Discuții despre Treptele Scării, Partea 154

Cum putem depune efort dacă știm că nu-L putem atinge pe Creator?

În Cabala, învățăm că suntem în întregime o dorință de a primi, că vrem doar să ne bucurăm. Prin însăși structura noastră, știm deja de la început pentru ce vrem să ne bucurăm. Deci, cum ne putem schimba natura? Nu o putem schimba. Cum putem dori ceva ce nu există în noi? Nu putem.

Rezultă că nu avem nicio putere să schimbăm nimic. Putem discerne doar ceea ce vrem, simțim și tânjim. Acesta este avantajul omului față de animal: ne putem examina dorințele, dar nu le putem înlocui, schimba sau chiar dori să le schimbăm.

Vedem cât de mult efort și timp este nevoie pentru a schimba obiceiurile în această lume. De exemplu, omul cu diabet care trebuie să înceteze consumul de zahăr citește pe larg pe această temă, aude sfaturi de la alții și urmărește videoclipuri despre efectele severe ale diabetului până când se convinge să înceteze consumul de zahăr și să construiască un sistem împotriva poftei sale de dulciuri.

Asta arată ce fac oamenii, pentru ce a fost construită o întreagă industrie și câtă persuasiune trebuie să suporte oamenii doar pentru a vedea răul la nivel animalic și a înțelege că ceva este rău pentru ei. Cu alte cuvinte, trebuie să ne stăpânim dorința și să o echilibrăm cu intelectul și rațiunea. Intelectul ne spune că zahărul este rău, dar dorința semnalează că dulceața este bună.

Uneori trece o viață întreagă înainte să îmbunătățim ceva la noi înșine. Aceasta se referă la îmbunătățirea la nivel animal, unde este clar că este spre binele nostru, adică acolo unde ne aflăm în prezența exemplelor și unde vedem rezultatele negative și pozitive cu propriii noștri ochi, dar tot nu ne putem schimba. Asta arată cât de puternică este dorința, deoarece este în natura noastră. În ciuda nenumăratelor sisteme intelectuale pe care le construim și a întregii auto-persuasiuni, este greu să rezistăm dorinței.

Ne abținem doar după ce vedem chiar în fața ochilor noștri, amărăciunea și pedeapsa alături de dorință și dulceață. Cu alte cuvinte, ne abținem doar atunci când intelectul și dorința stau față în față. Chiar și atunci, calculăm în funcție de măsura suferinței, așa cum suntem dispuși să suferim muncind toată ziua pentru a avea ceva de mâncare seara. Totuși, într-un astfel de caz calculul este revelat.

Prin urmare, Baal HaSulam spune în Introducere la Studiul celor Zece Sfirot că, dacă Creatorul ar fi revelat și întregul Său sistem și atitudinea Sa față de noi ar fi revelată, întreaga lume ar fi complet dreaptă. Toată lumea ar vedea ce aduce binele și răul. Ar exista dezvăluirea recompensei și a pedepsei și nu am avea de ales decât să alegem binele. Chiar dacă am vrea să ne urmăm dorința, am vedea lovitura pe care am primi-o și că nu ar merita.

Chiar și în starea noastră actuală, ne restrângem multe impulsuri pentru a nu suferi, a nu ne rușina, a nu fi închiși sau a nu fi bătuți. Această tendință există la toată lumea.

Dar cum ne convingem că spiritualitatea este o necesitate? Citim în cărți că există recompensă pentru anumite acțiuni, pentru diverse utilizări ale dorinței și pedeapsă pentru opusul lor, dar din moment ce nu vedem imediat recompensa și pedeapsa, din moment ce acestea nu sunt revelate, acest lucru nu ne ajută să ne convingem. „Cum putem construi un sistem auxiliar prin care să ne raportăm la ele ca și cum ar fi fost revelate?

Rabaş spune că trebuie să învățăm de la prietenii noștri de pe calea spirituală, să le ascultăm cuvintele, să le observăm acțiunile, să învățăm cum tânjesc, și astfel, să primim puterea de a face față dorințelor naturale și să le prezentăm acelor prieteni o imagine a efortului, muncii și dorinței corecte pentru rezultatul corect.

