Întrebare: De ce atingerea scopului creaţiei este un proces atât de complex, în mai multe etape, care include coborârea, ascensiunea și spargerea?

Răspuns: Deoarece de la bun început, aceasta constă din două componente opuse una celeilalte: lumina și dorința (vas, Kli), care construiesc o conexiune între ele bazată pe natura lor opusă.

Procesul de dezvoltare pornește din două condiții și dictează o singură lege a dezvoltării: ceea ce inițial sunt două opuse, în cele din urmă trebuie să ajungă la o similaritate completă.

Întregul proces rezultă inevitabil din aceste condiții inițială și finală. Nu putem înlocui nimic în el sau acționa conform unei logici diferite. Condițiile sunt rigide: condiția inițială și condiția finală.

Condiția 1: Există o distanță infinită între ei.

Condiția 2: Există o uniune completă între ei.până la sfârșit, chiar până la sfârșit.

Inițial, unul dăruiește în întregime, iar celălalt primește în întregime. Pe de o parte, există un abis infinit între ei, iar pe de altă parte, există un punct final în care se contopesc într-un singur întreg.

Acum încearcă să scrii o formulă prin care, de la prima condiție de opoziție completă, se poate ajunge la a doua condiție de similaritate completă.

În lumea infinitului, atât separarea acestor două componente, cât și unirea lor există deja. Deși există lumină și dorință acolo, ele sunt contopite și se completează reciproc. Această fuziune este menținută de puterea luminii superioare.

Adică, condiția finală este asigurată de la început de puterea luminii, a Creatorului. Acest lucru ne permite să dezvăluim formula despre cum să realizăm această tranziție de la o stare la alta.

Condițiile potențiale au fost create, acum trebuie să înceapă realizarea. Și întreaga realitate se desfășoară acum secvențial, scenă cu scenă, sub ochii noștri; sunt chiar acele creații care există în lumea infinitului, pe care nu o părăsim niciodată.

În acest singur loc (dorința) creat de Creator, există lumina și dorința și condiția unirii lor; și toate acestea sunt acum implementate. Prin urmare, noi înșine suntem numiți acțiunile Creatorului, rezultatele lucrării Sale: creații, lucrări, ființe.

Este imposibil să schimbi ceva aici: condițiile în sine, cele inițiale și cele finale („sfârșitul acțiunii este conținut în gândul inițial”), determină deja tot ce se va întâmpla, inclusiv spargerea.

Din Lecția zilnică de Cabala din 18.08.2010, Baal HaSulam – Articole – Introducere la Cartea ‘Pomul vieții'(Panim Meirot uMasbirot)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: Multor oameni le este foarte greu să accepte forma externă a Cabalei pe care o exprimăm în cântece și dansuri. De ce aderăm la ea? De ce nu încercăm o altă formă? Dvs, spuneţi că este o ştiinţă Cabala, și dacă aţi ține prelegeri, așa cum este obișnuit în universități, cu cât mai mult ar putea ajuta acest lucru la răspândirea Cabalei?

Răspunsul meu: Nu cred că acest lucru ar ajuta la răspândirea ei. Nouăzeci și nouă la sută dintre oamenii de pe pământ nu au deloc nevoie de știința noastră. Au nevoie să se simtă bine și în siguranță, iar acest lucru se exprimă printr-o comunicare plăcută unii cu alții, într-o unitate plăcută.

Prin natura mea, sunt un om complet nesociabil. Mai mult, sunt gata să stau între patru pereți toată viața și nu aș simți deloc asta ca pe o închisoare. Am computerul meu, cărțile mele și ceea ce este în mine. Asta îmi este suficient! Ce poate adăuga lumea la mine?

Dar pentru a avansa spiritual, avem nevoie de această lume pământească. Prin urmare, ies în cercurile exterioare; altfel, nu aș preda.

Înțeleg că a ne poziționa ca o universitate deschisă ar fi o atitudine mult mai respectuoasă decât acest tip de imagine neclară a unei grădinițe pentru copii prea mari, unde ei dansează în cerc și cântă. Nu este deloc clar cum arată.

