Fiecare congres este ca o ascensiune la o nouă treaptă. La congres primeşti primele noţiuni ale unei noi senzaţii pe care trebuie să le dezvolţi. Dacă nu faci asta, ele mor, dispar.

Ai văzut ceva nou la congres, ai auzit sau ai simţit ceva: o idee nouă, o mişcare interioară nouă, o relaţie nouă cu alţii sau cum alţii te ajută. Mai târziu, trebuie să realizezi toate astea în practică.

Trebuie să treci din nou şi poate din nou şi din nou, peste tot ceea ce am făcut în timpul congresului, prin procesul intern, să treci prin tine însuţi, ca printr-o maşină de tocat şi să le realizezi în grup, în diseminare şi în relaţia cu tine însuţi şi cu Creatorul. Trebuie să le aduni pe toate într-o privire generală, o singură imagine a lumii, fiind conştient că astfel îţi formezi referinţa asupra a tot, înclusiv a ta şi a Creatorului. Totul trebuie să devină un întreg unificat în tine.

Cum pot să pun tot ceea ce s-a întâmplat într-un singur întreg? Totul s-a petrecut numai ca eu să le aduc în echilibru, în armonie cu Lumina care există în repaus absolut şi astfel totul trebuie să ajungă în echilibru cu ea. Sunt responsabil pentru aducerea acestui întreg sistem într-o stare de echilibru, armonie şi similaritate cu Lumina.

Trebuie să ne formăm în noi înşine această vedere a lumii, iar apoi să o relizăm.

Din lecţia 5 Congresul de la Vilnius 3/25/12

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea inconjuratoare este in calm absolut, totul umplut cu Lumina Superioara. Noi trebuie sa ne corectam simturile, organul nostru deperceptie. Nu exista nimic in afara de El. Ce altceva doriti? El este aici – in fata voastra, in jurul vostru, in voi.

Inlaturati „Eu” si veti incepe sa simtiti ce fel de lume este in jurul nostru, sub forma Luminii Inconjuratoare (Ohr Makif) si ce fel de lume se afla in noi, sub forma Luminii Interioare (Ohr Pnimi). Doar indepartati separarea si totul va fi bine.

Separarea este anulata prin restrictie si prin ecran. La inceput este anulat egoismul si Lumina patrude in voi libera. Aceasta stare este numita  „Ibur” (conceptie), stadiul in care suntem in interiorul pantecului mamei, cand voi sunteti complet inconjurati de lumina si existati in sanul Mamei Natura, Creatorul.

Apoi incepeti sa cresteti ca un embrion in interiorul mamei voastre, va nasteti si apoi va dezvoltati. Cand incepeti sa convertiti egoismul vostru in daruire, in asemanarea cu Creatorul, ceva ce exista independent, in asemanarea cu Lumina, emana din voi. Voi nu mai obstructionati Lumina ce trece prin voi ci o amplificati.

Doar din cadrul initial „Nu exista nimeni in afara de El” noi continuam sa ne acordam pe noi insine la faptul ca lumea este plina de bine absolut. Daca nu simt asta in inima, in dorinte si nu inteleg asta pe deplin cu mintea, eu nu sunt corectat. In consecinta, aflu in ce masura nu sunt corectat.

Aceste stadii sunt tipic intermediare si necesita dezvoltare ulterioara. Asta are loc in grup. Cand fac un efort si in mod explicit stabilesc relatii armonioase cu prietenii, imediat dupa aceea vad cat de tare nu vreau asta!   Egoismul meu se manifesta instant, impingandu-ma departe de prieteni. Asta se petrece in mod natural. Iar eu imi dau seama ca sunt un pacatos si inca unul serios. Atunci am oportunitatea sa intreprind corectia necesara. Asta este un nou punct de start si urmatorul punct de referinta.

Primul punct de referinta este „Nu exista nimeni in afara de El”.