Nu putem decide dinainte că puterea noastră a dispărut și că trebuie să strigăm către Creator. Chiar și în fața unei pedepse vizibile, trebuie să convingem dorința să renunțe pentru a nu o activa. Cu siguranță, atunci când spunem că toate dorințele noastre sunt lipsite de valoare, că tot ceea ce vedem în această lume nu are nicio importanță, ceea ce include spiritualitatea pe care tânjim să o atingem prin dorințe care operează în acea direcție, numai din acest motiv nu putem ajunge la o rugăminte către Creator.

Trebuie să renunțăm la toate aceste dorințe, să lăsăm deoparte natura lor și apoi să ne îndreptăm către Creator, tocmai atunci când nu avem nicio motivație pentru a face acest lucru, nicio conexiune cu El, deoarece El este ascuns.

Putem sări peste ascundere și să creăm un canal alternativ prin care să-L simțim pe Creator și apoi să ne întoarcem către El? Putem renunța la toate acțiunile care vor duce la dezamăgire, care, la rândul lor, vor duce la întoarcerea către Creator? Acest lucru ar putea dura mulți ani. Este posibil să ne întoarcem către Creator chiar înainte de a fi dezamăgiți în lucrul cu dorințele noastre?

De unde putem atrage dezamăgirea destinată să vină peste zece ani și să o aducem în momentul prezent? Este posibil să accelerăm procesul?

Putem încerca să ne amestecăm cu oameni deprimați sau să cerem societății să ne ofere sentimente despre lipsa de însemnătate a vieții, despre lipsa de valoare a muncii noastre și a noastră și despre lipsa noastră de putere pentru orice. Poate că oamenii vor oferi cu bucurie acest lucru, dar ne va impresiona suficient de mult încât să cerem ajutorul Creatorului?

Se pare că nu, deoarece a ne întoarce către Creator este mai presus de natura noastră. Ne întoarcem către Creator pentru a ne schimba natura, în loc să strigăm pur și simplu: „Ajută-mă să profit!” sau să punem un bilet în Zidul Plângerii. Este o cerere pentru o inversare în noi înșine, pentru o schimbare a însăși naturii noastre.

Prin urmare, trebuie să acționăm conform naturii noastre, și iar și iar, să vedem cum propria noastră natură ne împiedică să ajungem la lucrul adevărat, astfel încât să vedem că nu-l putem atinge și abia atunci putem cere ca natura noastră să fie schimbată.

Totuși, trebuie să accelerăm timpul. Trebuie să scurtăm durata procesului. Ce înseamnă „scurtarea duratei”? Înseamnă să realizăm toate acțiunile și dorințele posibile una după alta și apoi să devenim rapid dezamăgiți. Adică, cu cât parcurgem mai energic toate posibilitățile disponibile în natura noastră egoistă, încercând fiecare acțiune, dorință și abordare despre care credem că ne-ar putea duce la obiectiv, cu atât mai repede vedem eșecul.

Există oameni care studiază încet, acționează leneș și își spun: „E în regulă, încă zece sau cincisprezece ani”. Există de asemenea, cei care se investesc pe ei înşişi complet, și după doar câteva luni, simt nenumărate coborâri și dezamăgiri și deja înțeleg ceva. Ceilalți, încă fericiți și cu inimă bună, vor aștepta mult timp înainte de a înțelege.

Într-adevăr, ar trebui să ne bucurăm de stările de dezamăgire. Dezamăgire de ce? De propriile noastre puteri, adică de a realiza că nu putem atinge obiectivul prin propriile noastre forțe. Ideea nu este să ne bucurăm de alte tipuri de lucruri, decât dacă suntem conectați la scop.

Doar dezamăgirile ne poartă de la un discernământ la altul până când stabilim că suntem incapabili. Numai prin această experiență se acumulează tot mai multe fapte, dovedindu-ne neputința, până când un adevărat impuls se dezvoltă în noi de a ne întoarce către Creator.

Nu există nicio alegere. Cu cât suntem mai dezamăgiți, cu atât vom depune mai mult efort pentru a atinge scopul. Scopul devine din ce în ce mai important pe măsură ce suntem dezamăgiți de propriile noastre puteri. În cele din urmă, dorim scopul atât de intens și constatăm că nu-l putem atinge; aceasta se numește a te învârti toată ziua în jurul acelui pol „până când nu te lasă să dormi”. Este ca și cum cineva are o poftă enormă pe care nu și-o poate împlini, până când nu strigă către Creator.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate fi construită intenţia exclusiv pe baza corespondenței sale cu dorința?