Dar mesele, cântecele și dansurile comune erau acceptate printre cabaliștii antici încă din vremea lui Baal Şem Tov. Cred că așa a fost atât cu ARI, cât și cu Rabi Şimon. Aceasta este o expresie naturală a sentimentelor interioare ale oamenilor, a dorințelor lor și a tânjirii lor de a fi împreună.

Înțelegem că atunci când oamenii stau în cerc în jurul unui foc și cântă împreună, asta îi unește. Nu vedem nimic ciudat în asta. Aceștia pot fi popoare indigene din America de Sud, africani cu sulițe în jurul unui foc, europeni care stau la mesele lor, japonezi sau chinezi ghemuiți; nu contează cine și cum. Acest lucru este acceptat peste tot, deoarece aceasta este o metodă de unificare, o exprimare a sentimentelor.

Firește, în Europa, o astfel de exprimare externă ca în Israel este considerată foarte ciudată și aș spune, de respins. Însă, din moment ce trebuie mai întâi să corectăm Israelul și apoi restul lumii, suntem forțați să acționăm în acest fel. Văd că acest lucru este acceptat și în restul lumii. Eu însumi nu sunt un fan al dansurilor în cercuri mari, dar oamenii încep să se comporte așa spontan.

Prefer să stau lângă foc, să cânt și să vorbesc. Din aceasta, primesc un entuziasm mai mare decât din dansuri, când oamenii sar și își îmbrățișează tovarășii transpirați.

Există oameni care sunt atrași de acest lucru și există cei care sunt inspirați mai mult de o simțire interioară care vine din realizare, din înțelegere.

Fie prin inimă, fie prin minte, există două metode complet diferite de corectare care au ajuns la noi. Una a venit de la ARI (prin minte), iar cealaltă de la Baal Şem Tov (prin inimă). Și ambele sunt egale.

În vremea noastră, este încă dificil de spus încotro mergem. Deși m-am gândit și Baal HaSulam a scris că timpul nostru este timpul lui ARI, când trebuie să dovedești, să demonstrezi și să explici cu mintea; cu toate acestea, văd că ceea ce influențează mai mult oamenii este tocmai „hai să bem și să dansăm”, pentru că acest lucru merge de la inimă la inimă printr-o dorință comună.

Adică, dansurile și cântecele sunt necesare, dar necesită o adâncire interioară mai mare.

Întrebare: Cum s-a raportat Rabaş la acest lucru? La urma urmei, avea niște principii proprii. Întrucât trăia într-un mediu ortodox, trebuie să fi avut atât o formă externă, cât și una interioară.

Răspuns: Forma sa externă era foarte simplă; arăta similar cu toți ceilalți. Dar în interior, era complet diferit de ceilalți, dar nu arăta acest lucru.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Minte sau inimă”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Lumea se bazează pe cuvânt, pe cuvântul lui Dumnezeu. La început a fost cuvântul, și cuvântul era al lui Dumnezeu, iar Dumnezeu era eternitatea și așa mai departe.

Întrebare: Puteți explica asta?

Răspuns: Aceasta înseamnă că lumea se bazează pe calitatea bunătății, pe calitatea iubirii. Toate acestea vin de la cel superior și nu de la noi.

Dacă ar veni de la noi, nu ar exista nici măcar o secundă. La urma urmei, suntem o energie negativă în lume.

Creatorul ne susține și El susține lumea. Dacă nu ar fi așa, nimic nu ar exista. Și între timp, noi suntem un parazit al acestei lumi.

Întrebare: Pe ce se bazează Creatorul? Ce vrea El ținându-ne?

Răspuns: El nu se bazează pe nimic. El ne guvernează în așa fel încât omul să ajungă în cele din urmă să înțeleagă cum ar

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 16.01.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Copiii de astăzi nu vor să asculte de oamenii în vârstă. Ce ați face dacă elevii dvs. ar fi la fel, dacă ar fi neascultători și nu ar vrea să vă asculte?

Răspuns: Nu am fost și eu așa cu părinții mei? Chiar i-am ascultat în ceva? M-au înscris la o școală de muzică; am părăsit-o. Mai mult, am plecat cu un mare scandal. Au încercat să mă împingă la o facultate de medicină, dar am fugit și de ea.

Am făcut totul în felul meu. Am mers la o facultate și nu mi-a plăcut. Am mers la alta, am absolvit-o ca student extern, m-am mutat în Israel și mi-am găsit o ocupație: Cabala. De ce? Pentru ce? Am abandonat o afacere profitabilă și așa mai departe.

Din punctul lor de vedere, părea că fac tot posibilul împotriva lor: „La urma urmei, sunt doi medici în familie, dar fiul este complet diferit.” A ales o cale, s-a atașat de un bărbat de optzeci de ani și și-a dedicat viața lui. De la vârsta de treizeci de ani s-a dedicat să fie lângă acest bătrân și să învețe de la el. Ce poți învăța de la un profesor de optzeci de ani fără educație? Să studiezi puțină Cabala, răutate, misticism?

Imaginați-vă că era începutul anilor ’80. Mă priveau ca pe o persoană foarte ciudată, cineva cu educație, o afacere minunată cu oportunități de dezvoltare, și dintr-o dată, a lăsat totul baltă. Pentru ce? Ca să studieze cine știe ce. În acei ani părea complet anormal.

Nu le puteam explica nimic rațional, la nivelul lumii noastre. Ce câștigam în bani, în sănătate, în bunăstare, într-o educație mai bună pentru copiii mei, în viață? Pierderea era în absolut orice.

Prin urmare, nimeni nu a susținut asta. Când părinții mei îi întrebau pe oamenii religioși: „Fiul nostru este implicat în Cabala. Ce credeți? Ce este asta?”, ei răspundeau „Ne pare rău pentru tine”. Prin urmare, părinții mei erau derutați. Am înțeles și am simțit asta la ei.

Înseamnă că am fost un rebel la fel de mult ca tinerii de astăzi. Rebeliunea mea nu a constat în a purta o jachetă cool sau o pălărie sau în a mă rade în cap într-un mod special. A fost o rebeliune serioasă împotriva întregului mod de viață. Această rebeliune este atunci când abandonezi o oportunitate de a câștiga milioane, de a trăi în lux, de a călători prin lume și așa mai departe.

Comentariu: Dezacordurile dintre tați și copii sunt o temă binecunoscută: lupta eternă a generațiilor.

Răspunsul meu: Nu, înainte era o bătălie între egoismul mai mare al tinerei generații și egoismul mai mic al generației anterioare, când aceasta din urmă nu era de acord cu micile schimbări făcute de generația următoare, era la același nivel animalic.

Totuși, acum se întâmplă ceva complet diferit. Acum, tânăra generație respinge total modul de viață pe care l-a avut generația anterioară. Acum există o reevaluare absolută a valorilor. Nu este genul de valori în care am nevoie de o mașină în loc de o căruță sau de un oraș în loc de un sat. Disputa este că nu vreau să trăiesc dacă trebuie să trăiesc ca tine.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Copiii lui Israel, partea 1”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate omul să simtă dorința de a primi ca rău?

Răspuns: Să presupunem că am furat ceva și am fost prins. În acel moment, mă cert pe mine: „De ce fur? Trebuie să pun capăt acestui lucru, pentru că simt suferință având astfel de calități.”

Acest lucru este valabil și pentru munca noastră. Se spune că Adam HaRişon a fost un hoț. Orice primire fără intenţia de a dărui se numește furt.

Dacă aș vedea acest lucru ca fiind rău, aș scăpa de el. Se spune: „Avantajul luminii este dezvăluit din interiorul întunericului.” Dacă aș ști că prin acte de dăruire aș ajunge la bine, atunci aș vedea că actul de primire mă aduce la rău.

Cum pot vedea acest lucru? Fie prin suferință, când efectuez acțiuni în cadrul dorinței de a primi și pentru asta primesc lovituri. Atunci pur și simplu nu vreau să am această dorință; vreau să o restricționez.

„Mai puțină înțelepciune, mai puțină suferință. Nu cere mult și va fi mai bine pentru tine. De ce să alergi după ceva? Stai liniștit și totul va fi bine.” Așa înțelege întreaga lume.

Această cale se numește calea suferinței. Dar, cu toate acestea noi nu suntem capabili să trăim și să avansăm pe această cale, deoarece dorința noastră de a primi este în continuă dezvoltare și ardere. Și, deși nu o controlăm, ea își cere totuși partea cuvenită și apoi, fie că vrem, fie că nu, noi o folosim. Cu toate acestea, suferim chiar și din cauza faptului că vrem să o folosim, dar nu primim ceea ce ne dorim. Aceasta se numește calea suferinței în diferitele sale forme.

Și există calea Torei, când prin studiu și diverse acțiuni, încep să dezvălui că există o mare atracție în spiritualitate, în intenția de a dărui, lucruri foarte semnificative: eternitatea, perfecțiunea și atingerea, care nu există deloc în dorința de a primi.

Apoi văd că dorința de a primi este rea, nu pentru că primesc suferință în ea, nu pentru că sunt prins când fur, nu pentru că îmi doresc, dar nu primesc împlinire, ci pentru că ea nu-mi permite să ating lucrurile bune care există în spiritualitate. Astfel, încep să compar dorința de a primi cu spiritualitatea, și prin urmare, pur și simplu vreau să înlătur această dorință din lumea noastră, să o îndepărtez de mine.

Aceasta se numește calea Torei; este atunci când încep să văd dorința de a primi ca fiind rea și doresc să mă îndrept spre dăruire prin intermediul luminii superioare care mă luminează doar puțin. În aceasta, dorința de a primi nu mă împiedică. Cu cât este mai mare, cu atât mai bine. Nu o distrug, nu mă opun dezvoltării sale, deoarece acest lucru nu mă va ajuta oricum. Dimpotrivă, o iau în întregime și încep să cer luminii să o readucă spre bine.

Prin urmare, calea dezvoltării este naturală, atunci când operează lumina care se întoarce la sursă. Merge împreună cu dezvoltarea dorinței de a primi și cu dezvoltarea umanității. Aceasta este singura cale care poate oferi unui om un răspuns la toate întrebările.

Omul întreabă: „De ce sufăr?” Atunci nu suferi, folosește dorința de a primi care se dezvoltă în tine, dar folosește-o corect. Prin urmare, folosirea dorinței de a primi cu intenția de a dărui este răspunsul perfect la toate întrebările. Nu trebuie să te restricționezi sau să fugi artificial de plăceri. Dimpotrivă, începi să folosești dorința de a primi cu toată forța.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20.01.26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

În univers există doar lumină și Kli [vas]. Așa cum lumina are diferite tipuri de manifestare raportat la Kli, tot așa Kli-ul are moduri diferite de a se simți pe sine. El se simte pe sine în această lume fie mineral, vegetal, fie animal, unde nu este deloc conștient de sine, nu știe ce este și acționează exclusiv în conformitate cu dorința sa de a primi.

Acestea sunt nivelurile mineral, vegetal și animal, unde creația nu se vede pe sine din exterior și nu se poate studia pe sine. Urmează apoi gradul de „vorbitor”, „uman”, când creația se poate raporta din exterior la dorința sa de a primi și la toate calitățile sale. Cu toate acestea, și acesta este foarte subiectiv.

Chiar dacă el se percepe incorect, nu poate înțelege ce este în interiorul dorinței de a primi și nu vede că toate acestea sunt predeterminate în avans, el totuși încearcă să se cunoască pe sine ca un fel de punct independent, ca un cercetător obiectiv neutru care se studiază pe sine din exterior.

Când poate creația, Kli-ul, să se judece cu adevărat pe sine însuși, complet liber? Când primește oportunitatea de a se privi din perspectiva Creatorului. În măsura în care Kli-ul dobândește dorința de a dărui, se poate raporta la dorința de a primi în același mod în care Creatorul se raportează la el. Și nu există mai mult decât aceste două puncte: fie te raportezi ca creație, fie ca Creator.

