Ne-am adunat aici ca să punem bazele unei societăţi pentru toţi cei care doresc să urmeze calea şi metoda lui Baal HaSulam [care ne-a descris întreaga cale], prin care putem urca la nivelul de om, ca să nu rămânem la nivelul animal (Rabaş, „Scopul Societăţii – 1”).

În lumea noastră există niveluri ale naturii minerale, vegetale, animale și umane. Dacă vrem să ne ridicăm deasupra nivelului uman, trebuie să ne unim unii cu alții.

Dacă, deasupra tuturor obstacolelor, respingerilor, urii și refuzului de a ne uni, realizăm conexiunea între noi, nu avem nevoie de nimic altceva. Știința Cabala  nu ne învață nicio altă acțiune în afară de unificarea reciprocă.

Dacă în orice grup, în orice punct al lumii, oamenii sunt capabili să se ridice deasupra respingerii lor reciproce și să se conecteze unii cu alții, ei Îl vor revela pe Creator, Forța superioară, lumea superioară, imaginea lor eternă, numită „suflet”, deoarece vor crea condiția pentru revelarea Forței superioare în conexiunea dintre ei.

Prin urmare, știința Cabala este universală; ea nu are nicio limitare, cu excepția uneia: deasupra egoismului tău, conectează-te cu oameni ca tine, care vor să se unească pentru a-L revela pe Creator. Nu există alte condiții în afară de aceasta.

Baal HaSulam adaugă la aceasta: nu are rost să sperăm că va veni momentul în care vom putea atinge scopul dezvoltării noastre în vreun alt mod. Fără îndoială, îl vom realiza doar prin conexiunea dintre noi. Atunci vom vedea că Forța superioară împinge pe toată lumea spre conexiune: nivelurile mineral, vegetal, animal și uman.

Vedem felul în care toată lumea se conectează din ce în ce mai mult, fie că vrea sau nu, sub presiunea a tot felul de probleme și suferințe. Lumea devine din ce în ce mai interconectată, tehnologia și mijloacele de comunicare se dezvoltă în această direcție. Așa se face că Forța superioară, singura care operează în univers, împinge întreaga lume spre unitate prin mari presiuni și suferințe.

Cu toate acestea, ni s-a deschis o cale nouă, diferită: putem avansa spre unificare noi înșine, putem crește viteza unificării noastre și putem lucra între noi înșine ca într-un laborator, conectându-ne constant mai mult și văzând ce realizăm în acest proces.

Prin urmare, conform sfaturilor cabaliștilor ne unim în grupuri mici de zece, pentru a ne fi mai convenabil și mai ușor, și pentru a ne putea conecta din ce în ce mai mult într-un mod mai flexibil și mai ușor de gestionat, și pentru a vedea cum dezvăluim Forța superioară într-o formă sau alta de conexiune. O dezvăluim în funcție de tipul unității noastre, deoarece vasul nostru determină revelarea luminii în el.

Așadar, nu trebuie să avansăm fără tragere de inimă spre scopul final, unde toate părțile naturii se vor uni într-o formă integrală, globală, ca un singur întreg. Putem realiza această muncă nu sub presiunea suferinței, ci cu înțelegere, conștientizare și autocontrol; putem alege viteza de avansare, putem vedea cum o facem, și de asemenea putem atrage întreaga umanitate să ne urmeze.

La urma urmei, dacă îi tragem după noi, devenim mai puternici, iar atunci Forța superioară se dezvăluie cu o putere mai mare, pentru că nu mai sunt mii de oameni care se unesc ca în grupul nostru mondial, ci milioane și chiar mai mulți.

Prin urmare, dezvăluim puterea Forței superioare în toată profunzimea sa, în toată sfera sa de aplicare, în toate sistemele sale, înțelegem modul în care domnește asupra tuturor lucrurilor și guvernează totul, cum funcționează întregul sistem. Aceasta se numește revelarea Șchina.

Nu există o plăcere mai mare decât să vezi această armonie, cum toate părțile creației – diferite, împrăștiate, urându-se reciproc, îndepărtate unele de altele – ajung să se conecteze unele cu altele și între ele se dezvăluie nu doar conexiunea, ci iubirea reciprocă. Acest lucru ne împlineşte și ne oferă simțirea vieții veșnice.

Din Congresul Internațional de Cabala din 17.07.2015, Guadalajara, Lecția 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Stiinta | Add Comment/Ask Question→

Comentariu: În 1938, un om de știință elvețian a dezvoltat accidental LSD, un drog care se presupune că arată omului o realitate diferită. Cei care l-au încercat au început să privească lumea diferit și se presupune că au simțit o stare „dincolo de timp”.

