Întrebare: Cum trebuie să ne pregătim, în cel mai bun mod posibil, pentru congresul din Brazilia,?

Răspuns: Mai întâi, vreau să vă spun ca la început voi avea mici întâlniri cu grupurile din Columbia şi Chile.Dar asta nu înlocuieşte în niciun fel congresul. De aceea, invit toţi prietenii din America de Sud şi, în general, din întreaga lume, la acest congres. Vă recomand să veniţi în Brazilia. Cred că vom avea un minunat „carnaval”.

Este foarte important să participaţi cel puţin odată la un congres. Nu ştiu când voi mai vizita America de Sud din nou, deci haideţi să ne întâlnim. Nu este doar o întâlnire ci un alt tip de contact, nu ca prin Internet. Dacă nu se poate, ne vom întâlni în Columbia şi Chile, dar daca puteţi, veniţi în Brazilia.

Congresul va fi pentru multe limbi. Poate va fi mai uşor pentru cei care trăiesc în Australia sau Estul îndepărtat să vină în Brazilia decât la alte congrese şi merită să o facă. Este o problemă dacă o persoană nu a participat niciodată „fizic” la un congres. De fapt, în lumea noastră existăm într-un corp şi avem nevoie de acest tip de interacţiune. Nu putem încă forma o conexiune virtuală care să lase o asemenea puternică impresie.

Nu întâmplător oamenii de afaceri zboară pentru întâlniri peste tot în lume, cu toate că se pot suna unul pe altul sau să folosească Skype. Am putea să ne întrebăm de ce ar vrea o persoană să piardă atât de mult timp pe zboruri? Este mai bine să stea în birou; ar munci mai mult acolo. Dar, să fim oneşti, aceste contacte încă necesită întâlniri personale, „faţă în faţă”.

Deci, credeţi-mă, pentru noi este foarte important. Creând un asemenea contact vom fi în stare să continuăm, iar fără, este foarte greu să avansăm.

Pregătirea colectivă este la fel de importantă. Este un congres colectiv şi aşa trebuie să îl simţim. Nepăsarea ne va produce mult rău, tuturor. Nu trebuie să stăm şi să aşteptăm ca altcineva să organizeze lucrurile. Dacă asta vi se întâmplă, nu veţi beneficia de congres în niciun fel. Fără pregătire nu are rost nici măcar să vă conectaţi prin Internet, pentru că ar fi furt, cu adevărat un furt. Trebuie să faceţi eforturi şi veţi beneficia în consecinţă. Dacă nimeni nu se gândeşte la el, nu îşi face griji, nu îi pasă, congresul va aduce numai rău.

Toată lumea trebuie să ia parte activ, cel puţin într-un fel, conform cu abilităţile fiecăruia. Cel puţin ar trebui să fie îngrijorat în inimă: „Ce am făcut pentru congres?” Fără participare, nu vei avea vas. Atunci cu ce vei putea primi? În ce vei putea primi? Clar, numai prin munca noastră comună putem crea acest vas.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 4/2/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este scris: „Nu există nimeni în afaraă de El (în afară de singura forţă a naturii).” Asta înseamnă că nu mai există o altă forţă în lume… care este opusă sau similară ei, care să existe în afară de ea. Asta este, există numai o singură forţă în lume, Natura, care include totul în ea.

De fapt, nu include totul în ea; nouă ni se pare numai că este împărţită în multe fragmente. Avem impresia că existe multe forţe, motive, rezultate şi diferite întâmplări în lume, dar toate provin dintr-o singură forţă.

Ne aflăm printre oameni, cu probleme mari, griji şi, oameni care îşi schimbă constant acţiunile, în mod intenţiont, astfel încât în ciuda a totul, în ciuda acestor acţiuni, probleme şi întreruperi, ne vom concentra atenţia numai la forţa care a creat totul în jurul nostru.

Tot ceea ce pare întrerupere, care neagă unicitatea acestei forţe, Natura, şi care provine dintr-un plan, un gând, un scop, toate acestea sunt menite să ne îndepărteze de la ea pentru ca să ne întoarcem pe acelaşi drum, ca un proiectil care urmăreşte continuu aceaşi ţintă. Verifică constant când este pe drum şi numai atunci se poate aţinti din nou către scop, ca un sistem normal de supraveghere.

