Cunoaște-ți limitele

532Să faci orice mișcare doar ca urmare a iubirii pentru ceilalți, fără nicio scânteie de lumină reflectată sau speranță pentru vreun fel de recompensă în schimb, este complet imposibil prin natura noastră (Baal HaSulam, “Matan Tora [Dăruirea Torei]”).

Iar acest lucru încă trebuie dezvăluit. Cuvintele sunt corecte și minunate, dar omul trebuie să îndeplinească multe acțiuni îndreptate spre dăruire, să petreacă multe ore studiind și să depună multe eforturi pentru a se uni cu ceilalți pentru a ajunge la realizarea că nu are nici cea mai mică șansă de a împlini un act de dăruire.

Desigur, omul poate admite imediat că este un egoist căruia nu-i pasă de nimeni, care nu prețuiește pe nimeni și pentru care totul este indiferent. Dar acest lucru nu mărturisește revelația vasului, Kli-ul; oricine poate spune asta despre sine. Suntem de acord cu asta fără cuvinte inutile.

Problema este să realizezi răul din tine, să înțelegi că, chiar dacă dorești, este incapabil să îmeplineşti vreun act de dăruire. Aceasta înseamnă să-ți cunoști natura, să-ți cunoști limitele. Cu toată puterea, folosind toate posibilitățile și mijloacele, omul pune presiune pe sine să dezvăluie dăruirea către aproapele său și descoperă cea mai pură primire egoistă. Nu găsește nici măcar un procent de dăruire.

Și cu cât încerc mai mult să fac bine cuiva, cu atât intenția mea inițială mi se dezvăluie după toate aceste eforturi enorme. Anterior, nu știam despre asta și nu puteam să o detectez, dar acum se dovedește că toate acțiunile mele urmăreau câștigul personal.

Acesta este un studiu foarte profund. Primesc aceste lecții doar după ce depun eforturi. Cu un suflet pur, mă apuc de treabă, dorind să-i ajut pe ceilalți cât mai mult posibil și să mă unesc cu ei, uitând complet de mine. În ochii mei, prietenii mei sunt atât de grozavi încât pur și simplu mă pierd, dispar printre ei. Și în final, după fiecare acțiune, mi se dezvăluie imaginea opusă: am făcut totul pentru propriul meu beneficiu.

Acest adevăr se manifestă ca o recompensă, ca un premiu pentru eforturile mele de a realiza dăruirea pură, maximă, din inimă.

Și apoi, datorită eforturilor mele, ajung la rezultatul final, la ceea ce se spune: “Am creat înclinația rea”.

Se deschide în fața mea intrarea, înțelegerea acestor cuvinte. Încep să realizez ce a creat Creatorul. Până atunci, erau doar cuvinte.

Apoi, ca de obicei, trec prin patru etape de dezvoltare și ajung la necesitatea Torei drept condiment, adică o metodă de corectare. Încep să înțeleg ce este Tora, ce este condimentul, ce adaugă la înclinația rea, sub ce formă ar trebui folosită și cum funcționează. Chiar dacă sunt abia la începutul căii și încă nu am experiență, mijlocul numit “condimentul Torei” mi se dezvăluie deja puţin.

Și de asemenea, mi se dezvăluie lumina care se întoarce la sursă (lumina reformatoare), care este încorporată în ea. Vorbim despre concepte diferite; Tora și lumina nu sunt același lucru.

De aceea, primirea Torei este o chestiune foarte complexă. Mai mult, se pune întrebarea: cine mi-o dăruiește? La urma urmei, această dăruire este necesară și tocmai datorită ei ajungem să primim Tora.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.07.2011, Baal HaSulam “Matan Torah [Dăruirea Torei]”

Întrebări despre munca spirituală —242

290Întrebare: Ce înseamnă să-ţi deschizi inima?

Răspuns: A-ţi deschide inima înseamnă a o curăța de egoism și a ne îndrepta toate acțiunile exclusiv către dăruirea către Creator.

