Comentariu: Ați spus că, dacă un om se alătură sistemului nostru acum, are o șansă excelentă de a-i ajunge pe cei care studiază de 15-20 de ani.

Răspunsul meu: Da, așa cum un copil mic care intră în lumea noastră, chiar dacă se pare că nu le-a „meritat”, beneficiază de toate avantajele pe care omenirea le-a pregătit pentru el, noii veniți vor putea să se ridice și ei împreună cu noi.

Vor beneficia de ceea ce am creat noi. La urma urmei, ei au existat în generațiile anterioare, în cicluri de viață trecute, la fel cum am făcut și noi. Cu toții am parcurs ciclurile existenței pentru a ajunge chiar în acest moment.

Întrebare: Când ați descris sistemul general, ați spus că înțelegerea lui în trecut a durat 10-20 de ani, dar acum această perioadă se scurtează la aproximativ 10 ani. V-ați referit la experiența unui singur individ?

Răspuns: Da, dar din moment ce acum intrăm în această stare ca un grup global, va fi foarte ușor să se conecteze cu noi.

Nou-veniții vor putea simți și intra în toate acestea foarte repede. Le va fi mult mai ușor decât a fost pentru noi. Uitați-vă cât de repede stăpânesc copiii mici telefoanele mobile și computerele.

Comentariu: Dar pentru ei, există deja în interior. Par a fi construiți în mod natural pentru asta.

Răspunsul meu: Desigur. Nimic nu apare de nicăieri. Provine din ciclurile lor de viață anterioare. Existăm într-un sistem în care totul se mișcă și se dezvoltă conform unei ordini precise.

Din KabTV, emisiunea „Am primit un apel. Proprietăți ale generației noastre”, 30.09.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O persoană nu ar trebui să privească înapoi. Nu ar trebui să se roadă pe sine sau să se reproșeze pentru anumite acțiuni și nici, în același timp, să se laude pentru unele dintre faptele sale.

Cu alte cuvinte, nu ar trebui să încerce să găsească un echilibru, gândindu-se că am făcut una într-un fel și cealaltă în altul, iar aici am dat greș puțin.

Întrebare: A fost aceasta viața mea: fie cea a unui erou, fie a unui păcătos?

Răspuns: Viața mea nu este a mea. Și acum pot spune în sfârșit că ceea ce am trăit nu a fost trăit de mine. A trecut prin mine, dar nu am fost eu. Eram condus. Viața mea, este așa cum mi s-a părut într-un vis. Nu am fost eu, totul a trecut ca un vis. Și prin urmare, trebuie pur și simplu să acceptăm acest lucru; nimic altceva nu este necesar.

Întrebare: Pur și simplu să acceptăm?

Răspuns: Da. Pur și simplu să acceptăm. Și nici asta nu contează. Orice i se întâmplă unui om se va întâmpla. Și orice simte în acest proces, va simți. Nu „el” simte, ci „el” este simțit, ca să spunem așa.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toată lumea este egoistă. Oamenii sunt crescuți în acest fel, iar condiționarea continuă. Cu cât egoismul tău este mai mare, cu atât este mai mare oportunitatea percepută de a-i depăși pe ceilalți. Nu înțelegem că adevăratul succes înseamnă în cele din urmă, să fii în relația corectă cu ceilalți.

Am ajuns într-o stare în care lumea este epuizată și extenuată de egoism. Ea nu mai poate continua să avanseze pe o cale egoistă. Toate visele și ambițiile noastre mărețe se estompează.

Rămâne o singură întrebare: cum putem continua să existăm? Acest lucru este posibil doar dacă începem să prețuim conexiunea dintre noi. În cadrul acestei conexiuni, vom descoperi obiective, spații și o lume complet diferită.

Întrebare: Care este cel mai important sfat pe care îl puteți da despre cum să păstrezi o prietenie până la sfârșit?

Răspuns: Trebuie să înțelegi că orice rău văd la ceilalți, este totul în mine. Nu există nimic rău în jurul meu, ci doar în mine.

Prin urmare, trebuie să încerci să te corectezi până când vezi o lume frumoasă în tot ceea ce te înconjoară. Atunci te vei găsi în lumea spirituală, în paradis. Schimbă-te în interior, transformă iadul din tine în paradis și vei vedea că ești deja în paradis.

Dar dacă nu schimbi iadul din tine, atunci ți se pare că trăiești în iad.

Întrebare: Și dacă vezi iadul într-o altă persoană?

Răspuns: Atunci este în tine. Schimbă-te tu și vei vedea că trăiești într-o lume minunată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 08.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cu toții suntem interconectaţi de la bun început. Fiecare dintre noi se află deja într-o stare desemnată. Dacă în viață trebuie să ne întâlnim unii cu alții într-un fel, ca urmare a corectării sufletului comun, acest lucru este deja predeterminat conform genelor noastre spirituale.

Prin urmare, nu este nimic accidental în faptul că ne întâlnim sau ne distanțăm unii de alții. Așadar, nu vă faceți griji.

Principalul lucru este ca, în fiecare etapă a dezvoltării voastre, când întâlniți alți oameni, să fiți cât mai amabili, primitori și atrăgători posibil cu toată lumea. Atunci, în cele din urmă, nu veți rătăci și veți rămâne întotdeauna în direcția corectării sufletului vostru.

Nimic nu se întâmplă întâmplător. Toate întâlnirile noastre sunt predeterminate.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 06.05.2026

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce cred oamenii că joaca este ceva copilăresc? „Nu mă joc”, spun ei, chiar cu mândrie: „Nu mă joc!”

Răspuns: „Nu mă joc” la ce? Să devină o ființă umană mai bună? Ce anume nu se joacă?

Comentariu: Când un om spune că „se joacă”, vorbește despre ceva inventat. Știți: „Doar mă prefac.”

Răspunsul meu: Desigur, este imaginar. Inventez ceva. Dar ce înseamnă să îndrăznești?

Întrebare: Deci, în opinia dumneavoastră, a îndrăzni înseamnă a te juca?

Răspuns: Desigur. Să te joci la ceva mai mare, ceva magnific; este strădanie, sunt aspirații. Precum copiii: orice joc joacă, vor să devină mai buni.

Comentariu: Dar pentru copii se întâmplă natural.

Răspunsul meu: Exact. Și ar trebui să fie natural și pentru noi, dar am pierdut asta.

Întrebare: L-am pierdut?

Răspuns: Desigur. Unui tânăr i se dă totul și nu i se cere nimic, și în esență, ei…

Întrebare: Nu se mai joacă?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Deci aceasta este rădăcina tuturor depresiilor, drogurilor și așa mai departe? Omul nu se mai joacă?

Răspuns: Viața nu îl mai obligă.

Întrebare: Ar trebui ca viața să ne oblige să jucăm?

Răspuns: „Ce este viața noastră? Un joc!” Doar că un alt fel de joc.

Întrebare: Noi vorbim despre suferință și așa mai departe, dar ne împinge suferința spre joc? Ne spune: „Joacă-te”? Dacă m-aș juca, nu aș suferi atât de mult? Se poate spune asta?

Răspuns: Aș spune că mă examinez constant și sunt vigilent în a verifica dacă a apărut în mine o dorință de a mă opri. Știi, aș vrea să fac acea mișcare finală în ultimul moment cu intenție reală: pac!.

Comentariu: Și asta e tot.

Răspunsul meu: Da, este bine.

Comentariu: Și eu invidiez astfel de finaluri. Știți, când cineva urcă pe scenă și bum! Asta e tot.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Vreau să întreb ceva foarte relevant acum. Este joaca ieșirea din starea în care se află omenirea în prezent? Omenirea este într-un impas, pierdută în gânduri.

Răspuns: Desigur. Trebuie să ne jucăm de-a starea pe care dorim să o atingem. Știți cum a spus Kozma Prutkov: „Dacă vrei să fii fericit – fii fericit”? Este foarte adevărat.

Întrebare: Ce joc ar trebui să jucăm acum, în aceste vremuri incerte?

Răspuns: Trebuie să ne jucăm de-a prietenia și iubirea.

Comentariu: Răspunsurile dvs. simple mă tulbură întotdeauna. Prietenia și iubirea par să necesite ceva mai mult.

Răspunsul meu: Este rău?

Comentariu: Sună copilăresc. V-am spus de multe ori, sună copilăresc, potrivit pentru copii.

Răspunsul meu: Ei bine, atunci, lasă oamenii să rămână prinși în seriozitatea lor îngustă la minte. Nu știu cum altfel să-i spun.

Comentariu: Dar dvs. chiar spuneţi: „Joacă-te de-a prietenia și iubirea.”

Răspunsul meu: Desigur. Ce altceva are omul cu adevărat? Când aceasta dispare, viața își pierde gustul.

Întrebare: Deci acesta este jocul principal? Constant?

Răspuns: Desigur. Un flirt cu viața.

Întrebare: Cu viața sau cu o altă persoană?

Răspuns: Nu, cu viața.

Întrebare: Când spuneţi „prietenie și iubire”, vă referiţi la o altă persoană, la cei apropiați, la oamenii îndepărtați, la lume? Sunt incluse toate acestea?

Răspuns: Desigur. Totul este inclus în asta. Trebuie să existe mișcare.

Comentariu: Dar dacă este un joc, și în interior înțeleg că nu mă raportez cu adevărat la el în acest fel.

Răspunsul meu: Nu contează. Chiar dacă o fac în mod deliberat.

Întrebare: Deci trebuie făcut intenționat?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Chiar dacă nu simt cu adevărat acest lucru față de el?

Răspuns: La început, s-ar putea să nu simt așa ceva față de el, dar după aceea creez asta.

Întrebare: Creez această lume a jocului: nu mă raportez în mod natural la un om cu iubire, totuși vreau în mod constant să îl iubesc și să-mi doresc prietenia cu el. Și apoi se manifestă această lume, la acest nivel? Pășesc în ea? Se întâmplă cu adevărat?

Răspuns: Ceea ce se întâmplă este ceea ce vrei cu adevărat să se întâmple.

Întrebare: Permiteți-mi să rezum. Jocul nostru principal este jocul prieteniei și iubirii?

Răspuns: Da, pentru că doar o conexiune bună între noi – să nu o numim „prietenie și iubire”, pentru că sună prea copilăresc – mai degrabă, doar o conexiune binevoitoare între noi, ajutor reciproc și un sentiment al necesității unor relații bune ne pot aduce într-o lume nouă. Nu există altă cale.

Întrebare: Ce înțelegeți prin „lume nouă”?

Răspuns: O lume nouă înseamnă o societate nouă, în care simt din ce în ce mai mult că bunăstarea mea fizică și emoțională depinde de toți cei din jurul meu, iar a lor depinde de mine. Suntem atât de interconectați încât devine imposibil să ne separăm unii de alții.

Trebuie să realizez că este o lege a naturii aici, o lege strictă, foarte strictă, că atitudinea mea față de ceilalți determină atitudinea lor față de mine. Acest lucru ni se pare foarte ciudat. Dar dacă încercăm, dacă facem efortul, atunci treptat vom vedea că lumea depinde doar de atitudinea noastră față de ea și se va schimba în bine. Cu alte cuvinte, îți desenezi propria lume.

Din KabTV, emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În grupul nostru, există prieteni cărora le place să lucreze în bucătărie, alții se bucură să scrie, iar alții se găsesc în muncă organizațională. Este aceasta o indicație a unei calități a Creatorului revelate omului, o indicație a necesității? La urma urmei, aici găsește omul combustibilul pentru muncă.

Răspuns: Indică ceva munca externă a unui om, în care se exprimă în raport cu grupul sau cu calea sa spirituală, fie prin muncă în bucătărie, unirea prietenilor sau scris?

Desigur. Indică tipul sufletului său. Dar nu indică cât de elevat este acel suflet. Este mai aproape de spiritualitate un om căruia îi place să scrie decât unul care preferă să lucreze în bucătărie?

De exemplu, Baal Shem Tov a fost cel mai mare cabalist din Europa după vremea lui Isaac Luria. Între ARI și Baal HaSulam, nu a existat un cabalist mai mare decât Baal Shem Tov. Totuși, el nu a scris niciun cuvânt. A ieșit printre oameni, a explicat, a adunat grupuri cabaliste și a predat.

Nu avea absolut nicio înclinație spre scris. Tot ce avem de la el a fost auzit și scris de studenții săi. După Baal Shem Tov, a rămas un întreg corp de literatură cabalistă și a fost folosit de marii Admorim (lideri ai comunităților și yeşivot), care ei înșiși erau cabaliști importanți. Toată această literatură a fost înregistrată din cuvintele sale, deși el însuși nu a scris nimic. Am avut multe exemple de acest gen.

Întrebare: Dar de ce simte omul nevoia să dăruiască grupului într-un mod atât de specific, prin scris, muncă în bucătărie, organizare și așa mai departe?

Răspuns: Nu pot spune. Depinde de structura interioară a sufletului. De exemplu, astrologii împart oamenii în funcție de semnele zodiacale în aproximativ șaisprezece tipuri de caractere. Acest lucru este menționat și în Cartea Zohar, dar nu ne oferă un tabel clar și precis conform căruia pot fi clasificate tipurile de suflet.

Desigur, se poate spune că există un anumit număr de tipuri de suflet, deoarece există 248 de „organe” și 365 de „tendoane”, diviziuni ale Parţufului în Roş, Toch, Sof, diviziuni în trei linii. Există nenumărate variații, dar nu există o diagramă simplă. Și când nu există o schemă simplă, înseamnă că nu există o înțelegere finală și serioasă. Prin urmare, nu aș vrea să explic lucrurile așa cum mi se par mie. Poate că acum par într-un fel, iar mai târziu se dovedesc diferit sau cu schimbări majore. Cine știe?

Dar este absolut sigur că fiecare om își primește propria cale de viață și propriile obstacole. Toate acestea sunt rezultatul revelației Reşimot ale sale. Lumina superioară îi influențează pe toți în mod egal, dar faptul că fiecare reacționează diferit și simte diferit se întâmplă conform Reşimot revelate pentru a fi realizate. În cele din urmă, aceste Reşimot reflectă dezvoltarea sufletului fiecărui om.

Cu toate acestea, dezvoltarea sufletului în sine nu indică cu precizie caracterul său. De exemplu, Albert Einstein nu a demonstrat abilități remarcabile până la vârsta de douăzeci de ani și a avut rezultate slabe la școală. Apoi dintr-o dată, a devenit un geniu, iar toată lumea a fost uimită. La fel este și în spiritualitate. Dezvoltarea sufletului în „copilăria” sa nu mărturisește structura sau nivelul său general. Din acest motiv, mă abțin de la a trage concluzii sau de la a construi teorii.

Ceea ce au scris Cabaliștii în Zohar despre tipurile de suflet este prea complex și complicat. Sper că într-o zi vom putea crea un fel de tabel: 600.000 de suflete împărțite în câteva miliarde de părți și mii de reîncarnări. Acest tabel ar rezuma toate datele în așa fel încât să primim un Kli (un suflet comun).

De ce are fiecare om o cale unică? Nici măcar nu știu cum să plasez toate acestea într-un singur câmp vizual. Dar este posibil, deoarece în starea de corectare finală (Gmar Tikun) fiecare om atinge acest lucru interior, apoi vede, simte și ajunge la sfârșitul căii sale.

Când vom ajunge la starea de Gmar Tikun, atunci vom vedea dacă este posibil să „coborâm” toate aceste lucruri în lumea noastră corporală (să le explicăm în limbajul ramurilor) și să le publicăm într-o carte numită Cabala pentru începători.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→