Trebuie să mă direcţionez către scop, dar sunt pe drum, neştiind cum să avansez, ca şi cum atârn în aer şi nu există niciun semn în jur. Atunci cum pot face ceva? Aceasta este starea în care suntem: Nu vedem ţinta. Este total ascunsă de noi de ecranul care o acoperă.

Deoarece există un ecran, nu ştim ce se află în spatele lui. Atunci cum putem obţine acest scop?

Pentru a face asta, avem „semne de circulaţie” şi anumite diversiuni, iar noi ne verificăm constant şi astfel avansăm. Deviind de la scop, eu calculez eroarea şi apoi mă întorc la starea normală. Iar asta se întâmplă tot timpul.

Dar care stare este considerată normală? Cum ştiu asta? De fapt, nu am văzut niciodată acest scop măreţ, deci cum pot aspira la el? Aspir la el atunci când îmi îndrept toate gândurile, dorinţele, acţiunile, motivele, rezultatel şi tot ceea ce se întâmplă în lume la o singură sursă. Trebuie să atribui toate minusurile şi plusurile, tot ceea ce mi se întâmplă la un singur lucru – această sursă.

Asta înseamnă că există forţe individuale a unei singure forţe a Naturii, care acţionează intenţiont pentru a devia omul de la scop.

Din lecţia 3 de la Congresul de la Vilnius

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Scrisoarea a 12-a: Dar este o prostie să crezi că Creatorul este obligat să binecuvânteze exact locul în care are loc acţiunea. Din contra, în mod normal, acţiunea este într-un loc, iar binecuvântarea în altul, într-un loc în care omul nu face nimic, pentru că fie nu ştie fie nu poate face nimic acolo.

Depunem efort într-un loc iar rezultatul este revelat în altul şi astfel nu înţelegem unde dispare toată munca noastră. De fapt, nu ştim ce tip de muncă facem. Acţiunile noastre sunt bune sau rele? Duc ele la scop sau nu? Cine le face de fapt, eu sau Creatorul? Nu înţelegem nimic din astea pentru că suntem într-o stare foarte confuză.

De ce suntem în ascundere? Nu ştim exact ce să facem cu ea, nu ştim dacă acţionăm corect sau nu… De ce există această ceaţă, lipsa înţelegerii, lipsa orientării… sau lipsa responsabilităţii aduce anumite rezultate, conform principiului „Am muncit şi am găsit?” De ce se numeşte efort? Nu ar fi fost mai bine să ni se spună în scris, exact ceea ce trebuie să facem?

Nu, nu asta este calea. Chiar dacă nu putem fi de acord cu această abordare, ea este descrisă în nenumărate locuri în scrierile Cabaliste, în mii de paragrafe.

Munca noastră este fără rezultate şi este foarte greu de acceptat asta. Trebuie să acţionez ca o „marionetă”, ca un animal, ca un om nebun. Mi se oferă o minciună: să îi îmbrăţişez pe prieteni când eu nu vreau asta, să vorbesc despre iubire în timp ce eu nu simt asta…. Pe scurt, trebuie să fac ceea ce nu înţeleg.

Acest dualism este necesar pentru a ne ridica de la această lume la cea spirituală. Lumea spirituală este opusă acestei lumi, este nefamiliară, neperceptibilă. De aceea, prin aceste acţiuni obţinem vasele care ne ghidează spre locul pe care încă nu l-am atins.

Deci avem nevoie de ordinele de Sus pentru a împlini aceste acţiuni. Vrem să intrăm în dimensiunea care nu funcţionează deloc împreună cu atributele noastre şi, de fapt, nu există nimic care să ne ducă în acea direcţie. Trebuie să acţionăm în mod automat: Cabaliştii spun iar noi facem.

Dacă o persoană înţelege că nu există altă şansă, dacă vrea cu adevărat să se ridice la un nivel mai înalt, atunci este conştientă de faptul că acesta este un nivel total diferit şi că nu este deloc ca o cantitatea de adăugat la ceva existent. Nu voi fi mai deştept şi nu voi înţelege mai mult, nu voi obţine mai multe binecuvântări pământeşti. Acţiunez conform presupunerii că această lume este epuizată şi terminată. Nu mai este nimic de adăugat aici.

