Întrebare: De ce este așa de greu să înțelegem ce este de fapt conexiunea?

Răspuns: Ne este greu să facem aceste acțiuni, pentru că le abordăm inițial în mod egoist. Nu îmi pot anula mintea pentru a percepe lumea, pentru a percepe grupul și a mă percepe pe mine însumi și pentru a începe să clarific situația folosind o minte externă.

Mai întâi trebuie să înțelegem motivul acțiunilor noastre și ce mi se cere să fac. Creatorul vrea ca eu să aduc corecția lumii. Lumea este toată realitatea care apare în fața mea. Asta înseamnă că trebuie să mă refer la ea în consecință și să fiu inclus în public, cu oamenii care la nivelul lor de dezvoltare sunt și ei în exilul din Egipt; chiar dacă ei nu sunt la etapele finale, sunt în etape foarte avansate. Oameni simt deja că au ajuns la un capăt de linie; simt că ăsta este sfârșitul lumii; întâmpină probleme ecologice, războaie, sinucideri, disperare, etc. Acesta este exilul în Egipt pentru ei, un exil din prosperitatea pe care au cunoscut-o înainte.

În trecut, omul obișnuia să facă schimbări în viață și găsea ușurare în asta. Astăzi nu mai are unde și ce să schimbe; nu mai găsește confort nicăieri. Nu mai este confort acasă, în familie și nicăieri. Copii nu mai au nicio speranță pentru ceva bun; la muncă este imposibil să te odihnești și să te simți bine împreună cu alții pentru că nu este nimic bun. Speranța să te odihnești la pensie a devenit imaginară, și nu putem fii siguri că atunci când vom ajunge bătrâni vom avea hrană și adăpost. Oamenii trăiesc în incertitudine: Toate economiile pe care le-au salvat în vreun fond sunt sub semnul incertitudinii. Iar astea sunt numai o parte din probleme.

Deci, atunci când ne apropiem de Creator, luăm în calcul ce vrea El și nu ceea ce vrem noi? Creatorul vrea corecția lumii. Așa apropiem oamenii, luând disperarea lor și să ne facem griji pentru ei? Nu sunt sigur. Ieșim noi în lume suficient, noi cei care, apropo, simțim exilul mai mult decât ei? Suntem incluși în exilul lor, în necazurile lor corporale? Schimbăm noi problemele lor în probleme spirituale la nivelul nostru?

Dacă Lumina influențează oamenii prin noi, oamenii se vor simții bine. Asta trebuie să facă partea lumii numită ”Israel”, să devină ”Lumină pentru națiuni”. Pentru cei care nu au niciun contact cu Lumin, eu trebuie să fiu un ”adaptor”. Pornesc de la asta?

Creatorul vrea să le aducem Lumina și avansarea, în timp ce eu sunt doar un link. Trebuie să iau deficiența lor și să o schimb într-o necesitate de a mă conecta la nivelul meu, necesitatea pentru Lumina Reformatoare și să transmit această cerere în sus, nu să trimit dorințele mele personale. Asta înseamnă să dărui.

Facem noi asta? Dăm suficientă atenție diseminării pentru a absorbi dorințele oamenilor? Suma începe de la nivelel inferioare și nu de la mijloc. Adevărata deficiență este ascunsă în lume, în timp ce noi primim deficiența noastră de la Creator și trebuie doar să fim parte din întreg.

Absorbind deficiența de la oameni, trebuie să vă conectați cu prietenii. Altfel, de ce aveți nevoie de această conexiune? Pentru ce? Pentru cine este viitoare voastră dăruire? Fără lume nu este nicio cale de a o obține. Creatorul nu are nevoie de dăruirea voastră; nu are nevoie de favoruri de la voi. Poți să îi aduci mulțumire dacă treci Lumina Lui în jos, dacă reușești să convingi oamenii că trebuie să se schimbe. Apoi, această ușoara schimbare din ei, o veți crește și o veți ridica la Creator, iar astfel veți face conexiunea de jos în sus. Veți crește de la mic în sus la nivelul Lui și vă veți lua locul în mijloc. Fără conexiune între două capete, vă jucați cu ceva care este bazat pe nimic altceva decât ego.

Întrebare: Atunci ce facem greșit? De fapt, noi încercăm să aducem mesajul nostru către lume.

