Discuții despre Treptele Scării, Partea 155

Dacă „Nu există nimeni în afară de El” și totul vine de Sus, unde sunt propriile puteri ale unui om?

Puterile unui om se găsesc în structura sufletului său.

În ce fel este omul diferit de altul? Ambii posedă aceleași calități, dar în fiecare individ există în măsuri și interconexiuni diferite, cu alte calități. Fiecare om are o structură unică de calități animalice ale acestei lumi, pe care o numim caracter; unde unul este risipitor, altul irascibil, altul fricos, altul bun la suflet și așa mai departe. Diferența dintre oameni constă în gradul în care folosesc aceste calități pentru a atinge scopul. Aceasta le determină nivelul, adică grosimea (Aviut) ecranului (Masach).

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când Creatorul i-a spus lui Avraam să se circumcidă, Avraam s-a consultat cu prietenii săi (Rabaş, „Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre”).

„Circumcizia” în munca spirituală înseamnă că omul nu își mai folosește dorința de a primi, și dacă o folosește, este doar de dragul dăruirii.

Circumcizia prepuțului (Orlah) semnifică faptul că omul trece de la a fi ne-evreu (Goy) la a deveni evreu (Yehudi), omul care lucrează în unitate cu Creatorul (beYechud). Cu alte cuvinte, tot ceea ce face din acea stare încolo va fi exclusiv pentru echivalența de formă cu El.

Deși acest lucru este efectuat de Sus prin Aba ve Ima (tată și mamă) și este efectuat asupra unui om mic, de la această stare de Katnut (micime) încolo, pe măsură ce crește în fiecare stare mai mare, se va dezvolta ca Yehudi.

Întrebare: Dar Avraam s-a circumcis singur. Înseamnă asta că fiecare trebuie să efectueze circumcizia spirituală asupra sa?

Răspuns: Cazul lui Avraam este diferit, deoarece a fost un patriarh, un suflet de cea mai înaltă ordine. Cât despre celelalte suflete, într-adevăr, au existat și alte astfel de cazuri descrise în Tanah, în care oamenii s-au circumcis la o vârstă foarte înaintată, dar acest lucru încă necesită studii suplimentare.

După circumcizie, omul nu se mai confruntă cu aceleași tulburări care existau înainte. Apoi începe un cu totul alt tip de muncă, în care își folosește fărădelegile (atât greșelile intenționate, cât și cele neintenționate) pe care le-a comis în trecut. Folosește ceea ce aparține trecutului, dar acum acele fărădelegi nu mai sunt prezente în el.

Întrebare: Atunci, ce regreta Avraam?

Răspuns: Ideea este că pare imposibil să unești binele și răul. În orice moment, te afli într-unul sau altul, fie în rău, fie în bine. Spun „pare imposibil” pentru că mai târziu devine de fapt posibil. Dar în această etapă, nu poți încă conecta cea mai grosolană dorință animalică cu cea mai înaltă intenție.

De exemplu, în timp ce te bucuri de o mâncare delicioasă, încearcă să începi să te gândești la spiritualitate. Sau, în timp ce ești complet absorbit de primirea unei plăceri animalice, începi brusc să te gândești la Creator. Una pare să o stingă pe cealaltă.

Exact asta se întâmplă: un regret amar apare din faptul că nu este încă posibil să unească aceste două extreme. Dar mai târziu, ele devin într-adevăr unite.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Starea în care omul dobândește capacitatea de a merge prin credință deasupra rațiunii se numește Roş HaŞanah (Anul Nou). Aceasta înseamnă că el atinge vârful tuturor stărilor sale și dezvăluie numele Creatorului, Ţvaot (Domnul Oștirilor). Adică, omul a trecut prin toate stările de ascensiuni și coborâri, numite „Ţe” și „Bo”, care împreună formează numele Ţvaot (pluralul lui Ţava [ebraică], „oaste” sau „armată”).

Când omul trece prin aceste stări, devine ca un soldat: din „Ţe” (o coborâre), intră în starea de „Bo” (o ascensiune). În acest fel, își construiește o armată (Ţava) în interiorul său, depășind tulburările prin credinţă deasupra raţiuni.