Răspuns: O intenție nu poate exista fără o dorință; se măsoară prin greutate, prin magnitudinea dorinței. Lumina superioară vine la Malchut, care are cinci tipuri de Aviut (magnitudine a dorinței).

Malchut ia contact cu lumina superioară, și din această interacțiune, apar cinci tipuri de lumină reflectată, fiecare corespunzând nivelului specific de Aviut cu care Malchut respinge lumina directă. Lumina directă ajunge ca un întreg unic, nediferențiat, totuși, din moment ce Malchut are cinci niveluri de Aviut, creează cinci tipuri de lumină reflectată.

În fiecare dintre ele, examinează cât de mult poate primi de dragul dăruirii (tratarea unei roșii într-un fel, a unui castravete în altul, a orezului într-un fel, a cărnii în altul) și în consecință, el primește. Prin urmare, spunem că există cinci Sfirot în Parţuf.

Ce sunt Sfirot? Sunt cinci tipuri de echivalență cu Creatorul. Din moment ce natura mea este împărțită în cinci părți, măsurăm totul prin intermediul Aviut; Nu avem alt instrument de măsurare. Dăruiesc prin Aviut-ul meu, primesc prin el și mă bucur în el. Nu am alt instrument de măsurare în afară de Aviut.

Aviut reprezintă gradul de plăcere conținut în dorința mea de a primi. Uneori sunt într-o dispoziție bună și sunt gata să devorez o masă copioasă: o băutură, pui, totul. Și alteori sunt într-o astfel de stare încât, chiar dacă mi se pune o cină minunată în față și mi-e foame, nu mă pot îndura să mănânc.

Adică, evaluăm Aviut-ul nu după cât de flămând sunt sau după câte plăceri sunt în fața mea, ci după măsura în care sunt atras de ele. Aceasta este măsura evaluării, pentru că numai așa pot aduce plăcere gazdei.

Din moment ce stau vizavi de gazdă, simt o asemenea rușine încât, în loc să mă bucur de delicatese, încep să le urăsc. Simt durere din cauza lor, chiar ură față de ele. Ajung într-o stare de „extindere” a Aviut-ului meu de dragul gazdei, pentru că, pentru a avea oportunitatea de a-I dărui Lui, am nevoie de poftă de mâncare. Există multe variațiuni aici, multe relații între lumini și vase.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este legătura dintre Bina și credinţa mai presus de raţiune pe care trebuie să o dobândim?

Răspuns: Care este legătura dintre dăruirea pe care ar trebui să o dobândesc (fără să știu de ce, în afară de faptul că mi se spune că este necesară) și credința mai presus de rațiune (de care am nevoie) și pentru un scop necunoscut? Eu nu am nicio dorință, nicio dorință interioară de dăruire sau credință mai presus de rațiune. Nu am nicio idee ce sunt aceste lucruri.

Ori de câte ori experimentez respingerea, trec într-o stare în care trebuie să dezvălui motivul pentru care mi se întâmplă asta, de ce mă simt rău și de acolo, la întrebarea: „Cine îmi face asta?” Toate aceste întrebări sunt în esență despre același lucru: sursa mea, Creatorul..

La întâlnirea cu această întrebare, încep să simt că nu-L pot descoperi direct pe Creator în evenimentele care se petrec în jurul meu. În același timp, nu pot rămâne în pace, deoarece toate aceste stări mă obligă să-L dezvălui.

Se pare că-L pot descoperi nu prin cele cinci simțuri ale mele, ci prin credința mai presus de rațiune. Ce înseamnă asta? Demonstrează măsura în care sunt pregătit să procedez nu conform sentimentelor mele, ci deasupra lor. Adică, nu vreau să ating prin intelectul meu cine este Creatorul sau cum acționează El. Nu… Vreau să văd exact ce face El. Pentru că în această formă, nu voi primi niciodată nicio revelație în afară de o înțelegere animalică a faptului că există cineva în spatele tuturor lucrurilor; nu voi atinge adevărata conștientizare.

Trebuie să ajung la o stare în care primesc o simțire de la El, dar nu în simțurile mele obișnuite. Ating ceva care seamănă cu cunoașterea, dar nu prin revelația Lui directă. Aceasta se numește revelarea Creatorului în al șaselea simţ, în forța credinței deasupra rațiunii, ceea ce înseamnă dobândirea forței Bina, intenția de a dărui. Înainte de asta, omul nu știe ce este.