Răspuns: Se pare că noi nu suntem impresionați suficient de dorințele lumii, pentru a acționa prin ele. Eventual, suntem lăsați doar cu o impresie formală a muncii care este făcută. Totul reiese ca fiind opus: Vrem să avansăm și astfel folosim oamenii ca mijloc, în loc ca noi să fim mijlocul pentru avansarea lor și să aducem oamenilor ceea ce vrea Creatorul să le aducem. Întoarcem totul invers: În loc să fim servitori, vrem să devenim proprietarii situației. Creatorul depinde de noi, națiunile depind de noi, în timp ce noi ne uităm la ele stând în mijloc.

Problema nu este în acțiunile noastre ci în atitudinea interioară. Deficiența Creatorului și deficiența lumii sunt ceea ce ar trebui să fie important pentru noi. Din aceste deficiențe trebuie să stabilizăm propria deficiența, astfel încât ne vor conduce către rezultatul dorit. ”Israel” aparține nivelului Bina și nu are nimic propriu. Partea sa superioară este în Keter iar partea inferioară în Malchut. În mijloc există numai o tăietură. Atunci cum pot două părți să fie conectate? Noi suntem cei care trebuie să devenim această conexiune și asta este singura noastră proprietate.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris, ” Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”. Ce simbolizeă în munca noastră?

Răspuns: Lumina vine de Sus și este toată dăruire. Este bună și benevolentă și a creat ”existență din absență”, ceva din nimic, o dorință care este controlată în mod absolut de primire. Vrea numai să se simtă bine.

Apoi, Lumina începe să dezvolte dorința, trecând-o prin patru faze. Ca rezultat, ea nu se simte ca Lumina ci ca cineva care primește, care este opusă sursei. Asta face să apară rușinea, un sentiment teribil, și nu mai are nimic mai mult de asta.

Reiese că primirea este un lucru bun și că nu este nimic rău în a fi opus, dar acești doi factori crează împreună în mine un sentiment pe care nu îl pot suporta. Mă rupe în bucăți și sunt gata să fac orice, doar să nu mai rămân în această stare nici măcar încă o secundă. Sunt gata să fac orice. Chiar să mă sinucid, nu ar fi nicio problemă. Principalul lucru este să nu sufăr, să nu mai îndur această opoziție.

Aceasta este adevărata rușine. Nu o cunoaștem încă. Folosim cuvântul, dar nu știm ce înseamnă. În prima parte din Introducere la Studiul celor Zece Sefirot, în ”Intorspecțiune”, Baal HaSulam spune că rușinea a fost pregătită pentru sufletele înalte și ele trebuie să o descopere. Asta pentru că, pentru a realiza asta cineva trebuie să simtă Creatorul, dăruirea Lui pură și trebuie să simtă și primirea sa pură, până în cele mai mici amănunte. Una contrazice pe alta.

Procesul care este descris aici curge de sus în jos și se numește ”cele patru faze ale Luminii Directe”. Deci, prin influența ei, Lumina conduce dezvoltarea ființei create. Aceasta este structura HaVaYaH: vârful lui Yod, Yod, Hey, Vav, Hey. Această structură este fixă și apara așa de sus în jos.

Până acum, dezvoltarea a fost făcută de către Lumina Directă. Din acest punct, este rândul tău. Totuși, simți o rușine teribilă. Pur și simplu te arde din interior și nu o poți suporta. De aceea, de acum încolo, nu vei putea să te mai relaxezi până când nu echilibrezi rușinea.

Mai întâi vrei să scapi de ea, dar asta nu schimbă nimic. Totul rămâne la fel. Nu este posibil să te relaxezi și trebuie să te schimbi tu însuți, dar cum poți face asta?

Ființa creată ”înebunește” pur și simplu. Rușinea o rupe în bucăți, o îndepărtează de dorințe și continuă să o împingă înainte către capătul drumului. Nu se poate odihni până când cel care primește și cel care dăruie nu devin egali în dăruirea lor.

Numai când atingem Gmar Tikun (sfârșitul corecției) vom înceta să ne mai schimbăm. Atunci rușinea va dispărea, iar opoziția dintre Creator și noi va dispărea.

