Intrebare: Care ar trebui sa fie cel mai mic lucru de care sa ne apucam in munca in grup si care e cel mai important ?

Raspuns: Exista multe feluri de munca si relatii in grup: cand prietenii sunt mai mici fata de mine, mai mari fata decat mine, sau egali mie, saudaca ma raportez lor ca revelatia Creatorului sau ii folosesc ca un scut. Grupul este totul. Este o dorinta pe care o pot dirija, cu care ma pot juca si prin ea determin atitudinea mea fata de Creator. Prin grup dobandesc Masach ( ecran ). Toate cererile mele, rugaciunile mele, definitiile si clarificarile merg prin grup catre Creator.

Grupul este busola cu care ma pot concentra pe Creator, forta superioara. Daca ma pot conecta cu prietenii si pot fi incorporat in ei, voi fi mai concentrat si mai precis focalizat pe Creator. In lumea corporala vad pe cineva si ma pot apropia de el. Dar in lumea spirituala, nu –L vad pe Creator, nu stiu ce este atributul daruirii, sau unde este, pe ce lungime de unda. Este ca si cum as avea un radio, dar nu stiu cum sa gasesc postul si caut dintre milioane de alte posturi.

Asa ca am o problema pentru ca pana la urma nu stiu ce e spiritualitatea si mi-o imaginez intr-un mod total eronat. Daca ar fi fost simplu opusul, ar fi fost bine, cel putin mi-ar fi dat o directie. La urma urmei nu stiu unde sa o caut. Stau in mijlocul unui cerc si pot merge in orice directie in cele 360°, si conform naturii mele niciodata nu voi fi capabil sa ghicesc directia corecta.

De aceea, exista un singur mijloc: grupul, prin care pot oarecum sa imi imaginez proprietatea daruirii. Daca tajnesc a ma conecta cu ei intern, atunci in acea conexiune, in aspiratia mea pentru ei, voi incepe sa simt ce este acest atribut de daruire al Creatorului. Asadar pot stabili in interiorul meu atitudinea indreptata catre El.

Astfel, grupul devine cel mai pretios lucru pentru mine, un mijloc prin care dobandesc singurul si cel mai important scop al meu. Incep sa simt ca atunci cand sunt cu grupul si intemeiem conexiunea intre noi, atunci il pot descoperi pe Creator. Creatorul este revelat doar in acea stare, in deficienta colectiva, in trairea colectiva care se naste intre mine si grup. Altfel El nu are unde sa fie revelat.

Este ca si cum am construi o scena impreuna unde Creatorul poate aparea si se poate manifesta, in interiorul sentimentului nostru de conectare comuna, a garantiei reciproce, si adeziunii noastre. Daca asta nu ar exista, nu ar fi nici atributul daruirii in care Creatorul ar putea fi revelat, deoarece o echivalenta de forma este necesara pentru asta.

 Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/1/2012, Shamati #175

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intreaga noastra munca este construirea mediului. La urma urmei nu te poti crea pe tine prin tine insuti. Asta e ceea ce trebuie sa cream pentru umanitate  in zilele noastre. Daca ar fi sa ma corectez, cum as putea face asta? Trebuie foarte simplu sa creez in jurul meu un asemenea mediu, media si un sistem de educare astfel incat eu voi fi produsul acestui mediu.

Dar prin crearea lui eu ma corectez. Este asa deoarece prin procesul crearii lui eu deja incep sa simt cum ar trebui construit si cum ar trebui sa exist eu, si conform  tipului de mediu care ar trebui sa fie astfel incat sa ma afecteze pe mine. Simt cum ar trebui sa il construiesc acum asa incat va lua o asemenea forma care ma va influenta.

In insusi procesul de creare noi ne alaturam mintii care opereaza si intelegem  ce a dorit Creatorul sa faca prin spargere, de ce a pregatit asemenea elemente de baza, lemn si materiale de constructie pentru noi, si de ce ar trebui noi sa construim aceasta casa. Multumita acesteia noi vom incepe sa-L descoperim pe El. Arata ca si cum daca construiesc mediul acesta ma va corecta, asa incat, eu corectat, voi fi incorporat in el, si apoi……dar inca nu este asa.