Dacă omul dobândește Kelim de dăruire, atunci el poate vedea că există două lumi, adică două tipuri de conștientizare, simțiri, care există pe două planuri. Și înainte de a primi Kelim de dăruire, omul nu înțelege deloc că există un alt unghi de percepţie, complet diferit de al său.

Din Lecţia zilnică de Cabala, 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Există întotdeauna o frică în om că Creatorul nu-i va da ceva?

Răspuns: O astfel de frică este întotdeauna prezentă în om. Dacă eu cred chiar și puțin că primesc de la Creator, atunci mi-e teamă că El nu-mi va da. Atunci alerg la sinagogă, dau o donație sau fac orice altceva, doar pentru a primi de la El.

Acest lucru nu are nicio legătură cu Cabala. Cabala vorbește despre cum ar trebui să mă raportez la Creator, astfel încât El să fie mulțumit, fără nicio legătură cu mine însumi.

În primul rând, facem o restricţie (Țimţum) și dobândim calitățile Bina, care nu sunt legate de niciun calcul cu privire la noi înșine, ci există exclusiv de dragul dăruirii („Al menat lehaşpia”). Ne acoperim dorința de a primi astfel încât să nu aibă niciun contact cu primirea și abia atunci începem să primim de dragul dăruirii.

Metoda Cabala este singura metodă care funcționează în direcția opusă. Toate celelalte metode se bazează pe principiul „Eu îți dau Ție, Tu îmi dai mie”. Acesta este comerț, calcul: Vrei porunci? Eu voi împlini poruncile, iar Tu mă umpli pe mine, viața mea, îmi dai sănătate, niște bani, onoare, respect, o familie, astfel încât totul să fie bine.

Hasidismul și alte metode sunt construite pe această abordare.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Este scris: „Fiți atenți cu fiii săracilor… din ei va ieși Tora”. Omul care se simte sărac, care nu are Kelim (vase) reale pentru a primi lumina revelației Creatorului, este numit om sărac. De exemplu, „sărac în cunoaștere”.

Ce înseamnă „fiți atenți”? Adevărul este că omul neglijează astfel de stări, nu le dorește și fuge de sentimentul de sărăcie atunci când nu are nimic. La urma urmei, dorința de a primi, egoismul, nu este dispus să sufere, aceasta este natura sa.

Omul se calmează întotdeauna și trece cu vederea sentimentul că îi lipsește ceva, că ceva este în neregulă cu el. Nu se simte pregătit să-și dezvăluie adevăratele dorințe.

Egoismul este gata și îi place să-i ofere oportunitatea de a se compătimi și de a se „roade”, dar aceasta nu se numește sentiment de sărăcie.

Aici, sentimentul de sărăcie este o lipsă de putere de a dărui, iar aici dorința de a primi nu ne lasă nicio oportunitate, ne îndepărtează întotdeauna de ea. Prin urmare, este scris: „Fiți atenți la fiii săracilor”, adică trebuie să acordăm atenție tocmai consecințelor sentimentului de sărăcie, la ceea ce cer ca urmare a acestui fapt. La urma urmei, tocmai din această cerință vine Tora și de aici vine lumina care se întoarce la sursă. Kli-ul pentru primirea corectării se numește „cel sărac”.

Din Lecția zilnică de Cabala 1/18-19/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Cum poate o persoană să se uite la ceilalți și să-i vadă ca fiind imperfecți, să le vadă dorința de a primi într-o formă necorectată, dar să nu o vadă în sine?

Răspuns: Cum se face că o persoană se uită la ceilalți și vede că toți au dorința de a primi, dar el nu?

Rabaş oferă un exemplu foarte simplu: Eu am un copil, iar vecinul are un copil. Copilul meu este drăguț, adorabil, inteligent și cuminte. Îl privesc și văd un bărbat mic de statură. Dar când mă uit la copilul vecinului, pare murdar, ignorant, neglijent, nepoliticos și gălăgios. De ce? Totul stă în atitudine.