Aceste tulburări se numesc Muntele Esau. Un munte (Har) provine din cuvântul „Hirurim” (gânduri, reflecții), care apar în funcție de rădăcina sufletului și structura sa. Când omul depășește aceste tulburări prin credință deasupra rațiunii, el trece de la Muntele Esau la Muntele Sion. Aceasta înseamnă că de la coborâri el trece la ascensiuni.

Prin lucrul cu gânduri mai presus de rațiune, omul dobândește forța de Bina.. Prin urmare, el este numit Israel (Yaşar-El), direct către Creator, deoarece primește această direcție a intenției în străduința către Creator de la Bina. Apoi, din revelația guvernării generale a Creatorului (regele întregii lumi), omul ajunge la guvernarea personală a Creatorului (regele lui Israel).

Regele întregii lumi îl atinge în mod conștient, prin acțiunile Creatorului pe care le vede. Dar regele lui Israel îl atinge prin munca în credință mai presus de rațiune. I se revelează că toate stările prin care a trecut au fost date de Creator. Apoi, de pe Muntele Sion, el urcă la Ierusalim, de la Malchut al Sionului la Malchut al Ierusalimului.

Finalizarea acestei stări, în care el dezvăluie că Creatorul este regele întregului pământ, adică al tuturor dorințelor sale, atât trecute, cât și prezente, și verifică în toate dorințele sale că este atașat de Creator, se numește Roş HaŞana. Roş (cap) este cea mai înaltă stare dintre toate cele prin care omul a trecut în dorințele sufletului.

Aceasta este semnificația sărbătorii de Roş HaŞana. Pe de o parte, se poate spune că este începutul a ceva nou, începutul unei ascensiuni, o stare care stă deasupra tuturor corectărilor. Pe de altă parte, este rezumatul a ceea ce a parcurs omul în timpul anului, rezultatul corectării tuturor dorințelor sufletului. Când o persoană ajunge la o astfel de stare, înseamnă că a atins Roş HaŞana.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Când un om însetat primește în sfârșit apă, el bea și experimentează plăcere fără a simți nicio conexiune cu Creatorul. În acel moment, are un mare Aviut  (grosimea dorinţei) deoarece plăcerea sa este atât de mare.

Răspunsul meu: Vorbiţi despre un animal căruia îi este sete și îi place să bea atunci când primește apă. Acesta nu este subiectul Cabala.

Înțelepciunea Cabala vorbește despre intenții, nu despre a primi ceva într-un mod animalic, fără intenție. Cabala explică cum lucrează omul deasupra Machsom (barierei spirituale). Ceea ce există sub Machsom se numește „natură” și nu este nevoie să discutăm despre asta. Lăsați asta în seama psihologilor. Ce ne privește pe noi cum există animalul? El există în întregime sub stăpânirea naturii și nu există niciun beneficiu pentru el în asta, şi nicio posibilitate de schimbare. Și dacă în acest moment nu am capacitatea de a-mi schimba natura, de ce ar trebui să mă ocup de asta?

Este mai bine să nu mă opresc asupra naturii mele prezente în această lume –aşa  cum sunt construit, cum funcționează celulele mele, cum funcționează ficatul, creierul și alte organe – pentru că eu nu sunt capabil să schimb aceste lucruri. Este o pierdere de timp. Este mai bine să studiez cum mă pot schimba, cum mă pot ridica și cum pot ajunge la adevărata împlinire. Asta merită mult mai mult.

Există deja opt miliarde de oameni ocupați cu această viață, care cred că pot schimba ceva în ea. Dacă nu sunt ca ei, nimic teribil nu se va întâmpla.

Astfel își petrec oamenii viața, crezând că pot schimba ceva, până când sunt îngropați în cele din urmă. De ce să te dedici acestui lucru? Adevărata provocare este să te oprești și să determini ce poate produce cu adevărat un rezultat, ce este inutil, ce merită să faci și ce nu.

Nu există niciun beneficiu în a-ți analiza la nesfârșit natura prezentă, pentru că te vei consuma doar cu întrebări precum: „De ce sunt așa? De ce este lumea așa?” Și apoi ce? Îl vei învinovăți pe Creator și vei rămâne exact așa cum ești, doar că acum vei avea și dureri de cap, ulcer și alte probleme. În termeni cabalişti, accentul nu ar trebui să fie pus pe ceea ce este guvernat în întregime de natură, ci pe singurul punct în care există libertate: posibilitatea de a dobândi o intenție mai presus de dorința de a primi. Acesta este locul unde începe munca spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să te apropii de Creator?