Răspunsul meu: Nu pot fi expert în această întrebare, deoarece nu am luat niciodată droguri. Întotdeauna am crezut că sunt false, o deconectare de la realitate. Cu astfel de mijloace este imposibil să ieșim din lumea noastră, să ne ridicăm deasupra timpului, spațiului și mișcării într-o dimensiune diferită. Sunt pur și simplu diverse senzații psihosomatice. Perturbăm buna funcționare a creierului, și prin urmare, se presupune că ne înălțăm într-un alt spațiu.

Este clar că acest lucru nu are nicio legătură cu Cabala, deoarece omul nu dobândește calitatea dăruirii și iubirii pentru lumea înconjurătoare. Omul poate fi cumva acordat la acest lucru cu ajutorul drogurilor și poate fi convins că va începe ca să spunem așa, să-i iubească pe ceilalți, să fie vesel, fericit și înclinat să comunice cu ceilalți. Dar toate acestea se întâmplă doar pentru că l-am acordat în acest fel și i-am dat mijloace care suprimă sentimentul de egoism din om.

Este ca și cum omul ar primi o rană emoțională, sau dimpotrivă, un mare dar al destinului, dar el nu s-ar schimba și nu ar dobândi noi calități.

Este clar că acei oameni care consumă droguri nu devin evident altruiști și nu văd lumea ca fiind blândă, bună și cu un scop. Ei văd tot felul de imagini distorsionate în interiorul lor.

Prin urmare, acest lucru nu are nicio legătură cu lumea pe care o dezvăluie un cabalist, în măsura în care egoismul său este transformat în dăruire și iubire, într-o calitate opusă naturii cu care s-a născut.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Cabala și LSD”, 01.10.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Starea 1 (starea noastră prezentă) este „dăruirea către sine” în care se află plăcerea și împlinirea dorită.

Starea 2 (starea pe care vrem să o atingem) este dăruirea către Creator, care va fi plăcerea noastră, iar aici există o contradicție.

În dăruirea către sine, atât acțiunea în sine, munca, cât și recompensa sunt toate într-o singură direcție, într-o singură linie. Prin urmare, aceasta se numește lumină directă, și totul aici ne este clar; începutul și sfârșitul, precum și atingerea acestui scop final, toate curg într-o singură direcție, către mine însumi.

Dar dacă vreau ca dăruirea către Creator să fie plăcerea mea, atunci există o problemă a opoziției dintre intenție și rezultat, deoarece am nevoie de o corectare a intenției, ceea ce este împotriva dorinței mele!

Dăruirea către Creator trebuie să se transforme în primirea plăcerii pentru mine! Și sunt obligat să mă bucur de ea, deoarece acesta este scopul creației, dar bucuria trebuie să vină din dăruire, iar acest lucru este complet opus mie!

Scopul creației este bucuria, iar corectarea creației este dăruirea. Dar aceste două condiții se contrazic reciproc. Acesta este principalul obstacol și dificultatea în percepția noastră, care ne blochează întotdeauna calea și ne privează de oportunitatea de a realiza ceea ce intenționăm.

Pe de o parte, noi trebuie să depunem eforturi mari și să împlinim o cantitate enormă de muncă, iar pe de altă parte, rezultatul său nu depinde de noi; este dat de sus. Noi dezvăluim dorința din noi înșine doar prin munca noastră; nu obținem scopul în sine; noi realizăm Kli-ul, vasul care îl poate conține.

Prin urmare, aceste două opuse – dăruirea către Creator și bucuria din aceasta – pot fi unite doar prin adeziunea noastră la El. Și numai lumina superioară, care ne schimbă natura, ne poate aduce la această adeziune.

Dintr-o stare în care inima domnește asupra omului, și prin urmare acesta este numit „păcătos” în termenii Cabalei, trebuie să trecem la o stare în care omul din noi domnește asupra inimii sale, și prin urmare este numit „drept”. Există o singură soluție pentru atingerea acestui scop: un grup cabalist, care ne servește drept exemplu, un cadru, un șablon în care ne putem verifica și vedea în ce măsură corespundem sau nu acestui obiectiv.

Grupul este capabil să-mi insufle faptul că nimic nu este mai prețios pentru mine decât dăruirea către Creator! Dar pe de altă parte, dezvălui că nu sunt capabil de nimic și numai Creatorul mă poate ajuta. În acest fel, ajung la dorința necesară, la o rugăciune.

