Întrebare: Cum să creăm astăzi atmosfera potrivită pentru Seara de Unitate de la Kibbutz Gaash?

Răspuns: Nu e de ajuns să vorbim, trebuie să acționăm. Deci, care acțiuni fizice ne vor trezi astfel încât vom dori să servim publicul exterior și să întoarcem, pentru binele lui, de la grup la Creator?

Într-un grup, trebuie să ma anulez în ciuda respingerii, oboselii și urii față de prieteni; apoi, și în munca de diseminare mă anulez din nou în pofida respingerii, urii, disprețului și ridicolului din partea publicului. Am șansa să mă anulez peste tot; nu există lipsă de probleme. Nu este de ajuns să mă ”respingă” din două direcții; mai bine îi cer un singur lucru Creatorului, să-mi dea forța să continui această muncă. Astfel îndepărtez de mine toată mizeria egoului, strat cu strat, până sunt curat, pur și urc la nivelul ”dăruire pentru a dărui”.

Pe parcursul acestei munci, sunt aruncat în toate direcțiile, fac diferite calcule, până când, în sfârșit, ajung cu adevărat la ”dăruire pentru a dărui” și chiar muncesc ca o furnică – ea nu are nevoie de nimic pentru ea însăși și nu are o viață proprie.

Să ne întoarcem la Seara de Unitate. Ce acțiuni pot fi ”întipărite” pentru a demonstra munca cu grupul, cu publicul general, care este îndreptată către Creator? Cel mai important lucru este să le transmitem oamenilor o anumită înțelegere a acestei munci, și, pe de altă parte, să exersăm libera alegere. Mă anulez în fața publicului, a grupului și a Creatorului, transfer centrul de gravitate în interiorul acestei cerc de anulare de sine, spre intenția acțiunilor.

Depinde de noi să exprimăm și să transmitem acest lucru la Seara de Unitate. Conectăm punctele din inimă. Fără asta, nu avansăm. În mod special astfel de evenimente reușite deschid în fața noastră oportunități pentru acțiuni de dăruire spirituală.

Ne-a fost dată cea mai serioasă oportunitate pentru muncă efectivă, care nu a mai fost dată cabaliștilor pentru împlinire efectivă. Niciunei generații înaintea noastră nu i s-a mai oferit oportunitatea să conecteze publicul general, în diverse locuri, cu conceptul spiritual de conexiune între toți, potrivit principiului ”iubește-ți aproapele ca pe tine însuți.”

Este clar că acționăm cât de mult putem, dar această forță trebuie trasă de la grup. Această putere derivă din conexiunea dintre noi. Suntem uniți în fața tuturor tensiunilor, respingerii, oboselii și a stărilor neplăcute și le transmitem oamenilor suma forțelor individuale, intensitatea colectivă a conexiunii dintre noi.

Va fi din ce în ce mai greu pentru noi să ne conectăm, și prin depășirea obstacolelor putem măsura forța pe care o transmitem celorlalți. Cu cât forța este mai mare, cu atât este mai mare și rezistența, până când ajungem la starea studenților lui Rabbi Shimon care s-au urât foarte tare la început și apoi au primit, din conexiune, forța de a se ridica deasupra urii. În fața unui asemenea potențial, întreaga lume va fi liniștită și va accepta acest ajutor.

De aceea, nu aduc forța mea și entuziasmul meu de la grup la oameni, ci mai degrabă conexiunea dintre toate punctele, forța colectivă pe care am dobândit-o printre prieteni. Și doar din asta, ei vor fi entuziasmați.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 18.08.2013, Pregătirea pentru Serile de Unitate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă ar trebui să clarificăm lucrurile în funcție de adevăr sau minciună în loc de amărăciune și dulceață, vom descoperi că tot ceea ce reprezintă amărăciunea este de fapt adevărul?

