Category Archives: Lectia zilnica

Permite Creatorului să lucreze asupra ta

Întrebare: Chiar de la începutul lecţiei, simt că duc o bătălie cu mine însumi pentru a ţine intenţia, dar eşuez în mod constant. Cum pot spera să înving vreodată această bătălie?

Răspuns: Deoarece mă întrebi pe mine, îţi voi spune doar un singur lucru: Dacă o persoană nu se conectează la grup, învăţător şi studii, folosind orice mijloc posibil, nu va supravieţuii. Numai răbdarea şi perseverenţa poate ajuta… Se ţine de asta cu dinţii, o persoană trebuie să îşi determine locul şi să avanseze împotriva egoului său.

Dacă eşti aici şi eşti în mod constant nefericit, dorind să scapi în fiecare minut, dar totuşi rămâi, fi recunoscător măcar pentru asta. De fapt, asta este deja un fel de conexiune. Nu este important că eşti gol şi privat de toate, aşa cum este scris despre Regele David. Totuşi, ai o oarecare conexiune cu Tora.

Nimic nu poate fi făcut. Nu înţelegem în ce măsură trebuie să facem munca interioară. Nu putem vedea asta. O persoană se judecă constant. Uită că are de a face cu Creatorul.

De fapt, Creatorul îţi dă toate astea. El doreşte să ia din tine toată încăpăţânarea, toată mândria, prostia şi muţia din minte şi din inimă. El te trage în direcţii variate, nelăsându-te singur nici măcar un minut.

Permite-i Lui să lucreze asupra ta. Ce poţi face? Cât va dura? Cât cât poţi rezista mai mult, cu atât mai repede îşi va face El treaba. Totuşi, dacă eşti incapabil să rezişti şi în fiecare minut ţipi, Ah, nu! Numai asta nu! El îşi uşurează influenţa Sa, deoarece El merge alături de tine. Reiese că avansezi foarte încet.

Abilitatea de a îndura este totul. El îţi revelează cine eşti, în măsura în care tu ai răbdare atunci când nu vezi asta, dar eşti în stare să depui mult efort pentru a sorta toate aceste lucruri în mod corect. Pentru ce sunt? De ce? De unde? De la Cine? Ce să fac acum cu ele?

Dacă investeşti cu adevărat toată puterea în asta, atunci vei avansa. Dacă nu, vei continua să avansezi mai puţin. Totuşi, în orice caz, toată lumea care există în aceste graniţe avansează. Durează ani, dar asta este calea. Câteodata, durează de la 10 la 20 de ani, dar şi ce? Ce înseamnă asta în comparaţie cu Universul care există de 15 miliarde de ani?

Strămoşii tăi, acum o sută de mii de ani, vânau animale pentru a găsi hrană şi nu se gândeau la revelarea lumii spirituale, a Creatorului, pe toată durata vieţii lor de 20 sau 30 de ani. Doar uită-te prin câte reâncarnări ai trecut deja şi numai acum ai oportunitatea să le realizezi cu adevărat. Toatea reâncarnările anterioare îşi ating acum realizarea.

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/29/10, Zohar

Ridicându-te deasupra obstacolelor

În timp ce citim Cartea Zohar, Introducere, ar trebui să fim mai interesaţi de intenţie, decât de înţelegerea textului. Principala noastră grijă trebuie să fie ca noi să fim acordaţi în mod corect. De ce citim Zoharul? Ce se întâmplă cu noi între timp? Ce ne afectează? Ce dorim să obţinem ca rezultat?

Numai atunci ne vom întoarce la textul însăşi, încercând să pătrundem în înţelesul lui. Numai prin curăţarea unui loc înăuntrul nostru, vom obţine efectul dorit. Altfel, pur şi simplu nu ar fi niciun loc pentru a fi revelat.

Întrebare: Cum ne pregătim acest loc?

Răspuns: Îl pregătim ridicându-ne deasupra obstacolelor. O persoană vine la o lecţie de Cabala, la o întâlnire cu Cartea Zohar, la o întâlnire cu prietenii, cu un întreg morman de probleme care i se par coincidenţe, dar nu există coincidenţe. Nu există nimeni în afară de Creator.

De aceea, trebuie să fac calculul corect: Nu înţeleg ce se întâmplă, de ce mi se întâmplă mie în particular sau nouă în general şi încă trebuie să mă ridic deasupra a tot, numai de dragul unificării cu prietenii. În acest fel ne pregătim fundaţia, creăm un loc pentru viitoarea ascensiune: o formăm pe Malchut. Despre asta este scris într-un articol diferit din Cartea Zohar, Introducere: Noaptea Miresei.