 Prin construirea mediului ajung sa il cunosc pe Creator.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 20/1/2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Dacă de la început nu vrei să mergi de la Lo Lișma (nu pentru numele Ei), la Lișma (pentru numele Ei), in daruire, atunci este de preferat să nu faci absolut nimic. Cel puţin nu cere Creatorului de dragul ego-ului. La urma urmei, este de acord cu un parteneriat cu El, doar pentru a obţine mai mult de la El.

Cum ar trebui să acţionam pentru a nu ne transforma în lipitori care cer „Dă-mi atât ​​lumea aceasta, cat şi lumea cealaltă!” Dar, în schimb, să învatam de la Creator despre atributul sau de a darui, fara „sa clădim” pe bogăţiile lui?

Astfel, starea de Lo Lișma este foarte delicata, serioasa, dramatica şi schimbatoare de viaţă. La urma urmei, din acest punct, pot merge în două direcţii complet diferite şi am nevoie sa fac o alegere.

Cautarea dupa sensul vieţii, sursa şi scopul sau, mă aduce in acest punct, la profesor, grup, cărţi, sistem şi încep să-l clarific. De aici, pot să mă întorc în toate direcţiile şi pot merge mai departe.

Dar cum pot descoperi unde sunt  „înainte” şi „înapoi” ? La urma urmei, nu văd direcţia. Mi se poate spune despre acest lucru de o mie de ori, dar încă nu văd. Am nevoie sa clarific asta eu insumi.

Înapoi este moartea şi înainte este viata, dar pentru mine pot fi percepute complet diferit. Cum pot verifica, în scopul de a ma dirija în mod constant?

Am parteneri cu privire la acest punct: grupul, profesorul şi, bineînţeles, Creatorul. Acum am nevoie sa organizez toate aceste componente, în scopul de a avansa în direcţia bună.

Dar ce este bun: Este ceea ce este bun pentru mine, pentru ego-ul meu, sau pentru scopurile altcuiva? Există numeroase întrebări aici şi am nevoie să clarific. Se pare că sunt într-o sfera cu 360 de grade de opţiuni ale direcţiei şi pot alege orice direcţie doresc! Unde ar trebui să mă duc? Aceasta este marea întrebare cu care  se confruntă omul.

Este nevoie de o lungă perioadă de timp până când isi clarifică această întrebare, iar această clarificare se termină abia la Gmar Tikkun (sfârşitul corecţiei). În acest fel, vom obtine răspunsul la aceeaşi întrebare despre sensul vieţii de la care am pornit. Deşi ti se pare că ai început să simti şi să înţelegi aceasta în prealabil, o vom obține de fapt doar la final. Într-adevăr, în această intrebare sunt incluse toate gândurile şi dorinţele tale, şi toate acestea trebuie să fie corectate şi împlinite, iar atunci înseamnă că ai obtinut răspunsul.

Stăm in fata acestui punct şi trebuie să ne unim: grupul, profesorul, Creatorul şi o altă componentă, Tora.

Creatorul este sursa. Eu, grupul şi profesorul suntem mijloacele. Tora este forţa corecţiei pe care o activez. Astfel, se spune, „Israel, Lumina şi Cel Sfânt, Binecuvântat fie El, sunt Unul.” Şi dacă conectez toate acestea într-un singur loc, calea corectă se deschide înaintea mea.

Această cale nu există de la sine, ea este creata înaintea mea ca o direcţie care a fost deschisa, ca o săgeată dreaptă, ca un vector, cu condiţia ca am ales toate elementele de date corect. Am nevoie de fiecare dată sa organizez în mod corect toate atributele, gândurile şi dorinţele mele, sa clarific directia, si sa avansez din nou şi din nou. În acest fel, ne corectam.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 11/01/12, „Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Corectia noastra are loc pe doua nivele: frica si iubirea. Aceste doua stadii devin realizate in noi daca Lumina corecteaza dorintele noastre. Aceasta inseamna ca noi trebuie sa aspiram catre corectii dar noi nu le realizam pe cont propriu. O asemenea abordare difera drastic de ceea ce suntem noi suntem obisnuiti in aceasta lume. In lumea noastra depinde de mine sa caut forta si cunoasterea de care am nevoie pentru a-mi indeplini planurile. Pentru spiritualitate, cu toate astea, trebuie sa caut puterea si cunoasterea cu care voi fi pregatit pentru ceea ce Lumina va realiza in mine.

