Înainte de a ajunge la starea de a simți maestrul, nu avem conceptele nici de „de dragul de a primi”, nici de „de dragul de a dărui”. Totul este doar o joacă de copii, o perioadă pregătitoare prin care trebuie să trecem pentru a acumula diverse Reşimot  (înregistrări spirituale) pentru viitor. Intenția se dobândește prin simțirea dăruitorului, simțind pe altcineva, pe cineva distinct și diferit de sine.

În această lume, până când nu traversez Machsom, nu-i simt pe ceilalți; nu simt nimic în afara mea, deoarece dorința mea de a primi este atât de subdezvoltată. Dacă nu simt ceea ce se află în afara mea, nu am nicio intenţie.

Spre cine se va dezvolta intenția de dragul de a primi sau de dragul de a dărui dacă nu simt pe nimeni în afara mea? Faptul că percep existența altor oameni nu înseamnă că sunt în afara mea. Îi percep așa cum face un bebeluș; un sugar nu este preocupat de nimeni altcineva și este incapabil să simtă pe nimeni altcineva decât pe sine însuși.

În mod similar, noi nu suntem capabili să simțim pe celălalt ca dăruitor sau primitor, și prin urmare, nu putem dezvolta o intenție de dragul de a primi sau de dragul de a dărui. Nu înțelegem acest lucru; suntem pur și simplu împotmoliți în natura noastră, prinși în dorința de a primi.

Cât despre intenție, nu existăm deloc în domeniul intențiilor, nici de dragul de a primi, nici de dragul de a dărui. În această privință, starea noastră este ca un punct creat de Creator ca ceva din nimic. El a creat dorința de a ne bucura fără nicio intenție; intenția a apărut abia în Malchut al lumii infinitului, când a început să simtă dăruitorul.

Acest lucru s-a întâmplat în lumi la stadiul zero, în timp ce pregătirea a avut loc în timpul coborârii Parţufim (structurilor spirituale) de sus în jos. La acea vreme, creația, intenția și dorința nu existau încă.

Acum începem de jos în sus, începând cu dorința de a ne bucura fără intenție. După Machsom (barieră), începem să dobândim intenția „de dragul de a primi” în linia stângă, în Klipot; și invers, „de dragul dăruirii” în linia dreaptă, în cadrul sfințeniei (Kduşa); iar în linia de mijloc dobândim intenția, în măsura în care suntem capabili să ne asemănăm Creatorului în intenție în timpul actului de primire.

Din Lecția zilnică de Cabala din 06.06.2026, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

După distrugerea lumii Nekudim, și ulterior, corectarea acesteia în lumea Aţilut, nu a mai rămas nimic care să necesite corectare, cu excepția Lev HaEven (inima de piatră), a cărei corectare va avea loc la corectarea finală (Gmar Tikun).

Apoi a apărut Adam HaRişon  și toate părțile sale au suferit distrugeri suplimentare până când au căzut în cel mai de jos loc cunoscut sub numele de „această lume”, unde nevoia de corectare nu este percepută. Numai atunci când punctul din inimă se trezește în noi, avem ceva de corectat.

Într-un om care lucrează asupra sa din punctul din inimă, vasele de dăruire încep treptat să funcționeze mai puternic și ajunge să vadă că este alcătuit din două părți opuse care se luptă constant în interiorul lui și îi determină gândurile și acțiunile. Pe măsură ce vasele de dăruire devin mai puternice în cadrul amestecului de vase de primire, omul începe să înțeleagă că natura primirii este inferioară naturii dăruirii.

Apoi vede că nu posedă nicio natură a dăruirii, ci doar primire. Drept urmare, el începe să urască natura primirii și să iubească natura dăruirii. El simte că tot ce este bun se află dincolo de Machsom și este atras de acesta atât de puternic încât este gata să renunțe cu bucurie la tot ce are. Prin urmare, atunci când sosește forța de Sus, o acceptă cu bucurie.

Toate aceste etape pe care le parcurge omul, nu îi sunt revelate instantaneu sau clar, și prin urmare, el nu poate ști exact prin ce etapă trece la un moment dat. Totul se acumulează treptat. O parte a căii este parcursă într-un fel, așa cum este scris: „Noe a umblat cu Creatorul”, iar o parte este parcursă în vase similare cu cele ale lui Avraam.

Schimbarea numelui Avram în Avraam semnifică o schimbare a stării și locului său, care a fost adusă prin traversarea Machsom. Titlul de Ivri (ebraic) i-a fost dat lui Avraam pentru că el a Avar (a trecut peste) granița dintre cele două lumi. Din această rădăcină provin termenii Ivrit (limba ebraică) și Ivri (ebraic, evreu).

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea materială, atunci când două forțe încep să opereze în interiorul omului, dorința de a dărui (care apare din „punctul din inimă” și este doar începutul și nu încă dorința propriu-zisă de a dărui) și dorința de a primi duc literalmente omul la punctul de explozie.

Cu toate acestea, strict vorbind, la nivel spiritual nu există așa ceva ca dorința de a dărui! Folosim acest termen pentru a ne referi fie la o dorință de a primi corectată, fie la lumina care intră, lumina Creatorului, a cărei calitate inerentă este dorința de a dărui.

Dacă însă, vorbim despre o dorință de a dărui în interiorul ființei create, aceasta este fie dorința de a primi corectată pentru a dărui de dragul dăruirii sau chiar pentru a primi de dragul dăruirii, fie vorbim despre lumina care apare în Kli și îi aduce corectare. În acest caz, această lumină, această forță, pe care o primește vasul, se numește dorința de a dărui.