Dar dacă dobândesc calitatea de Bina, câștig capacitatea de a stabili o conexiune cu Creatorul prin acest fenomen extraordinar numit credință deasupra rațiunii. Este un fel de „ceva, nu știu ce”. Nu am înțelegere și nici simțire în vasele de primire, deoarece simțirea și înțelegerea sunt ceea ce primim în Kelim (vasele) ale noastre.

Am ceva complet diferit care există deasupra lor, un vas de percepție complet diferit numit lumina reflectată (Or Hozer), un Kli spiritual, un al șaselea simț. Ce este asta însă, nu știm.

Un canal diferit se deschide în noi. în relație cu Creatorul și funcționează în așa fel încât, prin intermediul său, Îl dezvăluim. Prin sentimentele noastre obișnuite și canalele noastre obișnuite de percepție, nu putem face niciodată acest lucru.

Pentru a da un nume acestui canal, îl numim credință mai presus de rațiune. Acest termen este doar o indicație a faptului că operează dincolo de simțurile noastre, dincolo de înțelegere, dincolo de tot ceea ce suntem obișnuiți – mai presus de toate acestea, într-un mod diferit.

Din Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pentru a trece de Machsom (barieră), trebuie să folosesc credinţa mai presus de raţiune?

Răspuns: Credința mai presus de rațiune este Kli-ul (vasul) spiritual, calitatea Creatorului întruchipat în mine. Când Malchut dobândește calitatea de Bina, aceasta se numește credință mai presus de rațiune. Rațiunea este calitatea lui Malchut, credința este calitatea Bina și prin urmare, Bina din Malchut se numește credință mai presus de rațiune.

Dacă omul folosește credința mai presus de rațiune pentru a umple Malchut, aceasta este o calitate a Klipa (impuritate, cochilie). Dar dacă folosește Malchut conform scopului său propriu, acesta este procesul sfințeniei. Adică, fie este dăruire de dragul primirii, dăruire de dragul dăruirii, fie primire de dragul dăruirii.

Întrebare: Sub ce forme este folosită această credință după Machsom?

Răspuns: Credința mai presus de rațiune, forța Bina, poate fi folosită în două forme. În lumea noastră, există și o reflectare a acestui lucru: pot dărui unei alte persoane, dar făcând acest lucru primesc pentru mine. Într-o formă ascunsă, primim mereu; ni se pare doar că dăruim.

Dacă intenția mea este să-l folosesc pe Creator pentru mine însumi, aceasta se numește Faraon sau Klipa. Dar dacă mă întorc către Creator doar de dragul Lui, fără implicarea propriilor mele interese, aceasta se numește forma pură a credinței deasupra rațiunii, sfințenia.

Din Lectia zilnica de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oare umanității îi lipsește cu adevărat o mică rază de lumină în acest tărâm întunecat?

Răspuns: Da. Cred că vom depăși treptat această nebunie.

Întrebare: Ce ar trebui pentru ca Creatorul să lumineze puțin? Doar puțin?

Răspuns: Nu poate. Nu are dreptul! Creatorul nu are dreptul! Altfel, ar încălca legea fundamentală a naturii: egoismul este complet opus Lui!

Întrebare: Ce oferă această lege a naturii?

Răspuns: Permite omului să devină egal cu Creatorul la sfârșitul corectării. Altfel, ei nu ar face-o.

Întrebare: Deci, dacă ar face asta, ar suprima omul? El ar alerga pur și simplu după acea mică rază și ar continua să o urmărească pentru totdeauna?

Răspuns: Da. Într-un fel, ar putea ajunge la jumătatea drumului, dar a deveni egali cu Creatorul, a fi liberi în acțiunile proprii, a alege (prin liber arbitru) asemănarea cu Creatorul și a atinge această asemănare în ciuda tuturor problemelor – și a atinge acea asemănare în ciuda tuturor problemelor – a deveni independenți, adică a crea o altă imagine a Creatorului din toate legile și proprietățile universului, asta trebuie să facă omul.

Dacă Creatorul ar face acest lucru, nu ar avea rost. El nu are dreptul să schimbe nimic din aceste condiții; nici măcar o iotă.

Întrebare: Deci, conform cuvintelor dumneavoastră, putem spune că după un timp, va veni un „întuneric complet”?

Răspuns: Da, firește! Cel mai mare întuneric va veni înainte de corectarea finală.

Întrebare: Înainte de ascensiune?

Răspuns: Da! Încă nu l-am văzut.

Întrebare: Deci, acesta nu este încă sfârșitul?

Răspuns: Nu. Va exista o coborâre universală în sălbăticie. După cum este scris, națiunile lumii se vor ridica împotriva poporului lui Israel și așa mai departe. În general, acestea vor fi lucruri teribile.

Comentariu: Vorbiţi despre „lucruri teribile” și o „coborâre universală în sălbăticie”, totuși, tot pare că aveţi o oarecare bucurie interioară.

Răspunsul meu: Am bucurie pentru că aceasta este o etapă necesară prin care trebuie să trecem și o putem parcurge cu succes combătând întunericul cu lumina. Acesta ar fi cu adevărat un salt masiv înainte.

Întrebare: Ce trebuie să facă omenirea dacă se confruntă brusc cu haos complet și întuneric total?

Răspuns: Trebuie mai întâi să creștem până la această stare. Haosul complet și întunericul nu vor fi dezvăluite decât dacă avem și posibilitatea de a dezvălui lumina.

Întrebare: Ne dă Creatorul doar ceea ce putem îndura? Vom fi capabili să-l suportăm și să ne ridicăm în picioare?

Răspuns: Desigur. Dar deocamdată, omul încă se târăște, tot se târăște. Cu cât îi spunem lumii mai mult despre cine și ce este, cu atât mai repede vor apărea problemele și cu atât mai repede le vom rezolva.

Întrebare: Atunci de ce continuaţi să îndemnaţi lumea să-și vină în fire? Dacă acesta este cazul, de ce să te mai deranjezi? Pur și simplu să ajungă în acea stare de întuneric complet.

Răspuns: Exact așa va fi condusă acolo! Cu cât știm mai multe, cu atât mai repede vom fi conduși acolo. Dar suntem obligați să trecem prin asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 25.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să trăiască un om obișnuit astfel încât să nu-și împartă viața în perioade de nefericire și fericire, nefericire și fericire?

Răspuns: Tratează fiecare zi ca pe o viață întreagă. Începe de la zero și termină cu zero. Dăruiește-te pe tine însuţi complet în acea zi.

Întrebare: Cu alte cuvinte, trăiește acea zi ca și cum ar fi o viață întreagă?

Răspuns: Da, asta e tot. Mâine mă voi trezi și va fi o viață nouă.

Întrebare: Cum mă pot motiva astfel încât de dimineață până seara să trăiesc pe deplin, ca și cum aș trăi o viață întreagă de 120 de ani într-o singură zi?

Răspuns: Studenții mei mă obligă. Simt un sentiment de frică în fața lor. Frică. Sunt obligat, le sunt dator. Nu am dreptul să-i las așa cum sunt. Trebuie să-i împing înainte, să-i inspir. Trebuie să-i trezesc constant. Toate acestea mă preocupă profund.

Cât despre mine, nu. Încerc să nu fac niciun calcul cu privire la mine.

Întrebare: Deci sarcina este să te dăruiești complet?

Răspuns: Sarcina este ca înainte de începerea  lecţiei de dimineață, când mă trezesc, chiar înainte de a începe să mă pregătesc pentru zi, să mă consider deja mort. Da, mort. Nu am nevoie de nimic de la viață decât să dau tot ce am astăzi.

Întrebare: Prin „mort”, vreţi să spuneţi că nu mai exist? Că nu am nicio grijă pentru mine și așa ies în lume?

Răspuns: Exact.

Întrebare: Deci așa ar trebui să încep ziua și cum ar trebui să o petrec?

Răspuns: Desigur. Atunci ai o socoteală foarte corectă cu tine însuți, cu viața și cu elevii tăi. După aceea, orice se întâmplă este deja în mâinile Creatorului.

Întrebare: Dacă aplicăm acest lucru unui om obișnuit, poate avea aceeași atitudine față de familia și copiii săi?

Răspuns: Absolut la fel. Se pune deoparte și se dăruiește altora, lumii.

Întrebare: Familiei, celor apropiați și celor aflați departe?

Răspuns: Da. Trăiește așa, dăruiește-te pe tine însuți. Nu vă puteți imagina cât de bun, ușor, liber, și cel mai important, cât de corect este. Dar veți fi constant în tensiune: vă dăruiți cu adevărat lor?

Întrebare: Este acesta un tip bun de tensiune? Există un element de fericire în el?

Răspuns: Aceasta este fericirea.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 03.06.2026

Filed under: Fara categorie - Niciun comentariu→