Al doilea punct de referinta este sa vezi focusat prin asta ca printr-un telescop ca toate sunt absolut bune.

Al treilea punct de referinta este grupul, prin care trebuie sa vad fiecare lucru, cu scopul de a intelege clar daca sunt un pacatos sau un om drept.

Nu exista stari intre cele doua. Ar trebui sa le evitam. Asta este impacarea care ne va conduce spre nicaieri. Doar pierdem vremea!.

din „Congresul de la Vilnius”25.03.2012, Lectia 5

Filed under: Congrese, Egoism, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mulţi oameni care sunt obişnuiţi să studieze virtual. Cum le putem explica, sau cum le putem da gustul senzaţiei congresului, astfel încât să vină acolo?

Răspuns: Mai întâi, oricine poate veni, trebuie neapărat să o facă. Dacă unei persoane i se dă o asemenea oportunitate şi nu o foloseşte, îi dăunează deoarece este ca şi cum ar da la o parte o oportunitate de a se conecta. Şi nu ar trebui să se convingă singur că va fi mai bine pentru el să stea acasă sau cu grupul său. Dacă poate, să vină la congres, chiar dacă este singurul din întregul grup, grup care stă în spate şi participă la congresul oglindă, totuşi, oricine poate ar trebui să vină.

În al doilea rând, este necesar să creăm anumite condiţii, aşa cum am făcut întrecut, în timpul congresului din deşertul Arava şi la congresul European din  Vilnius, adică să ţinem congrese oglindă mari.

Pe lângă asta, vom transmite din Bogota, Santiago şi alte oraşe. Vor fi lecturi pentru 99%. Deci vom fi în legătură oricum, iar voi veţi simţii această conexiune.

Întrebare: Cât de avansat trebuie să fiu ca să vin la congres?

Răspuns: Absolut deloc. Trebuie pur şi simplu să îţi doreşti să fii acolo, iar apoi – eşti invitat.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este o convenţie pentru tine?

Răspuns: Pentru mine este o muncă disperată, serioasă, tensiune şi o mare bucurie – toate împreună. Asta pentru că în fiecare secundă văd cum această uriaşă dorinţă generală fierbe în „cazan”. Iar această dorinţă lucrează, chiar dacă oamenii nu realizează încă şi atinge punctul de fierbere înăuntru. Simt asta şi totul mă umple şi îmi dă putere.

Imaginează-ţi, după un congres, părul meu devine mai negru. Adică, există acolo un aflux de energie, iar asta activează toate sursele vieţii. Deci, vino la reîntinerire.

Din lectura la Ziua Unităţii în Lume, pregătire pentru congres din 22.04.2012

Filed under: Congrese - Niciun comentariu→

Nevoia pentru fiecare prieten este o necesitate foarte neplăcută. Împărţim tot timpul oamenii: Aceştia sunt mai plăcuţi, aceştia mai puţin plăcuţi; îi putem înţelege mai bine pe aceştia, mai puţin pe ceilalţi, etc. Diferenţiem în mod constant societatea care ne înconjoară, iar asta este foarte rău.

Conceptul „Nu există nimeni în afară de El” înseamnă că tratezi pe toată lumea în mod egal. Este foarte greu! Aici trebuie să monitorizăm constant egoismul nostru, care pune întodeauna pe toată lumea la locul ei: Acesta este mai aproape, acela mai departe, trece pe lângă asta, îi zâmbesc celuilalt, îl salut pe acesta, etc. Astfel, ne poziţionăm întotdeauna relativ la alţii pentru că acestea sunt sentimente animalice.

Dar toate punctele din inimă sunt exact la fel. De aceea, principalul lucru este tratamentul egal şi împărţirea în nivele a proprietăţilor noastre pământeşti, naturale, pentru a le îndepărta şi a nu le vedea deloc.

În munca spirituală, nu există plăcut şi neplăcut, aproape sau departe; nu există cineva pe care să îl înţelegi sau nu. Mă refer la munca spirituală, nu la acţiunile de diseminarea sau munca zilnică la nivel fizic. În grup, cineva nu poate fi mai mult sau mai puţin: Toată lumea este egală, altfel ei nu sunt prieteni.

Astfel, îndepărtând semnele pământeşti animale şi plasând toate punctele în inimă pe acelaşi nivel, muncind constant astfel încât să fie egale, echivalente mie, mai mari sau mai mici decât mine dar egale ca importanţă, mă construiesc în aşa fel încât să nu văd corpurile prietenilor. Acest lucru este foarte important şi extrem de dificil, pentru că egoismul creşte constant, concentrându-se pe cineva şi ignorând pe altcineva, etc.

Sunt duzini de oamenii pe care nu îi observ. Şi sunt oameni care ne atrag. Asta trebuie curăţat, şters. Toată lumea este egală. Sufletul este unul şi nu există diferenţe pe tărâmul spiritual, Lumina superioară împarte totul.

De aceea grupul este un loc de antrenament, ca un laborator, aţintit la scopul care este necesar pentru alinierea cuiva conform cu scopul, în toate aspectele. O singură persoană nu poate obţine asta. Îi trebuie reperele, prin care să se uite şi să alinieze axele pentru a atinge ţinta cu acurateţe.

Aceasta este una dintre cele mai importante axe. O persoană îndepărtează tot ce este pământesc şi vede numai punctul care arde în prietenul său şi care este îndreptat spre scop. Îl apreciază numai pentru asta, numai în asta îi este prieten, vrea să fie egal în asta cu el, vrea să se unească numai în asta. Tot restul, ce este pământesc, va muri oricum, se va corecta într-un fel, nu contează, cel mai important este punctul.

De fapt, mama îşi iubeşte copilul neţinând cont de caracterul lui, de proprietăţi, etc.; este aşa de la natură, ce poţi face? Îl iubeşte pentru are punctul ei. Desigur, aceasta este iubire egoistă animală. Iar iniţial, trebuie să fie ca animalul egoist din noi, pentru că toate vin de la un singur suflet.

Iar apoi vom vedea cum toată lumea „dă naştere” la fiecare în lumea spirituală. Dacă suntem egali, atunci fiecare dintre noi este mai mare sau mai mic dectâ altul. AHP-ul nostru se combină cu Glagalta ve Eynaim al prietenilor, iar AHP–urile lor sunt incluse în mine şi îmi dau naştere mie. Lucrând în acest fel, întregul sistem devine integral. Devin inclus în cineva; el devine inclus în mine şi astfel toată lumea în toată lumea: toate miliardele de particule.
De aceea, trebuie să înţelegem că astfel suntem taţi/mame şi copiii lor pentru toată lumea. Incluziunea reciprocă a Galgalta ve Eynaim în AHP într-o sferă crează această picătură integrală.

Sunt multe setări. Există, în general, puţine dintre ele, dar le interpretăm în acest fel pentru că este foarte dificil să ne împotrivim adevărului; trebuie să îl împărţim în componente, suma cărora ne va da exact vederea către ţintă, către unitate. În proprietăţile noastre, această unitate este compusă din tot felul de căi către ea. Împreună, ele ne ajută să acţionăm: prin suferinţă din spate, prin străduinţă din faţă, cu entuziasm pentru scop, văzându-ne mai mari sau mai mici decât alţii, etc.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius 3/25/2012

Filed under: Congrese, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Lumea este imaginea, holograma pe care Creatorul ne-o arată azi, în care ne aflăm şi noi. Suntem implicaţi în această iluzie şi ea este reflexia calităţilor noastre interioare.

Uitându-mă la lume, văd reflexia mea şi pot spune din ce calităţi interioare sunt făcut. Îmi place de această persoană, iar de celaltă mai puţin; asta este aşa, cealaltă aşa, etc. Deci, toate aceste calităţi sunt în mine. Fiecare dintre calităţile mele mici, îmi desenează o anumită imagine: fiecare dintre noi, tot ce există în lume, în natura minerală, vegetală şi animală.

De aceea, dacă văd ceva negativ în jurul meu, văd o deficienţă în mine; altfel, aş vedea numai Lumina superioară absolută.

Desigur, suntem foarte departe de acest nivel. Dar ne putem apropia de această stare şi o putem revela numai dacă suntem serioşi angajaţi în apreciarea proprie a ceea ce vedem.

De aceea, este spus că lumea a fost creată numai pentru drepţi absoluţi sau păcătoşi absoluţi. Atunci când o persoană admite că este păcătoasă, înţelege că este opusă Creatoului. Atunci când vede şi justifică totul – numai dacă nu se minte şi chiar vede lumea plină de bine, perfecţiune – atunci este direcţionat către Creator şi se numeşte „drept absolut”. Dacă are aprecieri mixte, o viziune mixtă asupra lumii, atunci starea sa nu este pe deplin conştientă. Îi lipseşte realizarea răului şi ar trebui să continuie să lucreze asupra lui însuşi.

Reiese din asta că totul depinde de claritatea percepţiei noastre: dacă mă simt bine în lume, sau mă simt rău.

Apropo, am auzit de la mulţi dintre prietenii noştrii, că au aşteptat ceva măreţ de lacongres. Au crezt că acum le vor „creşte aripi”.

Adică, oameni care studiază de câţiva ani nu înţeleg încă esenţa corecţiei noastre. Şi este natural ca ei să nu o înţeleagă! În niciun caz nu râd de ei sau îi învinovăţesc. Ştiu prin ce am trecut şi eu şi cât de greu a fost, foarte dificil! Oamenii nu realizează că trebuie să îşi corecteze, oricât de paradoxal ar suna, atitudinea lor către lume.

Din Congresul de la Vilinius 3/25/2012, lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Nici nu ne putem imagina faptul că, distanţa dintre mine şi Creator şi distanţa dintre mine şi aproape este la fel. Îi spunem celui care este aproape de  noi „aproape”, în timp ce acesta este la aceaşi distanţă ca şi Creatorul. La aceaşi distanţă!

Încearcă să ajungi la aproape nu fizic, ci interior şi vei descoperi acelaşi abis. De aceea subestimăm ceea ce ne-a fost dat. „Pai, de ce avem nevoie de aproape? Tot felul de figuri umblă pe aici…” Nu ne putem imagina că acesta este un indicator care ne arată exact atitudinea noastră faţă de ce este ascuns în natură. La fel cum Creatorul este în ascundere, la fel este şi prietenul.

Imaginează-ţi cât din acest abis dintre noi nu este încă revelat. Tot timpul adăugăm peste el, îl umplem cu ceva superficial, dar nici măcar nu vedem aceste imesn abis negru.

Totuşi, dacă lucrezi serios în grup, atunci, conform cu munca depusă, începi să înţelegi că trebuie să loveşti exact în acest punct; aici vei descoperi totul. Doar să nu uiţi că atunci când lucrezi la relaţia cu prietenii, lucrezi la relaţia cu Creatorul. Sfârşitul acţiunii trebuie să fie în El; atunci vom primi Lumina superioară.

Aceasta este diferenţa între metoda Cabala şi orice altă metodă, pentru că atunci când ajungem la sfârşitul acţiunii, îndreptând-o spre forţa superioară, primim Lumina superioară care ne schimbă. Principalul lucru este să nu uităm că toate acţiunile noastre sunt aţintite către a ajunge aproape de El, la această forţă superioară, la a deveni similar cu Ea, a ne dizolva în Ea, acţionând ca Ea, obţinând nivelul Lui, înţelegând şi conectându-ne astfel încât întreaga mea parte interioară este absolut egală cu El.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La convenţii, în special în America, există oameni care stau deoparte si nu se conecteaza cu uşurinţă. Mai mult, deoarece ştiu dinainte că vor petrece trei zile, sprijinindu-se de perete, uneori se descurajează sa vina la convenţie. Ce le-ai sugera sa faca? Cum ii putem ajuta?