Devenim confuzi din cauza limbajului laconic. Este esențial să înțelegem ce vrea să spună Baal HaSulam atunci când vorbește despre două forțe dintr-un om, numite Kelim de primire și Kelim de dăruire.

Conceptul de Kelim  de dăruire este destul de particular. Un Kli este definit ca o Hisaron (o nevoie, o lipsă, o dorință neîmplinită).

Dorința se numește loc. Începem să înțelegem că Kelim de dăruire sunt Kelim egoiste care au primit corectarea de dragul dăruirii și că ele se umplu doar cu ceea ce dăruiesc. Cum? Prin umplerea lor. Dacă ele nu se umplu, nu vor putea dărui.

Prin urmare, utilizarea unui loc, a vasului de dragul dăruirii, se numesc Kelim de dăruire. Abia atunci vorbim despre ființa creată.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Există o tehnică specifică pentru urcarea pe scara spirituală, un proces de trecere de la o treaptă inferioară la una superioară, iar și iar, unde fiecare treaptă succesivă este opusă celei anterioare. Pe fiecare treaptă, există o opoziție între Kli și lumină, între natura omului și împlinirea interioară.

Treptat, omul ajunge la o stare în care își adună în sine toată natura opusă Creatorului, precum și toate calitățile Creatorului. Din atingerea acestor două opuse, se naște în interiorul lui un Kli, un vas care poate primi „de dragul dăruirii” și astfel îndeplinește scopul creației: „să încânte creațiile Sale”.

În paralel, vedem cum întreaga umanitate trece prin acest proces într-o formă „animalică”. În timp ce acum câteva milenii motivele pentru a te simți bine sau rău erau simple, astăzi totul a devenit mult mai complicat; viața a devenit extrem de contradictorie, plină de stări opuse și sentimente conflictuale.

Acest lucru va continua până când omul integrează toate impresiile, înțelege și simte scopul creației și devine pregătit să perceapă eternitatea și perfecțiunea.

Kli-ul necesar pentru a percepe eternitatea și perfecțiunea trebuie să fie diametral opus acestora, caracterizat prin absența perfecțiunii, a eternității și o simțire totală de gol sau lipsă de împlinire. Nu este posibil să dăruiești pur și simplu acest Kli unui om, deoarece l-ar anula complet, iar asta este mai rău decât moartea.

Este necesar să oferim aceste Kelim (vase) într-un mod care să permită omului să știe cum să lucreze în interiorul lor. Prin urmare, omula este învățat treptat cum să lucreze cu cele mai teribile Kelim și cum să treacă prin cele mai dificile stări pentru a ajunge la cele pozitive.

Calea noastră constă în două căi opuse: linia dreaptă și linia stângă. Se pot obține beneficii din fiecare stare și se poate avansa doar prin intermediul instrumentului cunoscut sub numele de „deasupra rațiunii”, adică dorind ca forța superioară să mă ridice de la nivelul meu actual la unul superior.

Acolo voi experimenta o viață diferită, o rațiune diferită, o simțire diferită și o împlinire diferită, deoarece urc la fiecare nivel cu „cutia mea goală” și primesc acolo împlinire. Aceasta este ceea ce se înțelege prin „în fiecare zi, omul este ca nou”. Trebuie să obținem un singur lucru din studiile, eforturile și munca noastră: ca forța superioară să ne ridice într-o stare superioară, unde vom primi o împlinire diferită, nouă și mai bună. Baal HaSulam scrie despre aceasta ca despre forța „potopului”, forța depășirii.

Din Lecţia zilnică de Cabala 24/05/26, Rabaș – Art.4, 1989-Ce este Potopul în muncă

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Vă voi spune că vine și altceva: un moment în care iubirea pentru lumea noastră va dispărea, când nu va mai exista reciprocitate și nicio atracție. Acest lucru se întâmplă deja! Putem deja vedea cum se dezvoltă asta în noua generație. Și atunci vom realiza că nu mai avem nimic pentru care să trăim, nimic cu care să ne umplem!

Întrebare: Vom cere un alt fel de iubire?

Răspuns: Da, vom cere împlinire. Omul nu trăiește doar cu pâine. Și atunci vom simți că avem nevoie de adevărata sursă a tuturor împlinirilor.

Acesta va fi un moment de profundă deziluzie, dar și o revelație profundă cu privire la o nouă sursă. Și atunci un strigăt de implorare se va ridica din întreaga umanitate: „Cum vom putea să ne umplem?! Cum vom putea exista?! Unde este această sursă?!”

Întrebare: Deci acum putem vedea cum suntem separați de toate sursele de plăcere? Se construiește pentru noi un pasaj, un tunel care duce la adevărata sursă?

Răspuns: Da.

Întrebare: Va fi Creatorul acea sursă?

Răspuns: Nu există nicio altă sursă.

Întrebare: Dar va spune omul cu adevărat: „Acesta este Creatorul”?

Răspuns: Da, acesta este Creatorul vieții mele, al tuturor aspirațiilor mele; El este tot ceea ce îmi doresc. Îl vreau doar pe El.

De fapt, El este Cel către care tindem tot timpul, cu egoism, dar nu contează; este întotdeauna doar către El.

Să așteptăm.

Comentariu: Să așteptăm, să sperăm și să credem.

Răspunsul meu: Da, se va întâmpla curând.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman,” 19/05/26

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→