Întrebare: Spuneţi că restul lumii nu deține cheia rezolvării problemelor. Cum putem transmite această cheie lumii?

Răspuns: Cred că, chiar dacă am începe cu toții să strigăm despre asta din toate părțile și aș continua să scriu articole despre amenințarea anihilării, oamenii tot nu se vor trezi. La urma urmei, știm stadiul de dezvoltare în care se află masele. Chiar și într-o societate dezvoltată, oamenii nu sunt capabili să perceapă ideea spirituală încorporată în aceasta. Nu ne putem aștepta la niciun răspuns din partea lor.

Cu alte cuvinte, trebuie să acționez indiferent de reacție. La urma urmei, eu sunt cel care acționează, nu ei! Eu activez legea progresului, conform căreia întreaga omenire trebuie să-și schimbe calitățile, să ajungă să semene cu calitățile Creatorului și să atingă nivelul Său. Activez această lege pentru că am primit această cunoaștere de sus. Alte câteva zeci de oameni de aici au primit-o și ei.

De ce posedă ei această înțelegere și conștientizare? Pentru că ei au atins acest nivel în propria lor dezvoltare. Dacă un om nu s-a dezvoltat încă la nivelul necesar, indiferent ce i-am spune, pentru el va fi o mantră lipsită de sens, una dintre multele.

Chiar dacă astfel de oameni aud despre asta, o notează și o repetă, la ce bun ar fi? Nu există nimic mai prostesc. Pot ei să acționeze în această direcție? Desigur că nu! Dacă sunt atrași psihologic de asta, este minunat. La nivel uman obișnuit, acesta este un lucru bun, la fel ca multe alte lucruri.

Prin urmare, deși fără îndoială trebuie să lucrăm la diseminare, munca noastră principală este internă, nu externă.

În acest caz, s-ar putea spune: „Dacă da, haideți să reducem eforturile de diseminare și să ne concentrăm toată energia asupra muncii în grup!” Dar adevărul este că nu ne putem descurca fără sprijin extern sau fără a atrage noi forțe din exterior. Prin urmare, nu ne putem descurca fără diseminare. În plus, a ridica toți studenții grupurilor exterioare cu doar un milimetru este echivalent cu a ne ridica pe noi înșine cu zece metri!

Prin urmare, avem nevoie de ambele componente ale muncii noastre. Baal HaSulam scrie despre asta că trebuie să răspândim Cabala printre mase. Dar desigur, în acest mediu nu ne putem aștepta la reacția specifică pe care o dorim din partea acelui mediu. Lucrurile se desfășoară acolo conform legilor care guvernează masele; întrucât noi operăm conform legilor care se aplică individului. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să acționăm.

Din partea maselor, va exista doar sprijin; ele te vor urma, dar pentru a face să se întâmple acest lucru, trebuie să distribui materialul nostru printre ei. Totuși, tu ești cel care trebuie să arate calea. Tu însuți trebuie să ajustezi și să purifici constant direcția scopului și să-i tragi pe toți după tine! Nu există altă cale.

Prin urmare, nu ar trebui să transferi responsabilitatea asupra altcuiva. Este scris că cei care se ocupă de aspectele externe ale Torei în loc de cele interne sunt de vină pentru tot, dar ce diferență face asta pentru mine? Îmi pot permite să-i aștept? Ei nu vor face nimic, sunt incapabili de asta. Eu sunt obligat să acționez! Așa trebuie să gândească toată lumea.

Trebuie să predăm acest lucru și în grupurile externe: omul care primește cunoștințe devine un participant activ la muncă. Prin urmare, trebuie să-i conducem să simtă obligația care le revine.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumina înconjurătoare începe să intre în Kli, de ce devin coborârile din ce în ce mai dificile?

Răspuns: Lumina înconjurătoare nu poate intra în Kli; acest lucru este imposibil. Intră în Kli doar atunci când devine lumină interioară.

Lumina înconjurătoare strălucește constant asupra unui om: uneori din față, în timpul unei stări de ascensiune, și alteori din spate, în timpul unei stări de coborâre.

Starea în sine este întotdeauna aceeași. Singura diferență este ceea ce este revelat în acel moment: lumina sau Kli-ul. Totul depinde de partea din care privești starea – din partea Kli-ului sau din partea luminii. Așa este experimentată în percepția omului.

Când Kli-ul devine ca lumina, nu mai există o distincție între ascensiuni și coborâri; totul este lumină. Un Kli cu un ecran este simțit ca însăși lumina.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că ascensiunile și coborârile dau două rezultate. Pe de o parte, unui om i se arată cât de departe este de scop, iar pe de altă parte, acesta devine mai important pentru om. De unde vine acest sentiment de importanță?

Răspuns: Scopul devine mai important pentru noi pentru că omul se investește pe sine, eforturile sale, în el. Acest lucru se întâmplă la fel ca în viața noastră obișnuită.

Dacă investesc mult în ceva, aduc o parte din mine în el. Și pentru că mă iubesc, nu mai pot renunța la el. Am sacrificat atât de mult pentru el, am încercat atât de mult, am muncit atât de mult, am avut grijă de el atât de mult, nu pot pur și simplu să-l abandonez. Astfel, scopul și întreaga întreprindere devin foarte importante pentru om.

Mai mult, pe măsură ce avansează, o lumină înconjurătoare din ce în ce mai puternică influențează omul în funcție de investiția și munca sa. Această lumină umple un nou Kli [vas], punctul din inimă, iar omul simte că adevărata viață vine de acolo. Și el simte restul vieții sale animalice ca fiind temporar și având din ce în ce mai puțină importanță pentru el.

Omul ajunge la realizarea faptului că spiritualitatea este mai importantă decât corporalitatea, încă în timp ce se află aici, atunci când intră în simpla ascundere. El începe deja să simtă că forța superioară există, și într-un fel, simte prezența Creatorului. Atunci, toate evenimentele care i se întâmplă în viață și tot ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său își pierd semnificația. Lumina din jur radiază eternitate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În prezent, ne aflăm într-o stare în care dezvoltarea începe dintr-un punct care este pur și simplu o dorință de a primi. Ce este acest Parţuf  care începe dintr-un punct? Este gradul intenţiei de dragul dăruirii.

Întrebarea este: Ce este dorința și ce este intenția? În spiritualitate, nu dorința este luată în considerare, ci doar intenția de dragul dăruirii. Magnitudinea unui Parţuf este înălțimea intenției sale, și în funcție de gradul acelei intenții, acesta primește deja de dragul dăruirii.

Prin urmare în domeniul nostru, sub Machsom, „nu există judecată și nu există judecător”; fiecare face ceea ce îi place. Într-adevăr, nu există nici porunci, nici încălcări aici, deoarece toate poruncile și încălcările există doar în intenție. „De dragul primirii” se numește încălcare, iar „de dragul dăruirii” se numește poruncă.

Suntem încă mai jos, în ceea ce se numește lumea imaginară, sub linia vieții și linia morții. Deasupra Machsom, când sufletul este scufundat în Klipot, aceasta se numește linia morții, starea morții; iar când omul este scufundat în linia dreaptă, aceasta se numește linia vieții. Dar noi suntem sub toate acestea.

Din aceasta, trebuie să înțelegem că intenția, direcția, conexiunea și o dorință pasională pentru Creator sunt în esență, măsura unui om în spiritualitate.

Nu se înțelege dorința în sine, ci gradul de orientare a omului către Creator, măsura în care inima unui om tinde cu pasiune și tânjește după Creator. Starea spirituală a lui este măsurată în consecință.

Din Lecția zilnică de Cabala din 6.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→