La lecţie, ni se dă o oportunitate care nu mai este prezentă nicăieri. Cât de important este pentru mine să îl revelez pe Creator, să îi dărui Lui plăcere? Cât de important este pentru mine să mă ridic deasupra egoimului meu şi să mă unesc cu ceilalţi, pentru a-l revela pe El? Îmi măsor constant scopurile, conform importanţei lor.

În acelaşi timp, văd de fiecare dată că îmi sunt date obstacole şi trebuie să calc pe gâtul egoismului meu pentru a continua calea, rămânând în unificare, la subiect şi în apropiere directă cu sursele spirituale primare. Este o muncă enormă şi asta se înţelege prin pregătirea unui loc pentru revelarea Creatorului.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/29/10, Zoharul, Introducere, “Trandafirul”

A dărui înseamnă a umple dorințele celorlalți

Întrebare: Pot înțelege cum dăruiesc oamenii în lumea materială (poți ajuta oamenii în mod voluntar), dar nu înțeleg cum poate cineva dărui în lumea spirituală?

Răspuns: Eu, din contra, nu înțeleg cum poți tu dărui în lumea materială. De fapt, motivul din spatele tuturor acțiunilor tale este faptul că tu vrei să te simți bine; asta nu este considerată dăruire.

În lumea spirituală, a dărui înseamnă a te ridica deasupra tuturor calculelor egoiste, deasupra propriului ego, propriilor dorințe. Atunci când se întâmplă, o persoană obține o nouă forță care îi lipsește. O asemenea forță face posibil să dărui fără nicio așteptare de la propria dorință.

Astăzi, toate acțiunile tale de dăruire sunt bazate pe calcule egoiste. Trebuie să păstrăm pacea și ecologia, să ajutăm oamenii  bolnavi pentru că te doare să le vezi suferința sau pentru că, Doamne ferește, dacă mâine te îmbolnăvești, atunci și tu ai nevoie de ajutor. Dar asta nu se numește dăruire; este un calcul egoist normal.

Natura ne-a făcut dintr-un material care are nevoie de combustibil, ca un motor. Dacă vrei ca eu să dărui sau să fac ceva, trebuie să mă umpli pentru că, altfel, nu pot să fac nicio mișcare.

În viața noastra, asemenea acțiuni caracterizează o persoană ca dăruitoare, un om bun cu o inimă bună. Dar un test spiritual arată că toți suntem egoiști. Tot ceea ce fac în această lume, cu dorința mea de a fi satisfăcut, este pur și simplu executarea de acțiuni de satisfacere personală. De aceea simt lumea și pe noi în ea, în aceeași manieră în care toți o simțim.

Totuși, în lumea spirituală descopăr cum pot dărui altora, asta este, să încep să simt dorințele altora ca ale mele. Lucrez să le umplu dorințele și simt tot ce este în afara mea. Acum, aici, în lumea materială, simt tot ce este în mine dar, în lumea spirituală, simt tot ce este în afara mea, în dorințele altor oameni. Asta este posibil numai atunci când Lumina Superioară crează în mine proprietaeta dăruirii!

De acee, legea iubește-ți aproapele ca pe tine însuți este o condiție sau o prescripție pentru a simți tot ce există în afară, adică pentru a avea senzații spirituale. Lumea materială și spirituală sunt doar două modalități de percepere a realității: fie prin absorbție fie ieșind în afară sinelui în dăruire.

Daruirea ne leaga de intreaga lume

Intrebare: Cum distingem insusirile spirituale de cele materiale, si cum devin distincte aceste diferente?

Raspuns: Din copilaria timpurie incolo, am dezvoltat insusirea receptarii, adica, aceea a absorbtiei. Simtim doar ce putem absorbi in noi si pentru noi.

Totusi, exista alt fenomen, alta metoda de perceptie,  efuziune, revarsare. Nu sunt familiarizati cu aceasta trasatura pentru ca nu e inoculata in noi din nastere. Dar avem unpunct de pornire, si chiar daca e simpla absorbtie, vectorul e a darui, mai degraba decat a primi.

Pentru a dezvolta aceasta insusir, primim intelepciunea cabalei, care ne spune despre partea ascunsa a realitatii. DE acolo, atragem abundenta, oferind partii din dorinta noastra o “orientare externa” similara.

Cu alte cuvinte, Lumina dezvolta punctul din inima, singura dorinta care ne va aduce la daruirea adevarata. Nu stim ce va creste din aceasta samanta, dar e incomparabil cu fructul absorbtiei.