Deci, Creatorul spune: ”Eu, HaVaYaH, nu mă schimb”, ceea ce înseamnă numai că am adus acest proces în jos. Totuși, asta este suficient pentru a nu ne permite nouă să ne odihnim până la Gmar Tikun. Numai atunci vom atinge armonia și vom începe să ne schimbăm împreună cu El, conform cu El. Creatorul nu va fi primul. Ne vom contopi cu El într-un întreg, în așa măsură încât toate diferențele din gând, din dorința noastră și din orice alt fel, vor dispărea. Vom începe totul împreună, în cooperare.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 3/30/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Am sentimentul că „egoul” meu fură totul de la mine. Stau cu prietenii mei şi se pare că urc peste dorinţa mea de a primi, dar atunci simt că ei sunt de fapt cei ce fac asta. Simt că sunt în întuneric, că nu aud nimic şi nu simt Lumina. Ce ar trebui să fac?

Răspuns: Ar trebui să încerci să te dizolvi în prieteni, ca cineva care este mic sau cineva nou în societate.

Când ajungi la o societate nouă nu ştii nimic şi nu cunoşti pe nimeni. Încerci să te integrezi fără să fii prea proeminent. Să presupunem că ajungi la un nou loc de muncă, pur şi simplu încerci să păstrăezi liniştea pentru a descoperi, a vedea, a simţii pe ceilalţi.

Aşa trebuie să te comporţi. Apoi vei începe să simţi ce au. Te vei dezvolta ca embrionul în pântecul mamei. Apoi, gradul, în măsura în care începi să te simţi real şi sigur, începi să te exprimi împreună cu ceilalţi.

Încearcă să te neutralizezi şi fii numai înăuntru. Este suficient, pentru că vom crea câmpul care există acolo. Nu ar trebui să îţi faci griji, dacă faci asta, o vei simţii.

Întrebare: Dar în orice caz, egoul meu va avea satisfacţie din asta. Cum pot evita să fur de la mine şi de la alţii?

Răspuns: Cine spune că este rău, dacă vrei să simţi spiritualitatea? Nu este rău. Scopul creaţiei este să te bucuri, să fii împlinit, dar în dăruire. Vrei să întri în grup şi să obţii atributul dăruirii, iar în el vrei să simţi plăcere. Între timp este ok. Nu ne putem imagina altceva.

Cel mai important lucru pentru noi azi este să ne dorim dăruirea, să dăruim pentru a ne simţii bine. Acesta este nivelul nostru, numit Lo Lishma, (Nu de dragul Ei).

Când Lumina vine şi este revelată gradual în noi, (asta se întâmplă numai dacă ne-o dorim în acest fel), ca rezultat al influenţei ei vom începe să simţim că atributul dăruirii este deasupra a tot, mai mare decât tot şi că eu vreau să fiu în el. Chiar dacă deocamdată este egoist, „eu vreau să fiu în el.”

Lasă pe seama Luminii! Nu o poţi face singru. Trebuie să îţi doreşti cât de mult poţi în toate dorinţele, inclusiv în cele egoiste – iar Lumina va face restul.

Această este o „rugăciune”. Ceri ca Lumina să facă munca pentru tine. Ea a creat egoul tău şi ea este singura care îl va schimba. Dorinţa noastră trebuie să fie numai pentru asta, pentru a o face să facă această muncă.

Dacă ne dorim unitate, Lumina va face restul.

Suntem egoişti. Nu ştim şi nu înţelegem nimic. Nu ştim ce se va întâmpla cu noi peste un minut. Ni se cere să facem un lucru, să încercăm pur şi simplu, să facem un efort, iar Lumina va face tot restul.

Unitatea maximă din grup dă naştere la Lumină, iar apoi această ne schimbă. Nu trebuie să facem nimic artificial. Se va avea grijă de totul iar noi trebuie doar să încercăm să ne conectăm.

Din lecţia 1 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 1

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Atributul daruirii este atins in grup, in societate, in conditii speciale care sunt descrise de Cabalisti din starea care a fost pregatita pentru noi de spargerea Primului Om (Adam HaRishon), sufletul comun. Daca folosim mediul care ne-a fost dat, in mod corect, si in interiorul acestuia incercam sa ajungem la garantia reciproca, vom descoperi ca ne aflam in exil in Egipt.