Sunt gata să adaug cu totul altceva: un grad spiritual. De aceea, trebuie să fiu echipat cu vasele, Lumina, discernămintele şi Reshimot (genele informaţionale) – cu tot ceea ce aparţine lumii spirituale.

Din  congresul de la Arava 2/25/12, Lesson 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Toate obstacolele provin de la forţa unificată a naturii. De ce avem nevoie de aceste obstacole? Să presupunem că am realizat că această forţă a scos pământul de sub picioarele mele, m-a îndrumat greşit, m-a forţat să uit scopul, căutarea, pentru că mi-a produs durere, griji şi un sentiment neplăcut, iar eu am început să simt frică de ceva, să mă îngrijorez de ceva. De fapt, sunt doar un om şi este foarte uşor să mă îndepărtezi. Şi ce urmează? De ce avem nevoie de toate astea?

Avem nevoie pentru ca să realizăm că nu putem să ne descurcăm fără această forţă, fără ajutorul ei personal către fiecare dintre noi; că fără apelul nostru faţă de ceea ce numi Lumina superioară, Lumina Înconjurătoarea, nu putem avansa. Realizarea acestei stări este următorul nivel al dezvoltării noastre. Atunci când înţeleg că tot ceea ce se întâmplă este făcut doar de o singură forţă, iar că acest lucru este făcut în mod intenţionat ca eu să am nevoie de ajutor, în timp ce nu pot face nimic prin propriile puteri, este deja începutul unei interacţiuni directe cu această forţă. Este o stare foarte importantă şi serioasă, care nu poate fi realizată dacă mediul înconjurător nu mă sprijină.

Am vorbit despre faptul că o persoană nu are niciun liber arbitru în această lume. Este condusă total de genele ei, hormoni şi alte lucruri. Sunt oameni care pot prezice viitorul. Chiar este aşa, cu excepţia unui singur lucru: Liberul arbitru este exprimat în dezvoltarea de sine aţintită către căutarea acestei forţe, pentru direcţionarea către ea, conectarea cu ea şi cererea ca ea să ne ajute, ceea ce este cel mai important. Asta vrea ea de fapt: să ne ajute dacă noi cerem asta.

De ce o asemenea forţă imensă, perfectă, eternă, care include toată natura, care nu este constrânsă de limitările noatre corporale de timp şi spaţiu, nelimitată în capabilităţi şi acţiuni, de ce are nevoie de noi ca să o dorim, ca să îi cerem şi să aşteptăm ca ea să face ceva cu noi, pentru că noi nu o putem face singuri? De ce are nevoie de asemenea acţiuni din partea noastră, de încercările noastre slabe?

Este necesar pentru ca noi să ne dezvoltăm o nouă dorinţă care nu există în natură: dorinţa de afi în contact cu ea, de a o realiza şi de a munci împreună cu ea. În măsura în care această dorinţă se dezvoltă în noi, această forţă realizează contactul cu noi şi se revelează în această dorinţă. Apoi pot simţii această măreaţă forţă conducătoare.

De la această recunoaştere, de la acest sentiment, începem să înţelegem totul: cine suntem, unde suntem, din ce motiv, în ce scop şi ce ni se înâmplă. De aceea, ar trebui să vrea revelarea acestei forţe în mine. Trebuie să dezvolt această dorinţă în mine eu însumi; altfel nu voi fi independent. Dacă îmi dă această dorinţă, nu voi fi liber. Şi dacă este aşa, care este scopul în a crea toate acestea? …

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă problemele, perturbaţiile, îmi apar sub forma unor gânduri străine, pot să încetez să mă mai gândesc la ele şi să cer forţei superioare să mă direcţioneze înapoi, pe calea cea bună?

