Comentariu: Să presupunem că cineva din mediul meu, din afara grupului, are un Hisaron (deficiență sau nevoie) și vreau să-l ajut, să-i satisfac nevoia. Ar trebui să ajutăm oamenii, nu-i așa?

Răspunsul meu: Avansând spre spiritualitate, atragem lumea superioară asupra noastră, și prin noi, aceasta se răspândește în întreaga lume; acolo se află adevăratul ajutor. Orice altceva este rău.

Cum poți ajuta? Poți vedea cum uneori, beneficiile sociale pot submina omul. Poți vedea cum închisorile îi fac adesea pe cei dinăuntru mai răi decât înainte. O închisoare devine o școală pentru criminali sau teroriști, în funcție de cine se află acolo.

Unde ai văzut societatea beneficiind cu adevărat doar de intenții bune? Pentru tine, „a face bine” înseamnă a dărui. Dar a dărui, atunci când se referă doar la egoism, poate deveni dăunător. Apoi creezi diverse sisteme care pur și simplu epuizează resursele fără a corecta nimic.

De ce presupui că dorința de a primi ar trebui pur și simplu să primească? Acest lucru contrazice legea fundamentală a naturii. Dacă doar îți îndeplinești dorința de a primi, nu faci decât să înrăutățești situația. Provoci rău și o cobori în Klipot. Făcând asta, aduci necazuri asupra întregii lumi.

Luați un copil de exemplu, și îngăduiți-i totul, îndepliniți-i toate dorințele. Ce se va întâmpla cu el? Pur și simplu îl veți ruina.

Guvernarea superioară operează prin liniile dreapta și stânga pentru a ghida omul corect și a-l învăța cum să folosească ambele forțe și să mențină echilibrul corect între ele. Dar a dărui pur și simplu fără discernământ poate fi foarte dăunător; este un deserviciu.

Din Lecţia zilnicÎ de Cabla 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate grupul să simtă că are nevoie de efortul fiecărui prieten? Este mult mai ușor să lucrezi pe principiul „eu însumi în relație cu grupul” și mult mai greu să lucrezi din partea grupului, raportat la fiecare om.

Baal HaSulam scrie că omul trebuie să fie preocupat de înflorirea spirituală și de sentimentul de recunoștință față de Creator timp de douăzeci și trei de ore și jumătate pe zi și abia după aceea să dedice o jumătate de oră analizei critice.

La fel este și aici. Trebuie să analizăm contribuția prietenilor la grup numai după ce am depus eforturi fără echivoc pentru a înțelege conceptul cunoscut sub numele de „grup”.

Odată ce îl percepem ca pe un concept spiritual și împărtășim o înțelegere reciprocă a ceea ce implică, atunci putem discuta la o reuniune a prietenilor, cum să provocăm o măsură suplimentară de efort din partea tuturor și cum putem ridica grupul.

În cele din urmă, nu vom cere niciunui individ: „De ce nu aduci beneficii grupului?” În schimb, ne vom considera pe noi înșine, grupul în ansamblu, responsabili pentru eșecul de a-i face pe oameni să înțeleagă corect că ei contribuie la grup și se integrează cu grupul din toată inima și sufletul, sau pentru că văd că sunt în afara grupului.

În acest caz, dacă rămân prezenți în ciuda faptului că stau în mod clar în afară și opuşi grupului, atunci fie pleacă singuri, fie sunt îndepărtați.

În spiritualitate, când privești un om din perspectiva grupului, grupul este superior în raport cu acel individ. Iar superiorul trebuie să-l trezească pe cel inferior. Dacă nu-l poate trezi, atunci îl lasă în pace; iar dacă îl părăsește, înseamnă că inferiorul nu aparține superiorului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cum poate omul să înceapă să simtă din nou o Hisaron (lipsă) pentru Creator în timp ce se află într-o stare de coborâre (dacă a căzut într-o stare rea și a pierdut contactul cu El și nu mai simte conexiunea? Singura cale este să perseverezi în studiul tău cu grupul, și venind la prieteni și incluzându-te în ei, îți reiei conexiunea cu grupul, conexiunea ta cu Creatorul.

Noi avem oportunitatea de a accelera acest proces. Mai presus de toate, nu trebuie să cazi din cauza coborârii în simțirea plăcerilor animalice, adică să te bucuri de ascensiune mai degrabă decât de conexiunea cu Creatorul. Nu trebuie să comiți un păcat în ascensiune.

Și cum evită omul să păcătuiască în timpul unei ascensiuni? Prin străduința constantă de a-și crește conștientizarea măreției Creatorului cu ajutorul grupului. În acest fel, este ca și cum ai menține constant simţirea unei Hisaron; adaugi o dorință pentru Creator prin intermediul grupului care îți permite să avansezi mai departe.

Și dacă are loc o coborâre, așa cum se va întâmpla inevitabil, nu este vina ta, pentru că tu te-ai străduit constant să primești o creștere a dorinței de la mediul tău. Ai fost din ce în ce mai motivat să urci, și să urci nu doar în termeni de simțire, ci în unificare cu Creatorul.

Atunci coborârea ta nu este experimentată pur și simplu ca pierderea unei „stări bune”; mai degrabă, definești coborârea ca o pierdere a conexiunii și a contactului cu Creatorul. De aceea este dureroasă pentru tine. Nu mai măsori ascensiunile și coborârile în funcție de simțiri, ci în funcție de măsura conexiunii cu Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59, 1962

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să oferi ceva grupului în timp ce te afli într-o stare de coborâre?

Răspuns: Dacă te afli într-o coborâre fără a-ți pierde complet conexiunea cu Creatorul, adică, chiar și în coborâre știi că ai pierdut conexiunea cu El și tocmai acest lucru îți lipsește, atunci într-o astfel de stare adaugi Hissaron (deficienţă) grupului pentru contactul cu Creatorul, iar grupul beneficiază de coborârea ta. Acum are dorințe neîmplinite.

Dacă totuși, ai căzut ca un animal, pur și simplu te simți rău și ești doar sub influența acestei simțiri, aceasta este de asemenea, o adăugare. Înseamnă că în curând vei avea o recunoaștere a răului.

Dar totuși, această adăugare nu este spirituală. Prin grup și prin eforturi, vei transforma treptat această adăugare într-o Hisaron spirituală, o Hisaron pentru Creator. Dar aceasta este o călătorie lungă.

Din Lecția zilnică de Cabala 22.05.2026, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că toată munca de dobândire a Hisaron și de construire a Kliului trebuie să aibă loc prin dăruire către grup. Dar ce se întâmplă dacă sunt în compania unui om care nu are realizare spirituală?

Răspuns: Nu vorbim despre realizare spirituală. Societatea ar trebui să fie un grup de oameni care se străduiesc să atingă scopul corect. Ei nu știu exact care este acest scop, nu sunt în curs de realizare și nu sunt entuziasmați de el. Dar studiază împreună, se adună, participă la diverse activități și își dedică timpul liber grupului.

Atunci pot verifica dacă acest grup este potrivit pentru avansarea mea, dacă pot avansa spre scop împreună cu el. Dacă nu-l pot inspira și nu-l pot muta din locul său, atunci poate că trebuie să mă gândesc la un înlocuitor potrivit. Poate chiar să iau câțiva prieteni cu mine și să plec, iar pe ceilalți să-și continue viața în „azilul de bătrâni”. Și vom continua calea înainte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→