Întrebare: Este egoismul important pentru dezvoltarea noastră?

Răspuns: Egoismul nu este doar important pentru dezvoltare, nu există nimic în afară de el. Nu trebuie suprimat; el trebuie să se dezvolte.

Trebuie să ne preocupăm de corectarea și utilizarea corectă a acestuia, nu de suprimarea lui, deoarece egoismul este natura noastră, dorința de a primi. Este imposibil să-l distrugem.

Întreaga lume este un mare ego care operează la diferite niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Iar scopul lumii este de a ajunge la utilizarea deplină a puterii egoismului, nu de a-l distruge.

Vrei să distrugi materia însăși? Acest lucru este imposibil! Poți transforma omul într-o plantă administrându-i injecția potrivită. Desigur, va simți mai puțin și va suferi mai puțin, dar cât timp poate fi menținută o astfel de stare, chiar și cu ajutorul diferitelor metode?

Prin urmare, nici religiile, nici diversele metodologii nu sunt soluția. Acest lucru devine deja clar.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul este o dorință de a primi pentru sine. Nimeni nu va cere niciodată suferință.

Răspunsul meu: Corect, omul nu ar cere-o, dar ce este suferința? Omului, îi sunt revelate diverse dorințe care diferă de dorința Creatorului, dar ele trebuie să fie complet similare cu El.

Creatorul strălucește asupra unui om împotriva fiecărei dorințe și apoi, treptat, acesta începe să simtă că ceva este în neregulă, deși încă nu înțelege ce se întâmplă. Aceste suferințe sunt realizarea diferenței noastre față de Creator.

Chiar și acum, oricare ar fi motivul suferinței mele, este un semn că într-un fel sunt diferit de El. Acest lucru se întâmplă atât la nivel animalic, cât și la cele mai înalte niveluri spirituale. Orice suferință se datorează lipsei de asemănare cu Creatorul, discrepanței dintre Kli (vas) și lumină. O astfel de revelație împinge omul spre scop. Nu trebuie să fii foarte intelectual pentru asta. Dacă acordăm atenție acestui lucru, putem accelera dezvoltarea și conștientizarea acestuia. Dar dacă nu acordăm atenție, primim o suferință și mai mare.

Întrebare: La ce ar trebui să acordăm atenție?

Răspuns: Care este sursa suferinței?

Comentariu: Dar nu știu ce este asta.

Răspunsul meu: Ce este cunoașterea pentru tine? Este ceea ce ai auzit de la cineva sau ai citit într-o carte.

Cunoașterea este primirea luminii în Kli. Dacă omul pur și simplu suferă, asta nu înseamnă încă faptul că știe. „A ști” înseamnă a atinge sursa suferinței. Treptat, omului i se dezvăluie cum își poate atinge sursa. Și atunci ar trebui doar să dorești să o investighezi, să lucrezi împotriva suferinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate să știe omul că și-a epuizat întreaga măsură? Sau se dezvăluie acest lucru doar la sfârșit?

Răspuns: Abia la sfârșit, omul descoperă că și-a epuizat întreaga măsură și se află în fața lui Yam Suf (Marea ultimă), pe care trebuie să o traverseze. Aceasta înseamnă că a trecut deja prin toate calitățile și a făcut toate discernămintele necesare în perioada de pregătire. Ori de câte ori cineva striga: „Când se va întâmpla? Când?”, Rabaş răspundea: „Mântuirea Creatorului vine într-o clipă.” Aşteaptă, se poate întâmpla în orice moment.

Fiecare moment următor poate fi cel decisiv. Și de fiecare dată când ești cuprins de dezamăgire și disperare, dar continui să cauți o nouă putere pentru a avansa și a atinge scopul, în ciuda a toate, se poate întâmpla ca de data aceasta, în loc să încerci din nou să mergi mai departe pe cont propriu și să profiți de noile oportunități, să descoperi brusc că nu mai ai nimic. Nu mai ai putere. Nu mai ai mijloace. Ai ajuns la Marea ultimă și tot ce-ți mai rămâne este să o traversezi.

Întrebare: Dar poate că, în loc să încerc constant să găsesc noi puteri și noi mijloace, ar fi mai bine să-mi spun pur și simplu că am epuizat totul și să ajung într-o stare de disperare completă?

Răspuns: Nu poți lăsa calea la jumătatea drumului și să spui: „Am încercat totul. Nu mai am nimic de făcut.” Pentru că acest punct de credință deasupra rațiunii, traversarea Mării ultime, este dezvăluit tocmai prin presiunea și eforturile tale continue de a străpunge terenul și de a merge mai departe.

De obicei, după o perioadă de descurajare și dezamăgire, începi să cauți ce altceva se mai poate face. Nu știi ce să faci și se pare că toate posibilitățile au fost deja epuizate și nu mai rămâne nimic. Tocmai această căutare, împreună cu incapacitatea de a găsi vreo soluție, dă naștere unei cereri autentice, unui strigăt adevărat către Creator.

Și din acel strigăt, se deschid porțile sfințeniei.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi măsurată intenția? Ea fie există, fie nu.

Răspuns: Intenția poate fi măsurată în grade, în kilograme, în orice doriți. Să presupunem că avem o dorință împărțită în patru faze sau în cinci în total, dacă includem faza rădăcină. Aceste cinci faze sunt împărțite în continuare în cinci, apoi din nou în cinci și așa mai departe.

În funcție de gradul de dorință pe care sunt capabil să-l îmbrac cu o intenție de dragul dăruirii în locul unei intenții de dragul primirii, eu îmi măsor nivelul.

Dar mai întâi trebuie să dobândesc o intenție de dragul primirii. Nici acest lucru nu este simplu; toate acestea au loc dincolo de Machsom (barieră). Astfel, dacă sunt capabil să trec de Machsom, să dobândesc o intenție de dragul primirii și apoi să o corectez într-o intenție de dragul dăruirii, magnitudinea dorinței asupra căreia pot pune această intenție determină magnitudinea intenției în sine.

De exemplu, vreau să beau o ceașcă de ceai. Dorința mea poate fi de un gram sau poate fi de o sută de kilograme. Știm din propria experiență că dorințele noastre pentru aceleași lucruri se schimbă constant.

Să presupunem că acum vreau să beau ceai cu o plăcere anticipată de zece kilograme și îl vreau cu intenția de a primi. Dacă, după o restricție (Țimţum) și pregătirea necesară „de dragul dăruirii”, sunt capabil să schimb utilizarea aceleiași dorințe, atunci magnitudinea intenției mele de dragul dăruirii va fi de zece kilograme.

Din Lecţia zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum dezvoltă omul frică în condiții de dublă ascundere? Cum poate el să se îndepărteze de această stare?

Răspuns: Cum dezvoltă omul frică? În realitate, este imposibil să o dezvolți. De fiecare dată, un nou concept se deschide într-un om, unul mai semnificativ decât precedentul.

De exemplu, am avut Aviut (grosimea dorinței) la nivelul de Şoreş (rădăcină); acum, să spunem, am primit Aviut Alef. De ce mă voi teme la acest nou nivel de Aviut, dacă toată experiența mea anterioară se aplică doar pentru Aviut Şoreş, la gradul inferior anterior?

În consecință, la gradul superior la care am ajuns acum, nu am nicio experiență, nimic. Tot de ceea ce mă temeam înainte, acum nu are niciun efect asupra mea. De ce? Pentru că sunt revelate noi Reşimot (înregistrări spirituale).

„Nimic nu dispare în spiritualitate.” Pur și simplu, următorul grad acoperă toată experiența anterioară iar eu nu știu nimic despre ea. La noul grad, nimic nu funcționează – nici fostele frici, sau dimpotrivă, nimic din ceea ce dobândisem anterior.

Prin urmare, omul nu poate niciodată să învețe despre o stare nouă pe baza stării sale anterioare. Până la sfârșitul corectării, pe măsură ce trece de la un grad la altul, omul trebuie mai întâi să eșueze și să cadă, să-și piardă toate realizările anterioare, să primească o nouă Reshimo, și înarmat cu aceasta, să înceapă din nou să efectueze sortarea, analiza și corectarea.

Se spune că în fiecare moment omul este complet nou. Adică, de fiecare dată el se naște ca nou, ca un copil, și din nou începe de la o stare de zero. Din starea anterioară nu poate duce nimic mai departe în următoarea.

Poate că se mai poate face ceva, deoarece există generalul și particularul. Prin urmare, fiecare stare include toate celelalte stări care pot exista în realitate. Dacă ai trecut chiar și de un grad, ai deja o oarecare înțelegere a întregului ciclu general. Dar odată cu aceasta, fiecare stare este deasupra rațiunii.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→