Răspuns: Cu siguranta le sugerez sa vina şi să fie inclusi în mulţime cat de mult pot. După cum este scris: „Educa un copil potrivit felului sau.” Oamenii care consideră că este dificil să se uneasca într-un cerc, se vor găsi unul pe altul. Ei pot forma propriul lor cerc, iar în cadrul acestuia, poate fi cineva care ii va agita un pic.

Nu va opuneti convenţiei şi nu vă forţaţi. Toată lumea are un loc acolo. La urma urmei, toţi suntem diferiţi, şi există oameni care nu se pot conecta cu alţii. Ei stau deoparte şi asculta, absorbiti în propriile lor gânduri. Sau dimpotrivă, sunt cei care fac prea mult zgomot. Aceste persoane încă nu simt unde sunt şi în ce sunt incluse. Ritmul lor interior nu este sincronizat încă cu oricine altcineva, iar euforia sau introversiunea lor îi controlează.

Cei mai multi dintre prietenii noştri ştiu deja şi înţeleg metoda. Ei lucrează la avansare într-un mod mai mult sau mai puţin metodic şi se confruntă cu suişuri şi coborâşuri. Dacă o persoană cu adevărat înţelege că este detaşata de la fluxul general, care vizează scopul creaţiei, este deosebit de important pentru ea să vină, deoarece acesta este un semn că, între timp, trece prin stări speciale de pregătire. Influenţa mediului o va ajuta in asta. Va recomand din toata inima să vă înregistraţi.

Pe ansamblu, sunt oameni speciali, cu scântei speciale. Acesta este modul în care au fost creati şi nu este o problema de eroism sau de slăbiciune. Principalul lucru este de a realiza ceea ce este în tine. Doar îndepliniti rolul pe care natura vi l-a dat, iar în cele din urmă, daca fiecare face eforturile sale speciale si unice, vom deveni toţi cu adevărat egali, fara urme ale diferenţelor anterioare.

În cele din urmă, toată lumea face o muncă echivalenta. Noi pur şi simplu nu înţelegem încă cat de perfect este sistemul general.

Dar pe drum, există diferenţe între noi. Unii oameni au sarcini speciale; este ca şi cum ei au propria lor istorie, propria lor dezvoltare. În consecinţă, ar trebui să fie tratati în mod diferit. Ei arată diferit de alţii, iar suişurile şi coborâşurile lor sunt diferite. Ei acţionează diferit pe plan extern şi trec prin diferite stări interne – în contrast cu orice logică a lumii noastre.

În mod similar, în comunitatea ştiinţifică şi filosofică, sunt genii excepţionale. Destul de puţini oameni inteligenţi au demonstrat atribute excepţionale. În cazul nostru, este chiar si mai important. Cu toate acestea, este chiar si mai important pentru astfel de oameni să fie în societate, deoarece, în raport cu acestia, suntem ca şi umanitatea în raport cu noi.

Scânteile din inima sunt împărţite în două părţi: GE (Galgalta ve Eynaim) şi AHP (Awzen, Hotem, Peh). Aceia dintre noi care aparţin GE sunt speciali. Uneori, ei simt o aversiune puternică faţă de societate, dar este foarte important pentru ei să vină la convenţii, chiar dacă nu simt nici o nevoie să se amestece cu prietenii, privindu-i ca umanitate. Este totusi esenţial.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012 , Scrieri de Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi existăm ca părţi ale unui sistem, asemanator cu elementele unui sistem electronic. Prin urmare, tot ceea ce se întâmplă cu noi se conformeaza doar modului în care întregul sistem ajunge la sfârşitul corecţiei.

