Întrebare: De unde luăm puterea de a depăși toate obstacolele?

Răspuns: Pe drumul spre spiritualitate, trebuie să trecem prin multe obstacole. Spuneţi că acestea sunt aparent obstacole foarte dificile, deoarece vrem să trecem din lumea materială în cea spirituală.

Deci, obstacolele trebuie să fie foarte mari, ca în povestea despre oamenii care urcă pe un munte înalt. Cu cât urcau mai sus, cu atât calea devenea mai abruptă și mai grea, iar cu atât mai crud îi aruncau gardienii.

Există o soluție foarte simplă pentru aceasta: obstacolele par mari doar în ochii dorinței de a primi, dar de îndată ce treci la acțiuni cu o intenÎie altruistă „de dragul dăruirii”, toate obstacolele dispar instantaneu. De fapt, ele nu sunt atât de mari. Nu trebuie să te urci peste ele. Nu trebuie să le învingi. Și oricum nu vei putea face asta cu dorința ta de a primi.

Trebuie să adopți o atitudine diferită față de obstacole, să le accepți în forma opusă, iar apoi ele dispar. Se spune: „Privește-le cu atenție și se vor dovedi a fi o grămadă de oase.” Abordarea obstacolelor nu ar trebui să fie aceeași cu cea care apare în dorința de a primi. Atitudinea trebuie să fie diferită, din lateral, și atunci toate obstacolele dispar. Dar dacă le privești prin dorința de a primi, atunci desigur, ele par enorme.

Întrebare: Dar cum să privești obstacolele diferit? Cum le conectezi cu scopul?

Răspuns: Dacă un scop este stabilit în fața unui om, atunci aceasta trebuie să meargă „prin credință mai presus de rațiune”. Este foarte simplu: conectează-te cu Forța superioară, cu dorința de a dărui, cu grupul care te va ajuta să te ridici puțin deasupra acestui obstacol.

Cu alte cuvinte, nu-ți forța drumul, ci sari peste obstacol. Saltul în sine nu necesită multă forță. Este mai mult o problemă psihologică decât una spirituală.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lucrul la statutul grupului este foarte benefic, dar fiecare trebuie să se examineze. Există și o altă problemă aici: dacă aș spune acum că este necesar să lucrăm la asta, v-ați petrece tot timpul în întâlniri și discuții. Dar aceasta ar trebui să fie muncă interioară, nu pălăvrăgeală. Nimic nu se poate realiza doar prin discuţii.

În timpul unei coborâri, toate aceste legi și reguli nu mă privesc deloc; nici măcar nu vreau să mă gândesc la ele. Ce mă menține în mișcare? Grupul. Ar trebui să mă susțină și să mă oblige, chiar dacă nu vreau să implementez aceste legi la nivelul la care mă aflu.

Când sunt în spiritualitate, vreau să susțin grupul și în spiritualitate, dar dacă eu sunt doar la nivel animalic, sunt obligat să susțin grupul de la acel nivel. Nivelul animalic nu ar trebui să coboare și nici să urce; la acel nivel, eu ar trebui să susțin întotdeauna grupul cât mai mult posibil.

Din Lectia zilnica de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Trebuie să trecem prin multe obstacole pe drumul spre spiritualitate?

Răspuns: Pe drumul spre spiritualitate, nu trecem prin obstacole, ci prin semne pe care trebuie să le conectăm în interiorul nostru în forma corectă. Acestea sunt bucăți ale Kliului meu. Îmi par opuse, dar dacă nu le includ în mine în forma corectă, opusă mie, atunci pur și simplu nu voi putea să-mi continui dezvoltarea spirituală.

Să presupunem că vreau să ajung la Machsom, și pe drum trebuie să umplu un coș cu fructe de pădure și ciuperci. Când sunt pe drum, mi se dau toate aceste „fructe de pădure și ciuperci”, dar numai în formă inversată.

De fapt, acestea nu sunt obstacole; ele apar ca atare doar dorinței mele de a primi. Dar dacă îmi lipsește chiar și unul dintre ele, nu voi putea ajunge la destinație.

Acesta se numește „un defect al sufletului” (un suflet incomplet). Acesta este un lucru extrem de special. În spiritualitate, acesta se numește și un embrion, a cărui dezvoltare s-a oprit: un avort spontan, o naștere moartă etc.

Există diverse cazuri, la fel ca în această lume. Acest lucru se întâmplă dacă lipsește chiar și un singur obstacol. Prin urmare, un obstacol este un lucru foarte valoros.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există în spiritualitate conceptul de „a face o gaură în barcă”?

Răspuns: Conceptul de „a face o gaură în fundul bărcii” se aplică dacă vorbim despre oameni care nu sunt conectați la conceptul spiritual al grupului.

În spiritualitate, este imposibil să faci o gaură. O poți găuri doar în lumea corporală.

Să presupunem că o persoană din grup vrea brusc să devină lider, să devină mai mare decât ceilalți. Dar în grup toată lumea trebuie să fie prieteni, în timp ce el vrea în mod specific să conducă. Acesta este un exemplu foarte viu. În lumea spirituală, acest lucru nu va fi tolerat.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59 (1962)

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se poate combate disperarea și epuizarea?

Răspuns: Adevărul este că oboseala sau disperarea nu există cu adevărat, ca fenomene independente. În lumea noastră ni se pare că există anumite evenimente naturale, dar acestea sunt îngeri (Malachim). Orice percepi ca prezență a Creatorului – orice forță, dorință sau gând – este un înger.

Ce este un înger? Este o forță particulară care este îndreptată spre tine de Sus, indiferent dacă se dezvăluie sau nu. Când această forță se dezvăluie, o poți neutraliza ca și cum nu ar fi apărut niciodată.

Prin urmare, nu există niciun fenomen natural – epuizare, disperare și altele asemenea – pe care să nu-l putem depăși. Există întotdeauna acțiuni care se opun acestor fenomene, dar tu însuți ești incapabil să le duci la îndeplinire pentru că îți lipsesc Kelim. Așadar, lucrează la Kelim ale tale și atunci vei putea face acest lucru.

Vedem că disperarea, oboseala, pierderea poftei de viață, confuzia și dezorientarea sunt obstacole constante pentru noi. Chiar dacă ascultăm, este ca și cum nu am auzi nimic. Ai putea scrie „importanța grupului” de o mie de ori pe perete și pur și simplu nu vei reuși să vezi acele cuvinte. Ochii văd, dar în interior nimic nu pătrunde.

Exact asta este un înger. Uită-te cum acționează asupra noastră! Nu-ți permite să percepi și să folosești ceea ce este cel mai important. Numai acest lucru te ține pe loc și te împiedică să intri imediat în lumea spirituală. Îngerul îți blochează calea și nu poți face nimic în privința asta.

De ce? Pentru că nu poți intra în lumea spirituală pur și simplu lovind îngerul și îndepărtându-l cu forța. Îl poți îndepărta de pe cale doar cu condiția să te unești cu ceilalți. Prin aceasta dobândești un Kli. Fără acest Kli, nu te va lăsa să intri. Pur și simplu îți stă în cale și așteaptă să construiești Kli-ul.

Deci, cum te împinge spre asta? Prin disperare, uitare, confuzie, slăbiciune, autocritică și așa mai departe. Îți arată împotriva a ceea ce trebuie să lupți. Desigur, nu ar trebui să lupți împotriva disperării în sine, dar poți scăpa de ea doar prin intermediul grupului. Îngerul îți dă un semn că doar lucrând la ceva din afara ta poți depăși toate tulburările. Apoi treci prin ele, iar calea este deschisă.

Nu ai altă opțiune. Îngerul îți va sta în cale încă o mie de ani. Creatorul nu face compromisuri în astfel de chestiuni, nu pentru că este încăpățânat, ci pentru că tu nu ai încă un Kli. Dacă nu dai la o parte îngerul și tulburarea lui, înseamnă că încă nu ești capabil să simți lumea superioară, deoarece nu ai dobândit încă vasul [Kli] potrivit.

Îngerul îți oferă forma inversă a Kliului pe care trebuie să-l dobândești – în loc de disperare, inspirație; în loc de autocritică, încredere și o stimă de sine ridicată. Îți oferă semne opuse, iar dacă le îmbunătățești și le corectezi, îngerul dispare. Se dă la o parte, iar tu intri. Și astfel va sta la intrarea în spiritualitate până când vei dobândi Kli-ul.

Timpul nu joacă niciun rol aici; în spiritualitate nu există timp. Pentru noi acest lucru poate dura milioane de ani, în timp ce în spiritualitate nu trece nici măcar o secundă. Căci de-a lungul a milioane de ani pământești nu te-ai mișcat din locul tău raportat la spiritualitate. Asta înseamnă că ai rămas exact unde erai și nu ai avansat nici măcar un pic spre spiritualitate. Este uimitor!

Îmi amintesc că odată am așteptat o programare la dentist pentru că aveam ceva urgent. Nu aveam de ales și am stat acolo patru ore cu durere de dinți. Apoi, după ce au trecut patru ore, doctorul a ieșit și mi-a spus calm: „Intrați”, ca și cum ar fi trecut doar câteva minute. Am fost uimit; omul nu observă timpul. A fost foarte frapant pentru mine. Poți sta gemând de durere ore întregi și apoi să auzi: „Ei bine, intrați”. Până nu dobândești Kli-ul, nu poți înțelege asta. La urma urmei, cum este posibil să exiști în spiritualitate fără un Kli?

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Lumea superioară  este o stare de autoevaluare corectă. Este mai aproape de o formă de judecată, o examinare psihologică profundă a propriilor sentimente, gânduri și acțiuni din perspectiva adevărului care se dezvăluie atunci când omul se detașează de propriul corp.

La urma urmei, care este adevărata problemă? A muri sau a nu muri? Este vorba despre despărțirea de propriul egoism. Abia atunci vede omul ce se întâmplă de fapt în univers, nu prin prisma propriului egoism. Atunci vede ceea ce se numește lumea viitoare, lumea superioară, nu prin egoism. Prin egoism, vede doar lumea noastră.

Întrebare: Spuneţi că omul poate atinge adevărul cât timp este încă în viață, în acest corp, în această lume?

Răspuns: Nu există nicio problemă.

Comentariu: Ar fi minunat!

Răspunsul meu: Pentru a realiza acest lucru, este necesară o stare interioară specifică în ceea ce privește dorințele, intențiile și puterea interioară a omului.

Altfel, l-ar copleși. De aceea, oamenilor nu li se permite să o experimenteze prematur. Mai întâi trebuie să dobândească un ecran (o forță de rezistență la egoism) în această lume, astfel încât să nu schimbe aceste stări speciale pentru o plăcere trecătoare. Abia atunci le este dat.

Comentariu: Spuneţi că omul este destinat unei fericiri și iubiri atât de imense, de neimaginat și că trebuie…

Răspunsul meu: Trebuie să se pregătească pentru asta.

Întrebare: Sunt oamenii pregătiți pentru asta în lumea noastră?

Răspuns: Da, dacă o doresc.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→