Întrebare: De obicei, eu nu vreau să primesc de la un prieten pentru că nu vreau să mă simt inferior. Starea corectă este atunci când primesc pentru ca ea să se simtă bine. În acest caz, mă simt superior. Nici aceasta nu este starea corectă. Care este calculul corect?

Răspuns: Calculul corect este atunci când îți dorești doar beneficiul celuilalt. Începe să acționezi așa cum spunem noi și vei simți asta.

Întrebare: Pentru Kli, începutul restricției este întotdeauna în minte, iar începutul împlinirii este în simţire?

Răspuns: Da, ai putea spune așa.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/6/2025, “Câștigarea Războiului”

Credința este mai presus de cunoaștere

623Întrebare: Cum putem lucra corect în credinţă deasupra raţiunii atunci când nu acceptăm doar presupusele neajunsuri ale prietenilor, ci facem o muncă de corectare care duce la o iubire naturală pentru prieteni?

Răspuns: Continuă să lucrezi așa cum spui și vei ajunge la asta. Nu poți sări la ultimul pas imediat.

Întrebare: Dobândim credință mai presus de rațiune atunci când avem un ecran. Chiar acum, ne jucăm cumva și încercăm să intrăm în această stare, iar acest lucru ne aduce mai aproape de scop. Dar cum ne putem juca de-a credința mai presus de rațiune?

Răspuns: Continuă să te joci cât de mult poți. Joacă-te așa cum te jucai înainte cu păpușile și apoi vei vedea cum asta te reformează.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Puterea măreției

032.01Întrebare: Când ajungem la sacrificiul de sine și devotamentul față de grup, avem nevoie de putere. Este o sarcină foarte mare. Dacă îmi lipsește puterea în grup, simt măreția profesorului și trag putere de acolo. În ce măsură pot folosi această putere în grup pentru a mă anula în fața prietenilor?

Răspuns: Luați cât de mult puteți. Măsura reală nu contează. Mai târziu vom începe să măsurăm: Nefeş, Ruah, Neşama, Haya și Yechida, forța de care avem nevoie de Sus pentru ajutor, să existăm deasupra luminii care este revelată de jos.

Întrebare: Cum sunt legate devotamentul și încheierea unui legământ cu Creatorul? Care este legământul cu Creatorul care întărește devotamentul?

Răspuns: Devoţiunea este necesară în orice relație a omului cu Creatorul, chiar și cu prietenii, între oameni. Cred că veți înțelege repede acest lucru, singuri.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Ce determină devoțiunea sufletului?

237Comentariu: Vorbim despre sacrificiu de sine, dar în același timp simțim un fel de câștig, includere și fuziune. Omul nu simte că renunță la ceva.

Răspunsul meu: Omul renunță la tot ce poate, cu excepția conexiunii cu Creatorul. În esență, aceasta este ceea ce definește sacrificiul de sine, devotamentul sufletului (Msirut Nefeş).

Întrebare: Nu înțeleg pe deplin cum poate omul să renunțe la Creator pentru că vrea să-L atingă, să-L înțeleagă și să simtă iubirea Lui.

Răspuns: Nu înseamnă că renunți la iubirea pentru Creator, ci mai degrabă că nimic altceva nu contează pentru tine în afară de asta.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 29/06/2025, “Câștigarea războiului”

Verificarea devoțiunii sufletului

938.03Întrebare: Cum pot să aflu în ce măsură sunt în devoțiune sufletească, de exemplu, pe gram sau pe kilogram?

Răspuns: Mai întâi verifici acest lucru în raport cu prietenii și apoi în raport cu Creatorul.

Cuvintele explică foarte puțin despre aceste stări, deoarece verificarea noastră în raport cu prietenii și Creatorul sunt în esență, stări atât de înalte încât nu le putem controla în niciun fel.