Noi descoperim ca nu exista o alta cale prin care sa ajunge la spiritualitate, la Creator, atributul daruirii, daca nu ajungem mai intai la iubirea prietenilor. Insa toate incercarile noastre de a ajunge la conexiune si la iubirea prietenilor esueaza, dupa cum este scris, „Copiii lui Israel au strigat din cauza muncii”, pentru ca noi am descoperit ca am construit orase mici, Pithom si Ramses pentru Faraon, ceea ce inseamna ca noi am crescut doar dorinta noastra de a primi.

Desi suntem disperati din cauza acestei situatii, noi continuam si strigam: „Salvati-ne!” In fond, ego-ul nostru, Faraon, nu ne lasa sa ne conectam, si daca lucrurile continua astfel, nu vom iesi din exil pentru a ajunge la conexiunea cu forta superioara.

Acesta este in realitate un strigat de disperare din adancul inimii noastre. Atunci o forta speciala numita „Moise” este revelata. Este revelata in grup si trece prin multe schimbari. Odata este revelata apoi dispare, pana cand noi stabilizam aceasta forta colectiva si o plasam impotriva ego-ului nostru.

In momentul in care suntem pregatiti sa ne luptam cu ego-ul nostru colectiv care nu ne lasa sa ne conectam, plasand impotriva sa forta colectiva a conexiunii numita „Moise”, incepe lupta pe viata si pe moarte. Noi sprijinim aceasta pe cat putem si chiar peste puterile noastre! Aici noi descoperim in punctul colectiv ajutorul de Sus. In acest moment, Creatorul spune: „Haideti la Faraon sa ne luptam cu acesta!” ceea ce inseamna ca El vrea sa se conecteze cu punctul nostru colectiv, si sa ne scoata din Egipt.

Pe cale apar diferite fenomene, despre care ne vorbeste Haggadah, si noi trebuie sa trecem prin toate acestea. Se refera doar la incercarea noastra de a ajunge la conexiune si a o umple. In cele din urma iesim din aceasta stare, din incapacitatea de a ne conecta, si ajungem la ceea ce ne-am dorit. Metoda conexiunii numita Tora ne este revelata impotriva ego-ului si a urii.

Acum, apare sistemul pe care il putem folosi, este numit Tora, Lumina care Reformeaza si care incepe treptat sa ne influenteze pentru a ne corecta. Exista muntele Sinai care ne desparte, ego-ul colectiv care sta in calea conectarii dintre noi. Atunci cand Lumina corecteaza ura in conexiune, acest munte devine „muntele Sfant”.

Despre asta este vorba in sarbatoarea de Paste (de la cuvantul Ebraic care inseamna „a trece”), care simbolizeaza tranzitia de la exil la libertate. Exilul este incapacitatea mea de a ma conecta. Eu nu stiu cum sa fac asta, insa imi doresc si cer.

Eliberarea simbolizeaza faptul ca mi s-a dat o sansa, un sistem, o metoda care imi ingaduie sa corectez raul din mine si sa il transform in bine. Bine inseamna garantia reciproca, iubirea prietenilor, in care descopar forta care imi ingaduie sa ma umplu de aceasta atitudine si sa ader la Creator. In fond, El este scopul spre care tind inca de la inceput.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 01/04/2012, Shamati 41

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Sarbatori, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Dintr-o lectie a lui Rabash: Noi invatam ca ar trebui sa fim in echivalenta de forma. Ce este echivalenta de forma? Asa cum Creatorul daruieste, asa si noi trebuie sa daruim. Asta este echivalenta de forma. Cand noi trebuie sa daruim, nu avem dragoste de noi insine, noi plangem. Ne doare ca trebuie sa facem astfel. Creatorul daruieste si intrebarea este: Ii face placere Lui acest lucru sau  cineva care daruieste nu gaseste placere in asta?  Deci nu exista echivalenta de forma! Asadar ar trebui sa ne placa atunci cand daruim, altfel, nu exista echivalenta de forma.  Puteti sa daruiti fara durere, daruiti, nu e nevoie de suferinta voastra, doar daruiti. Bucuria daruirii, cine v-o da? Ar trebui sa lucram, trupul nu vrea sa o faca! Nu e asa ca eu am nevoie sa sufar, nu exista alegere, trupul nu vrea sa lucreze! De ce ar trebui sa sufar, eu nu vreau sa sufar. Am nevoie sa ma fortez! Si asta nu e o conditie! O persoana care nu simte sfortarea, este un semn ca intentia sa este orientata spre a primi si nu spre a darui. Trupul  nu e de acord sa daruiasca.

