Gândurile şi dorinţele mele nu sunt, de fapt, ale mele. Unde începe adevăratul meu eu? Este în grupul care vă permite să dezvoltaţi şi să întreţineţi dorinţa voastră serios, într-un mod concentrat, practic. Aici am instrumentele, mijloacele care-mi permit să tratez şi să schimb materia dorinţei mele.

Muncind asupra dorinţei cu ajutorul prietenilor mei, umplu singura liberă alegere a mea. Totuşi, dacă nu vreau asta, vor fi noi probleme şi necazuri şi în final, o voi dori.

Întrebare: Asta înseamnă că sufăr până renunţ ?

Răspuns: Renunţarea nu este problema. De fapt, încep să înţeleg că ar trebui să schimb dorinţa mea, să fie ca a Creatorului şi asta-i. Sunt atras de aceleaşi valori şi scopul corect şi încep să mă bucur de asta.

Apoi, există o nouă etapă: Este un păcat că o fac încercând să evit suferinţele, să mă bucur de încântarea Creatorului. Vreau să dăruiesc total, să iubesc în totalitate, chiar dacă nu simt niciun răspuns din partea Creatorului.

Aceasta este calea spirituală pe care schimb valorile egoiste şi descopăr, de fiecare dată, limitele libertăţii mele, adevăratul meu nivel. Cum este scris: Voi sunteţi numiţi Adam (om) şi nu naţiunile lumii. Voi se referă la cei care aspiră la Creator, adică a face dorinţa lor ca dorinţa Lui. Atunci, sunt numiţi Israel, adică Yashar El (direct la Creator).

Totuşi, dacă nu vreau să-I asemăn Lui, rămân la nivelul animal, în care toate schimbările, inclusiv progresul tehnologic şi ştiinţific, toate provin de la El şi nu pot fi modificate. Aici, nu pot fi independent. O persoană devine independentă când devine similară Creatorului.

A patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 19.07.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care sunt planurile dvs. pentru viitor, în ceea ce priveşte grupurile virtuale?

Răspuns: Unitatea este dincolo de frontiere: virtuale şi, în acelaşi timp, în limitele fizice.

Întrebare: Cum pot femeile să se unească mai bine? Cu prieteni având proprietăţi similare sau invers?

Răspuns: Nu contează, deoarece noi ne ridicăm deasupra caracteristicilor noastre.

Întrebare: Cum ar trebui să ne comportăm cu cei care sunt înscrişi ca prieteni în grup, dar nu iau parte la viaţa de grup deloc?

Răspuns: Aşteptaţi cu răbdare până ce se schimbă.

Întrebare: Este posibil şi în ce mod, a fi în două grupuri simultan, fizic şi virtual?

Răspuns: Puteţi să fiţi în mai multe grupuri, deoarece se contopesc.

Întrebare: Este dificil pentru dvs. să fiţi un RAV?

Răspuns: Nu sunt un Rav, mai degrabă un profesor, un ghid, un antrenor.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns - Niciun comentariu→

Întrebare: În general, respingerea nu este în raport cu grupul, ci în raport cu un prieten. Care este programul de muncă în acest caz?

Răspuns: Eu nu cred că este aşa. O persoană trebuie să vadă că are o aversiune faţă de  munca cu grupul, a se conecta cu prietenii, a se dizolva în ei. Şi, dacă există orice fel de prejudiciu special împotriva cuiva, treptat poate să treacă. Prin urmare, nu este necesar să atragi atenţia asupra acestui punct. Nu este cazul.

În primul rând, ceea ce ar trebui să mă intereseze este modul „de a ajunge la ei”, de a adera la ei. Lucrul principal este că eu nu trebuie să mă conduc pe mine, mai degrabă ei mă conduc. Este ceea ce se numeşte a te dizolva în ei. Adică eu nu am propriile mele gânduri, nici dorinţe. Este ceea ce este cu ei. Şi asta-i tot.

Din momentul în care efectuaţi aceste mişcări, Lumina Înconjurătoare acţionează imediat şi vă influenţează. Astfel de experienţe aduc asta, Lumina vă limpezeşte tot timpul şi vă adaugă tot felul de contradicţii, dar încercaţi din nou. Şi, odată ce treceţi printr-o cantitate necesară de astfel de tentative, atingerea soseşte, în final.

Şi grupul ar putea să nu ştie nimic despre acest lucru şi ar putea să rămână la acelaşi nivel în care era înainte, precum în exemplul Rabbi Yossi Ben Kisma.

Din congresul de la St Petersburg, 13.07.2013, „Ziua a doua”, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cât de eficiente sunt demersurile spirituale în grupuri mici de două sau trei persoane?

Răspuns: Aceasta este problema cu prietenii noştri din mediul virtual, cu prietenii singuri şi cu alţii. Avem atât de mulţi studenţi care sunt împrăştiaţi în diferite colţuri ale ţărilor lor: Australia, Noua Zeelandă, China, unele ţări europene, America de Sud şi altele. Astfel, aceste congrese încă ne formează şi ne conectează şi ne dau şansa să ne concentrăm împreună.

Dar lipsa unui grup fizic rămâne o problemă. Nu-mi imaginez o soluţie. Ştiu un singur lucru – când i-am cerut permisiunea lui Rabash să mă apropii de el, la început m-a refuzat şi avea dreptate; este necesar să verifici dacă dorinţa ta este reală. Şi abia după doi ani m-a lăsat să mă apropii.

Prin urmare, dacă un student învaţă alături de noi, cu seriozitate şi de mult timp, el trebuie să se gândească să se mute într-un loc unde există un grup sau unde este posibil să organizeze unul. Nu întrevăd o altă cale.

Pe cât de mult posibil mă gândesc la acest lucru tot timpul şi sper ca, prin intermediul unui sistem virtual, să fie posibil să conectăm oamenii şi să le dăm un sentiment de unitate, dar, în acelaşi timp, un ecran de calculator îi desparte. O persoană se protejează de ceilalţi printr-un ecran.

Deci, care este problema? Să-i faci pe oameni să se conecteze cu alţii. Ne aflăm într-o stare în care „să ne conectăm cu alţii” înseamnă să stăm împreună, să respirăm împreună, să învăţăm împreună, să-i urâm pe prieteni, să-i iubim, şi tot aşa.

Şi Lumina Superioară ne dă tot felul de probleme aici, creând în mod intenţionat frecuşuri între noi, frecându-ne unii de alţii, pentru a îndepărta învelişul de pe inimă. Inimile se freacă una de alta pentru a se dezveli. Cum este posibil să faci acest lucru când te afli într-o conexiune virtuală? Nu pot să-mi explic. Personal, aş fi fericit să fiu cu toată lumea într-o conexiune virtuală: tastez o informaţie într-un mail şi gata, eşti deja „ îndrăgostit” de prieteni.

Unde poţi simţi cu adevărat ostilitatea, până la ură, aşa cum au simţit-o prietenii din Zohar? Poţi imediat să scoţi din priză calculatorul sau să te protejezi cu emoticoane şi gata! Cum ar putea fi altfel?

Simt asta cu noi în ţara noastră. Există grupuri care păstrează o distanţă cavalerească. Sunt cei care se află mai aproape, participă mai mult, vor să se integreze mai mult alături de noi, şi vor să construiască împreună centrul. Când sunt oportunităţi pentru a munci, arunci este testată participarea fiecăruia. Nu este vorba doar de participare, ci mai degrabă de a munci împreună. Asta este esenţial. Astfel, trebuie să înţelegeţi că este necesar să vă adunaţi şi să vă organizaţi în grupuri, în grupuri mari cu departamente, cu un sediu, cu grupuri de copii. În general, toate acestea sunt imperativ necesare.

De la Congresul de la Sankt Petersburg „Ziua a doua”, 13.07.2013, Lecţia a treia

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă înţelepciunea Cabala este o ştiinţă, cum putem să ne ataşăm de „credinţa deasupra raţiunii”? La urma urmei, credinţa pare să nege ştiinţa.

Răspuns: Suntem la un nivel corporal împreună cu ştiinţele, artele şi aşa mai departe, şi, în ele, noi putem să ne dezvoltăm.

Totuşi, cum ne putem dezvolta? Este doar în ego. Ego-ul se dezvoltă şi noi ne dezvoltăm cu el, dar începând de astăzi, ego-ul a terminat, de fapt, dezvoltarea sa. Despre ce ştiinţe şi arte vorbim noi aici? Vedem că astăzi totul pare blocat, întârziat şi ajunge la un impas, la o criză. Aceasta se întâmplă de mai multe decenii. Poate că oamenii nu o înţeleg, pur şi simplu, dar oamenii de ştiinţă da.

Ego-ul a atins apogeul său şi a continuat să crească după 6000 de ani, începând de la punctul zero, până în ziua de azi. Am trecut printr-un proces de evoluţie în această perioadă şi am atins un anumit nivel în domeniul artelor şi ştiinţelor, în care ego-ul s-a epuizat deja.

Noi, de fapt, credem că nu dorim nimic. Astăzi, nu acordăm atenţie la nimic, cercetarea spaţială şi alte ştiinţe nu ne mai interesează. Deci, cum putem trece la etapa următoare, acum ? Următoarea etapă este la un nivel total diferit şi noi trebuie să creştem în ea, deoarece acolo, poate fi un nou ego sau anumite dorinţe necunoscute.

Această tranziţie poate fi foarte specială. Noi nu înţelegem deloc ceea ce este. Este vorba despre o tranziţie spre o nouă dimensiune.

 Este total diferit în atributele sale, sunt forţe total diferite şi conexiuni diferite. Este ca lumea noastră, dar de o manieră total diferită. Nivelurile naturii mineral, vegetal, animal şi vorbitor sunt conectate conform legilor diferite, legile unei noi dimensiuni, legile a ceea ce noi numim lumea spirituală.

Noua dimensiune este numită lumea spirituală, deoarece aici domină credinţa deasupra raţiunii, ceea ce înseamnă dorinţa deasupra primirii. Scopul existenţei corporale este de a primi. Cu toate acestea, în lumea spirituală obiectivul este dăruirea.

Deci, cum putem să trecem la o percepţie opusă, în care Keter inferior devine Malchut superior? Cum putem trece de la zece Sefirot egoiste, la zece Sefirot altruiste ? Numai dacă efectuăm o operaţie asupra noastră, în credinţa deasupra raţiunii.

„Raţiune” se referă la ceea ce aveam în plan corporal şi „credinţa” este ceea ce mă ghidează pe plan spiritual. Astfel, eu cresc.

De aceea este spus, în toate sursele, că lucrul cel mai important pentru noi este credinţa deasupra raţiunii.

Care este semnificaţia practică a credinţei deasupra raţiunii? Aceasta înseamnă că, raţiunea noastră precedentă coboară, progresiv, în jos. Noi primim ajutor aici, deoarece nu putem avansa prin raţiunea noastră precedentă şi, imediat, să începem să ne ridicăm deasupra ei. De aceea există o anumită coborâre după congres, adăugarea de ego.

În ciuda acestui fapt şi împreună cu asta, trebuie să urcăm şi să avansăm mai puternic spre conexiunea dintre noi. De aceea noi trebuie să studiem, să încercăm să ne conectăm, să difuzăm şi să facem totul pentru a ajunge la o legătură mai puternică între noi.

Ar trebui să simţim înclinaţii opuse, deoarece trebuie să facem totul pentru a ne îngropa mai adânc în aceasta. Grupul nostru mondial trebuie să se conecteze mai puternic. De aceea noi trebuie să studiem, să difuzăm şi să facem tot ce trebuie făcut. Totul pentru a ne conecta intern la acelaşi sentiment pe care l-am avut la congres, dar la nivelul următor, la un nivel superior.

Ce ne lipseşte pentru a atinge acest lucru? Ne lipsesc acţiuni reale. Este  Isra-el, adică Yashar Kel”, direct către Creator. Aceasta înseamnă că Israel este fiecare prieten care aspiră la atingerea sprirituală. Există o altă parte numită „Tora”, care vine din cuvântul aramaic “Oraita – Ohr –lumină”. Conceptul Tora cuprinde grupul, conexiunile, garanţia mutuală şi aşa mai departe, adeziunea întregii lumi la aceasta, obiectivul nostru. Este exact drumul prin care noi trebuie să avansăm.

 Din prima parte a cursului zilnic de Cabala, 21.07.2013, „Credinţa deasupra raţiunii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm interior cu starea în care mi se pare a avea două opţiuni, în care fie vedem ego-ul nostru, fie munca corectă? Ce ar trebui să facem pentru a nu sta cu braţele încrucişate?

Răspuns: Aici, simţim nevoia de garanţie mutuală, susţinerea mutuală care trebuie să existe în grup. Este ca un zid, care păzeşte grupul atât de influenţele exterioare, cât şi de influenţele negative interne ale tuturor membrilor săi.

Acest zid – spirit, integralitatea – este construit pe importanţa obiectivului, voinţa tuturor membrilor grupului de a se anula ei înşişi în faţa noţiunii de grup, ca într-o familie unde există o anumită bază interioară. Poate avea orice în ea, dar există ceva care o echilibrează constant, îi dă greutate, o ţine pe pământ şi nu o lasă să se rupă şi să se dezintegreze.

De aceea, o familie este compusă din mai multe generaţii: bunici, părinţi şi copii. În trecut, toată lumea trăia împreună. Generaţiile schimbă puţin câte puţin, ca roţile în mişcare, dar există mereu trei generaţii care se susţin reciproc şi depind unele de altele. Desigur, acum totul se dezintegrează. Totuşi, în grup, trebuie să aderăm la aceasta.

Ar trebui să existe o masă importantă în grup, care îi dă stabilitate şi echilibru. Ea nu o trage în jos, dar, pur şi simplu echilibrează diferitele erupţii şi tulburări. Prin urmare, o persoană care trece prin diferite stări trebuie să aibă sentimentul interior că grupul este stabil, solid şi permanent.

Aceasta trebuie să cultivăm şi să stabilim, efectiv, ca temelia noastră. Orice se poate întâmpla, dar noi avem fundamentul nostru.

Munca mea ca manager este de a face, din toate micile grupuri din întreaga lume, un întreg, o fundaţie unificată care va sprijini pe toată lumea. Apoi, diferitele probleme şi conflicte, pe care Lumina le va evoca în noi, ne vor servi, în mod corect, pentru a creşte.

Puteţi numi aceasta, garanţia reciprocă sau oricum, dar trebuie să o facem. Grupul este precum o casă caldă, un incubator. Aşa cum este spus: „Casa mea este castelul meu”. O persoană trebuie să existe într-un mediu – rădăcină, suflet, corp, îmbrăcăminte şi tot.

Trebuie să punem în aplicare acest lucru. Grupul trebuie să vorbească despre asta, să reflecteze. Trebuie să existe un sentiment că este familia mea, casa mea, unde vin şi şi nu mai vreau să plec! Acesta este modul în care ar trebui să fie.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Cursul nr 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă a aduce Creatorul în viaţa noastră?

Răspuns: Este sentimentul că este imposibil să te agăţi de această unitate fără Creator.  Treptat, suntem gata să pierdem asta, deoarece ne lipseşte cauza tuturor cauzelor, singura forţă care susţine întreaga realitate. De aceasta avem nevoie!

Acesta este modul în care o persoană se simte în această lume. Trebuie să dezvăluim marele sistem care este în afara terenului nostru de joacă de copii şi să înţelegem cum funcţionează şi cum Creatorul a pregătit totul pentru noi. Este ceea ce numim revelarea Creatorului.

Timpul a venit acum, după ce am atins şi gustat sentimentul unităţii. Acum, noi trebuie să descoperim pe Cel care a creat şi a umplut această realitate.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 18.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: După congres, de ce nu a existat sentimentul că s-a terminat şi ne-am întors acasă liniştiţi?

Răspuns: Adevărat, nu a existat sentimentul că s-a terminat congresul şi, de aceea, este foarte important pentru voi să vă menţineţi în această stare. Trebuie să ne amintim starea care era acolo şi să luptăm pentru a o păstra. Dar nu pentru că ne-am simţit bine în ea, ci pentru că nu dorim să pierdem senzaţia de dăruire în raport cu ceilalţi, pe care am obţinut-o.

Noi dorim să rămânem în aceeaşi stare. Dorim să distingem, în mod clar: o senzaţie plăcută sau sentimentul de apartenenţă la un tot unitar. Diferenţa este enormă! Nu mă neliniştesc dacă am o impresie plăcută sau nu. Nu vreau să depind de sentimentele mele, ci să rămân doar în dăruire, în dăruire şi apartenenţă; de a înota în acest curent unic, indiferent unde mă duce, ca şi în curentul vieţii.

Nimic altceva nu este necesar! Este suficient să păstrăm acest sentiment de apartenenţă la grupul mondial unit, la vasul comun. Acest sentiment de apartenenţă trebuie să fie resimţit în interiorul nostru, astfel că perturbaţiile nu ne pot separa. Acest lucru va păstra legătura.

Dacă aceste concepte sunt imprimate în voi, „scrisorile de lucru”, vom fi în măsură să dezvăluim acest subiect mai profund, la un nivel intern.

Şi nu contează aici, în ce grup este o persoană, în ce loc, în ce oraş. Corecţia trebuie să fie făcută aici, la fel de bine, deci nu există un sentiment de diferenţă.

Sugerez să deschidem o pagină de internet numită „congresul care nu se termină niciodată”, în care toată lumea va fi în măsură să împărtăşească, pe scurt, impresiile sale şi să le sprijine pe altele, să publice fragmente din articole şi clipuri. Toată lumea poate vizita această pagină, o dată sau de două ori pe zi, timp de cinci minute, şi să verifice dacă este în acelaşi sentiment de unitate. Astfel, noi ne vom susţine reciproc să simţim apartenenţa la voinţa comună, starea de unitate, în care putem să rămânem o lungă perioadă de timp.

Noi l-am prins bine, de aceea nu avem sentimentul că ne despărţim. Noi am plecat fără rămas bun şi fără lacrimi, şi asta-i foarte bine. Separarea pe plan fizic nu este importantă pentru această conexiune spirituală pe care toată lumea a realizat-o şi deci, nu simţim în interior că am plecat. Acest lucru este foarte important.

Prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

O coborâre se produce deoarece nu putem menţine starea atinsă anterioră, deoarece, de fiecare dată, există o împovărare a inimii. Noi nu am primit această împovărare a inimii, pentru că ni se arată milă de sus.

Dar, nu este bine dacă această împovărare a inimii este o consecinţă a problemelor materiale externe. La urma urmei, de acum putem rămâne numai în munca spirituală şi să interpretăm toate perturbaţiile materiale neplăcute, ca spirituale.

Nu vedem nimic material în aceste tulburări, chiar şi în loviturile cele mai severe. Brusc, vor începe să aibă o formă fantastică, lucrul cel mai important este să ne menţinem la acelaşi nivel. Dacă continăm să rămânem la acelaşi nivel deasupra tuturor tulburărilor, vom începe să înţelegem acest nivel mai profund.

Am atins, deja, un nou nivel şi acum avem nevoie de a merge mai departe în el, pentru a vedea cele 10 Sefirot în el, noi proprietăţi. Şi atunci, vom vedea dintr-o dată, că suntem în măsură să rămânem în această stare şi că suntem în lumea spirituală! Noi am abordat, deja, această stare în forma exterioară.

Prima parte a cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scirerile lui Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: La congres a fost un agreabil sentiment de încredere în apartenenţa noastră la unitate. Acum, trebuie să separăm această senzaţie plăcută a sentimentului de apartenenţă, dar încrederea ar trebui să rămână?

Răspuns: Încrederea este lumina pe care trebuie să ne-o asigurăm. Nimeni nu poate simţi încrederea de la sine, aceasta vine numai din exterior. Este vorba despre încrederea copilului care stă în braţele mamei. Toată încrederea sa este de a aparţine superiorului.

Garanţia mutuală, integrarea reciprocă, încrederea şi conexiunea, toate acestea sunt reunite într-o singură stare comună, o iluminare. Şi apoi, vom învăţa să împărţim aceste sentimente în trei linii. În diferite etape, naşterea şi alăptarea, creşterea se întâmplă în moduri diferite. Dependenţa noastră de partea superioară şi atitudinea noastră faţă de grup se schimbă, ca şi a gradului superior sau a celui în care vă aflaţi.

Dacă forţa superioară se manifestă în grup, atunci ne-o atribuim, deja, în sufletul nostru. Totul este în grup, deci nu este nevoie să filozofăm prea mult, lucrul cel mai important pentru noi, acum, este de a face un pas înainte care va deveni o schimbare de viaţă.

Depinde dacă suntem în măsură să înţelegem gradul atins mai profund sau dacă noi cădem înapoi şi atunci  vom avea nevoie de mai mult timp pentru a reveni în aceeaşi stare.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 17.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→