Le putem lansa prin Creator, pentru că dacă vreau să fac asta, atunci îi cer Creatorului acest lucru și El o face. Dar noi înșine nu putem face acest lucru în niciun fel.

Întrebare: Fiecare persoană are propria măsură de effort, sau este aceeași?

Răspuns: Fiecare persoană are propria sa măsură. Nu le putem compara.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 29/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Viața dificilă a cabaliștilor

961.2Întrebare: V-a fost greu să comunicaţi cu profesorul dvs. Rabaş din punct de vedere al mentalității?

Răspuns: Absolut deloc. Din punct de vedere al mentalității, eram foarte apropiați. El era un evreu polonez de la începutul secolului trecut. Eu eram un evreu belarus care a crescut la periferia orașului Vitebsk, într-un oraș unde locuiau cândva mulți evrei. Spiritul, modul de viață, obiceiurile – toate au persistat acolo și le-am preluat cumva.

În principiu, când studiezi Cabala, toate acestea nu contează. Dar eu l-am înțeles pe Rabaş ca persoană, cu toate obiceiurile sale. Am crescut într-un oraș cu doar câteva case: bunicii mei locuiau într-una, niște rude în alta, puțin mai departe locuiau mai multe rude și așa mai departe. Totul a fost foarte natural pentru mine.

Încă din copilărie, am avut amintiri care se potriveau exact cu poveștile lui Rabaş. Așadar, în ceea ce privește viața de zi cu zi, nu am avut conflicte sau probleme cu el.

Desigur, avea propriile obiceiuri pe care le-a preluat în Israel, după ce a emigrat din Polonia. Iubea foarte mult cafeaua pentru că locuise mulți ani în Ierusalim cu tatăl său, Baal HaSulam, care era un mare iubitor de cafea. Turnau apă clocotită peste o lingură de cafea neagră măcinată și o beau. Baal HaSulam avea nevoie de douăzeci de astfel de pahare pe zi, dacă nu chiar mai multe, și de țigări.

Învățătorul meu fuma și el, nu țigări obișnuite, ci tutun foarte puternic, mai întâi fără filtru, apoi cu filtru.

Au trecut prin multe răsturnări de situație în viață. După ce lui Baal HaSulam i s-a interzis să publice un ziar, a suferit un atac de cord, și la scurt timp după aceea, a fost diagnosticat cu cancer.

Învățătorul meu a trecut prin moartea fiicei sale și a soțului acesteia, care au decedat la doar șase luni distanță. Soțul ei fusese mâna dreaptă a lui Rabaş, ajutorul său în toate. Au murit cu un an înainte să vin eu la el. Da, a avut probleme serioase. Toți cabaliștii au.

De aceea cred că suntem primii și cei mai fericiți, probabil pentru că suntem slabi și nevrednici de încercări serioase. Ni se dă foarte puțin. Dimpotrivă, primim feedback bun pentru tot ceea ce facem. De aceea suntem capabili să răspândim Cabala, să o dezvoltăm, să organizăm congrese, să atragem sute, mii, chiar mai mulți oameni.

Baal HaSulam și Rabaş nu au primit nimic din toate acestea. Au trăit în condiții groaznice, au muncit de o mie de ori mai mult decât noi, au suferit, și în final au obținut un rezultat slab în comparație cu noi, dacă privești lucrurile din exterior. Și au murit în disperare: Ce urmează?

Și cum a murit ARI? Este documentat că atunci când studenții săi l-au întrebat: “Unde plecați de la noi?”, el a răspuns: “Dacă ați fi fost vrednici, aș fi rămas. Dacă ați fi vrut să mă auziți și să ascultați ce spuneam, nu m-ar fi luat.” Aceasta a fost spusă de un mare cabalist, care a murit la treizeci și șapte de ani. Știa că studenții săi nu-i vor continua munca, și înainte de a muri, le-a interzis să studieze Cabala.

