A vedea raul ca bine
Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 16: “Toti cei care sunt maniati pe tine vor fi rusinati si dezonorati.” Creatorul e destinat sa faca lui Israel tot binele acela, pe care L-a spus prin profetii adevarului si pentru care Israel a suferit foarte mult in exil. Daca nu ar fi fost tot acest bine pe care il asteapta si il vad, care e scris in Torah, ei n-ar fi fost capabili sa tolereze si sa reziste exilului.
Asta inseamna ca o persoana capata o dorinta mai mare de corectare, numita “Isra-el” (direct la Creator), anticipand binele si abundenta care vor veni dupa aceea. Si, in plus, aceasta dorinta creste si mai mult atunci cand persoana capata o conexiune initiala cu acel bine.
In lumea noastra, persoana simte ca stie ca va primi o recompensa viitoare pentru suferinta sa. Dar in spiritualitate, lucrurile nu stau asa. Acolo, persoana nu primeste alinare psihologica gandindu-se ca raul se va transforma in bine. Cel care studiaza Kabbalah se raporteaza diferit la acest lucru. Atunci cand o persoana se afla pe calea adevarului, ea stie ca raul e acolo ca sa o ajute sa realizeze binele. Persoana vede ca, de fapt, raul este in ea insasi si ca trebuie sa il corecteze, in loc sa il indure, pur si simplu. Atunci, in loc sa simta raul, simte binele.
Persoana nu asteapta ca dupa o lovitura nenorocoasa sa vina una norocoasa, ci stie ca „lovitura nenorocoasa” pe care o experimenteaza este revelatia raului in sine, pe care trebuie sa il dezvaluie si apoi sa il corecteze. In acest mod, el realizeaza binele din interior. Nu e vorba de faptul ca suferinta se petrece intr-un loc, iar recompensa in altul, sau ca persoana face un efort aici si primeste o plata acolo. Mai degraba, facand corectarea, persoana transforma „inclinatia rea” in „inclinatia buna” – si aceasta e recompensa.
De aceea, persoana se bucura atunci cand “cele rele se dezvaluie” – pentru ca asta ii da ceva la care sa lucreze si pe care sa il corecteze. Multumita acestei lucrari atinge ea spiritualitatea, pe Creator, proprietatea daruirii. Si totusi, toate se petrec in acelasi loc: dorinta de a primi placere.
Zohar, Capitolul “Ki Tisa”, Paragraful 24: “Cand femeia insarcinata se apropie de momentul nasterii, ea se zvarcoleste si tipa in durerile nasterii”, caci e natura femeii insarcinate sa astepte noua luni intregi.
Citind Zoharul, in loc sa ne uitam inauntrul nostru si sa identificam ceea ce e scris in carte ca fiind proprietatile noastre, noi incepem in mod gresit sa ne imaginam personaje si intamplari istorice. Astfel, cuvintele care par familiare devin obstacole in experimentarea Zohar-ului.
Este scris ca limbajul Zohar-ului poate face orice. Ce inseamna asta, mai exact?


In Zohar citim despre tot felul de calitati si dorinte care exista in fiecare din noi, precum si a starilor prin care se trece. Impreuna, trebuie sa depunem efortul de a incerca sa le recunoastem, in noi.
Cand citim Zohar –ul trebuie sa tindem sa simtim ca un singur om, cu o singura inima, in scopul de a fi asemanatori cu Lumina Superioara, pentru ca noi dorim sa trezim influenta ei asupra noastra. Marele Kabalist Moshe Cordovero (Ramak, sec.15, era noastra) a scris urmatoarele in cartea lui “Or Iakar” (Lumina Scumpa) :
Zohar, Capitolul “Miketz” Paragraful 113: “Si Iosif a fost guvernator peste pamant”. Iosif este soarele Zeir Anpin (ZA), atata timp cat Iosif este Iesod de ZA care guverneaza luna (Nukva), straluceste peste ea, si o hraneste. El este furnizorul tuturor oamenilor de pe pamant, pentru toti are hrana din raul care curge afara din Eden, care este Iesod, numit “Iosif” si de acolo sufletele au zburat afara catre fiecare om. De aceea fiecare se apleaca in fata acestui loc, caci nu este nimic in lume care nu depinde de noroc, care este Iesod.
Zohar, Capitolul “Miketz” Paragraful 117: Cand o persoana se ridica de dimineata ar trebui sa-si spele miinile cu un “Natlah” pentru apa, care este un vas din care se ia apa (o cana speciala pentru ritualul spalarii mainilor).