Nu ar trebui niciodata sa tanjiti dupa lucruri rele. Daca e necesar sa fie simtite diferite schimbari, ele vor veni de la sine. O persoana nu ar trebui sa se gandeasca la coborare, decadere, ci mereu sa tanjeasca spre ascensiune, atat in simtiri cat si in gandurile sale: pentru bunatate, adeziune, conectare si intregire. Dar in acelasi timp, o persoana ar trebui sa se autoevalueze cu simt critic, intelegand daca in sinea sa nu exista ceva care obiecteaza fata de a darui, ceea ce este un semn ca exista ceva de natura egoista aici. Daca o persoana reuseste sa avanseze in mod fericit si fara sfortare este un semn clar ca o face in mod egoist, pentru a primi. Doar cand primeste peste puterea de a darui, va fi capabil sa daruiasca si sa fie fericit in acelasi timp.

Din Pregatirea pentru Lectia zilnica de Cabala 01.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Haideţi să ne imaginăm că există o poartă care se deschide şi se închide automat atunci când în preajmă ajunge o persoană. Această poartă cercetează deficienţele persoanei şi, dacă nu sunt suficiente, nu îi permite să intre.

Totul este gata pentru masă iar gazda aşteaptă invitaţii. Dar El îi aşteaptă conform cu dorinţele lor de a se uni, numai dacă ei vor să se unească cu El. Asta se verifică conform cu dorinţa lor de a se conecta unul cu altul, astfel încât conexiunea să fie cu adevărat cu intenţia de a dărui.

Dacă ai dorinţa şi deficienţa necesară, ţi se va permite să intri. Aici pot fi două nivele. Primul este atunci când o persoană are succes, dar nu şi-a dezvoltat suficient apetitul, nu are dorinţa suficientă pentru mâncare, ceea ce însemă o dorinţă de a se bucura când dăruieşte Creatorului.

Oaspetele se opreşte de la a primi ceva pentru că se restricţionează el însuşi. Mai întâi trebuie să atingem nivelul la care oaspetele este rusinat să primească masa pe gratis de la gazdă. Este gata să o primească dacă poate transforma ruşinea în onoare şi o va face pentru gazdă. Apoi îşi foloseşte toate dorinţele şi atributele bucuros, pentru că poate dărui.

Astfel, gazda descoperă cu bucurie că are un apetit mare, împreună cu nevoia de a-l folosi corect: să se bucure de felurile de mâncare pentru a-i produce gazdei plăcere.

Dacă o persoană avansează în mod corect şi caută constant sprijin pentru asta, are nevoie de Lumina care Reformează. Începe să se gândească: Cum este posibil să evoc Lumina? În ce fel? Se face numai prin rugăciunea celor mulţi, împreună cu prietenii. Aşa avansează.

Dar la fiecare pas pe această cale există probleme. Dorinţe adiţionale de a primi plăcere care trebuie revelate la fiecare nou nivel, necesită corecţie. La fiecare nivel este o nevoie pentru corecţie, pentru că  nu este o schimbare minoră a dorinţei, ci o ascensiune la un nou nivel. Fiecare schimbare minoră necesită transecenţa tuturo celor zece nivele de dezvoltare, zece Sefirot întregi.

Deci, o persoană trebuie să repete toate acţiunile pe care le-a făcut la nivelul anterior. Dacă între timp nu simte nicio diferenţă semnificativă între nivele, atunci crede că repetă aceleaşi stări. Şi cât poate face asta? Este obosit să repete acelaşi lucru din nou şi din nou.

Vrea să vadă un anumit progres, chiar dacă există şi o anumită decădere. Ca o roată care se învârteşte, vrea totuşi să simă mişcarea înainte. Dacă nu o vede, este o problemă.

Se poate să nu observe avansarea înăuntrul ei, dar o vede în alţii şi ar trebui să se bucure de asta. Dar egoul ei corupt nu o lasă să se bucure de succesul altora. Nu este încă liberă de propriul interes.

Este acopoerită de o umbră şi încetează să mai simtă vreo avansare. În aceste condiţii, îşi pierde apetitul pentru mâncare. Îşi pierde deodată puterea şi începe să critice toate avantajele anterioare şi să le vadă ca nerealiste şi neserioase.

În ceea ce priveşte realitatea în care este, realitatea acestei lumi, toate par insuficient de serioase şi încă nu solide. Ceilalţi oameni se ocupă cu lucruri care sunt de înţeles, care aduc profit real pe care îl poţi simţi cu adevărat, îl poţi pune în bancă; poţi să aduci salariu zilnic familiei seara şi să te simţi mândru de asta.

Dar aici nu este nimic, totul dispare, ca apa care se scurge prin nisip! Şi nu este nimeni pe care să dai vina. Asta se numeşte o umbră.

De aceea, mulţi eroi cad în această bătălie. Auzim deseori asemnea cazuri în diferite grupuri. Pe de o parte, ar trebui să ne pară rău pentru aceşti oameni, la fel cum ne pare pentru cineva care moare, pentru că ne pare rău că au murit. Dar pe de altă parte, în viitor ei se vor alătura corecţiei, pentru că cei îndepărtaţi nu vor fi respinşi şi totul se întoarce la rădăcină.

Nu depinde de noi. Singurul lucru pe care îl avem de făcut este să încercă să creştem mai puternici, să construim sprijinul corect şi  balustrada corectă, care ne va sprijini, să postăm poliţişti şi gărzi. Dacă înţelegem că umbra vine pentru ca noi să devenim mai puternici, pentru numai în ascundere este posibil să descoperim dorinţa adiţională necesară pentru revelaţie – atunci înţelegem că nu există altă cale şi că trebuie să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - 3 Comentarii →

Întrebare: Unde este grupul la evenimentele de Purim, în povestea lui Haman şi Amalec?

Răspuns: Il găsesti pe Mordechai-ul tau, pe Haman-ul tau şi pe toţi cei care te împiedică să te conectezi la grup şi, prin aceasta sa multumesti Creatorul-  în grup.

Mai intâi de toate, este necesar să găsesti direcţia spre nord, pentru a afla, ai această atitudine extrem de interna prin care te străduiesti să-L multumesti pe Creator? Ai descoperit acest punct în tine, cea mai slaba şi foarte delicata dorinţa interioara? O ai?

Dar dacă nu o ai, nu este teribil, totusi va veni; va fi dezvăluita prin intermediul Luminii care corecteaza, iar în cele din urmă vei începe să simti ca si cum cumva apartii Creatorului. Şi, mai presus de toate, avem nevoie sa găsim această aspiraţie in noi care ne determină direcţia principală, iar acest lucru poate fi realizat numai cu ajutorul grupului.

Din acest motiv, tot ceea ce facem în grup, cu prietenii noştri, toate întâlnirile noastre, totul trebuie făcut cu scopul ca cel putin sa venim mai aproape de a-L multumi pe Creator. Iar atunci când nu acţionam în acest scop, nu vom fi nimic mai mult decat „o adunare de nebuni.”

Este asa pentru ca factorul unităţii într-un grup nu înseamnă încă nimic. Este o realitate că, atunci când diferite grupuri, cum ar fi armata sau o echipa de fotbal sunt instruite, ele trec printr-o pregătire psihologică specială care pregateste o persoană să-şi dea viaţa pentru grupul său. Ea începe să simtă că grupul este mai presus de ea. Şi apoi operează printr-un calcul simplu, ea se compară cu grupul şi vede că acesta are o valoare mai mare, şi, astfel, este dispusa să se omoare.

Acesta este un fals altruism, care permite unei persoane să se sacrifice pe sine pur şi simplu pentru că a dezvoltat o nouă scară de priorităţi, care determină ceea ce ea consideră a fi mai mult sau mai puţin important. Dar acest lucru nu are nimic de-a face cu daruirea; este doar un rezultat al unei  manipulari psihologice.

Şi aceasta este o capcană periculoasă, deoarece mulţi cred că ei sunt pe calea daruirii atunci când, în realitate, ei participă la o adunare de fatarnici- un grup, care insuflă valoarea daruirii la grup. În esenţă, acesta este un egoism chiar şi mai mare, deoarece este un ego al grupului comun, care te trage înainte. Este peste o persoana, dar nu conduce în direcţia Creatorului. Şi aceasta este o greşeală pe care multi oameni o fac. Toate religiile s-au dezvoltat ca urmare a acestui tip de greşeală, făcuta candva la început .

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 8/3/12, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →

Baal HaSulam, „Pacea”: Prin studierea stiintei Cabala cu intentie altruista, poporul lui Israel trebuie sa se pregateasca pe sine si pe locuitorii lumii, pana cand toti vor evolua pentru a prelua aceasta munca inalta a iubirii pentru ceilalti, aceasta este scara catre scopul creatiei, adeziunea cu Creatorul.

Asta nu depinde de noi, ci de radacina sufletului Pe de o parte, noi suntem enorm de egoisti prin dorinta aspra si nemiloasa, si de aceea suntem corectati in ultima generatie; pe de alta parte, suntem caracterizati de cele mai fine fenomene, cele mai pure Reshimot (gene informationale) si astfel noi suntem conducatorii ultimei generatii.

Acest antagonism, aceasta contradictie ia forme extreme in noi, in comparatie cu toat celelalte generatii. Pentru ei era mai usor sa il reveleze pe Creator, sa atinga daruirea si unitatea. Ei  au avut o afinitate si o intelegere pentru asta; nu a generat atat de multe respingeri si tulburari. Poate, ei au avut probleme materiale, insa putine obstacole spirituale.

In schimb noi nu am avut alternativa; nu noi am ales obiectivul. Oricum, pentru a ghida lumea, pentru a o intelege complet, si pentru a conduce toti locuitorii catre scopul creatiei, noi trebuie sa cunoastem intregul sistem al universului, intregul program al Creatorului, si sa fim capabili sa il realizam impreuna cu toate sufletele care se vor deschide acum si dupa noi.

Pana acum, nu a existat o corectie a acestei lumi in adevaratul sens al cuvantului. Totul a fost limitat de vasele HBD (Hochma, Bina, Daat) si HGT (Hesed, Gevurah, Tifferet), care apartin Bina, daruirea. Ele au fost sparte si corectate doar pentru a sustine integritatea Partzuf, forta daruirii. Insa unde actioneaza aceasta forta si ce anume corecteaza? Ea actioneaza si face corectii in vasele  care au un rol astazi NHY (Netzach, Hod, Yesod).

Astfel, noi apartinem de fapt celei mai puternice, celei mai rele si simultan celei mai bune parti. Deci, nu este usor. Calea noastra si analiza cere asemenea eforturi care sunt cu mult mai mari decat eforturile predecesorilor si succesorilor.

Insa, se spune:” Pentru suferinta, recompensa.” Si aceasta recompensa este o intelegere, un sentiment si realizarea lumii in totalitate. Doar noi il putem intelege si simti pe Creator, sa il absorbim. Deci trebuie sa fim mandri.

Pacea din lume precede adunarea celor exilati. Atata vreme cat iubirea de sine si egoismul prevaleaza intre oameni, fiii lui Israel nu vor putea sa il serveasca pe Creator in puritate. Pacea in lume este singurul vas care ne lasa sa obtinem binecuvantarea stramosilor.

Noi il vom revela pe Creator, insa imaginea completa poate fi vazuta doar la sfarsit atunci cand intreaga lume ne va urma si va veni catre corectie. In fond, lumea este vasul nostru, si va trebui sa ajutam natiunile sa se corecteze si sa ni se alature. Doar atunci vom corecta intregul vas, si toate natiunile se vor uni in munca de daruire, in unitate.

In calitate de conducatori ale acestui intreg sistem, noi va trebui sa muncim, sa actionam in mod repetat ca reprezentanti, conducatori responsabili. Creatorul Insusi ne pune in fata acestui fapt, si trebuie sa fim mandri de misiunea noastra unica.

Nimeni nu stie de ce are aceasta sarcina, prin ce reincarnari a trecut, si de ce lui si nu vecinului sau i s-a dat acest rol. Prin urmare, trebuie sa ne respectam prietenii, sa ii iubim pentru ca fiecare dintre ei imi este prieten de mai multe reincarnari, adica, in procesul corectiilor care ne asteapta. Noi vom fi inclusi intr-un sistem unic si vom deveni mai apropiati unii de altii. De aceea noi trebuie sa intelegem mai mult, sa ne straduim sa simtim mai mult in interior, sa fim uniti unii cu altii. Astfel, impreuna vom ajunge la scop. Baal HaSulam si Rabash au scris mult despre aceste lucruri in articolele lor.