Pe calea spirituala, intreaga noastra pregatire tinteste catre creatia noastra. La fiecare nou nivel ne pregatim pentru o renastere, astfel ajungand sa cunoastem actiunile Creatorului si sa lucram cu El ca partenerul Lui. Noi ne pregatim pentru nastere iar El ne creaza  iarasi si iarasi. Prin acest proces si prin actiunile Sale ajungem sa i-L cunoastem mai bine.

Clar, pe aceasta cale noi nu atingem esenta actiunii care ne creaza. Posibil ca la sfarsitul tuturor corectiilor si dupa dobandirea unui grad perfect vom intelege cum opereaza Creatorul.

Dar acum, munca noastra consta in pregatire. Aceasta pregatire ne permite sa atingem si sa simti Creatorul si munca Sa. Cu toate acestea, din aceasta ciocnire trebuie sa extragem exact ce e necesar pentru pregatirea urmatoarei nasteri. Astfel avansam de la un nivel la urmatorul si acesta este singurul lucru care ar trebui sa ne priveasca.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah, „ Introducere la Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare:  De ce a fost nevoie de o asa mare mutare a lumilor, cand toate lumile s-au ridicat impreuna cu Adam HaRishon (primul om) in seara celei de-a sasea zi a creatiei, daca mai tarziu el a pacatuit si a cazut chiar mai jos decat nivelul unde a fost creat?

Raspuns: Dupa pacatul lui Adam HaRishon, toate lumile au descins la acelasi nivel la care se afla acum, care este lumea Nikudim. Totusi, ca un rezultat al tuturor acensiunior si decaderilor, a fost creat mediul unde sunt sufletele. Din acest punct inainte, sufletele sunt plasate intr-o lume, intr-un mediu, si datorita acestui mediu pot ele exista.

Nivelele inanimatului, vegetativului si animatului al lumilor, lumile Beria, Yetzira si Assiya (BYA), permit  sufletelor sa existe intr-o „forma animala” furnizandu-le conditiile necesare pentru  existenta. Dar dupa ce o persoana primeste viata, ea poate atinge existenta sufletului la un alt nivel,  nivelul vorbitor aditional celui inanimat, vegetativ si animal. Pentru a putea face asta, sufletele trebuie sa se conecteze, pentru ca apoi sa construiasca intre ele o retea.

La inceput lumile ascend fara participarea unei persoane conform planului creatiei. Exista un plan numit Beito ( este timpul ) care clipeste precum tic-tac-ul ceasului si este desavarsit pas cu pas precum miscarea acelor de ceasornic. Tu poti accelera timpul daca doresti facand ceasul sa ticaie mai repede, dar trebuie sa depui efort suplimentar pentru asta. Exista un plan preliminar si totul se desfasoara conform planului  creatiei reintorcandu-se la radacina lui.

Lumea Atzilut prin ea insasi este Galgalta ve Eynaim. Daca inserez Galgalta ve Eynaim in Awzen rezultatul este lumea Beria; daca inserez lumea Atzilut in Hotem, rezultatul este lumea Yetzira; daca o inserez in Peh rezultatul este lumea Assiya. Deci lumile BYA sunt o copie a lumii Atzilut in Awzen, Hotem, Peh ( AHP), aceasta fiind incorporarea atributelor Binei in Malchut. Astfel au fost createlumile Beria, Yetzira si Assiya, care sunt mediul lui Adam HaRishon.

Acum omul se afla in dorinta de a primi in care exista diferite atribute de daruire, diferite atribute ale vietii. Aceaste atribute ale vietii nu au nici o vointa libera, si sunt doar nivele ale inanimatului, vegetativului si animatului. Este similar lumii noastre, in care exista stadiile inanimat, vegetativ si animat ale naturii, care subzista fiind active in jurul unei persoane, creand pentru ea un habitat in care poate trai.

Traim prin lumea Atzilut, prin atributele Creatorului care sunt in jurul nostru in forma naturala a inanimat, vegetativ si animat! Multumita acestora existam noi. Dar daca nu vreau sa exist prin nivelul inanimat, vegetativ sau animat ci mai degraba prin cel vorbitor, care este lumea Atzilut insasi: Trebuie sa ma ridic acolo.