Se spune: „Cei alungati nu vor fi întorsi de la Mine” si „Totul va reveni la rădăcină.” Toti se vor întoarce la rădăcina lor, iar împreună cu toţii revenim la radacinile noastre generale. Dar vrem să scurtam drumul, sa atingem scopul prin accelerarea timpului (Achishena), aici şi acum, repede, să înţelegem şi să simtim ceea ce facem cat mai mult posibil, în scopul de a efectua aceste acţiuni de daruire in mod constient , cu înţelegere şi nu sa avansam pe drumul suferinţei (Beito, sau la timpul sau).

Există două probleme. Pe de o parte, trebuie să fiu de acord sa efectuez acţiuni de daruire. Pe de altă parte, trebuie să înţeleg că ar trebui să calculez şi să pregătesc aceste acţiuni altruiste. Aceste două tipuri de munca sunt numite „munca în minte” şi „munca în inimă” şi ambele sunt opuse naturii.

Prin urmare, facem tot posibilul pentru a organiza sistemul corect intre noi, ca şi cum suntem uniti, ca şi cum ne iubim unul pe altul, ca şi cum ne completam unul pe altul, ca şi cum suntem rotile dintate dintr-un sistem general, şi ca şi cum ne unim cu Creatorul, în scopul de a-i aduce multumire Lui, şi cu toată omenirea, în scopul de a o corecta şi de a o aduce la aceeaşi acţiune.

Toate acestea sunt „ca şi cum.” Noi facem totul ca si cum ne-am juca, ca un copil mic, care, după ce a pus piesele de constructie împreună, brusc descoperă că aceasta este încă o jucărie. El a crezut că va construi un tractor, s-a straduit, l-a asamblat, si apoi descoperă că nu este real, ci este facut din plastic si nu se misca deloc.

Dar, în munca noastră spirituală, momentul în care construim acest „demo”, acest „contrafăcut”, ştiind că este un joc, dar construindu-l în mod corect, în conformitate cu cerinţele cabalistilor, Lumina care corecteaza ne influenţează imediat şi o face reală.

Este un întreg truc. Trebuie doar să înţelegem că in acest mod funcţionează. Incercam să punem piesele împreună, în iubire, daruire, unitate, conexiune, prin credinţă deasupra raţiunii- nu are nici o importanta cum o numim la nivelul nostru. În mod clar, totul este fals. Dar încercam să punem aceste piese ale constructiei împreună, iar în funcţie de eforturile noastre, Lumina actioneaza şi o transformă în imaginea reală.
Din Convenţia de la Arava 25/02/12, Lecţia 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Conform naturii noastre, natura fiinţei create, conexiunea există numai intre barbati. Femeile nu se conectează între ele, deoarece egoismul lor este de un tip special.  Acesta nu este nici bun, nici rău.

Este important de lucrat în natura noastră originală, fără a încerca s-o deterioram. Este important de lucrat cu materiale din care noi am fost creati şi să înţelegem că vom atinge scopul doar prin utilizarea naturii noastre în mod corect.

Prin punerea bărbaţilor şi femeilor într-un singur grup, în procesul de a lucra împreună, vom simţi o conexiune diferită în rândul bărbaţilor, decât în ​​rândul femeilor.

Ea nu se simte la fel de mult în viaţa reală cat se simte în lecţiile noastre integrale. Literalmente, într-o jumătate de oră pana la o oră de studii comune, partea bărbaţilor începe sa simta că natura lor este gata să meargă înainte şi să fie conectata cu toată lumea, în timp ce partea femeilor se simte incapabila sa munceasca pentru a se apropia una de alta.

Cel mai bun rezultat este obţinut de susţinerea barbatilor de catre femei, prin intenţia lor şi de eforturile in timp ce barbatii se apropie unul de altul.
Din Convenţia de la Vilnius 23/03/12, Lectia 2

Filed under: Congrese, Egoism, Femeia - Niciun comentariu→