Răspuns: Dacă primesc o problemă de la forţa superioară, de ce ar trebui să cer ca Ea să o îndepărteze? Ar fi la fel ca atunci când mama îmi cere să asamblez o nouă jucărie din kit-ul Meccano, un avion sau o maşină, iar eu spun: „Nu vreau.” Cum pot să cresc? Dacă vreau o maşină care este deja asamblată, voi creşte într-un copil nedezvoltat. Atunci când o asamblez, adaug sau sparg ceva, atunci totul se întâmplă aşa cum ar trebui. La fel ca toţi acei ani din şcoală sau universitate, unde ni s-au dat în mod constant examene, teste. Ar fi putut să ne dea răspunsurile. De ce avem nevoie de probleme?…

Întrebare: Să presupunem că îmi apare un gând extern. Pur şi simplu pătrund în el, realizând că este o problemă şi mă gândesc cum să lucrez cu ea?

Răspuns: Lucrul cu problemele, perturbaţiile, ar trebuie să se desfăşoare astfel: După ce te concetrezi asupra ideii că totul vine de la Creator, ar trebui să procesezi această problemă împreună cu prietenii. Asta este tot! Nu vei fi capabil să te acordezi cu El pe aceaşi frecvenţă. Nu poţi. O poţi face numai împreună, în grup!

Atunci când eşti împreună într-un singur grup, iar toate tipurile de relaţii reciproce există între voi (vorbim doar de relaţii care sunt relevante pentru scop), atunci această singură forţă a naturii există în jurul nostru şi deasupra noastră. Trebuie să îţi creezi un circuit rezonant în tine, ca un radio receptor, care se acordează la El şi atunci îl vei „prinde”. Această forţă umple totul din jur şi din voi, dar o puteţi sesiza numai atunci când vă acordaţi pe aceaşi frecvenţă.

Oamenii vin la grup cu problemele lor, cu minusurile lor. Ce se întâmplă în continuare? Se conectează unul cu altul şi totate minusurile dispar pentru că noi ne dorim doar să lucrăm în dăruire. Mă ridic deasupra problemelor – ele rămân jos. Există numeroase minusuri sub mine şi sub fiecare prieten, dar înţelegem că ele sunt creat pentru ca noi să aspirăm către dăruire reciprocă, ca să lucrăm cu aceste minusuri.

În ce fel? Ele vin de la o singură forţă unificată. Apar în mod intenţionat, pentru ca noi să ne grăbim către această forţă, în ciuda problemelor care apar în fiecare dintre noi şi, cel mai important, între noi. De fapt, ura, contradicţiile, neînţelegerile, apar între noi: Nimeni nu mă înţelege, eu nu înţeleg pe nimeni; nimeni nu mă apreciază şi nici eu nu vrea să apreciez pe nimeni.

În fiecare zi sunt înlăturate mai multe sau mai puţine probleme, dar problemele există în grup şi respingerile dintre unul şi altul sunt problemele centrale. „Depozitând” aceste probleme, aţintindu-le înainte împreună, este ca şi cum i-am spune Creatorului: „Nu ne vei îndepărta de pe drum. Înţelegem de unde vin toate acestea. Ai pus toate aceste probleme în faţa noastră pentru ca noi să ne ridicăm deasupra lor, ca deasupra Muntelui Sinai (muntele urii), către Tine.”

Astfel, împotriva tuturor perturbaţiilor pe care El le provoacă intenţionat, generaţi o proprietate complet nouă: unitatea. În acest fel începeţi să îl descoperiţi pe El între voi – calitatea Lui, forţa Lui. Acesta este radio receptorul vostru, senzorul vostru, organul vostru de simă pe care îl creaţi în voi înşivă. În el îl veţi revela imediat pe El – nu undeva în afară sau deasupra, ci aici, înăuntru.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De ce nu simţim progresul? Aspirăm unul la altul de mult timp, încercăm să organizăm un grup, iar în final nu obţinem niciun rezultat.

Realitatea este  că trebuie să trecem prin ceea ce se numeşte „perioada de pregătire.” Este la fel ca primii 20 de ani din viaţa omului, pe care acesta îi petrece pentru a deveni un adult şi a păşi în viaţă. Numai după asta apare următoarea etapă, corecţia reală.

La noul nivel continuăm să lucrăm în acelaşi grup. Totuşi, dacă înainte aveam grupul şi Lumina Înconjurătoarea (Ohr Makif sau OM), acum avem grupul şi Lumina Directă (Ohr Pnimi sau OP). În asta constă întrega diferenţă.

Desigur, este o diferenţă uriaşă. În timpul pregătirii, lucrăm în întuneric şi suferim constant şi avem întrebări. Atunci munca este cea mai grea, pentru că lucrăm fără a înţelege, fără a ştii ceea ce facem.

De fapt, cea mai importantă muncă se realizează la aceste nivele. La fel se întâmplă şi copiilor mici. În timp ce cresc, ei îşi pun bazele pentru existenţa ulterioară, pentru întreaga viaţă. Modul în care îşi petrece omul primii 20 de ani din viaţă, se pregăteşte, absoarbe actele bune, intenţiile, înţelegerea a ceea ce se întâmplă, cunoştinţe, etc, în acest fel va continua să existe în această lume. Iar în spiritualitatea situaţia este chiar mai riguroasă: până când omul nu trece de aceşti ani, adică de perioada de pregătire, nu intră în lumea superioară.

În acest fel, perioada de pregătire ridică o întrebare: Câţi ani trebuie să dureze? Răspunsul este simplu: Nu contează numărul de ani – depinde de noi. Vedem că mulţi studenţi noi vin la grup mult mai pregătiţi decât am fost noi în trecut. Totul le este deja aranjat interior, ei prind repede principiile şi se conectează la grup; este ca şi cum le este mai uşor lor. Din asta vedem că timpul schimbă totul.

Astfel, acesta depinde numai de noi. Îl putem comprima, scurta. Numai intensitatea studiilor noastre determină cât de repede vom avansa pe această cale, această fază introductorie, perioada pregătirii.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 4

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Toata viata mea am cautat conexiunea cu Creatorul. Si acum o simt, inteleg ca Creatorul imi trimite tulburari serioase. Exista un dialog interior cu Creatorul. Am nevoie sa inteleg ce vrea El de la mine. Cum pot sa inteleg acest lucru, cum pot sa-L simt?

Raspuns: Tot ceea ce este in legatura cu revelarea singurei forte superioare, Creatorul, este de asemenea legat de femei. Doar femeilor le lipseste abilitatea de a creea un detector, un senzor, un simt al perceptiei Creatorului. Barbatii nu pot creea acest detector daca nu au suportul femeilor. Noi lucram impreuna. Femeile trebuie sa creeze un mediu ambiant in jurul barbatilor: sa impinga, sa foloseasca persuasiunea, sa ajute, sa sprijine in orice mod pot, dar cel mai important lucru este dorinta lor. Dorinta voastra trebuie sa influenteze barbatii. Ca si o femeie care-si trimite barbatul sa iasa din casa, sa lucreze si sa aduca acasa venitul pentru ca familia trebuie sa supravietuiasca.

Fara asta, barbatii s-ar juca cu jucariile lor toata viata lor. Asta, deoarece datorita dorintei femeilor lumea se dezvolta atat in lumea noastra cat si in lumea spirituala. Femeia este mai potrivita pentru diseminare. Daca ea e angajata in diseminare, aceasta este treaba ei : ea da nastere, ea inmulteste. Facand asta, ea munceste mult mai bine decat barbatii. Eu cred ca aceasta realizare este cea mai adevarata si corecta.

In plus, ea trebuie sa sprijine grupul barbatilor, sa aibe grija ca o mama de copii ei, ca ei sa nu se certe sau lupte, sa-i linisteasca si sa-i impace. De asemenea femeile ar trebui sa cada de acord. Daca exista intre ele un acord corect, bun, barbatii din mijlocul lor nu vor fi capabili sa se certe. Barbatii intotdeauna simt putin dintr-o mama, intr-o femeie. Acest lucru ramane cu ei pe viata. Daca voi creati o astmosfera buna, barbatii vor simti ca in acest mediu trebuie sa se comporte diferit. Daca voi incepeti sa promovati unitatea, dorinta voastra va incepe dintr-odata sa lucreze spre conexiunea lor, si asta este avansarea lor spirituala.  Va puteti imagina ce munca faceti si ce provocati?

din Concresul Vilnius 24.03.12, Lectia 3

Filed under: Congrese, Femeia, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Simt că sunt incapabil să rămân constant în gândul că totul vine de la Creator. Ceea ce nu înțeleg este cum să accept cu iubire, necazurile care îmi provoacă suferință? Pot înțelege că sunt bune pentru mine, cu mintea. Dar cum pot adăuga iubirea la asta? Ce este iubirea?

Răspuns: Nu îți completezi acțiunea, de aceea nu simți iubirea. Înțelegi că deranjamentele, perturbațiile, vin probabil de la Creator și asta, evident, este bine. Știi că nu poți scăpa de ele, deci le accepți. Nu le finalizezi cu iubire. Nu procesezi aceste deranjamente împreună cu grupul și nu le inversezi, pentru ca astfel să le percepi ca o expresie a iubire.

Este la fel ca atunci când părinți își pedepsesc copilul. Copilul trebuie să înțeleagă că ei o fac din iubire pentru el. Nu îl pedepsesc pe el, pedepsesc egoul lui. Ce este mai mult, ei vor să își ridice copilul deasupra egoului. Atunci când se împarte în două, ”acesta este egoul meu iar acesta sunt eu” și realizează că perturbațiile apar în opoziție cu egoul, atunci ”eu-l” lui se apropie de Creator și simte iubire.

Imaginează-ți că ești un copil inteligent și înțelegi: ”Părinți mei trebuie să mă pedepsească pentru a preveni comportările mele rele. Ei nu mă pedepsesc, ci pur și simplu îmi dau o oportunitate să îmi depășesc egoul.”

Comentariu: Atunci când eram copil, nu am avut nicio idee că cineva mă iubea. Tot ceea ce vedeam erau numai pedepse.

Răspuns: Atunci trebuie să devi mai inteligent! Trebuie să crești, totuși!

Trebuie să atingi o stare în care percepi cele mai grele probleme ca o imensă iubire. Sunt foarte serios. Totul depinde numai de percepția ta! Noi existăm în câmpul Luminii infinit de bune. Nimic nu există în întreaga lume decât asta. Numai iubire infinită și bunătate! Dar percepția noastră este greșită și, ca rezultat, simțim sentimentul opus. Dacă te reconstruiești și îți mărești înțelegerea, în loc de ură vei simți iubire, în loc de rău, bine, iar în loc de suferință, plăcere.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sentimentul importanţei scopului vine de la Lumina care Reformează. Nu depinde deloc de om. El ar trebui doar să lase Lumina să fie revelată în el şi tot ceea ce se întâmplă cu el va fi făcut de Lumină.

Toate acestea ţi se vor întâmpla şi tu te vei simţii minunat, numai dacă deschizi un loc în tine pentru Lumină. Nu trebuie să ne gândim ca asta se întâmplă datorită unor abilităţi speciale pe care le are omul. Ar trebui să apreciem şi să respectăm învăţătorul nu ca figura actuală ci ca informaţiile pe care le deţine, pentru că prin el primiţi Lumina. În plus, trebuie să apreciem grupul, pentru că fără el nu veţi putea fi capabili să percepeţi Lumina, să o simţiţi, înţelegeţi şi să o folosiţi. Nu veţi avea unde să o lasaţi să intre.

Întrebare: Ce înseamnă să „creăm o deschidere pentru Lumină?”

Răspuns: Cu cât eşti mai în adeziune cu Lumina, cu sursa, şi vrei să te anulezi, cu atât eşti mai inclus cu Galgata ve Eynaim proprii în AHP ale celui superior.

AHP ale celui superior, plin de Lumina Hochma, este vasul lui de primire. Poţi să fi acolo dacă te anulezi. Apoi înoţi acolo în apele Bina şi creşti. Ai totul, toată lumea, „de la un capăt la altul”; totul depinde de cât de mult te anulezi.

Dar eşti deja născut cu vasele tale independente. Trebuie să te minimizezi în relaţie cu starea în care eşti în lumea Ein Sof (Infinitate). Şi asta pentru că superiorul este Infinit comparat cu tine. De aceea, ar trebui să te diminuezi la propria măsură, care ar trebuie să fie în afară ca un embrion.

Tranziţia este foarte aproape, acestea sunt durerile naşterii în care primeşti propriile „veştminte”, în loc de a sta în cel superior fără nicio formă proprie şi numai anulându-te primeşti o nouă formă. Nu vedem asta în această lume pentru că un embrion are deja o formă chiar şi când este în pântecul mamei. Dar în spiritualitate nu este aşa.

Din Convenţia Internă, Lecţia 2 din 3.3.2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui să ne gândim doar cum să ne strângem împreună pentru a simţii forţa superioară între noi, planul ei, scopul ei, care ne-a dezvoltat de-a lungul istoriei…

Scânteia care a apărut în lumea noastră de la Big Bang, a dezvoltat toată materia transferându-i toată energia, toată informaţia, iar apoi a obligat această materie să vină împreună. La început materia s-a adunat din energie şi s-au format particulele. Apoi au început să se conecteze şi s-au format atomii, moleculele şi diferite cristale.

La nivel mineral, există o aspiraţie simplă de a se agăţa una de alta şi astfel să simtă o stare de conexiune. Prin această conexiune, se atinge puterea noului nivel: elementele particulare ale naturii, toate părţile ei majore.

Apoi apare un nou nivel, nivelul vegetal (Ruach), când particulele încep să se mişte, să consume şi să emită, să treacă de la una la alta. Încă odată, totul se dezvoltă numai prin conexiune reciprocă. Următorul nivel, cel animal, apare atunci când animalele se înmulţesc şi încep deja să se organizeze în familii.

Apoi vine omul care nu se conectează doar cu alţii. El crează societăţi foarte complexe, grupuri diferite, triburi şi familii. El construieşte şi dezvoltă. Dar încă odată, totul se bazează pe unificare. Aceste unificări sunt egoiste şi sunt esenţiale pentru următorul nivel al dezvoltării.

Astfel, natura ne constrânge să avansăm în direcţia unei unităţii şi mai mari. Pe asta se bazează totul.

Acum, suntem la următorul nivel al unificării. Ne mişcăm în aceaşi direcţie, dar unificare trebuie să se întâmple cu participarea noastră conştientă: Trebuie să participăm la ea şi să o îndeplinim noi înşine.

Natura ne împinge înainte către dezvoltare, forţat, ca în etapele precedente. Dar noi nu ne putem mişca automat la nivelul următor. Trebuie să îl vrem noi înşine, pentru că numai crescându-ne conştienţa putem să să ne creăm un organ de simţ pentru a identifica şi primi Lumina superioară, forţa superioară.

Trebuie să ne includem unul în altul în mod personal şi nu egoist, iar această conexiune nu trebuie să se bazeze pe o unitate normală, ca în etapele anterioare. Unificarea curentă este construită în ciuda tendinţelor noastre naturale, pentru că cum trebuie să ajungem la forţa superioară şi nu doar să ne unim împreună.

Deci, în unificarea curentă trebuie să ne gândim şi să includem pe toţi prietenii din toată lumea. Ei sunt aici, împreună cu noi. Trebuie să le simţim toate dorinţele, gândurile, sentimentele, planurile şi speranţele aici, în această sale, între noi, ceea ce este chiar mai bine.

În acelaşi timp trebuie să ne gândim la umanitate: Ce putem face ca şi ei să simtă care este următorul nivel de dezvoltare şi la ce nivel de recunoaştere şi simţire trebuie ca noi, fiinţele umane, să ne ridicăm prin transformarea într-o imagine unificată a omului, sau „Adam”, care înseamnă „similar cu Creatorul.”

Cel mai important lucru este să nu uităm faptul că scopul unităţii noastre este de a ne conecta cu forţa superioară din natură, care umple totul din jurul nostru, determină totul, este baza a tot şi a creat toată lumea dintr-o scânteie de energie. Prin scânteia care s-a dezvoltat până la această fază, vom fi în stare să transcedem la următoarea dimensiune către care evoluţia noastră ne conduce astăzi.

Deci, noi, toţi cei care înţeleg, care vor să înţeleagă şi să perceapă această metodă, ne-am adunat aici din toate colţurile lumii. Sperăm cu toţi că vom avea succes. Totul depinde de intenţiile noastre, de dorinţa noastră internă pentru unitate colectivă reciprocă.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →