Când guvernarea superioară ne influențează într-o formă neplăcută pentru noi, rea din perspectiva simţirilor noastre, nu simțim spiritualitate și nu ne amintim că există Creatorul. Credem că acest lucru se întâmplă deoarece durerea ne încețoșează mintea, și prin urmare uităm că totul vine de la Creator. Dar această înțelegere este greșită.

Faptul că Creatorul se ascunde, atunci când aparent ne face lucruri rele, nu este pentru ca noi să-L blestemăm, să-L uităm și pur și simplu să suferim. De ce acționează El așa?

El o face pentru ca tu să-ți corectezi Kelim [vasele] și să le aduci într-o stare în care nu mai contează dacă te simți bine sau rău. Principalul lucru este că El nu te părăsește. Nu vei mai fi preocupat dacă simți ceva dulce sau amar, ci doar de adevăr și fals, dacă El îți este ascuns sau revelat, dacă simți prezența Lui în tine sau nu.

Apoi începi să-ți judeci starea în funcție de prezența Creatorului în tine. Dacă simți o conexiune cu El, atunci dulcele și amarul nu mai contează. Prin urmare, spunem că Creatorul nu apare niciodată ca unul care face răul, deoarece atunci când El este revelat, este imposibil să te simți rău. Chiar dacă simți durere, aceasta este percepută ca ceva cu scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O ființă umană este construită din dorința de a primi și nu este în esență, nimic mai mult decât o celulă senzorială; tot intelectul, cunoștințele și deciziile provin din ceea ce simte.

Prin urmare, omul se poate apropia de scop doar prin intermediul ascensiunilor și coborârilor. Adică, apropierea de Creator se întâmplă prin coborâri, prin distanțarea de El.

Omul este distanțat de spiritualitate, împins înapoi și i se arată cât de opus este scopului; i se dezvăluie propriul său rău. Numim aceasta recunoașterea răului. Omul vede că nu poate face nimic pe cont propriu și este nepotrivit pentru sfințenie. Din toate aceste simțiri, în cele din urmă se maturizează în el o stare în care își dă seama că nu are de ales, trebuie să depășească propria rațiune.

Cum ajunge la o astfel de stare? Abia după numeroase căderi, una după alta, similar exemplului din Studiul celor Zece Sfirot, al omului care se străduiește să ajungă la palatul Regelui cu toate puterile sale, în timp ce gărzile și santinelele îl împing înapoi, îi barează calea și el se prăbușește de pe muntele pe care se află palatul Creatorului.

Dar de fiecare dată când este doborât, el se ridică și se întoarce. Este împins înapoi cu și mai multă forță și se ridică din nou și merge înainte cu răbdare și perseverență. În cele din urmă, prin toate aceste ciocniri și perioade de distanțare de spiritualitate, el își dezvoltă o dorință reală de a atinge scopul în sine.

Străduința sa pasională către scop este ceea ce declanșează ulterior un sentiment de respingere. Funcționează întotdeauna așa – prin contrarii. Din respingere, el dezvoltă o înțelegere a importanței scopului. Fiecare lucru dă naștere opusului său.

Prin urmare, dacă nu are căderi profunde, ascuțite, zdrobitoare care aduc dezamăgire și disperare, nu va putea să prețuiască cu adevărat scopul. Pe de altă parte, dacă nu depune suficient efort pentru a ajunge la el, chiar și atunci când i se pare că mai are încă puțin și va atinge scopul, doar pentru a cădea iar și iar, nu va descoperi cât de departe este de fapt, de scop.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă observi că ceva din grup nu se aliniază cu scopul sau nu duce la adeziunea cu Creatorul, ar trebui să analizezi cu atenție această situație punct cu punct, să găsești citate, să vorbești cu prietenii tăi și să prezinți problema în fața grupului. Dacă grupul vede că acest lucru poate duce la îmbunătățire, va accepta sugestia.

Trebuie să le arătăm tuturor în mod clar și logic ce trebuie îmbunătățit și de ce, și invariabil, să le legăm de nevoia de a realiza adeziunea la Creator, dar într-un mod simplu și practic.

Ce înseamnă practic? Rabaş scrie că abstracțiunile pot distruge întreaga lume. Abstracțiunea este o formă neîmbrăcată în materie. Nu poți spune: „Trebuie să fii altruist; oricine nu este altruist ar trebui dat afară din grup! Nu există loc aici pentru cel mai mare egoist!”

Trebuie să urmăm calea formei îmbrăcate în materie și să acționăm doar în conformitate cu o realitate care poate fi realizată și întrupată și care definește totul pentru noi.

Este scris că, așa cum un măgar este legat la ochi și merge înainte, așa trebuie să închizi ochii și să mergi. Cum poți închide ochii și merge? Numai dacă grupul te trage după el. Evident, nu poți merge pe drumul acesta singur. Încă nu știi ce forțe spirituale influențează omul.

Știu asta din propria mea experiență. Au fost momente când stăteam acasă, iar Rabaş mă chema și striga: „Vino încoace!” Dar eu stăteam acolo și plângeam în suspin la telefon: „Nu pot veni! Simt o forță care mă oprește.”

Prin urmare, trebuie să stabilim dinainte cum să procedăm. Omul nu se alătură unui grup cu condiția să accepte unele dintre legile grupului, dar nu și altele, și semnează sub această condiție. Intră în grup și semnează totul; printre puncte se numără unul care îl autorizează să acționeze conform regulilor grupului privind modificarea oricăror puncte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu te uita la ceilalți! Deloc. Ai un suflet diferit; nu poți fi ca ei și ei nu pot fi ca tine. Așa că acordă mai puțină atenție tuturor celorlalți. Ar fi realizat Einstein ceva dacă s-ar fi uitat încontinuu la ceilalți? Este imposibil! Ar trebui să te asculți doar pe tine însuți. Chiar dacă greșesc, acesta sunt eu.

Întrebare: Ce-ar fi dacă am aplica asta unui om obișnuite, de zi cu zi?

Răspuns: Ce înseamnă obișnuit? Oricine poate fi extraordinar. Lasă-i să se asculte pe ei înșiși, să ia aminte la propria voce interioară. Asta pot face eu, asta vreau și asta cred. Nu este contrar altora, ci vine din interiorul meu.

Trebuie să-mi scot „eu”-ul din mine. Atunci te vei simți foarte confortabil cu asta, chiar și în greșeli.

Comentariu: Încerc să-mi aplic asta mie acum, dar nu este atât de ușor!

Răspunsul meu: Închide ochii și ești singur! Dar ești cu tine însuți; tot nu fugi de tine însuți. Asta este tot.

Întrebare: Și ar trebui să trăiesc așa?

Răspuns: Da

Întrebare: Acesta este sfatul dvs.?

Răspuns: Acesta este sfatul meu. Apoi, pentru a-l realiza, va trebui să-ți creezi un mediu special pentru tine și așa mai departe. Dar acesta ești totuși doar tu.

Comentariu: Mă gândesc la propria mea experiență. Dacă simt că „asta e al meu”, spuneţi că trebuie să înțeleg și asta este tot. Acum am simțit odată: „asta e al meu”, cu siguranță am simțit…

Răspunsul meu: Asta realizez.

Comentariu: Și merg pe această cale? Asta e! Și pe drum vor fi furtuni și valuri…

Răspunsul meu: Nu contează; mă va apropia și mai mult de mine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→