai departe și nu am realizat grupul ca fiind singurul loc în care am liberă alegere pentru a avansa corect. Astfel, rămân în suferință.

Aceste suferințe se acumulează treptat până când mă obligă să caut o cale de ieșire din ele. Și când caut, găsesc această cale. Apoi sunt de acord să intru într-un grup care mă va obliga să avansez și sunt chiar gata să plătesc pentru asta, pentru că altfel voi simți din nou suferință.

Acest proces continuă până când încep să înțeleg că problema nu este suferința în sine, până când îmi doresc să am propria mea aspirație interioară, iar aceasta va deveni suferința mea, mai degrabă decât suferința animalică din cauza loviturilor primite. Prin urmare, voi lucra pentru a transforma grupul, astfel încât să-mi asigure avansarea, nu de teama loviturilor, ci pentru că scopul este măreț.

Cu alte cuvinte, nu pot avansa prin suferință. De fiecare dată, suferința este dată doar pentru a mă obliga să-mi schimb starea. Dacă nu sunt capabil să fac acest lucru singur, atunci din acel moment pot începe să gândesc, să examinez și să-mi investesc eforturile în grup, astfel încât acesta să mă trezească. Apoi înlocuiesc eu însumi calitatea suferinței și mă ridic din grad în grad. Dacă nu fac acest lucru, suferința vine ca și cum ar fi de la sine. Aceasta este singura diferență.

Prin urmare, libera alegere constă în alegerea grupului, în alegerea forței care va veni la mine în locul loviturilor și care îmi va dezvălui cum trebuie să mă schimb.

Fie loviturile mă vor obliga să mă schimb, fie grupul. Prin intermediul grupului, se întâmplă mai repede, mai bine și fără suferință. Baal HaSulam explică faptul că în acest caz, câștigăm de două ori: scurtez timpul, și străduindu-mă în fiecare stare să mă asemăn cu Creatorul, simt deja că sunt într-o oarecare conexiune cu El, similar cu El.

În fiecare stare, mă aflu într-o oarecare măsură în corectarea finală. Dar aceasta este doar dacă grupul îmi oferă conștientizarea necesității de a avansa spre atingerea statutului Creatorului. Dacă nu îmi oferă acest lucru, rămân în suferință și nu voi ști niciodată pe cont propriu cum să ies din ea sau cum să mă schimb.

De fiecare dată când doresc să folosesc grupul pentru avansare, voi descoperi în el posibilități și forțe și pregătirea de a primi dăruire de la mine și de a-mi oferi în schimb măreția Creatorului. Atunci starea pe care o simt va semăna într-o oarecare măsură cu corectarea finală. Grupul îmi va oferi o „trezire de sus”, o trezire care vine din afara mea, care mie îmi lipsește.

[353580]
Din Lecţia zilnică de Cabala 25/02/26, Rabaș – Art.5, 1989-Ce înseamnă că crearea lumii a fost o mare milostenie

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: De ce este ascuns scopul?

Răspuns: „Vreau să vin la Creator.” Să presupunem că am un fel de dorință de acest fel. Care este această dorință, nu știu. Ce ar trebui să fac, nu știu. Cine este Creatorul? Ce înseamnă „să vin la El”? Cum pot înțelege că eu sunt cel care vine la El? Dacă nu știu în ce stare mă voi afla și ce se va întâmpla exact cu mine, atunci doar rostesc cuvintele. Știu ce înseamnă ele?

Îmi imaginez acum că este bine, ca un copil care crede că este bine să fie să spunem, polițist: „Polițistul este mare; are o armă.” De asemenea, mă voi gândi că este bine să fiu în uniune cu Creatorul. Nu știu ce calități are El sau ce este asemănarea de formă. Dacă sunt la fel, ce voi fi eu? Cum este El? Și Cine Este El? Nimic nu este clar.

Dar dacă abordez de la început această idee cu ajutorul unui grup, atunci deja aflu unele detalii din ea. Adică, contopirea cu Creatorul devine mai clară pentru mine, și în această măsură, Îl înțeleg. Să presupunem că am înțeles a suta parte.

Acum apare din nou un fel de obstacol, și din nou, efectuez niște acțiuni în grup cu același gând de a veni la Creator. La urma urmei, de la început „Israel, Creatorul și Tora sunt una”. Și din nou, fac o clarificare.

Așadar mi-am îndeplinit acțiunile într-un grup, am făcut echipă cu prietenii mei și am dobândit putere de la ei, deoarece iubirea pentru prietenii mei ar trebui să mă conducă la iubirea pentru Creator, și din nou, mi-a devenit mai clar ce înseamnă „iubirea pentru Creator”, deoarece eram angajat în îndeplinirea poruncii „iubește-ți aproapele”. Drept urmare, totalitatea îndeplinirii acestei porunci mă conduce la îndeplinirea poruncii „iubește-ți aproapele”. Construiesc un Kli [vas].

„Iubește-ți aproapele” este construcția unui vas din 613 părți. Să spunem așa: lipesc împreună toate părțile unui Adam HaRişon (Primul Om) obișnuit, ca niște bucăți dintr-un vas de lut spart, iar lipiciul dintre ele este tocmai împlinirea poruncii „iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”. În acest fel, construiesc un Kli.

Și ceea ce este revelat în interiorul Kliului este deja „iubește-l pe Creator”. Când Creatorul umple vasul, El mă face să simt exact în acest fel. Astfel, un lucru devine cauza celuilalt.

[353295]
Din Lecţia zilnică de Cabala 18/02/26, Rabaş – Art.7, 1984-Referire la ce se explică în “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→