Vă puteți imagina o pedeapsă mai mare pentru studenți decât să audă: “Vă interzic să studiați! Întoarceți-vă la starea voastră animală și trăiți.” Și nu îndrăzniți să nu ascultați de profesorul vostru.

Ce s-a întâmplat cu majoritatea studenților lui ARI nu știm aproape nimic. El a permis doar unuia să continue să studieze Cabala: Chaim Vital, care a adunat toate scrierile sale. ARI a ordonat ca aceste scrieri să fie îngropate împreună cu el. Ceva timp mai târziu, mormântul său a fost deschis, scrierile au fost scoase și din ele au fost compilate lucrările sale, pe care Baal HaSulam a bazat Studiul celor Zece Sfirot și alte scrieri. Așadar, cabaliștii din trecut au trecut prin stări îngrozitoare!

Și Raşbi, care a scris Cartea Zohar? El a trăit într-o peșteră înghesuită, lângă un izvor mic și un roșcov cu păstăi dulci. Asta a mâncat el și fiul său. În condiții atât de dure, au săpat în nisip și au studiat Cabala. Mai târziu, alți opt studenți li s-au alăturat și împreună au scris Cartea Zohar, stând în acea peșteră, în frig, în nordul țării! Teribil!

Din KabTV “Am primit un apel. Verigile lanțului cabalist de la ARI la Rabaş”, 04/09/2010

Cine vine să studieze Cabala?

630.2Comentariu: De regulă, omul începe să studieze Cabala mai aproape de vârsta de treizeci de ani. Nu vezi tineri de optsprezece ani care să vrea să cunoască sensul vieţii.

Răspunsul meu: Există ambele tipuri. Dar la optsprezece ani, problema este că trebuie să ne dezvoltăm și să ne realizăm cumva la nivelul vieții obișnuite. Hormonii noștri sunt activi. Trebuie să explorăm această lume, să înțelegem ceva din ea și să ajungem să înțelegem cât de goală este. Toate acestea sunt date unui om.

Mulți oameni vin la noi după ce au trecut prin toate acestea. Ei, ca să spunem așa, s-au stabilizat în înțelegerea lor despre această lume și lipsa a ceva cu adevărat bun în ea.

Din KabTV “Am primit un apel. Cine vine la Cabala?”, 19.09.2010

Întrebări despre munca spirituală —241

528.01Întrebare: Cum pot simți lipsurile prietenilor  dacă nu vorbim despre ele direct, ci doar abstract, nu din simţiri, ci din intelect?

Răspuns: Asta nu contează. Ceea ce contează este ceea ce gândești, ce visezi și decizi. Îți dorești să acționezi practic, pe baza deciziei tale.

Întrebare: Dacă simt anumite nevoi, pot spune că prietenilor le lipsește același lucru și apoi să mă rog ca Creatorul să le dea și lor?

Răspuns: Nu, nu ar trebui să-ți măsori prietenii singur.

Întrebare: Cum verificăm ce nivel de dăruire am atins în grupul de zece?

Răspuns: Trebuie să atingem un nivel de dăruire care să semene cu Creatorul. Dar acesta, desigur, este un nivel foarte înalt. Și înainte de asta este de zeci sau chiar sute de ori mai mic.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 22/06/2025, “Câștigarea Războiului”

Ridicaţi importanţa Creatorului

938.03Întrebare: Creșterea măreției Creatorului depășește toate obstacolele din grupul de zece. Cum putem crește și mai mult măreția Sa în grupul de zece și în întregul Kli-ul mondial, astfel încât să ne putem uni cu toții și să acoperim totul cu iubire?

Răspuns: Numai dacă ești printre oameni cărora le pasă de asta. Împreună, creșteți măreția Lui în conversații, mese, acțiunile voastre și așa mai departe. Și cu cât este mai mare importanța Creatorului în ochii voștri, cu atât vă veți ridica mai mult.

Mai mult, prin înalțarea măreției Creatorului, Îi veţi face plăcere.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de cabala 22/06/2025, “Câștigarea războiului”