În articolul „Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă?”, Rabaş oferă exemple de dorințe care apar din stări opuse sfințeniei, menite să ne conducă la cea mai înaltă sfințenie. Prin urmare, nu ar trebui să fim surprinși de stări extreme care apar în noi.

Omul se ridică din ce în ce mai sus, apoi cade brusc într-un abis. Încă o dată, răul pare să coboare asupra lui din toate părțile. Se întâmplă lucruri neașteptate care par complet deplasate. „Lucrez pentru Creator, deci cum se poate întâmpla asta?” Totuși, apare peste tot – acasă, la serviciu, în țară, peste tot.

Trebuie să acceptăm toate aceste stări ca fiind cele mai potrivite condiții pentru avansare. Mai ales acum, pe măsură ce începem să lucrăm cu înțelegerea a ceea ce este adevăratul efort, vor apărea întrebări și îndoieli și mai dificile. Ele vin pentru a putea clarifica ce este intenția autentică, cum să cerem lumina care reformează și ce înseamnă să fii în echivalență de formă cu Creatorul.

Toate aceste concepte sunt dobândite treptat. Omul le purifică și le șlefuiește până când extrage o perlă dintr-o grămadă enormă de deșeuri, pentru că la început nu poate distinge un lucru de altul. Prin urmare, nu este nevoie să ne temem. Cu cât ne ridicăm mai sus, cu atât lucruri mai teribile și mai josnice sunt dezvăluite în noi.

Desigur, este imposibil să nu ne temem. Fiecare nou grad este superior celui precedent, iar „ursul” apare și mai mare, în timp ce omul se simte ca un copil și mai mic stând în fața ursului.

Dar apoi gradul trece treptat. Omul crește la măsura acelui grad, începe să dreseze ursul și îl transformă într-un „pui de urs”, o forță utilă și eficientă. Și așa se întâmplă de fiecare dată.

Baal HaSulam scrie în „Dăruirea Torei” că, cu cât omul devine mai mare, cu atât îi pasă mai mult de lucrurile care sunt îndepărtate de propriul său corp. La început, îi pasă doar de sine. Apoi începe să-i pese de lucrurile din afara sa: copiii săi, familia sa, prietenii săi, societatea, orașul său, țara sa, lumea și în cele din urmă, întreaga realitate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există vreo diferență între conceptul general de credință și credinţa mai presus de raţiune?

Răspuns: Este foarte dificil să explici conceptul de „mai presus de rațiune” înainte de Machsom. Dar în perioada de pregătire, acesta poate fi explicat astfel: omul nu este doar prezent în grup, ci trebuie să depună eforturi, să se anuleze în fața prietenilor și să accepte ceea ce există în grup mai presus de rațiune.

Aceasta înseamnă că el vrea să fie sub influența prietenilor. Cu alte cuvinte, începe să se convingă că ceea ce aude de la ei este corect. Aceasta este cu adevărat „spălare a creierului”. Rabaş scrie că obiceiul devine o a doua natură.

Eu o voi spune altfel. Suntem într-un grup în care există ceva revelat și ascuns. Forțele ascunse, necunoscute nouă, sunt ceea ce suntem cu adevărat; aceasta este deja o forță spirituală. Iar forța care ne este revelată este ceea ce vedem ca fiind imperfecțiunea în care suntem încă.

Pentru un om care se află într-un grup și care se micşorează pe sine în fața acestuia, nu contează la ce nivel sunt prietenii săi. Convingându-se că este „mic”, el primește influența forței ascunse prezente în grup. Întregul grup poate să nu se afle la un nivel înalt de spiritualitate, dar prin intermediul acestuia, omul primește forțe din rădăcina sa spirituală pe care ei înșiși nu le-au primit încă.

Se dovedește că un grup poate fi format din douăzeci de persoane, dintre care niciuna nu este deosebit de specială. Dar, dintr-o dată, unul dintre ei decide că vrea să fie 100% sub influența sa. Atunci este influențat de forța spirituală interioară a grupului și chiar de astfel de lucruri a căror existență ceilalți nici măcar nu o bănuiesc și nici nu știu de unde provin.

Cu alte cuvinte, nu credeți că, dacă cineva se coboară în fața grupului, va primi ceea ce au toți ceilalți sau va fi corectat în aceeași măsură ca toți ceilalți. Nu, va fi mult mai mult decât atât.

El poate atinge spiritualitatea folosind forța grupului, chiar dacă întregul grup este încă în corporalitate. Un lucru este în esență nelegat de celălalt, deoarece ceea ce li se cuvine vine conform muncii lor personale, în timp ce ceea ce i se cuvine lui este conform muncii sale personale. Prin urmare, să spunem că pentru avansarea mea personală nu este important ce se întâmplă cu tine. După cum spune zicala, „Am învățat de la toți studenții mei”. Studenții pot fi mici, totuși prin intermediul lor este posibil să dobândești o înțelepciune imensă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Israel (omul îndreptat „direct către Creator”), Creatorul și Tora (Lumina care reformează) trebuie să se unească într-un singur întreg. Aceasta este numită și „coloana din mijloc”, „linia de mijloc”.

Munca în trei linii (dreapta, stânga și mijloc) provine din faptul că ființa creată nu poate face nimic prin propriile puteri. Căci este creată dintr-o substanță minerală – dorința de a se bucura – care în spiritualitate, prin ea însăși nu se poate mișca (schimba), deoarece îi lipsește dorința de a dărui. Doar dorința de a dărui se poate mișca în lumea spirituală, care este construită din forme de dăruire, intenții de dăruire, ceva ce dorește să dea altuia, să iasă din sine.

Dar dacă ființa creată acționează într-o formă diferită, atunci este ca și cum ea nu ar exista în spiritualitate. Există doar în imaginația noastră! Creatorul a creat o astfel de formă imaginară în percepția noastră, astfel încât să putem exista cumva înainte de a atinge calitățile dăruirii.

Mișcarea spirituală și realitatea spirituală sunt posibile doar în dăruire. Omul poate exista în spiritualitate doar dacă se mișcă în interiorul acestei dăruiri. În spiritualitate este imposibil să stai nemișcat, să te oprești și să nu faci nimic, așa cum se întâmplă în această lume. Spațiul spiritual este deasupra timpului; adică, este în continuă mișcare prin dăruire, care se intensifică continuu.

Și din moment ce ființa creată inițial nu are capacitatea de a dărui și nici măcar nu știe ce este aceasta, se face mai întâi o restricție (Ţimţum) asupra dorinței sale de a se bucura. Apoi se stabilește o conexiune între dorința ființei create de a se bucura și dorința Creatorului de a dărui prin a doua restricție (Ţimţum Bet), prin acțiuni speciale care pregătesc realitatea noastră în timp ce ne aflăm încă în lumile spirituale.

Ulterior, are loc spargerea. Granița dintre dorința de a primi și dorința de a dărui este ruptă pentru a le conecta una cu cealaltă. Și din această conexiune ies la iveală lumi care stau opuse una alteia: lumile sfințeniei și impurității. Între ele apare un „loc neutru”, din care poate crește o ființă creată independentă.

Din Lecția zilnică de Cabala din 28.03.2011, „Pregătirea pentru Convenția din New Jersey”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora este numită „știința vieții” deoarece dă viață, revelația luminii Hochma, în dorința de a primi. Aceasta poate fi doar în măsura în care dorința de a primi este corectată de lumina Hasadim cu intenția de dragul dăruirii, și numai atunci când linia stângă se poate uni cu cea dreaptă și poate fi ca cea din mijloc.

Ce este linia de mijloc? În natură nu există o linie de mijloc; există doar Creator și creația, natura Creatorului și natura creației. Linia de mijloc înseamnă măsura în care creația se poate corecta și deveni similară Creatorului.

Adică, linia de mijloc este în creație. În limbajul Sfirot, aceasta înseamnă că există primele nouă Sfirot (calitățile Creatorului) și Malchut (calitatea creației). Și în măsura în care Malchut poate fi similară cu primele nouă Sfirot în acțiunile sale, aceasta va fi linia de mijloc.

În conformitate cu corectarea lui Malchut, avem sărbători (Hagim). „Hag” provine de la cuvântul „Mechuga”, „busolă” (ca și cum ar „încercui”), deoarece această stare revine la fiecare grad până la corectarea finală. Apoi, toate sărbătorile vor dispărea și va exista o singură stare constantă. Și până atunci avem etape de corespondență între Malchut și primele nouă Sfirot, între linia stângă și cea dreaptă.

La sfârșitul corectării nu va exista o linie de mijloc; nu va exista nici dreapta, nici stânga, ci o singură linie. Gradul de revelare a luminii Creatorului în creație, gradul de îmbrăcare a Creatorului în creație, se numește linia de mijloc. După corectarea finală, această revelare a Creatorului și primirea luminii vor deveni nemărginite.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Am creat înclinația rea ​​și am creat Tora ca mijloc pentru corectarea ei, căci lumina conținută în ea se întoarce la sursa sa.”

Din perspectiva creației, îmi iau egoismul, răul meu, iar din cealaltă parte, din Creator, iau forța dăruirii, lumina, și din aceste două componente îmi construiesc noua structură, care se numește „umană” (Adam), adică „similară” (Domeh) Creatorului.

Egoismul meu rezidă în interior, dar în exterior seamănă cu dăruirea, adică, intern este primire și extern este dăruire. Prin urmare, această acțiune se numește „primire de dragul dăruirii”, iar o astfel de muncă este cunoscută ca fiind lucrul pe trei linii: dreapta, stânga și mijlocul.

Liniile dreapta și stânga coboară de Sus, de la Creator, iar mijlocul se ridică de jos în sus, de la ființa umană.

Referitor la linia din stânga se spune: „Am creat înclinația spre rău”, despre cea din dreapta: „și am creat Tora ca mijloc pentru corectarea ei”, iar despre mijloc: „căci lumina conținută în ea se întoarce la sursa sa, la bine” și devii la fel de bun ca Mine.

Eu sunt bun și fac binele, și tu la fel; prin urmare, vei fi numit „om”, unul care este similar Creatorului!

Din Lecția Zilnică de Cabala 30.07.2010, Raşbi, Zohar pentru Toți „Lech Lecha”

That Is Why You Will Be Called a Human Being

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→