Dar în prezent, aceste două opuse polare nu există în noi: Keter și Malchut, lumina directă și lumina reflectată, corespondența inversă dintre lumină și dorință, toate există doar în Kli-ul corectat, unde intenția este opusă dorinței.

Acesta este modelul pe care trebuie să-l construim în noi înșine mai întâi, primele zece Sfirot, și apoi vom dobândi o structură interioară, precum prima celulă a unui nou organism din care se va dezvolta în continuare embrionul sufletului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 31.08.2010, Rabaș – Art.32, 1988-Ce sunt cele două acțiuni în timpul coborârii

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Există patru stări prin care trec oamenii atunci când împlinesc Tora și Miţvot.

Ce înseamnă să împlinești Tora și Mițvot? Pentru oamenii religioși, este vorba despre ceea ce au fost învățați de la o vârstă fragedă: să îndeplinească anumite acțiuni și ei le împlinesc. Dacă ar fi fost învățați și alte acțiuni, le-ar fi îndeplinit.

În acest caz, așa cum scrie Rabaş, cauza și motivația pentru împlinirea Torei și Mițvot este influența externă. Aceasta nu înseamnă că îndeplinesc poruncile pentru că mi-e frică de acești oameni sau că vreau să fiu considerat mare printre ei, bun și drept, un om respectat etc. Nu contează ce alte motive ar putea exista, principalul lucru este că fac ceea ce am fost învățat, nimic mai mult. În general, îndeplinesc dorințele altor oameni.

Pentru cineva care a fost obișnuit să facă asta încă din copilărie, devine o a doua natură; altfel, el se simte rău, iar făcând acțiunile sale obișnuite, se simte bine. Indiferent dacă omul a fost crescut în acest fel sau s-a convertit la credință la o vârstă mai târzie, el se uită la mediul său, care îl obligă să împlinească anumite acțiuni.

Și într-adevăr, mediul are legi minunate. Trebuie să mergi la sinagogă. Nu este corect să nu mergi acolo să te rogi. Ești obligat să sărbătorești sărbătorile conform anumitor reguli și să te îmbraci într-un anumit fel. Ești obligat. Societatea stabilește mii de legi pentru tine. Și asta înseamnă că împlinești Tora și poruncile sub influența unor persoane externe, și nu din proprie voință.

Pe când noi, vorbim despre corectarea dorinței omului. În acest caz, îți pui dorința deoparte, ca și cum ai îndepărta-o din tine, ai pune dorința altcuiva în tine și ai împlini-o. Acesta se numește un „soldat bun”, care își folosește corpul, și punând dorința comandantului în el, el se supune ordinelor acestuia. Pentru masele religioase, această formă de respectare a poruncilor este acceptabilă, ceea ce este foarte bine. Altfel ar fi o dezordine, ar fi haos.

Al doilea tip de motivație pentru împlinirea Torei și a Mițvot este Creatorul în combinație cu persoane externe, care promovează și impun respectarea Torei și Mițvot. Adică, omul începe să încorporeze un anumit amestec în calculele sale anterioare, ca și cum le-ar „contamina”. Deja începe să ia în considerare nu doar mediul înconjurător, ci și pe Creator.

Ce înseamnă să fii cu Creatorul? Aceasta înseamnă că în interiorul omului apare un fel de conflict, o contradicție interioară. Aceasta nu este încă o ciocnire a două părți opuse; nu sunt încă doi poli opuşi.

Două autorități opuse nu pot exista în mine în același timp, altfel aș fi sfâșiat de faptul că nu știu pe cine să ascult sau cui să dau preferință. Nu pot să mă îndrept în ambele direcții. Am o singură dorință. Nu mă pot acorda la două, așa că apare o problemă. Acesta este începutul căii.

A treia condiție este atunci când „doar Creatorul îl obligă pe om să împlinească Tora și poruncile; nu oamenii externi, ci omul însuși este și motivul pentru îndeplinirea Torei și a poruncilor”. Acesta este al treilea tip de motivație, atunci când Creatorul obligă omul să îndeplinească Tora și poruncile, iar omul însuși, așa cum scrie Rabaş, „este motivul”. Aș spune că el contribuie la acest lucru.

Iar al patrulea tip de motivație este că raţiunea pentru împlinirea Torei și a poruncilor este doar Creatorul și nimeni nu contribuie la acest lucru. Aceasta este numită „introducerea mulțimii mixte în Kduşa”. În acest caz, nu există absolut niciun alt factor care să contribuie sau chiar să-l susțină, în care spunem că omul se întărește pe parcurs și se presupune că face ceva pe cont propriu. Nu, totul este făcut exclusiv de Creator. Dar acesta este nivelul de adeziune completă cu Creatorul.

