Întrebare: Care este efortul cel mai mic pe care trebuie să îl facă fiecare om pentru a-și deschide inima și a descoperi în final deschiderea în lumea spirituală?

Răspuns: În primul rând trebuie să includ pe toată lumea în inima mea. Poți să te gândești la asta și să o ții în senzțiile tale. Totul depinde de cum muncești în inimă și în minte. Poate nu vrei să rămâi în senzațiile tale; depinde de persoană. Pentru mine, ajută să adaug motiv pentru că îmi întărește senzația. Absorb totul în inima mea și îmi amintesc că tot universul este conținut în om și că acesta înglobează întreaga lume. Includ pe toți prietenii mei în inimă pentru că deocamdată nu sunt în stare să includ întreaga lume. Dacă posed o aspirație către prietenii mei, atunci fără îndoială că și ei au această aspirația către mine. Nu trebuie nici măcar să discutăm despre asta. Încep cu adevărat să simt că ei există în mine, ca o mamă care își simte copilul înăuntrul ei.

De aceea, obțin o percepție a realității mai precisă, care există în interiorul meu. Baal HaSulam scrie că imaginea lumii se află în spatele creierelor noastre, iar simțirea acesteia se petrece în inimă. Nu există nicio lume în afara senzației mele.

Inima mea este Malhut al Lumii Infinitului, dar dacă includ pe toată lumea în mine, atunci devin Adam ha Rishon (Primul Om) iar imaginea Creatorului devine revelată în mine. Materialul meu va obține forma lui Adam iar atunci când forma Creatorului devine înveșmântat în ea, se numește adeziunea Creatorului cu creația, sau unificarea lui Zeir Anpin cu Malhut.

Primesc confirmare de la fiecare sfârșit că tot ceea ce trebuie să fac este să absorb toate reaitatea. Încep asta prin lucrul cu prietenii, pentru că ne putem influența și ajuta unul pe celălalt. Prima deschidere a inimii mele depinde de înțelegerea mea a faptului că nu am altă opțiune. Mi-am ridicat mâinile în sus de disperare, văzând că nu am obținut nimic. Am devenit sigur că nu este o altă cale de a obține sursa vieții și de a realiza scopul acesteia.

Cu toate asta, poți decide că nu ai explorat încă toate opțiunile. Asta pentru că egoismul unei persoane încearcă întotdeauna să o convingă că poate încă obține succesul de una singură prin diferite metode. Numai ca rezultat al atingerii dezamăgirii totale, o persoană este de acord să se unească cu prietenii. Este ultimul lucru care îmi mai rămâne de făcut. Numai dacă devin dezamăgit de toate încercările mele, dacă toate aceatea au eșuat, numai atunci, ca rezultat al disperăriri și presiunii extreme, sunt de acord să mă unesc.

Este similar cu un nou născut, care ar rămâne bucuros înăuntrul mamei sale, nu vrea să plece, dar presiunea îl împinge afara din ea! Crezi că copiii lui Israel au vrut să iasă din Egipt? În timp ce erau în deșert deja regretau că au părăsit Egiptul, unde aveau totul. Nimeni nu vrea să se nască în lume spirituală, pentru că suntem cu toți egoiști. Este o tranziție foarte dificilă și de aceea este foarte îngustă (Tzar) și se numesc durerile nașterii (Tzirim).

Se spune că o căprioară gestantă trebuie să urce sus pe un munte și până când un șarpe nu vine și o mușcă nu poate să nască. Șarpele reprezintă cel mai rău egoism și până când nu devine revelat în om, acesta nu este pregătit să se nască.

Din Lecția 3 a Congresului Arvut 2/24/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că ne lipseşte bucuria. Cum o putem descoperi împreună, cu inima zdrobită de care avem nevoie pentru a construi vasul spiritual?

Răspuns: Bucuria este dezvăluita din percepţia importanţei scopului, din înţelegerea legăturii cu Cel superior. Chiar dacă încă nu am primit ceea ce doresc, avansez spre asta, sunt în acest proces, lucrez la realizarea scopului, care este important pentru mine. Toate acestea trebuie să evoce bucuria în mine.

Mai mult decât atât, o persoană este produsul mediului său şi când nu simte bucurie, înseamnă că mediul nu o influenţează in modul corect. Este nevoie să ai grijă de asta.

Vine la mine ca un şoc de fiecare dată, este oare atat de greu să fiu bucuros? La urma urmei, ne sunt date toate condiţiile pentru dezvăluirea Creatorului. Şi continuam sa fim nemulţumiti de ceva, dar ce altceva trebuie sa cerem? Nu realizam că revelaţia se poate întâmpla în orice moment.