Apoi de la lumile BYA, colectez informatia despre scopul vietii, de la atributul daruirii (Galgalta ve Eynaim) care este incorporat in atributele receptiei (AHP).  Vreau sa ma alatur fortei atributelor daruirii ( Galgalta ve Eynaim) si imi exprim dorina pentru asta prin tentativele mele de a conecta partile sparte si a le ridica la lumea Atzilut.

Nu ridic partile sparte ale dorintei de a primi la lumea Atzilut, ci doar fragmentele sparte ale dorintei de a darui, punctele din inima care au fost separate unele de celelalte de vointa de a primi (AHP) care s-a inregistrat in acestea. Vreau ca Lumina sa vina si sa conecteze punctele din inima deasupra vointei de a primi. Apoi ele vor incepe sa lucreze impreuna cu AHP. Aceasta inseamna ca eu ridic AHP la Galgalta ve Eynaim.

Din partea a treia a Lectiei Zilnice de Kabbalah 16/10/11,  „ Studiul celor Zece Sefirot”

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare:  Cum trezim invidia in grup fata de autorii Cartii Zohar, astel incat sa dorim sa fim similari lor, sa atingem nivelul lor?

Raspuns:  Este dificil. Ei sunt foarte detasati si incomprehensibili noua. Pe deasupra noi nu putem intelege in totalitate ce inseamna pentru un om sa afle intreaga creatie si sa fie intr-un loc care este plin de Lumina unde legile care guverneaza intreaga creatie sunt revelate lui dincolo de limitele lumii noastre  si sa aiba intelegerea si sentimental naturii generale, a  uriasei constiinte, a marelui gand care opereaza totul si care cunoaste aceeasi armonie care conecteaza toate partile creatiei una la cealalta.

Exact din aceasta survin toate placerile noastre. In ciuda gandirii noastre ca placerea este ceva emotional, iar dorinta de a primi, asa cum a fost, intelege doar limbajul sentimentelor si entuziasmul emotional, nu este chiar asa deoarece noi primim entuziasmul emotional de la Lumina Hochma ( intelepciune).

Aceasta  ne deruteaza iar noi nu intelegem complet ceea ce este. Dar placerea veritabila este din dobandirea sistemului providentei si guvernarii superioare, unde Creatorul este revelat. Noi nu dobandim forma abstracta si esenta ci forma invesmantata in substanta, forma daruirii imbracata in substanta noastra, substanta receptiei.

De aceea Creatorul  ( Boreh) este intitulat Vino si Vezi ( Bo- Reh )  deoarece venim si apoi vedem, venim si atingem. Dar noi atingem Lumina Hochma, asa cum imbraca intregul sistem si administreaza toate partile sale de la un capat la celalalt. Observam cat de diferite si separate sunt partile una fata de cealalta datorita egoului si  diferentei dintre atribute si cum sunt conectate prin aceste forme, revelatia si desavarsirea. Nici macar nu ne putem imagina ca s-ar putea conecta sau complete. Este exact conexiunea dintre contradictii care ofera marea bucurie si dobandirea desavarsirii.

Este la fel cu absolut orice din viata noastra. Sa presupunem ca vezi un film sau un anume incident. Este special impresionat ca la inceput oamenii erau separati, opunandu-se unul celuilalt si suferind  si subit apar impacarea si desavarsirea. Asta inspira cel mai mult o persoana. Sa presupunem ca exista ceva nedreptate, iar apoi dreptatea invinge, sau alte situatii similar acesteia; pe aceasta este fondata intreaga creativitate.

Este derivat din aceasi radacina superioara: La inceput observam si obtinem marea separate care exista intre toate partile sistemului, iar in final dobandim desavarsirea sa. Din separare obtinem intregirea, dupa cum este spus, “ Acopera toate pacatele cu iubire,” iar atingerea provine din aceasta, intelegerea si aprecierea Creatorului.

Din partea a doua a Lectiei Zilnice de Kabbalah 24/1/2012, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Suntem într-o stare de ascundere şi trebuie să înţelegem că suntem în ascundere. O persoană se naşte şi trăieşte în această lume într-o stare de totală detaşare faţă de adevărata realitate. Nu ştie unde se află şi dacă mai există ceva în afară de asta. Dacă este aşa, se poate vedea?

Atunci când simţim prezenţa a ceva, se poate ca acesta să fie ascuns sau revelat. Deci, ascunderea este parte a revelaţiei pentru că eu ştiu deja de existenţa a ceva care este ascuns. Asta înseamnă că omul care este în starea de ascundere este deja pe drumul adevărului, cu toate că aceste îi este pe moment ascuns.

Este deja o stare avansată pentru că oamenii obişnuiţi nu simt că ceva le este ascuns.

Trecem prin patru faze: dubla ascundere, singura ascundere, Providenţa recompensei şi pedepsei şi Providenţa eternă.

Cât timp sunt implicate cele două ascunderi, nu mai este detaşare, nici stare de inconştienţă. În dubla ascundere, ştiu că sunt detaşat de realitate şi că nu Îl văd pe Creatorul care determină tot ceea ce mi se întâmplă.  În singura ascundere simt că viaţa depinde de faptul de a fi în faţa Creatorului. Dar ceea ce m-a adus la ascundere în loc de  revelaţie depinde de mine.

Deci, în dubla ascundere eu determin faptul că sunt detaşat de Creator, iar în singura ascundere există un contact, dar eu nu execut dorinţa Lui.

În următoarea faza, faza revelaţiei, primesc recompensă şi pedeapsa conform cu măsura în care eu execut dorinţa Lui. Pedeapsa este de fapt tot o recompensă, pentru că mulţumită ei eu avansez.  Îmi arată unde trebuie încă să mă corectez, asta este, unde sunt în spatele nivelului din prezent, pentru că unei persoane nu i se cere să facă ceva de care nu este în stare.

Până la urmă ajung la Providenţa eternă, după ce mi-am corecta toate atributele şi ajung la o înţelegere totală, reciprocă, cu Creatorul.

Toate aceste faze ne fac să înţelegem Providenţa Creatorului. Această înţelegere este un semn, mijlocul, baza pentru toate succesele noastre, pentru starea noastră de bine. Dacă ştiu că primesc lovituri pentru un anumit motiv, nu mai este o suferinţă fără de folos ci o pedeapsă care îmi face bine, sau chiar binele însuşi. Totul depinde de nivelul pe care sunt şi de atitudinea mea faţă de pedeapsă.

Se poate ca datorită loviturilor egoismului meu să mă simt atât de fericit încât să mă ridic deasupra acestor senzaţii şi să intru în starea Hafetz Chesed. Nu am nimic, dar nu sufăr. Aparent, este acest lucru posibil? Unde sunt invidia, poftele trupeşti, onoarea? Totul rămâne jos, dar este necesară multă muncă pentru a obţine asta.

Deci noi trecem gradual prin fazele ascunderii şi revelaţiei şi mergem în sus  pe treptele lumilor spirituale. Este vorba de discernămintele individuale, despre stările interne ale unei persoane, dar este clar ca acestea le realizeze numai dacă încerc din răsputeri să mă încorporez în mediul corect. Altfel nu sunt în stare să mă ridic.

Câteodată este greu să legi toată munca internă de munca în grup. Dar de fapt, nu este o problemă, trebuie doar să verific şi să leg aceste două componente mai cu grijă. Toată munca este în grup, toate senzaţiile sunt în mine.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 1/23/12, “Introducere  la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ieşim de la lecţia zilnica de Cabala pentru a continua activitatea interna pe parcursul restului zilei?

Răspuns: Primesc totul de Sus şi ar trebui să mă pregătesc pentru clarificare independenta maximă. Fiecare stare ar trebui să fie împărţita în două părţi. Pe de o parte, vine de la Creator şi nu vreau s-o stric cu dorinţele, gandurile si sentimentele mele. Pe de altă parte, înţeleg că nu există nimic de simtit, cu excepţia propriilor mele vase. Deci, cum fac acest lucru?

Evaluarea se poate face doar într-un fel: compararea unui sentiment cu altul, compararea unei intenţii cu alta. Pentru a nu fi părtinitor, ar trebui să ma calibrez întotdeauna pe mine insumi în conformitate cu un anumit standard, în conformitate cu grupul. Astfel ar trebui să fac eforturi pentru a fi încorporat cu spiritul general al grupului, şi în legătură cu acesta, ar trebui să verific: Ma simt bine sau mă simt rău, şi cum interpretez dacă este bine sau rău, astfel încât sa avansez?

In mod constant clarific lucrurile pe plan intern, cerând Lumina care corecteaza prin intermediul grupului, încercand sa clarific lucrurile cu ajutorul său, astfel încât mă voi simţi în stare opusă. În scopul de a face acest lucru, am nevoie sa încerc să justific Creatorul în primul rând, chiar dacă mă simt rău. Apoi încerc să ma ridic, împreună cu intenţia la starea bună, nu pentru plăcere, ci pentru că ma asemăn Creatorului, potrivit echivalentei de forma. La urma urmei, scopul Sau este de a face bine fiinţelor create.

Astfel, sfarsesc clarificarea mea. Şi asa se întâmplă de fiecare dată.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 22/01/12, Shamati # 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a creat ca material opus Lui – dorinta de a primi bucurie, care nu simte sau intelege ca poate exista ceva in afara ei.  Ne simtim doar pe noi si dorim sa primim si sa extragem placere din orice. Fiecare persoana simte doar dorinta lui si implinirea din ea. Acestea sunt singurele stari percepute de dorinta de a primi: da/nu, 0/1. Astfel lucreaza egoismul si aceasta este ordinea lucrului pe care il observam in natura, in multe situatii si in diferite organisme.  

Totusi, pentru ca dorinta de a primi bucurie sa iasa din natura sa, sa se ridice deasupra calitatii sale de a simti binele si raul doar in interiorul ego-ului sau si sa simta binele si raul in afara sa, avem nevoie de o unealta speciala care nu exista in interiorul dorintei egoiste. Dorinta egoista este lipsita de orice posibilitate de a se ridica deasupra sa si de a crea ceva opus ei insisi.

Noi nu stim nici macar ce inseamna opus; nici nu ne putem imagina ce este lumea spirituala. Pentru a ajunge la ea, trebuie sa efectuam, in interiorul nostru, anumite schimbari, pe care dorinta de a primi bucurie este incapabila sa le faca! Cu toate acestea, asta este datoria noastra: sa intelegem aceste schimbari, sa le atingem si sa le executam noi insine. Altfel nu vom primi libertatea si nu vom deveni egali cu Creatorul, asa dupa cum este prevazut in scopul creatiei.

Asa incat ni s-a dat un ajutor numit grup – ceva strain de dorinta noastra egoista.Dorinta egoista simte acelasi lucru raportandu-se la acest straniu obiect, ca si fata de Creator, considerandu-l ca si inexistent. Nu ii da  nici o valoare independenta si vrea doar sa se foloseasca de el. Dar intelege si simte ca se afla in conexiune cu grupul.  

Pe de o parte, egoismul doreste sa foloseasca grupul ca pe oricare alt obiect exterior. Pe de alta parte, el il poate folosi exact invers: pentru a realiza daruirea, o calitate care ii este opusa.

Astfel, detinem o forma intermediara intre niveluri, o forma tranzitorie – asa cum sunt coralii intre nivelurile neanimat si vegetal; o planta legendara, “cainele de camp” intre nivelurile vegetal si animal; si maimutele intre nivelurile animal si uman. Iar forma intermediara intre om si Creator este grupul.

Daca o persoana adera la un grup si este capabil sa lucreze impreuna cu el pentru daruire, el va fi capabil sa se ridice la nivelul Creatorului. Omul trebuie sa incerce sa realizeze asta prin propriul sau efort, din moment ce a deveni similar Creatorului inseamna, in primul rand si cel mai important, sa devina independent, sa inteleaga, sa simta si sa ceara schimbarea el insusi.

Toate acestea ne sunt furnizate de mediul inconjurator. De aceea, este scris, “Acela care aspira catre Creator (Isra-El), Lumina care corecteaza si Creatorul sunt una si aceeasi,” si “dragostea pentru creaturi conduce la dragostea pentru Creator.” Trebuie sa ne vedem mediul inconjurator ca pe un mijloc de a atinge scopul creatiei. Trebuie sa dai grupului aceeasi importanta ca si scopului creatiei.

Aceasta se refera nu doar la cei la care punctul din inima s-a trezit si ii trage spre scopul creatiei; se refera la intreaga umanitate. Cu totii vom trebui sa construim astfel de exemple: societati sau state mici vor servi drept exemple, pe care toata lumea le va emula in timp ce vor incerca sa se apropie.

In acest mod, intreaga lume va avansa corect, apropiindu-se de forma unei fiinte umane noi, noua umanitate. Ca atare, noi trebuie sa realizam dragostea pentru Creator – in mod similar cu calitatea daruirii si perceptia altruistica. Dragostea pentru prieteni este un mijloc pentru atingerea acestui scop. 

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cbala 12/18/11, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Omul  parcurge un lung drum până când descoperă în ce constă munca lui. Ajunge la studiu căutând menirea vieţii, căutând o împlinire egoistă. Rămâne cu aceeaşi intenţie iniţială pentru un timp îndelungat, până când ajunge să audă că este absolut interzis, adică imposibil, să umple aceste dorinţe egoiste. Deci, ce poate să facă?

Ei spun că este posibil să te bucuri numai atunci când eşti în echivalenţă de formă cu Creatorul. Vrei să te bucuri? Învaţă de la El cum să te bucuri de dăruire, dar nu dăruirea aşa cum o vezi tu, nu dăruirea pentru satisfacţie personală egoistă. Adevărata dăruire este cea care aduce plăcere Creatorului, acesta este singurul lucru de care te poţi bucura.

Asta înseamnă că există o dublă incompatibilitate: trebuie să ne schimbăm atât dorinţele cât şi intenţiile – locul în care plăcerea este simţită. Atunci când omul ajunge la aceste noi dorinţe, pe care nu le înţelege deloc, i se spune: Iată-te aici, acum bucură-te. Este total diferit de ceea ce îşi imaginează astăzi, în această stare egoistă din prezent. Trebuie să îşi schimbe percepţia de câteva ori.

Trecând prin asta, se poate agăţa de grup, de mediu. De fapt, de fiecare dată când avansează un pic, simte că este chiar mai mult ca un copil, chiar mai confuz şi că îşi pierde mai mult din putere. Este atât de diferite de modul familiar, normal, în care avansăm, – primind mai mult, înţelegând mai mult şi simţind mai mult – încât omul nu poate îndura un asemenea progres care pare că se îndreaptă în direcţia opusă.

Nu înţelege cum este posibil să muncească şi să simtă un gol în creştere şi o lipsă de înţelegere, pur şi simplu o stare de moarte, de totală neajutorare, când nu există nicio lumină la capătul tunelului miez întunecat, Marea Roşie. Toate acestea se numesc avansare?

Omul se simte pierdut total, dar dacă continuă în ciuda a tot, începe să descopere că fără a trece prin aceste stări este imposibil de obţinut dorinţele reale: a primi pentru a dărui. Nu mai rămâne nimic din starea anterioară, nici senzaţia nici înţelegerea, nici abordarea anterioară nici intenţia sau scopul avansării normale. Totul pare nou şi atât de diferit faţă de experienţa anterioară, încât este pur şi simplu imposibil de prezis.

Singurul lucru care îl poate ajuta este să îşi organizeze un sprijin în jurul lui şi să devină inclus în activităţi, studii, munca în grup şi diseminarea, astfel încât se va dezvolta în mod gradual, ca un copil care se joacă şi în acelaşi timp creşte. Astfel, pas după pas, va avansa gradual către starea în care poate suporta ideea spirituală.

Începe să înţeleagă că sunt multe metode mistice şi spirituale în lume, dar aici a ajuns la o metodă care îl va duce la o nouă realitate prin schimbarea percepţiei. Şi numai atunci va înţelege ce i se întâmplă.

De aceea, este imposibil să explicăm asta la toată lumea. De aceea este spus: O mie intră în cameră şi unul iese afară să înveţe. De fapt, dacă sufletul unei persoane este gata să obţină adevărul cu orice preţ, el se menţine pe drum.

Dacă este cu adevărat gata pentru asta, atunci mediul îl poate ajuta să treacă repede prin aceste faze şi, cât timp este în această viaţă, să obţină lumea adevărului!

Din prima partea a  Lecţiei zillnice de Cabala 1/16/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→