Drept urmare, unui omi se dezvăluie că toate acestea sunt căile de guvernare ale Creatorului. Nu este vorba că eu acționez într-un fel sau altul pe măsură ce avansez, ci pe măsură ce muncesc din greu, dezvălui diverși factori care mă obligă să acționez.

La început, acești factori par a fi oameni externi, apoi oameni externi și Creatorul, apoi eu și Creatorul, și în final doar Creatorul. Numai că în procesul dezvoltării sale, omul începe să descopere care este motivul existenței sale și cine este sursa existenței sale.

Din Lecţia zilnică de Cabala 27/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Este revelația Creatorului de fapt, revelația unei noi forme în sine?

Răspuns: Revelația feței Creatorului este numită manifestarea importanței Sale, pentru că de fapt, eu asta caut. Aceasta nu este revelația plăcerii, ci revelarea superiorității Sale, a calităților Sale și a perfecţiunii Sale. Mă ajută să-L respect pe Creator mai mult decât pe dorința mea de a primi.

Această dorință crește constant în om. Din ce în ce mai multe Reşimot (înregistrări spirituale) ies la suprafață. Cu alte cuvinte, unui om i se adaugă din ce în ce mai mult din linia stângă. Apoi, el trebuie să dezvăluie fața Creatorului ca fiind una mai mare, mai exaltată, care îl afectează mai mult, astfel încât să poată rezista dorinței de a primi și să-L respecte pe Creator mai mult decât pe dorința sa egoistă. Aceasta înseamnă că omul are puterea de a lucra de dragul de a dărui.

Rezultă că dorința de a primi a fost creată inițial la dimensiunea Creatorului; ambele sunt egale ca magnitudine. Totuși, omul simte magnitudinea dorinței de a primi doar în funcție de cât de mult este capabil să o depășească, și în același timp să-L reveleze pe Creator ca fiind important și măreț.

De fiecare dată este ca un joc. La început, dorința de a primi ne este ascunsă; simțim doar o mică parte din ea sub forma realității acestei lumi. De fapt, aceasta este o singură realitate generală, doar că se numește „această lume” pentru că o percepem fără a lua în considerare Creatorul.

Toate celelalte, în afară de acest nivel, le percepem deja în conformitate cu realitatea Creatorului, adică Îl simțim efectiv pe Creator, care se numește lumea superioară. „Toate celelalte” înseamnă că deja considerăm importanța Creatorului în raport cu importanța dorinței de a primi.

Această dorință crește treptat, începând de la cea mai joasă, cea mai mică stare, până când ajunge la nivelul Creatorului. Ne ajută să-I cerem Creatorului iar și iar, să ne arate din ce în ce mai mult din importanța, măreția și superioritatea Sa. Și când Îl dezvăluim pe Creator, și preferăm să-I aducem Lui plăcere decât să ne servim ego-ul, atunci aderăm la forma Creatorului, o absorbim, o adoptăm și ea devine cu adevărat forma noastră.

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Totuși, ni s-a dat un loc în care putem munci fără nicio recompensă. Adică, chiar și atunci când încă nu avem gustul Torei și Mițvot datorită Țimţum, există un sfat, și anume să lucrăm la măreția Creatorului, cât de privilegiați suntem să-L slujim pe Rege (RABAŞ, Articolul 29, „Lişma and Lo Lişma”).

Întrebare: Se aplică aceste cuvinte nouă, celor care suntem în această lume?

Răspuns: Eu vreau să mă bucur. Așa sunt eu. Dorința mea de a primi nu percepe nimic în alt mod. Există ceva înaintea mea; îl primesc și mă bucur de el. Cum pot lucra diferit? Sunt capabil să lucrez într-o altă formă doar dacă primesc totuși o oarecare plăcere.

Fără plăcere este imposibil să trăiesc,mi-e imposibil să mă mișc. Mă pot bucura doar de ceea ce primesc. Suntem confuzi în privința asta, deoarece aceasta este fundația noastră, care nu a fost clarificată încă. Clarificarea ei necesită ani de muncă persistentă și serioasă.

Întrebarea este următoarea: mă pot mișca din locul în care mă aflu acum, în orice direcție chiar și cu un metru? Răspunsul meu este: da, pot, dar numai cu condiția să mă umpli, să spunem cu un litru de combustibil sau o sută de calorii. Atunci voi putea să mă mișc dintr-un loc în altul. De unde voi obține cele o sută de calorii? În diverse moduri, dar trebuie să le primesc.