Numai disponibilitatea noastră lipseşte. Iar bucuria este una dintre condiţiile sale. Aceasta demonstrează pretuirea noastra pentru importanţa spiritualitatii, iar acest lucru lipseşte. Credem că suntem mai importanti decât Creatorul – si acesta este motivul pentru care El nu ni se dezvăluie.

Opreste-te sa-ti stabilesti propriile condiţii şi sa ceri lucruri şi vei vedea că revelaţia se va întâmpla imediat. Dar atunci când ai anumite cereri proprii, cum poţi fi atunci într-o stare de daruire?

Spui ca doresti să dezvălui Creatorul? Dar El dăruieşte, iar tu doresti să dezvălui daruirea Lui, ceea ce înseamnă că tu insuti doresti sa daruiesti. Atunci, ce este acolo pentru tine de cerut? Unul in totalitate nu corespunde celuilalt.

Din Convenţia Arvut de la Arava – Lecţia # 2 din 23/02/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Un comentariu →

Lumina superioara este absolut imobila. Ne aflam intr-un ocean de Lumina, ca intr-un camp electric, magnetic sau orice alt fel de camp. Nu are nicio importanta ce fel de Lumina avem aici. Ea exista, nu am nevoie sa creez aceasta a doua forta, am nevoie doar sa mi se reveleze.

Insemna ca de fiecare data avem nevoie sa atingem o conexiune intre noi pentru a forma un detector, un instrument pentru a descoperi campul in care existam. Acest detector este o dorinta, o nevoie, care este sensibila la campul pe care am de gand sa-l dezvalui: calitatea daruirii.

Cu alte cuvinte, trebuie sa simt o nevoie, o dorinta, pentru a dezvalui calitatea daruirii. Aceasta este singurul lucru care ne lipseste, nimic altceva. Pe cat de repede dezvaluim noi impreuna nevoia pentru calitatea de daruire, pe atat de repede ea ni se reveleaza. Asta e, noi trebuie sa ne calibram pe noi insine in raport cu calitatea daruirii, sa facem in asa fel incat sa o dezvaluim fara sa ne aflam in interiorul ei, doar prin intermediul unei idei si a ceea ce reprezinta ea. Asta este exact ceea ce noi cerem: sa stim ce este calitatea daruirii, sa fim capabili de a ne conecta unii cu altii in mod corect pentru ca nevoia, dorinta sa apara in conexiunea dintre noi. Si asta este tot! Asta este Kli-ul, vasul pentru a o dezvalui.

Noi ii facem pe plac Creatorul cu aceasta atitudine referitoare la calitatea de a daruirii, acest camp, Creatorul. Asta nu e chiar atat de dificil si nici chiar atat de indepartat. Toate eforturile trebuie sa fie in gandul: care este detectorul calitatii de daruire? Si nu exista nimic altceva.

Baal HaSulam a scris in cartea „ Casa  portilor  intentiilor”: Exista un Creator si o creatie, si continua sa explice ca intreaga problema a creatiei este sa-l dezvaluie pe Creatorul in care exista. Nu exista nimic altceva.

Din acest motiv cand omul se concentreaza pe intrebarea:„ Cum sa construiesc eu vasul pentru dezvaluirea Creatorului, calitatea de a darui, asa incat el sa se dezvaluie in mine? „ – el intelege ca aceasta calitate nu poate fi dezvaluita in el pentru ca nu are un vas pentru asa ceva, ii lipseste sesibilitatea pentru aceasta calitate.

Sensibilitatea la calitatea de a darui poate apare doar din dezvaluirea dorintei noastre pentru ea in conexiunea dintre noi. Vasul meu castiga sensibilitate in masura in care se manifesta respingerea noastra simultana unul fata de altul si dorinta de a dezvalui calitatea de a darui intre noi. Astfel, eu cresc masura sensibilitatii lui. Asta e.

Intrebare: De ce am nevoie sa vreau sa dezvalui nevoia pentru calitatea de  a darui in loc de a dezvalui chiar calitatea?

Raspuns: Nu obtin nimic prin dezvaluirea mea a calitatii reale de a darui: Ea exista. Exista in fata mea un dat care contine tot. Tot ce exista in lume este in fata voastra. Dar voi nu aveti pofta pentru asta si nu puteti gusta. De exemplu: daca sunt bolnav si nu am mancat  timp de 2 zile, la ce ma gandesc? Sa dezvalui gusturile? Nu, ma gandesc la ceea ce am nevoie, la dorinta mea, pentru ca de fapt asta este lipsa mea. Tot restul e gata.

Lumina superioara este absolut imobila. Noi suntem in interiorul ei. Mariti-va sensibilitatea prin opozitie cu ea, pornind de la negativ, macar aduceti-o la zero si mentineti cresterea ei putin cate putin pana o dezvaluiti.

 Din partea a 2-a a Lectiei zilnice de Cabala din 22.02.12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este baza imbinarii, a fuziunii celor trei concepte: „Israel, Lumina si Creatorul?    

Raspuns: Baza este faptul ca aceste concepte nu sunt separate. Toate sunt Unul. Realitatea este simpla: dorinta de a primi este umpluta cu lumina. Si intrebarea e una singura: Cum putem descoperi unde ne aflam cu adevarat? Cum putem descoperi aceasta realitate? Cum putem adauga vietilor noastre, starii noastre curente, cunoasterea ei ? In fine, aceasta este ceea ce intelepciunea Cabalei reveleaza.

Dincolo de asta, nu exista nimic. Aceasta realitate este permanenta. Nu exista timp, loc, sau distanta, dar realitatea pur si simplu exista. Nu ne putem imagina ceva fara caracteristicile acestei lumi, dar ea exista. Inlauntrul ei descoperim atat Kli-ul (vasul sau dorinta) cat si Lumina, insemnand toate componentele ei si astfel ajungem la existenta reala.

Noi nu intelegem cat de separati suntem azi de adevar. Israel, Lumina si Creatorul ne par separate . Dar noi trebuie sa le conectam intr-Unul.

Persoana care incearca sa descopere adevarata realitate este numita Israel de cand ea  tanjeste „direct spre Creator (Yashar Kel)”. Lumina este Lumina care reformeaza, ce aduce o persoana la  tinta. Tinta, telul este Creatorul, forta superioara, radacina spre care tanjim, de care ne e dor. Astfel, totul este conectat la radacina si prin aceasta eu ma intorc la El, eu devin cu adevarat asemanator cu El.

Din partea a4a a Lectiei zilnice de Cabala 12.02.2012, „Introducere in Studiul celor 10 Sefirot”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna „a aduce multumire Creatorului”? Creatorul este atributul daruirii, prin urmare cui aduc eu multumire?

Raspuns: Modul in care va imaginati lumea voastra este acesta: sub forma unor imagini in care voi puteti actiona si prin care puteti primi raspuns. Voi nu simtiti ca Creatorul se afla in spatele tuturor acestor imagini, de aceea ele toate sunt doar figuri pe care le mentine vii si prin care El se prezinta voua in milioane de moduri.

Atributul daruirii apartine celui care daruieste. Prin urmare, va construiti atitudinea fata de cineva nu in concordanta cu externalitatea sa, ci mai curand in concordanta cu esenta lui. Pare ca este facut din multe discerneaminte, dar unde se regasesc ele? In carne sau in figuri? Incercati sa va imaginati figura unei persoane „in aer” fara un trup. Extrageti tot ce e spiritual in acea persoana si toate dorintele ei, pasiunile ei, si gandurile ei, care sunt de fapt in afara corpului animalic. Dezbracati de corp si ajungeti la esenta persoanei.

Sa ne intoarcem si sa privim in acelasi mod la esenta Creatorului. Diferenta dintre cele doua situatii este ca esenta Creatorului este un intreg si include totul. Organizeaza/controleaza, tot. Aceasta este forta generala a naturii, legea generala a naturii, mintea ei generala care este in totalitate buna si binevoitoare. Mintea generala este buna iar forta executanta este binevoitoare.

Nu ar trebui sa fim derutati de ceea ce vedem. Este timpul sa luam in considerare esenta. Corpul nu exista. Esenta unei persoane este cu adevarat eterna si eu vreau sa ma conectez cu ea. S-ar putea sa mi se ilustreze/reprezinte ca o „fantoma”, dar este de fapt, infinita si nemarginita. Toate esentele noastre sunt diferitele fatete ale Malchut de Ein Sof. Cand ne conectam, e ca si cum toate se ‘raspandesc’, (adunandu-se) in ea (Malchut de Ein Sof), si in cele din urma refac si creeaza vasul corectat.

Nu uitati ca voi ar trebui sa priviti grupul cu ochi interni.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 14/02/12,  Introducere in Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 2 Comentarii →

Munca noastra este perpetua. Lumina Superioara se afla in absolut repaos, iar repaosul ei ne impinge in mod constant spre scop. La fel se intampla si cu noi: Daca noi apasam in mod constant „pedala de acceleratie” tinzand spre scop, suntem in stare de repaos deoarece nu exista nimic altceva in afara acestei dorinte si Eu actionez intr-o singura directie.

Aici ne putem contrazice, insa eu actionez impotriva dorintei mele egoiste, care in mod constant ma distrage.

Insa, daca doriti sa va pastrati directia corecta cu ajutorul grupului si cartilor, sunteti aproape de repaos.

De fapt, este doar o problema psihologica. Daca decidem, daca realizam ce este mai important pentru noi si nu ne abatem atentia la altceva, daca ne indreptam direct spre scop, spre lipirea de Creator, si adaugam tot ce putem aduna din studiu, de la profesor, din carti, grup si diseminare, ramanem concentrati pe tinta si tebuie doar sa pastram directia corecta.

Pentru a face acest lucru, fiecare trebuie sa fie conectat. Doar astfel puteti alege scopul, pentru ca de fapt nu il stiti, si el este dobandit prin intermediul centrului grupului. Unde este acest centru? Voi sunteti cei care stabiliti cursul. Voi treceti prin aceste cercuri pe masura ce diametrul lor scade din ce in ce mai mult, si in fiecare cerc, voi ajungeti sa il cunoasteti mai  bine pe Creator si actiunile Sale, si eventual.gasiti centrul : si Il intalniti pe El.

Astazi trebuie sa lucram pe anumite planuri:

1. Toti prietenii sunt egali; nu exista mari sau mici.

2. Fiecare trebuie sa faca tot posibilul si trebuie sa se manifeste in fata celorlalti aratandu-le cat de mult ii iubeste. Prietenii trebuie sa vada doar acesta aspiratie. Noi trebuie sa stabilim un set complet pentru fiecare pentru astfe incat nimeni sa nu poata evita o atitudine egala fata de ceilalti. Aceasta este obligatia noastra.

3. Noi facem toate acestea cu un scop, astfel incat sa ne putem conecta, si in conexiunea dintre noi, sa descoperim iubirea: prima dragoste neconditionata si apoi iubirea absoluta, pana cand ajungem la sfarsitul corectiei, Gmar Tikkun.

Intregul proces are loc in grup. Nu trebuie sa alergam undeva: Exista un, loc al implinirii, prieteni care aspira la acelasi lucru, si avem inclinatia rea, care ne ajuta in mod constant sa cautam centrul cercului. Avem tot ce ne trebuie si ar trebui sa ne sprijinim si sa ne ridicam in mod constant deasupra intreruperilor, asa dupa cum se spune, ca „Iubirea spala toate pacatele” .

Sa spreram ca vom avansa pe aceasta cale, din succes in succes.

Din partea 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 12/02/2012, “Introducere in studiul celor Zece Sfere”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Atunci când o persoană isi pierde nădejdea pentru viaţa sa, ea începe să caute o modalitate de a-si justifica existenţa, un motiv pentru care viata merită să fie trăită. De fapt, ceea ce-o motivează este ego-ul, mândria care se ascunde în interior, care cere o explicaţie: Cum sa traiesc dacă viaţa nu merită a fie traita?

Trebuie să găsesc ceva pentru care sa exist. Toată lumea, în mod constant, căută această justificare. Nu contează cine este. Mândria din sentimentul că este o persoană derivă din punctul creaţiei însasi, „Ceva din nimic”, din contradicţia lui „ceva” si a acestui „nimic”.

Acest lucru o aduce sa caute sensul pentru care în consecinţă isi alege modul de viata, profesia şi stilul de comportament in fiecare moment. Acest lucru o motivează în fiecare moment al vieţii sale. Şi când această întrebare devine reala, atunci persoana găseşte înţelepciunea Cabalei şi intră sub influenţa Luminii care corecteaza şi începe să se dezvolte.

Aceste prime întrebari: „Pentru ce trăiesc”, „Viata merita traita”, „Cum imi pot justifica existenţa”, se maturizează într-o întrebare foarte clară despre sensul vieţii. Iar apoi o persoană începe să studieze, este inclusă într-un grup şi primeşte cărţile şi profesorul.

Şi, treptat, începe să simtă că este în ascundere. Este ca şi cum ceva este ascuns de ea, chiar dacă nu înţelege ce sunt acunderea şi dezvăluirea. Ea simte pur şi simplu schimbări în starea sa în relaţia cu alţii, sub forma de răbdare şi de iritare, atat cat înţelege sau nu, până când se găseşte într-o ceaţă şi este confuza. În acest fel, aceste stari se schimba în ea.

Şi, desigur, relatia cu viaţa se schimbă constant. Uneori simte că merita să existe, că viaţa străluceşte peste ea astfel incat este gata sa cante de fericire, iar uneori simte opusul. Toate acestea sunt activitatea Luminii, care trezeste si misca persoana şi în acest fel construieste în ea Kelim spiritual (vasele, dorinţele).

Şi Kli-ul se măsoară în funcţie de mărimea diferenţei dintre cele mai mari si cele mai mici puncte în relatie cu sentimentul, înţelegerea, recunoaşterea si valorile din felul in care persoana examinează apropierea sau distanţa fata de scopul dorit.

Astfel, ea treptat avanseaza. La început isi evaluează starea doar în funcţie de dispozitia sa, daca este buna sau rea. Iar mai târziu, deja începe s-o examineze în funcţie de criterii mai precise: cat de mult a reuşit în înţelegere şi senzaţie, mai mult sau mai puţin. Starea de spirit n-o mai ingrijoreaza atât de mult, dar cel mai important lucru este să înţeleaga, sa simta şi sa avanseze. Adevărul devine pentru noi mai important decât plăcerea.

În acest fel avanseaza până când se simte în dubla ascundere.

Din partea a 4-a a Lectiei zilnice de Cabala, 07/02/12 „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce ar trebui sa fac cand realizez ca atunci cand ma rog pntru ceilalti ma rog de fapt pentru mine?

Raspuns: Se numeste “Lo Lishma.” Crezi in ceilalti pentru ca fara ei nu poti realiza nimic. Aceasta este o intentie egoista de vreme ce te rogi pentru ceilalti doar pentru ca nu te poti descurca fara ei. Asta inseamna deci ca in realitate te rogi pentru tine, “Lo Lishma.”

Noi ne rugam pentru a ne apropia de Creator si de „daruire”. Insa intelegem cu adevarat ce inseamna daruirea? Pentru noi, daruirea este o senzatie placuta, un fel de achizitie pozitiva, un cadou!

Are ea ceva in comun cu adevarata daruire? Nu, nu are. Este o minciuna, insa cu buna intentie. Pana acum, noi credeam ca ascunderea ne este data de Sus pentru a ne face sa ne gandim la anumite concepte spirituale cu mintea unui copil. Un copil se uita la fiecare masina de gunoi crezand cu incantare ca aceasta este carul Creatorului care vine din cer; crede ca soferul este un inger si il invidiaza.

Iluzia este organizata de natura astfel incat copiii sa invete sa respecte tot ceea ce le este superior invatand astfel sa tinda si sa dobandeasca un nivel superior, altfel ei nu ar creste. Acelasi scenariu este valabil si pentru noi: Noi trebuie sa adoram grupul deoarece cu ajutorul sau noi dobandim lumea spirituala si atingem daruirea.

Noi privim daruirea ca un proces in care noi primim, in loc sa daruim altora! Astfel privim noi daruirea; daca nu am fi facut asa ne-am fi indepartat de mult. Insa, forta Superioara rastoarna complet iluzia si ne-o prezinta in cu totul alt fel, si astfel ne face sa asteptam un cadou. Dulciurile ne stimuleaza cresterea.

Prin urmare, prezentele concepte sunt gresite; ele sunt reversul realitatii. De aceea lumea noastra este numita „opusa” si inselatoare. Atunci cand avansam catre spiritualitate, noi devenim opusi ei. Insa cei care traiesc viata in mod obisnuit nu sunt considerati a fi opusi spiritualitatii; ci mai degraba sunt total detasati de aceasta.

Noi suntem constienti de opozitia noastra fata de spiritualitate deoarece noi ne educam. Noi incercam sa avem controlul divergentelor pe cat posibil restrictionandu-ne. Daca am putea intelege unde este cu adevarat adevarul si unde este deceptia si daca reusim sa ne extindem granitele sanctitatii renuntand in fata unui lucru pe care il dorim atunci ca urmare a acestui efort noi vom avansa.

Totul depinde de gradul in care noi suntem capabili sa definim senzorial corect conceptele spirituale pentru a incepe sa simtim daruirea, cu alte cuvinte sa incepem sa realizam ca pentru noi aceasta este similara cu moartea si nu este numic mai rau decat acest lucru.

Este chiar mai rea ca moartea, pentru ca moartea este o totala discontinuitate dupa care nu mai urmeaza nimic, in timp ce vietile ne sunt luate si noi devenim sclavii Creatorului; noi ne putem tortura de dimineata pana seara lucrand impotriva propriei noastre vointe; nu putem nici sa facem pe placul egoismului si nici sa murim.

Opozitia sa depaseste imaginatia noastra. Aceasta opozitie se dezvaluie doar atunci cand noi dobandim proprietatea Bina, cand suntem pregatiti sa suferim pana la maomentul in care acesta suferinta se transforma in opusul sau : in iubire.

Din partea 2 Lectia Zilnica de Cabala 26/01/2012, Zohar

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă sa te unesti cu Creatorul?

Răspuns: Cu ajutorul prietenilor şi studiului, datorită Luminii inconjuratoare, obţin aspiraţia pentru Creator, dorinţa de a darui Lui, de a fi în daruire, deconectat de mine insumi, astfel incat sa nu mai existe „eu-l” meu şi sunt în întregime în această proprietate de a darui. Apoi, descopar că am devenit asemanator cu El, deoarece El este dorinţa absoluta de daruire, nu un corp, obiect sau entitate.

Astfel, Creatorul începe să-mi apară din ce in ce mai mult ca fiind proprietatea forţei de dăruire care guvernează Universul. Şi când ma ridic mai presus de mine insumi şi ies din mine, descopar că, în esenţă, eu sunt o forţă, o dorinţă, aspiraţia în sine. Iar apoi pierd senzatia corpului meu si simt că există doar două dorinţe reciproce: a Lui şi a mea.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 09/02/12 Shamati # 16

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Daca simt indiferenta  fata de prieteni si nimic nu ma incomodeaza, este un semn ca nu am inceput inca sa descopar ura si cu siguranta nici dragostea. Cu toate acestea, daca deja ma simt respins de ei, este influenta luminii superioare care straluceste asupra mea pentru a-mi arata raul, ego-ul meu.

Nu oricine este pregatit pentru acest tip de munca: Este posibil ca o persoana sa se conecteze cu ceilalti si sa se simta bine; este placut, este interesant sa mergi in desert cu toti ceilalti, cu toate acele imbratisari si sa nu simti nici o ura. Ura poate fi revelata doar prin Lumina care corecteaza.

Te surprinde ca asta e modalitatea care te corecteaza? Da, asta e calea catre El.

Este important sa nu disperi pentru ca ai descoperit ura care respinge. Nu striga, „ Unde este progresul meu? Ce fel de recompensa este asta pentru eforturile mele?”

Daca continui in ciuda tuturor, daca doresti sa te conectezi cu prietenii pentru ca nu este nici o alta alegere si cabalistii te sfatuiesc sa faci intocmai, daca te anulezi, vei intelege apoi ca este posibil sa atingi daruirea si revelatia Creatorului doar prin unire. Dar tu observi ca prin tine insuti nu te poti conecta si apoi realizezi ca acea conectare este posibila doar cu ajutorul Luminii Inconjuratoare.

Ura indreptata catre prieteni vine, de asemenea, de la Lumina, dar asta se intampla fara cererea noastra. Este revelatia raului. Pentru a o corecta, o persoana trebuie sa se asocieze intentionat fortei superioare si sa ceara sa fie revelata astfel incat sa avem sansa sa ne conectam cu ceilalti.

Pe acest drum sunt multe urcari si coborari, dezamagiri si o lunga perioada de neputina , cand nu te poti anula sau intoarce in nicio parte. In mod intentionat suntem epuizati in acest fel, pana cand Lumina de Deasupra vine sa ne ajute si apoi incepem sa apreciem prietenii. Aici ,de asemenea, trebuie sa verifici daca ii apreciezi fara nici un motiv sau ii apreciezi pentru ca il apreciezi pe Creator.

Israel, Tora, si Creatorul intotdeauna ar trebui asociati intr-unul, iarvapoi asta te calauzeste spre directia corecta. Israel ( tu ) este plin de ura; Torah ( Lumina superioara ) te corecteaza, ajutandu-te sa fundamentezi dragostea deasupra urii. Si apoi, in linia mijlocie, cand conectezi corect dreapta si stanga, il dezvalui pe Creator si totul se topeste intr-unul.

Acesta este centrul muncii noastre.

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 31/1/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Similaritatea mea cu Creatorul - 4 Comentarii →