Răspuns: La nivelurile mineral, vegetal și animal, dulceață înseamnă adevăr și amărăciune minciună. Oamenii clarifică în mod permanent acest aspect. Acest lucru poate fi observat în special cu copiii mici și când ei cresc, devine mai ascuns. Minciuna estompează clarificările și nu mai par atât de proeminente.

Se dovedește că pot să mă forțez și să par un adevărat războinic, dedicat unei idei abstracte, dar totul este o minciună. Această idee abstractă, această cauză sublimă îmi pare pur și simplu atât de dulce și astfel sunt pregătit să fac tot ce-mi stă în putere pentru a ajunge la ea. Toate clarificările noastre sunt îndreptate numai spre a atinge dulceața. De fapt, nu suntem pregătiți să ridicăm un deget până când Lumina Superioară nu ne ajută să facem astfel, ceea ce se numește ”credință deasupra rațiunii”, forța dăruirii.

Până atunci, nu avem cum să facem ceva dacă nu vedem niciun avantaj în asta, având în vedere dorința noastră de a primi de dragul dulceții. Pot să schimb un avantaj pe un altul datorită înțelegerii, recunoașterii, invidiei, pasiunii, respectului, influenței mediului, atitudinii populare, și din cauza fricii de ceea ce oamenii ar putea spune despre mine și dacă prietenii ar găsi justificări pentru mine.

Toate acestea îmi afectează comportamentul, dar doar pentru că valorile mele se schimbă și ceea ce părea înainte amar nu mai pare așa. Se întâmplă astfel pentru că știu că dacă folosesc acest lucru amar, voi fi răsplătit cu sprijinul mediului meu, așa că nu mai pare amar și este, mai degrabă, dulce.

Dulceața pe care o simt din partea mediului care îmi spune cât de mare sunt, ce erou, și faptul că toată lumea vrea să-mi fie prietenă se adaugă acum gustului amar pe care l-am simțit. Se dovedește că simt dulceață la un cu totul alt nivel al gustului. Dar încă este dulceața cea pentru care merită să fac un efort și astfel mă schimb.

Pare că trec prin anumite schimbări și corecții și că urc, dar totul are loc în dorința mea de a primi și nimic nu se schimbă de fapt. Adevărata schimbare poate să existe numai cu ajutorul Luminii care Reformează. Când o persoană o primește, simte ce înseamnă schimbare cu adevărat.

De aceea, se spune ”Gustă și vezi că Domnul este bun”. Fără să gustăm, nu vedem nimic. Crezi că te schimbi, dar, de fapt, schimbările sunt doar la nivelul acestei lumi. Poți să devii mai ”uman” și să-ți face mai puține griji în ceea ce privește trupul tău, dar totul se datorează dorinței tale de a te bucura, care nu e decât mai complexă, mai adâncă și mai egoistă, la niveluri mai rafinate și mai mascate ale egoului.

Totul este simplu pentru un copil mic. Dacă ceva este dulce, vrea acel lucru, și dacă este amar, nu-l vrea. Dar un adult se poate descurca cu un gust amar, și dacă este legitimat și stimat de societate, simte această amărăciune ca pe o dulceață. Atunci el se gândește deja că este mare și special și că și-a corectat deja gustul, dar, de fapt, el a rămas același copil egoist, doar că mai viclean și mai corupt.

Astfel trece viața noastră până când ajungem în sfârșit la recunoașterea răului. Datorită tututor acestor schimbări, transformăm gusturile care sunt amare pentru un copil în dulci pentru un adult, dar nu ajută la nimic. Nu ajungem astfel la împlinirea dorinței noastre.

Dimpotrivă, ajungem la un punct în care dorința este complet goală și nu mai avem mijloace să ne schimbăm ca să simțim o oarecare plăcere. Astfel, umanitatea ajunge la o barieră, la un punct critic, unde trebuie să decidă că are nevoie de forța superioară care va schimba realitatea noastră, dar și pe noi.