Noi trebuie sa ii vedem pe prieteni nu in forma lor materiala, ci ca suflete, scantei, puncte in inima. Este interesant cum aranjeaza Creatorul toate acestea. Noi vom intelege ordinea corecta mai tarziu, ce este sistemul  HBD, destinat pe de o parte de a lua intreaga asprime a dorintei, si pe de alta parte, sa intelegem ce este Creatorul si cum sa muncim cu acest vas, care se deschide in toata profunzimea sa.

Ordinea generala este urmatoarea: Creatorul este prima data revelat in noi, in dorintele HBD; apoi noi ne adaptam scopului creatiei pentru dorinta HGT, si de aici, corectia vine in adevaratele vase ale NHY.

Din Congresul de laArava 25/02/2012, Lectia 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumea aşteapta. Nu ştie încă, dar, în realitate, ea are nevoie sa se trezeasca. Acesta este motivul pentru care trebuie să te trezesti cât mai curând posibil şi să fii pregătit pentru rolul de ghidare.

Astăzi este evident că guvernele sunt incapabile de a guverna lumea. Pana la urma, nu se mai comportă în conformitate cu legile materiale. Această perioadă s-a încheiat.

Cele doua lumi au devenit atât de apropiate, încât „inducţia” spirituală deja acţionează asupra noastră de deasupra, deşi nu este încă atât de clar. Astăzi, omenirea trebuie să se trezească în modul corect şi acest lucru este sarcina ta.

Cu toate acestea, în acest scop, trebuie să te unesti. Eu nu pot seta un strigăt de ajutor in locul tau. Numai atunci când vei începe cu adevărat să te unesti cu prietenii din ce in ce mai mult, vei găsi reglajul necesar.Cel mai important lucru aici este sa ne lipim într-un singur intreg, astfel incat totul sa se uneasca împreună într-unul. Eu nu voi face acest lucru pentru tine, deoarece vorbim despre calibrarea dorintelor comune, care sunt unite ca vase conectate.

Din Convenţia de la Arava, Lectia # 6, 25/02/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →

O persoană are nevoie, de asemenea, de ajutor de Sus pentru a ajunge la disperarea absolută. Pe cont propriu, suntem incapabili de asta. Este un lucru mare sa-ti simţi limita: Acesta sunt -Eu, iar acesta nu mai sunt- Eu. Numai Creatorul poate da acest semn, această limită, graniţa dintre El şi mine.

Noi facem diferite acţiuni, cu diferite trucuri, pana cand dintr-o dată vom ajunge la disperare, văzând aşa-numitul „decret al Raiului” în ea, care reprezintă un semn de Sus. Baal HaSulam scrie, Nu este nici o stare mai fericita în lumea unui om decât atunci când el se gaseste pe sine disperat cu propriile puteri …. Pana la urma, aceasta stare vine la el de la Creator şi nu există nimic altceva care poate fi făcut.

Ne-am adunat micile noastre eforturi, pentru o perioada, si apoi le primim în acelaşi timp, deja acumulate într-un singur întreg. Nu ne punem eforturile în vreo cutie mica, ele se colectează într-un vas comun, iar rezultatul lor vine de la Creator. Nimeni nu ştie când se va întâmpla. Şi acesta este motivul pentru care ieşirea din Egipt se face în grabă şi în întuneric.

Pe masura ce încercam să atingem unitatea, începem să lucram la asta toti împreună, iar apoi descoperim brusc puterea disperarii, respingerii şi neputinţei. Această disperare ne conduce la o cerere: Avem nevoie de ajutor ca să ne unim. Şi strigam. Iar acest strigăt este urmat de ajutor de Sus.

Astfel, este imposibil sa ajungem la Creator fără sa devenim mai intai disperaţi în interior şi fara sa facem un efort concertat împreună. La urma urmei, Creatorul este o forţă, care este specific revelata prin efortul comun, munca comuna. Într-un individ nu există Creator.Lumina superioara poate exista doar într-un vas, corectat intr-o anumită măsură, iar un individ este o „piesa sparta” dintr-un intreg.

Din Convenţia de la Arava, Lectia # 6, 25/02/12

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →