Întrebare: Cum își adună omul toate aspirațiile către Creator?

Răspuns: Omul nu își poate aduna toate aspirațiile doar către Creator. Dacă avem un anumit rezervor de eforturi constant alimentate și ne asigurăm că acesta este păstrat și crește constant, atunci putem face acest lucru.

Luați o carte de rugăciuni obișnuită și veți vedea că este aranjată ca și cum unul dintre mulți s-ar adresa Creatorului. Peste tot scrie „noi”, „nouă”, „nouă”… Așa au compus-o pentru noi cabaliştii, membri ai Sinedriului (Marii Adunări). Ei prezintă atitudinea corectă, în forma corectă și conform acestor etape, un apel către Creator.

Astfel, toate acestea sunt opera unui om din colectiv către Creator. Altfel este imposibil. Există anumite rugăciuni foarte specifice în care omul se adresează numai Creatorului. Dar chiar și în acest caz, se adresează Lui ca reprezentant al societății, așa cum se numește un mesager al societății. Nu se poate ca el să facă o adresare în întregime de unul singur.

Nu există nicio altă națiune atât de unită prin natura sa animalică, precum evreii. Orice altă națiune poate trăi separat, o parte aici, o alta acolo. Dar această națiune, prin însăși natura sa, chiar și atunci când este împrăștiată în întreaga lume, păstrează conexiunile dintre părțile sale.

Același lucru este valabil și pentru problema propriei țări și a unificării. Există multe națiuni ale căror țări abia reușesc să-și susțină existența, națiuni care nu simt o conexiune cu toate instituțiile statului. Dar pentru noi, acest lucru este înrădăcinat în natura noastră.

Pur și simplu nu ne putem lipsi de el: fără organizare, fără unitate, fără a fi legați împreună într-un anumit mecanism, cu adevărat ca națiune. Și toate acestea se datorează faptului că în esență, se află o natură spirituală.

Din  Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul pare a fi pe punctul de a atinge scopul, în mod surprinzător, experimentează apariția unei slăbiciuni. „De ce să ne mai deranjăm? Care este rostul? Sunt obosit. M-am săturat. Este fără speranță.” Tocmai în acest moment trebuie să înțelegem că aspirația noastră către scop este testată.

Pentru a-l atinge cu adevărat, omul trebuie să adauge o aspirație și mai mare, un nou impuls, să injecteze și mai mult impuls, entuziasm, o reevaluare a valorilor și a importanței scopului, iar apoi îl va realiza.

Întrebare: Deci în termeni practici, omul a fost aproape de a-l atinge, dar în fața lui se află un munte înalt care pare de netrecut?

Răspuns: Da, tocmai acum trebuie să adauge importanță scopului pentru a putea sări, să urce și să alerge pe acest munte.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 02.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul își stabilește în general, ce este o necesitate și ce este un exces pentru sine. Între aceste două discernăminte (Avchanot) ne trăim viața. Problema este că ce condiții ne sunt date, ele sunt percepute fie ca o necesitate, fie ca un exces, și în consecință ne desfășurăm acțiunile ulterioare.

Să presupunem că mă simt bine acum, nimic nu mă presează și continui să exist așa, deoarece sunt mulțumit de starea actuală de lucruri. Dar dacă aud acum că aceasta este o stare rea care îmi aduce rău, că sunt în pericol, că sunt pe cale să-mi pierd sufletul și să pierd sensul vieţii, atunci voi începe să mă raportez la această stare de calm ca la un îndemn la acțiune.

Adică, schimb definiția atitudinii mele față de situația dată, din „exces” în „necesitate” și acționez în consecință.

Astfel, libera alegere a omului se află întotdeauna în fața dilemei modului de a percepe starea prezentă. Poți lăsa totul așa cum este, poți fugi, sau poți închide ochii, iar în același scop acționează și Klipot  (forțele impure), corpul nostru, condițiile externe, și un mediu nepotrivit, care mă derutează și produc un sentiment de oboseală. Toate acestea îmi sunt descrise ca niște condiții trimise de Sus și mă pot raporta la ele ca la exces, adică la o stare care îmi satisface dorința.

Prin urmare, aici trebuie să depun efort și să-mi explic că aceasta este o stare specială: sunt în pericol. Atunci voi începe să-mi percep viața în așa fel încât să mă oblige la acțiuni necesare. Toate acestea depind fără îndoială, de cărți, de autorii lor și de grup și de măsura în care prietenii mei ard de dorința de spiritualitate și de măsura în care eu sunt capabil să absorb aspirația lor către Creator și sunt capabil să primesc o impresie de la ei. Acest lucru mă va obliga să-mi schimb simțirea interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când omul depune efort și simte că nu primește niciun răspuns, tocmai acest sentiment că Sus nu există nicio reacție la acțiunile sale, este un semn de avansare.

Dacă el ar simți că totul merge bine, că avansează, acesta este un semn rău care indică faptul că nu depune niciun efort. Căci efortul adevărat, corect, către scop constă în faptul că nu știe, totuși „apasă butonul corect”, adică nu primește nicio recompensă sub formă de onoare, putere, bogăție sau orice alte tentații sub formă de daruri sau plăți din această lume materială.

Dacă investește cu adevărat efort către scop și nu de dragul plăcerilor acestei lumi, atunci dezvoltă sentimentul că nu există niciun răspuns de Sus la acțiunile sale. Și acesta este cel mai corect semn că este ghidat precis către scop, fără cea mai mică abatere, că se trezesc definiții exacte despre ce este spiritualul, și la ce scop trebuie să se gândească. Răspunsul corect la eforturi este neputinţa, disperarea și pierderea orientării.

Când simțim neputință și dezorientare în dorința noastră de a primi? Atunci când omul intră într-o stare mai avansată, el nu primește împlinire. Acesta este un semn că a avansat puțin mai aproape de scop, spre spiritualitate.

Dacă el se simte mai rău în dorința de a primi de la o stare la alta, înseamnă că a avansat în direcția spiritualității, că nemulțumirea lui în dorința de a primi crește.

Din Lecţia zilnică de Cabala 19/05/26, Rabaș – Art.24, 1986-Diferența dintre caritate și dar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În ceea ce privește numărătoarea de Omer [numărarea zilelor (șapte săptămâni) începând de la Pesah și terminând de Șavuot], se știe că munca principală a omului este de a se conecta la Creator. (Rabaş, Scrisoarea 59).

Omerul semnifică faptul că omul se află într-o stare de corectare după exodul din Egipt, la nivelurile stării mici (Katnut). Prin urmare, în perioada numărării de Omer, bucuria este interzisă, deoarece bucuria este atragerea luminii de Hochma.

De asemenea, bărbieritul este interzis, deoarece „părul” (Searot) este de asemenea, legat de atragerea luminilor. „Părul” este un Parţuf extern al corpului (Guf) unui om pentru a atrage lumină suplimentară.

Prin urmare, în zilele stării de Katnut (micime) trăim cu puțin, iar aceasta se numește numărătoarea de Omer. Prin coborarea sinelui și munca în modestie, omul ajunge la numărătoarea de Omer. „Numărătoarea” înseamnă că lumina începe deja să strălucească asupra sa; El atrage lumini prin subjugarea sa în toate cele șapte calități, fiecare dintre acestea constând de asemenea, din șapte părți care alcătuiesc un total de 49 de calități.

Prin aceasta, omul ajunge la sărbătoarea de Şavuot, adică o stare în care Kli (vasul) devine corectat și demn de a atrage Tora.

Apoi, de la nivelul animal, de la hrana animalică, de la Omer („snop”), de la Seorim („orz”), se ajunge la nivelul Omului (Adam), la gradul de MA.

Toate acestea vin prin munca la recunoașterea măreției Creatorului, prin eforturi de a-I crește măreția în ochii omului în toate cele 49 de calități sau stări. Prin aceasta, omul crește, deoarece prin creșterea măreției Creatorului de fiecare dată, el atrage lumină de Sus, și astfel își corectează calitățile până la perfecțiune completă și ajunge la sărbătoarea de Şavuot.

Din Lecţia zilnică de Cabala 22/05/26, Rabaş, Scrisoarea 59

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→