Asta înseamnă că avem nevoie de Lumina care Reformează, dar oamenii nu știu că ea există și astfel noi trebuie să le explicăm că este posibil să schimbăm această realitate și să ne ridicăm împreună cu ajutorul noii conștiințe care ne permite să ajungem la dulceață în loc de amărăciune, prin intermediul conexiunii dintre oameni. Aici, în această conexiune, simțim o nouă viață.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem accelera procesul prin care Creatorul devine, cu adevărat, important pentru noi și astfel vom reflecta și ne vom preocupa numai de dorințele Lui și nu de ale noastre?

Răspuns: În momentul în care ne conectăm și ne unim suficient, veți începe să simțiți Creatorul. Astăzi, “capacitatea de transport” a liniei de conexiune dintre noi nu este prea mare, nu este suficient să ne unim în mod correct și să ne conectăm la Creator. Din momentul în care conexiunea noastră va fi suficientă în calitate și în cantitate, ne vom conecta la fluxul ei de difuzare, dar este, încă, fără imagine, ci doar în format audio.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Am aflat un lucru foarte important la acest congres, acela de a ne uita mai mult unul la celălalt. Apoi descoperi că poţi găsi o mare bucurie la prieteni, în timp ce în interiorul tău este un mare gol.

Răspuns: E minunat! Descoperi un nou gol. Nimic nu e vechi. Nu este aşa cum era înainte şi am revenit la a mă roade din nou pe mine însumi aşa cum făceam în urmă cu două luni, doi ani sau 20 de ani. Stai, ai mai multă experienţă şi spui: prin asta am trecut în urmă cu 15 ani, cu 20 de ani.

Fiecare nivel reprezintă zece Sefiroți. Se învârt în noi şi te simţi ca şi cum nu se întâmplă nimic. Totul este la fel! Chiar şi când ajungem la finalul corectării, descoperim că totul este aşa cum era înainte. Se schimbă doar atitudinea unei persoane faţă de ce e în jur şi astfel vede o nouă lume. Se ridică deasupra vieţii şi morţii, desupra vitezei luminii.

Golul descoperit este un lucru minunat. Nu înţeleg de ce trebuie să vă plângeţi de asta. Ce forţe se pot revela în mine când încep să simt că sunt mai mic decât toţi ceilalţi, atunci când mă apropii de prieteni! Cu ce viteză mă îndrept către ei doar ca să fiu parte din ei şi să mă simt pierdut printre ei! Ce dar poate fi mai frumos? Cum altfel poţi fi stimulat?

Întrebare: Nimic nu este mai frumos de atât, dar problema este că vălul care acoperă inima nu cade…

Răspuns: Ceea ce simţi acum este o înstrăinare de ceilalți din ce în ce mai mare, şi tu nu eşti la nivelul la care prietenii sunt conectaţi, fideli, şi aproape unul de celălalt. Asta înseamnă că vălul a fost deja lăsat în jos, sau cel puţin un strat din el.

Se spune: „După şapte straturi de piele”. Aceasta nu este doar o vorbă; se referă la cele şapte straturi ai celor şapte Sefiroți inferiori din Partzuf (cei şapte Sefiroţi care primesc).

Straturile se duc treptat, unul după altul, şi datorită acestui lucru, golul pe care începi să-l simţi în interior este revelat în contrast cu marea intenţie generală, plăcerea, dorinţa, foamea pe care prietenii tăi o simt. Simţi că este viaţă acolo, că ceva fierbe, în timp ce în interior, simţi o răceală, un gol întunecat. Asta reprezintă deschiderea inimii. Treptat, treptat inima ta se deschide şi vălul cade. Trebuie să te bucuri de asta.

De la Congresul de la Sankt Petersburg, „Ziua a treia”, 14.07.2013, Lecţia a cincea

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Este util să înţelegem că, în esenţă, nu există liber arbitru, acum?

Răspuns: Într-adevăr, în zilele noastre nu există liber arbitru. Lumea se deteriorează în timp ce noi stăm deoparte şi privim. Acest lucru nu este bun. Umanitatea alunecă, aparent, în jos şi noi trebuie să încercăm să o prindem, să o oprim.

Spun asta în mod serios. Mă simt ca şi cum aş avea mâini uriaşe sau aş avea o plasă mare în mâini şi trebuie să opresc pe toată lumea pentru că este trasă în jos şi, dacă nu fac nimic, ne va trage şi pe noi. Acest lucru nu este de dorit. Programul naturii, programul Creatorului, nu poate fi schimbat. Este ca un tată iubitor şi strict care ia centura în mâini şi începe a-l învăţa pe fiul lui rebel.

Din Congresul St. Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Ar trebui să aspirăm la bucuria despre care vorbim tot timpul sau aceasta va veni natural?

Răspuns: Noi trebuie sa simțim constant această bucurie. Asta înseamnă că eu sunt umplut de Spiritul vieţii care vine prin grupul care mă menţine, permanent, concentrat asupra importanţei obiectivului, că suntem speciali, că am fost aleşi pentru această misiune, pentru această mare lucrare, în scopul de a sluji altora.

Aceasta place Creatorului, atunci când noi îi slujim pe ceilalţi, este munca noastră cea mai mare şi cea mai importantă şi aceasta trebuie să fie făcută cu bucurie. În caz contrar, mergi probabil în direcţia greşită şi nu vei fi conectat la Lumină, la Creator.

Nu poţi să plângi şi să faci munca spirituală în acelaşi timp. Trebuie să te concentrezi.

Vezi ce a spus Regele David în cartea Psalmilor. El a descris mari probleme pe care le-a întâlnit de-a lungul drumului spiritual, dar totul este făcut cu bucurie. Prin urmare, acestea nu sunt doar rugăciuni, ci un cântec!

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să nu fugim de munca spirituală atunci când te simţi gol? Pe de o parte, sentimentul este neplăcut şi, pe de altă parte, se înţelege că este direcţia corectă?

Răspuns: Singura acţiune pe care persoana poate să o facă este de a se întări în mediul corect. Aceasta ne-a fost dat: Fac asta cât de mult pot, prin tot soiul de activităţi, fie fizic, mecanic, intelectual, moral sau emoţional. Nu contează cum. Şi dacă nu, atunci strig la Creator, acest lucru este bun.

Acum, ei vă vor arăta că puteţi fi între prieteni, să staţi între ei, să cântaţi cu ei. Apoi, vine dezamăgirea. După aceea, veţi începe să faceţi alte activităţi, poate nu să cântaţi, ci să studiaţi cu ei sau nu, dar să diseminaţi împreună. Veţi fi dezamigiţi tot timpul. Tot timpul, veţi simţi că nu este suficient să fiţi amestecaţi cu ei şi este astfel, atâta timp cât, aparent, aţi făcut totul şi, în ciuda a tot, simţiţi golul. Apoi, veţi începe să plângeţi şi să strigaţi şi, cu asta, veţi putea, progresiv, să atingeţi o nevoie de a vă amesteca cu ei, dar nu sunteţi pregătit să o faceţi prin voi înşivă, doar Creatorul face acest lucru. Adică, voi, ei şi Creatorul între voi.  Asta este, o căsătorie. Iată cum funcţionează, dar progresiv.

Veţi vedea că, în fiecare distincţie există o colectare progresivă a potenţialului negativ, până ce explodează şi, de fiecare dată când explodează, ultima stare este un sentiment de epuizare absolută, când nimic nu vă poate ajuta, decât întoarcerea la Creator. Dacă aveţi deja o experienţă anterioară, atunci, în funcţie de aceste stări, puteţi, deja, determina că acestea sunt momentele potrivite pentru realizare.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie interacţiunile între rudele de sex opus în munca spirituală, să spunem între tată şi fiu sau frate şi soră, dacă studiază amândoi Cabala?

