Întrebare: Citind articolele lui Rabaş, dau peste concepte precum „exces”, „sclav” etc. Ce înseamnă toate aceste definiții în munca spirituală?

Răspuns: Nu există atât de multă diferență între spiritual și material pe cât credem noi. O acțiune materială este o acțiune cu intenția de a primi pentru sine, iar una spirituală este o acțiune cu intenția de a dărui.

Articolul lui Rabaş „Diferenţa dintre caritate şi un dar” se referă la determinarea unei stări. Dacă este vorba de un om obișnuit, cu un anumit nivel de viață, ca în exemplul lui Hillel, atunci un nivel inferior este considerat suferință. Dacă trăiește la nivelul său, atunci acest lucru este normal pentru om. Împlinirea în cadrul stării obișnuite nu este un exces și nu se numește încă Hisaron.

Întrebare: Dar eu simt stări diferite, în continuă schimbare. Cum pot să nu greșesc și să disting între adevărata Hisaron (nevoie, dorință neîmplinită) și exces?

Răspuns: Omul se schimbă constant. Lumina superioară se află într-o stare de repaus absolut, dar influențează Reshimo (gena spirituală) actuală. Fiecare Reshimo este foarte bogat, cu o multitudine de detalii. Ce se înțelege prin multitudine de detalii?

Reshimo reprezintă informații despre starea de dinainte și de după distrugerea Kelim-urilor în toate proprietățile Kli-ului spiritual. Cea mai mică aderență (Zivug) de pe ecranul cel mai slab conține 25 de Partzufim. Adică, pentru fiecare definiție interioară (Havchana), pentru fiecare proprietate a Kli-ului, mai ai cinci Partzufim, ca și cum ar exista cinci dimensiuni în fiecare dimensiune.

Acesta este un sistem atât de perfect încât, dacă îl studiezi și îl analizezi, o persoană completă, cu toate părțile corpului, organele, ligamentele și întregul sistem complex, interconectat, ar trebui să se nască din el. Ți se pare că analizezi niște Reshimo mici. Nu! Clarifici întregul sistem și comportamentul său.

Nouă ni se pare că intrarea în spiritualitate este un anumit punct, un fel de embrion. Dar acest embrion include totul. Desigur, nu faci distincție între toate aceste definiții interne, dar la nivel subconștient, trebuie să le parcurgi pe toate. De aceea, perioada care duce la intrarea în spiritualitate este atât de lungă.

Inconștient, treci prin toate definițiile pe care le conține „corpul” sufletului, doar că nu explicit, ci într-o formă ascunsă. Dar treci prin ele! Este ca și cum ai călători cu un tren care trece prin milioane de stații de-a lungul drumului. Pentru că afară este întuneric, nu poți vedea stațiile, dar continui să te miști și să te oprești, să te miști și să te oprești.

Nu știi ce se întâmplă sau unde te afli. Simți doar că te miști; faci un efort să te miști, dar nimic nu devine mai clar. Ți se pare că există încă același drum în afara ferestrei trenului și nimic nu s-a schimbat; există tot același întuneric, întuneric, întuneric. Dar treci prin toate stațiile, toate detaliile.

Întrebare: Spre ce ar trebui să se acordeze și să se îndrepte omul?

Răspuns: În fiecare moment, omul ar trebui să se îndrepte spre scop și să considere că îl simte mai precis. Nu știe exact, dar el simte scopul.

Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există o stare adevărată în atitudinea mea față de un prieten pe care să o pot măsura cu o „riglă” fixă ​​și obiectivă. Totul este măsurat relativ la mine.

Cine a decretat că așa este și așa este? Întotdeauna omul este cel care măsoară. Există cineva în afară de un om care mi-ar putea spune ce sunt lucrurile și cum sunt ele? Unitățile de măsură sunt întotdeauna definite de mine.

Dar când intrăm în spiritualitate, pe măsură ce o ating, știu deja ce anume ating, unde mă aflu, ce constituie locul în care mă aflu și ce cuprinde acesta. Adică, pe măsură ce simt, știu exact ce simt. Primesc definiții, o înțelegere a numelui acestor lucruri. Percep lucruri pe care nu le-am mai văzut niciodată, totuși le recunosc instantaneu: „Oh! Asta este asta și asta este aia!” Știu ce este pentru că realizarea este și înțelegere.