Răspuns: A te apropia de Creator înseamnă a fi inclus într-un lanț nesfârșit de grijă unii față de alții. Trebuie să simțim că grija unii față de alții este eternă.

Întrebare: Este eternă sau duce la eternitate?

Răspuns: Conduce la simțirea eternităţii.

Întrebare: Așadar, atunci când ni se spune: „Poți trăi veșnic și simți eternitatea”, devenim sceptici și spunem: „Ei bine, aceasta este o fantezie”. Se întâmplă asta pentru că ne petrecem viața preocupându-ne doar de noi înșine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și dacă am putea să ne îndreptăm către altcineva, atunci nu ni s-ar mai părea science-fiction?

Răspuns: Vom începe să simțim acea eternitate. Este ca și cum te-ai transfera în alții, și prin aceasta, vei simți infinitul.

Întrebare: Scopul vieții este conținut în asta? Este exact asta?

Răspuns: Da. Apoi, prin simțirile tale, te apropii de Creator, timpul dispare și lasă doar simțirea.

Întrebare: Dar cum este Creatorul? Când spun „Apropie-te de Creator”, ce îmi doresc de fapt?

Răspuns: Să-mi pese total de ceilalți. De altcineva.

Întrebare: Pur și simplu așa, fără să mă gândesc la mine?

Răspuns: Dacă sunt capabil să uit de mine și să mă gândesc la altcineva, atunci intru în eternitate.

Întrebare: Nu există nici măcar un gând mărunt, un calcul ascuns: „Ce voi primi în schimb?” Asta nu există?

Răspuns: Dar exact asta vei primi. Vei începe să simți însăși eternitatea în atitudinea ta față de celălalt.

Întrebare: Deci, pentru a rezuma totul, scopul principal este să ne apropiem de Creator, iar tot ce ne înconjoară este dat tocmai pentru a ne putea apropia de Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Chiar și războaiele, suferința, tragediile și bolile?

Răspuns: Fără ele, nu am putea simți nimic din toate acestea. Și ele sunt necesare. Înclinația spre rău a fost creată special pentru ca noi să simțim că ne ridicâm deasupra ei.

Întrebare: Sarcina noastră este să ne ridicăm deasupra tuturor acestora?

Răspuns: Da.

Comentariu: Înțeleg. Mulțumesc. Aţi lămurit și asta. Pentru oameni, aceste lucruri înseamnă atâta durere, atâta suferință, și totuși dumneavoastră spuneţi: „Și asta servește acelui scop”.

Răspunsul meu: Este necesar.

Întrebare: Și nu există nicio cale fără asta? Este imposibil să treci prin viață lin și fără efort?

Răspuns: Nu. Omul este incapabil de asta. Trebuie să treci prin răutate, prin înclinaţia rea; altfel, nu vei simți binele.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 13.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu poți trăi într-o lume a bunătății absolute. Trebuie să ajungi treptat la ea și să înțelegi cum participă răul la creație și cum ne ajută să devenim complet buni.

Întrebare: Spuneţi că răul nu trebuie distrus?

Răspuns: Nu trebuie. Trebuie să existe alături de bine și să ajute constant binele să-și dezvăluie calitatea unică.

Întrebare: Și ce permite binelui să continue să crească?

Răspuns: Răul.

Întrebare: Deci, de îndată ce răul crește, și binele va crește, și așa avansăm?

Răspuns: Da.

Întrebare: Până la ce înălțimi se poate ridica binele?

Răspuns: Până la libertatea completă a dorinței.

Întrebare: Ce înseamnă asta? Ce se ascunde în spatele ei?

Răspuns: Este o stare în care omul devine absolut bun, complet corectat, complet dăruitor, și totuși acest lucru nu împiedică dezvoltarea sa ulterioară.

Întrebare: Și toate acestea se datorează răului?

Răspuns: Da. Tocmai de aceea a fost creat răul ca forță fundamentală a naturii.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 17.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→