Răspuns: Ar trebui să fie normale, (comune, obişnuite), deoarece aceste persoane nu sunt legate între ele decât în plan material, în timp ce în dimensiunea spirituală, există alte tipuri de legătură între ele.

Întrebare: Care sunt mijloacele pentru un grup de femei, care să le permită să accepte mai uşor împlinirea de la un grup de bărbaţi, în scopul de a mulţumi Creatorul ?

Răspuns: Se poate realiza extinzând ajutorul şi susţinerea lor.

Întrebare: Ce este „dorinţa unificată a femeilor” ?

Răspuns: Este vorba de acumularea tuturor dorinţelor femeilor într-un întreg, imaginea unei singure femei. Unitatea femeilor este similară cu cea a bărbaţilor. Şi totuşi, este pur feminină, deoarece este natura lor. În ceea ce priveşte punerea în practică, este ca şi cea a bărbaţilor.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot sa fac să nu fiu niciodată detaşat de Creator?
Răspuns: Dacă nu îl simt pe Creator, dacă între mine şi El este o separare completă, înseamnă că m-am întors la starea de animal şi nu pot să fac nimic cu propriile puteri. Aşadar, îmi trebuie un program zilnic, o muncă regulată pe care să o fac. Apoi, acest nivel mineral, programul meu, mă va aduce la viaţă. Voi începe să citesc, să studiez şi să iau parte la anumite acţiuni şi astfel mă voi reface. Nu voi putea să fac asta eu însumi şi astfel nu m-aş mai putea întoarce niciodată la Creator.

Aşadar, cu toţii ar trebui să vă organizaţi voi înşivă activităţi obligatorii în timpul zilei, care atunci când trebuie vă aduc înapoi la o anumită conexiune cu managementul superior. Iar după ce am recâştigat conexiunea, (după ce am lucrat la un articol, am vorbit cu cineva, am făcut ceva), mă întorc la spiritualitate, chiar dacă nu încă în sentimente şi în inimă, cel puţin în gânduri, cu mintea.

Citesc, editez texte, le studiez, îmi fac partea mea. Nu am încă un simţ al conexiuni cu Creatorul, dar datorită mediului care mă inspiră şi mă trage cu el, încep să mă trezesc şi să revin la viaţă. Iar inima şi mintea încep să mă aducă înapoi la munca spirituală. Înţeleg că trebui să îl descopăr pe Creator, managementul superior, în tot ceea ce văd înaintea mea.

Cineva ţipă la mine, acasă sunt anumite probleme, la  muncă la fel, iar eu încerc să îl recunosc pe Creator în spatele tuturor acestor oameni şi evenimente, astfel încât imaginea externă a realităţii să nu îl umbrească pe El şi să nu devină acea „barieră de oţel” dintre noi, despre care scrie Baal HaSulam. Vreau ca această imagine pe care o văd să mă ajute să îl descopăr pe Creator, în loc ca ea să îl ascundă. Aceasta este diferenţa dintre ecranul care ascunde şi cel care revelează: totul depinde de cum pot eu să îl schimb pe unul cu altul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 8/7/13, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să includ prietenii în mine, astfel încât voi simţi mereu ce le lipseşte, pentru a fi în măsură să-i umplu (să-i mulţumesc) în mod constant?

Răspuns: Simplu, ar trebui să mă gândesc la ce pot să dăruiesc prietenului meu. Aţi văzut, deja, cum îşi tratează o mamă copilul ei? Constant, ea se gândeşte la el şi nu se gândeşte decât la el şi la ceea ce poate face pentru el. Ea poate să vă vorbească şi, în acelaşi timp, el este în câmpul ei vizual.

Astfel ar trebui să vedem grupul, deoarece este singurul lucru de preţ pe care-l avem, în scopul de a realiza ceva în această viaţă.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lectia 4, Ziua 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→