Și apoi mi se dezvăluie limbajul ramurilor. Nu am nevoie de un traducător în lumea spirituală pentru a traduce noile mele simțiri din acea lume în vechiul limbaj al lumii materiale.

Întrebare: Înseamnă asta că văd imaginea adevărată a realității?

Răspuns: Adevărul este definit ca starea în care măsor totul cu Kelim (vasele) ale mele corecte, dar acestea sunt ale mele.

[356926]
Din Lectia zilnica de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Închinătorul la idoli care se trezește constant în noi este de fapt, în beneficiul nostru. Datorită lui, ne apropiem din ce în ce mai mult de scop. În realitate, nu există așa ceva ca o distanță între noi și Creator, așa cum ne-o imaginăm de obicei ca fiind o distanță de 6.000 de ani sau 125 de grade.

Distanța este exprimată în precizia cu care pot discerne categoriile „eu însumi” și „Creatorul”, ceea ce ne separă pe noi și ceea ce avem în comun.

Distanța dintre mine și Creator este măsurată prin profunzimea calităților și definițiilor interioare pe care le pot discerne. Dacă mă raportez la realitate în acest fel, este mai corect, deoarece nu trebuie să fug nicăieri, ci pur și simplu trebuie să mă concentrez asupra a ceea ce este în mine pentru a vedea cât de mult înțeleg mai bine cine este Creatorul, cine sunt eu, ce înseamnă să devii egal cu El în calități, să te apropii de El și să exprimi aceste concepte în adevărate categorii spirituale.

Este important să-mi amintesc întotdeauna definițiile corecte. Dacă în mijlocul zilei întâmpin o oarecare confuzie, ar trebui să reflectez profund asupra ei, să iau Studiul celor Zece  Sfirot, și să găsesc definițiile a ceea ce este Creatorul, ce este creația, ce înseamnă echivalența de formă, ce înseamnă să te apropii de El, ce înseamnă „Unul, Unic și Unificat” și ce înseamnă „nu există nimeni în afară de El”. Dacă îmi clarific toate aceste definiții, atunci în acest fel îmi voi direcționa corect „instrumentul” (vasele, dorințele, Kelim ale mele) spre țintă.

Odată am petrecut două luni la un poligon de antrenament militar observând cum oamenii sunt învățați să țintească corect. Există diagrame speciale care explică cum să se facă acest lucru, cum să se țină cont de vânt, de distanță, de poziționarea capului și cum trebuie încărcată arma. Nu vezi ținta, deoarece se află la 30 de kilometri distanță de tine, totuși trebuie să direcționezi proiectilul cât mai precis posibil.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 11/05/26, Rabaș – Art.17, 1987-Esența interzicerii cu severitate a studiului Torei de către închinătorii la idoli

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce numim o rugăciune pentru prieten, pentru societate?

Răspuns: O rugăciune pentru prieten este definită ca fiind toate gândurile și dorințele mele îndreptate către ceea ce este în afara mea. Nu contează pentru mine ce este în afara mea – Creatorul sau întreaga umanitate.

Numai în stările cu adevărat avansate, cele care preced traversarea Machsom (bariera) și formarea unei rugăciuni adecvate, începem să simțim că Creatorul și lumea înconjurătoare sunt unul și același lucru. Este aşa, pentru că noi nu suntem capabili să simțim nimic în afara vaselor noastre (Kelim).

Așadar, cum pot totuși să ies în afara propriului meu vas (Kli) în simțirile mele și să văd cine sunt eu și cine este Creatorul? Ceea ce este simt în Kelim ale întregii lumi și ceea ce mi se revelează acolo, este în esență manifestarea Creatorului raportat la mine.

Creatorul este revelat în Kelim. Dacă Îl revelez în propriul meu Kli, aceasta se numește „această lume”. Dar dacă Îl revelez în Kelim ale tuturor celorlalte suflete, aceasta se numește lumea viitoare, lumea spirituală sau Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 14/05/26, Rabaș – Art.27, 1991-Ce înseamnă în muncă „Dacă o femeie inseminează mai întâi, ea naște un copil de sex masculin”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→