Este copilul meu diferit de cel al vecinului? Amândoi sunt copii, nu există nicio diferență, dar în copilul meu văd jumătatea bună, iar în al vecinului jumătatea rea. Adică atât tu, cât și prietenii tăi sunteți la fel. Doar că mă pot justifica, știu de ce sunt așa. Dar de ce este prietenul așa? Aceasta este diferența.

Mai târziu, vei descoperi ceva diferit, vei vedea lucruri negative în tine și lucruri pozitive în prietenul tău, și apoi vei începe să-l invidiezi. Aceasta va fi o invidie bună. La început este rea, apoi poate fi bună, când vrei să fii mai aproape de el pentru a învăța de la el și a deveni mai puternic cu ajutorul lui. Îi vei dărui, iar el îți va răsplăti.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/01/26, Rabas – Art.12, 1988-Ce sunt Tora și munca pe calea Creatorului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Când vorbim despre o stare integrală, ne referim la societate, sau conform Cabala, este un singur organism spiritual?

Răspuns: Este unul și același lucru. Vorbim despre o societate care începe să se simtă ca un întreg comun. În cadrul ei, apar o minte colectivă, o simţire colectivă, nevoi colective și o perspectivă colectivă asupra tuturor lucrurilor. Adică, întreaga societate devine un întreg unificat și începe să simtă toate nivelurile naturii ca fiind complet interconnectate. Iar atunci când omul include această vastă natură în sine, o vede și o simte în interiorul ei, începe să-i internalizeze programul.

Ca parte a acestui program, omul începe să-l perceapă în întregime. Este ca și cum s-ar vedea ca având originea în urmă cu miliarde de ani și continuându-și dezvoltarea miliarde de ani în viitor, deoarece începe să fie inclus în acest imens organism al naturii integrale. Începe să simtă toate forțele în care există și înțelege cum funcționează aceasta, cum îl influențează și cum se poate influența pe sine, destinul său și viitorul său, ca singurul element activ în natură, nu instinctiv, ci conștient.

Totuși, el va atinge acest lucru doar atunci când este inclus integral în toate nivelurile naturii. Apoi se ridică la cel mai înalt nivel al naturii, la nivelul Creatorului, ca să spunem așa. Nu există un Creator ca atare; natura însăși este Creatorul. Dar omul atinge un astfel de nivel.

Întrebare: Cum putem defini chiar conceptul de societate, din moment ce societatea și un organism sunt percepute ca lucruri diferite? Societatea este uneori comparată cu un organism, dar aceasta este o metaforă, o imagine.

Răspuns: Aceste concepte sunt percepute ca diferite într-o societate în care toate elementele nu sunt interconectate. Dacă este vorba de un organism rupt în părți, în fragmente, ca un bolnav într-o stare groaznică, când toate sistemele sunt dezechilibrate, atunci aveți dreptate. Aceasta este starea societății de astăzi pe care încercăm cumva să o salvăm de la distrugere, de la dezintegrarea completă a tuturor sistemelor sale. Dar când toate sistemele sunt în sprijin și echilibru reciproc, fiecare și toate împreună, precum corpul uman, atunci aceasta este pur și simplu o societate integrală.

Comentariu: Deci trebuie să trasăm o linie clară între noțiunile de societate care predomină în sociologie. Acolo totul este foarte simplu: există o societate simplă, o comunitate primitivă, un trib și există o societate complexă, care trebuie să fie extrem de diferențiată.

Răspunsul meu: Comunitățile primitive apropo, erau practic comunități integrale. Pentru ele, acest lucru se baza pe un nivel instinctiv, ca în lumea animală.

Dar noi ne deosebim de lumea animală prin faptul că egoismul a crescut în noi. Și acum începem să ne unim la un alt nivel.

Animalele se unesc instinctiv într-o comunitate integrală. Natura le ține împreună prin legea sa generală. Apoi, deasupra corpului nostru animal, crește egoismul și trebuie să începem să ne integrăm deasupra lui, împreună cu el. Adică, egoismul în sine ne oferă un nou nivel de integrare.

Din KabTV „Lumea Integrală”, 26.11.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→