Așadar, am două posibilități. Fie primesc cele o sută de calorii din tot felul de plăceri, care se presupune că există în jurul meu, fie văzând cât de măreț este Creatorul. Am la dispoziție două stații de alimentare cu care să-mi pun în mișcare dorința de a primi și asta este tot.

Dacă sunt capabil să lucrez datorită măreției Creatorului, atunci devin o mașină în mișcare perpetuă și nu depind de nimic. În acest caz, mașina mea poate funcționa fără oprire; nu mai depinde de niciun factor extern, nesemnificativ. Acesta este întregul nostru scop!

Din Lecţia zilnică de Cabala 26/01/26, Rabaș – Art.29, 1986-Lișma și LoLișma

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 Înainte de inventarea indicatoarelor rutiere ca mijloc de a pune ordine în trafic, ofițerii de poliție stăteau și fluidizau traficul. Pe atunci, mulți oameni erau supărați și aveau nemulțumiri față de ofițeri pentru că nu își făceau treaba corect și pentru că nu observau șirul de mașini.

Dar astăzi, fluidizarea traficului a devenit neînsufleţită, lipsită de gândire. Așadar, acum fiecare acceptă verdictul indicatorului rutier (semafor) și nimeni nu se supără pe el și nu-i cere favoruri (RABAŞ, Articolul 28, ,, Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată?”).

Pe de o parte, Creatorul pune un semafor în fața noastră, iar aceste legi ale naturii sunt absolute. Poți blestema semaforul, dar nu te va ajuta, cu excepția cazului în care te îndrepți către cauză, către cel care îl operează. În zilele noastre, uneori când traficul este aglomerat, poți vedea un ofițer de poliție dirijând traficul. Atunci ai pe cineva la care poți striga.

Dar dacă această cauză este necunoscută, nu vezi ofițerul de poliție, semaforul funcționează conform unui mecanism interior și nu țipi. Nu ai pe nimeni către care să te îndrepți, pentru că guvernarea este ascunsă. Natura! Din acest exemplu este clar cât de mult înțelegerea cauzei te ridică la un nivel diferit în raport cu situația.

Dacă știu că Creatorul este cel care aranjează totul pentru mine, atunci mă întorc imediat către El. Nu mă uit la semafor; mă uit la ofițerul de poliție. Dacă văd atât ofițerul de poliție, cât și semaforul, mă uit la cel care direcționează traficul, pentru că salvarea va veni de acolo. Atunci toate legile naturii își pierd importanța.

De aceea, Creatorul nu Se revelează. Pentru că dacă S-ar revela, m-aș agăța de El din cauza dorinței mele de a primi și nu aș putea niciodată să ies de sub controlul ei. Așa s-a întâmplat la început cu Malchut din lumea infinitului. Pentru a te elibera de aceasta, trebuie să existe o restricție, o distanțare, iar dorința de a primi trebuie corectată într-o dorință de a dărui.

Din Lecţia zilnică de Cabala 25/01/26, Rabaș – Art.28, 1988-Ce este, Călăuzirea Lui este ascunsă și revelată

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

„Nu există nimeni în afară de El” de Baal HaSulam este un articol special care abordează relația noastră cu Forța superioară, adică cu viețile noastre, cu ceea ce ni se întâmplă, cum putem înțelege această viață și cum ne putem forma o percepție mai corectă asupra ei.

Se spune că nu există nicio altă forță în afară de Creator și că numai El guvernează totul. Dacă omul simte că există multe forțe diferite, contradictorii, acest lucru se face în mod deliberat pentru a ne îndepărta de intenția corectă, că există o singură forță, și ca urmare, dimpotrivă, ne întăreşte orientarea exclusiv către aceasta.

Tocmai prin faptul că este îndreptat către Creator și este îndepărtat de El prin respingere prin tot felul de mijloace, omul începe să înțeleagă că totul vine de la Creator, și în acest fel, se conectează complet cu El.

Omul nu realizează ușor acest lucru; durează mulți ani. La urma urmei, întreaga noastră viață este structurată în așa fel încât să dezvăluie unicitatea Creatorului. Prin urmare, trebuie să ne amintim constant că „nu există nimeni în afară de El”. Aceasta este porunca principală pentru om în lumea noastră, unde totul este aranjat exclusiv pentru a-l abate de la direcția către această unică forță care îl guvernează.

Beneficiul acestor respingeri este că omul începe să înțeleagă că nu se poate conecta la Creator prin el însuși, nu se poate agăța de gândul că toate tulburările vin de la Creator și că tot ceea ce i se întâmplă îl îndreaptă către Creator.

În cele din urmă, omul devine disperat, nu știe ce să facă și tocmai prin „ajutorul negativ” al Creatorului (care îl epuizează și îl aruncă dintr-o parte în alta ca și cum ar exista alte calități, forțe, probleme sau boli în om, orice altceva în afară de Creator), el ajunge la o astfel de stare încât, în ciuda tuturor acestor acțiuni, se ridică totuși deasupra lor și se agață de Creator.

Numai prin depășirea corectă a tuturor obstacolelor, omul poate să facă față acestor tulburări. Totuși, el vede că există întotdeauna mai multe obstacole. Rareori simțim în viața noastră că totul vine de la Creator și că ne îndreptăm către El.

De obicei, astfel de gânduri ocupă doar câteva minute pe zi și numai dacă ne gândim la ele. Dacă nu facem acest lucru, într-o astfel de stare pot trece zile, săptămâni, poate chiar ani sau o viață întreagă.

Dar dacă omul încearcă constant să creeze o comunitate, condiții și un mediu în jurul său care să îl împingă inevitabil spre Creator, atunci el Îl poate înțelege cu adevărat, nu-l poate lăsa să plece și poate implora Creatorul să-l susțină, astfel încât prin toate evenimentele vieții, să poată fi îndrumat către Creator.

Totul depinde de măsura în care omul Îl poate implora pe Creator să-i deschidă ochii și inima, astfel încât să simtă în inima sa și să vadă clar că are conexiune doar cu Creatorul și că numai Creatorul îl direcționează, îl întoarce și îl ghidează.

În general, tot ceea ce ni se întâmplă este făcut de o unică forță. Nu este nici bine, nici rău. În primul rând, este pur și simplu o forță unică. Și când omul începe să înțeleagă planul creației, el evaluează deja această forță ca fiind pozitivă.

Îi devine clar că toate respingerile au fost necesare doar pentru ca el să nu se mulțumească cu o mică conexiune cu Creatorul, ci pentru a ajunge cu adevărat la stări în care nu-i mai rămâne nimic altceva în lume; este fie moartea, fie adeziunea la Creator.

Apoi, omul dezvoltă un apel foarte clar către Creator și Îi cere să-l ajute cu adevărat și să-i dea puterea care să-l unească cu Creatorul pentru totdeauna.

Acum el înțelege că toate obstacolele care i se păreau insurmontabile și pe care le ura, au fost trimise de Însuși Creatorul și au apărut în el doar pentru a-l îndepărta, și în același timp, pentru a-l apropia cu adevărat de Creator. Căci tocmai prin obstacole el a fost obligat să meargă împotriva lor și astfel să se conecteze din ce în ce mai mult cu Creatorul până la adeziunea completă.

Iar Creatorul a măsurat foarte precis obstacolele date omului. Cunoscând natura umană, El a trimis obstacole absolut corecte, exacte, fiecărui om în mod individual, astfel încât îndepărtându-le, omul să se apropie din nou de Creator.

Acest lucru a fost făcut pentru ca omul să înţeleagă că totul este realizat de o unică forță pozitivă și că nu există nicio altă forță în lume în afară de Creator. Cu alte cuvinte, nu există forțe negative în lume.

Forța negativă este omul însuși, egoismul său, iar în jurul lui există doar Creatorul, care îndreaptă doar forța pozitivă către noi. Și dacă evaluăm corect acest lucru, atunci nu apar probleme și avansăm exclusiv pe calea apropierii de Creator.

În Cabala, spre deosebire de toate celelalte filozofii, metode și științe, există un alt aspect special: omul începe să înțeleagă că nu are deloc liber arbitru. Diverse gânduri apar în mintea sa și dorințe în inima sa și nu are niciun control asupra lor, deoarece toate acestea sunt guvernate de Creator. Adică, Creatorul se află în interiorul omului și îi guvernează mintea și inima, gândurile și dorințele sale.

Și nu putem face nimic în privința asta. Din toate evenimentele care ni se întâmplă, trebuie doar să stabilim că există o singură sursă: o forță unică, unificată, superioară.

Și indiferent de cum acționăm, corect sau incorect, trebuie să înțelegem că Creatorul este cel care ne călăuzește prin tot felul de acțiuni. Prin urmare, nu există nici crime, nici pedepse în lume. Există un singur lucru: totul a fost creat pentru a dezvălui unicitatea Creatorului. Trebuie să atingem această stare.

Și toate grijile noastre de genul „dacă totul vine de la Creator, atunci ce depinde de noi?” sunt greșite. Trebuie să fim atenți să nu ne facem griji pentru noi înșine, să fim detașați de „ego-ul” nostru și să ne simțim deasupra lui. Numai atunci, distanțându-ne corect de noi înșine, putem recunoaște unicitatea guvernării Creatorului.

Dintr-o lecție de Cabala în limba rusă 01/12/19

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Întrebare: Ce înseamnă venerația în fața Creatorului? Cum te poți acorda la această simțire?

Răspuns: În Cartea Zohar se spune că venerația în fața Creatorului constă în trei părți. Dacă mergem înainte cu seriozitate, începem să simțim egoismul nostru, cum ne conduce înainte și ne împinge spre anumite atingeri și realizări. El ne obligă să ne îngrijorăm constant: va fi mai bine pentru noi în această viață, vom deveni mai inteligenți, mai puternici, mai cunoscători, mai înțelegători, mai avansați; vom primi ceva în această lume sau în lumea viitoare?

Treptat, începem să înțelegem că lumea spirituală nu este dincolo de granița morții, iar moartea corpului nostru nu are nicio influență asupra a nimic. Moartea spirituală înseamnă că pur și simplu rămânem în Reşimo a noastră. Și tot ceea ce ni se întâmplă depinde doar de cât de mult realizăm Reshimot ale noastre și creăm un Parţuf spiritual din ele, adică o parte corectată a sufletului nostru, și încercăm să îl dezvoltăm la un nivel complet, în care sufletul include tot restul creației: părțile minerale, vegetale, animale și umane ale sufletului.

Prin urmare, venerația vorbește despre ceea ce mă tem. Este o funcție naturală de protecție a egoismului, care tremură constant: Voi putea primi sau nu, acum sau mai târziu, sunt sigur de acest lucru sau nu, am pierdut ceea ce am dobândit, am câștigat mai mult astăzi decât ieri, și așa mai departe? Starea de venerație este lucrul esențial în egoism: acesta tremură constant, ca nu cumva să nu-i lipsească împlinirea. Aceasta este calitatea sa fundamentală.

Sarcina noastră este să transferăm venerația materială în venerație spirituală: Voi putea dărui? Voi ajunge la o astfel de stare în care mă gândesc mai puțin la mine și mai mult la Kli-ul (vasul) extern? Mă includ în acest fel, mă trezesc la calitatea dăruirii? Trec bariera psihologică în care nu sunt în mine, ci în exterior, unde de fapt, este sufletul meu? În mine există doar egoismul meu, iar sufletul meu este în afara mea. Trebuie să pun un Țimţum (restricție) asupra egoismului meu, să-i impun o interdicție și să-mi dezvolt atitudinea față de ceilalți. Pot face asta?

Tocmai aici apare o nouă venerație: voi putea dărui, voi putea fi independent de egoismul meu, voi putea crea Roş (capul) al Parţufului?

Să presupunem că avem o dorință peste care construim un ecran (Masach) și lucrăm cu lumina de deasupra lui.

Ceea ce creăm deasupra, se numește Roș (cap), iar dedesubt este Guf (corp).

Ne străduim să reducem venerația, anxietatea față de noi înșine, pe care o simțim în dorința noastră. Asupra acesteia efectuăm prima restricție, Țimţum Alef (ŢA), apoi construim un ecran și lucrăm deasupra lui.

După cum se știe, unghiul de incidență este egal cu unghiul de reflexie; prin urmare, în măsura în care percepem corect lumina superioară, în aceeași măsură putem lucra cu ea.

Transferând venerația de la „grija pentru mine” la venerație ca „grija pentru ceilalți”, mă includ în dorințele lor, ceea ce se numește „iubește-ți aproapele”. Astfel, construiesc Roș de Parţuf, iar acesta devine conexiunea dintre mine și ceilalți. În Roș îmi definesc sufletul, care este construit deasupra corpului, deasupra ecranului. În el, pot include întreaga lume și pe Creator. Așa funcționează.

Prin urmare, așa cum studiem în „Introducere la Cartea Zohar”, preocuparea poate fi în interiorul și în afara sinelui. Grija față de sine se transformă de obicei în anxietate cu privire la ceea ce mi se va întâmpla în această lume și în lumea viitoare. Această preocupare este absolut incorectă, deoarece nu există nici „această lume”, nici „lumea viitoare” – un astfel de concept nu există deloc.

Există o lume, o stare spirituală, în care pot intra chiar și astăzi. Se numește Olam Haba, adică lumea viitoare, lumea care vine. Minutul următor, următoarea mea stare, se numește „lumea viitoare”.

Prin urmare, trebuie să ne ridicăm la grija față de ceilalți, inclusiv față de Creator, care se realizează deasupra ecranului. Această preocupare determină puterea sufletului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 20.10.2013, pe tema „Grup și diseminare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

Tora este numită „613 sfaturi”, adică 613 sfaturi prin care omul este răsplătit cu vase ale dăruirii.

Ulterior, odată ce este răsplătit cu vase ale dăruirii prin Tora, el trebuie să primească încântarea și plăcerea care se găsesc în gândul Creatorului. Această încântare și plăcere este numită și „Tora”, ceea ce înseamnă că în acel moment, cele 613 sfaturi devin 613 depozite (RABAŞ, „Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora”).

Creatorul a creat dorința de a se bucura, dar El dorește ca această dorință, ca omul să se bucure de dăruire mai degrabă decât de primire. Prin urmare, el trebuie să sufere schimbări și trebuie să o facă independent, conform principiului: „Vom face și vom auzi”.

Unde se găsește această dorință? Este în specia umană, la nivelul uman de dezvoltare. După cum scrie Baal HaSulam, după toate examinările, găsim un singur avantaj al omului față de animal: impulsul de a lucra pentru Creator și de a adera la El. Cel în care există acest impuls este numit „om” (Adam). Dacă acest impuls, această ascensiune, nu s-a născut încă în el, atunci el este numit „animal”.

Și totuși, în Psalmi se spune: „Omul și fiara, Tu le salvezi”. Toți se apropie treptat de trezirea către adeziunea cu Creatorul. Și după ce s-au trezit, ei încep să acționeze conform principiului „Vom face și vom auzi”.

„Vom face” înseamnă corectarea Kelim, atunci când îndeplinim cele 613 sfaturi. Și „vom auzi” înseamnă umplerea Kelim prin cele 613 porunci, adică depozite, investiții, atunci când Kelim corectate intră într-o contribuție, o promisiune, adică lumina.

Prin corectare și umplere, prin intermediul sfaturilor și depozitelor, ajungem la realizare: toate cele 613 dorințe ale noastre sunt corectate de la primire la dăruire și sunt umplute cu lumina superioară sau Creatorul. În cele din urmă, ne găsim împliniți de El sau în adeziune cu El, atunci când El ne umple.

Prin urmare, Tora (metoda corectării) a fost creată doar pentru cei care doresc să-și corecteze dorința egoistă cu intenția de a dărui. Numai ei se angajează cu adevărat în Tora. La urma urmei, „Tora” este lumina care se întoarce la sursă (lumina reformatoare). Cel care nu există în acest scop nu este numit „om” care efectuează corectări.

Dacă am privi lumea noastră prin lentile spirituale, am putea vedea aici poate doar câțiva oameni. Toți ceilalți ar aparține naturii minerale, vegetale și animale, inclusiv multe animale sub formă de oameni, deși aceasta este doar o asemănare exterioară.

Dacă omul nu s-a trezit pentru a se corecta și a atinge înălțimea Creatorului, înseamnă că se află încă la gradul animal de dezvoltare. Metoda de corectare nu a fost creată pentru el, indiferent în ce s-ar angaja. Poate fi un mare erudit, se poate considera drept, dar dacă omului nu-i pasă să-și corecteze înclinația rea ​​în fiecare secundă, este totuși numit „animal”. Și prin urmare, se spune că toți sunt ca animalele.

Astfel, trebuie să respectăm dorința care s-a trezit în noi și care este îndreptată spre adeziunea la Creator și să respectăm prietenii în care arde și acest foc. Ne putem uni între noi, astfel încât dorința comună a tuturor să existe în fiecare dintre noi. Apoi, asupra acestei mari dorințe care îi cuprinde pe toți, vom atrage lumina care se întoarce la sursă și aceasta va uni într-adevăr toate dorințele noastre într-un singur Kli mare, deja corectat. Acesta va fi umplut cu lumina superioară, Creatorul, și astfel vom deveni similari cu Malchut din lumea infinitului, așa cum se spune: „El este unul și Creatorul este unul”. El este lumina, iar Creatorul este vasul, Kli-ul, HaVaYaH.

Astfel, rezultă că întreaga lume a fost creată pentru corectare. În cele din urmă, toți vor trebui să se corecteze și să ajungă la adeziune, despre care se spune: „Toți Mă vor cunoaște, de la cel mai mic la cel mai mare”.

Din Lecția Zilnică de Cabala 21.02.2011, Rabaș – Art.3, 1990-Ce înseamnă că lumea a fost creată pentru Tora

Filed under: Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→