Intentia de a darui e construita pe o baza diferita. O persoana incepe sa simta ceva care exista in afara lui, independent. Nu devine proprietatea ta ca in lumea noastra, ci mai degraba, e partea “nativa” din tine. E complet diferit de orice simtim azi.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Kabbalah 11/30/10, Zoharul. Introducere, articolul “TRandafirul”

Judecatorul cel mai strict

Pana cand ajungi la spiritualitate, nu ar trebui sa accepti povestile cabalistilor ca fapte care nu necesita dovezi, ci doar ca o conditie pentru propria ta dezvoltare spirituala. Nu poti folosi descrierile lor ca lege spirituala si sa actionezi conform ei, pentru ca nu esti al nivelul la care a fost scrisa.

Prin urmare, noi trebuie sa acceptam aceasta ca ipoteze, presupuneri, ca asemenea legi actioneaza cu adevarat in lumea spirituala. Totusi, ele nu sunt transpuse in lumea noastra materiala, adica starea ta si lumea ta.

Chiar si cuvintele inteleptilor sunt realizarile lor, lumea lor. Ei stiu cum sa munceasca acolo si sa nu faca greseli. Daca incepi sa aplici aceleasi principii in munca, vei folosi aceste afirmatii in forma egoista pe care o intelegi, adica, de dragul egoismului tau, mai degraba decat p[entru daruire, asa cum au facut-o ei. Pentru acest motiv, vei fi imbracat in cele mai egoiste forme pentru tine. Astfel, e interzis sa faci asta.

Fiecare persoana ar trebui sa aiba propriul “judecator” care ii pune limite si spune, “Tu poti actiona doar conform propriei corectari.” E interzis sa iesi din granita corectarii tale, chiar daca ai citit sau auzit de ea.

Totusi, cine citeste asta? Tu! Cine aude? Tu! A trecut deja prin tine si a patruns deja in perceptia ta egoista. Cum stii cat de corect intelegi totul? Mai degraba intelegi incorect, din moment ce fiecare “judeca conform propriului Kelim (vase)”, si tu percepi tot ce a fost zis de cabalisti in defectele tale.

Intelegi masura inc are studiul se face doar prin Lumina care reformeaza, chiar si pentru cabalisti si intelepti?  Daca nu atragi Lumina care reformeaza prin studiul care te schimba, oferindu-ti ocazia de a munci in conformitate cu aceste schimbari, atunci nu iti e permis sa asculti nici un sfat din Tora. In fond, daca o folosesti dincolo de corectarea ta, de nivelul tau, va fi in detrimentul tau.

Din partea 4 a Lectiei zilnice de Kabbalah 11/29/10, “Trup si suflet”

Scapand de exclusivitate

Fiecarei persoane i se pare ca Creatorul o prefera in comparaţie cu alte persoane. Toata lumea are aceasta trasatura, deoarece simte ca vine de la propria sa radacina unica de Sus. Din moment ce o persoana nu simte aceasta radacina in ceilalti, ii pare  lui sau ei ca el sau ea este unic. Acesta este modul in care lucreaza puterea ruperilor.

Cu toate acestea, nu exista nici un rau fara bine. Noi doar trebuie sa utilizam aceasta senzaţie despre unicitatea noastra in mod corect. Cu alte cuvinte, mai degraba decât sentimentul ca este fiul unui rege nascut in palat, o persoana trebuie sa atinga gradul numit „fiul” („Ben” in ebraica), prin propriile sale eforturi. Aceasta este o munca mare şi grea.

O persoana trebuie sa stearga aceasta „exclusivitate” a lui , pe care si-a bagat-o in minte. El are nevoie de a sta departe cu toate scuzele si sperantele pe care aparent crede ca este indreptatit sa le aiba. Trebuie sa inteleaga ca : ”cel care nu a lucrat, nu a gasit”.

Lecţia zilnica de Cabala 11/26/10, Baal HaSulam, Scrisoarea 52, 1928

Lasa inima ta sa bata la usa Creatorului

Intrebare: Cum pot sa ma gandesc la corectia pe care o aduce Cartea Zohar, daca  simt emotii negative, cum ar fi ura?

Raspuns:  Rugaciunea este indiferent de ceea ce inima  simte. Daca exista ura in inima mea acum, atunci aceasta este rugaciunea mea, „vreau sa ranesc pe inamicul meu.”

Pentru a utiliza in mod corect forta care este ascunsa in Cartea Zohar in timp ce citesc impreuna intr-un grup, eu trebuie sa pregateasc prima data inima mea asa incat va dori acelasi lucru  pe care il doreste Creatorul. In realitate, Creatorul raspunde la fiecare rugaciune, insemnand  dorintele din inima noastra. De aceea lumea noastra este asa de rea!

Cu toate acestea, pe de alta parte, este scris ca El raspunde numai la rugaciunea care a trecut prin „poarta lacrimilor” . Deci,  El nu raspunde cu adevarat la fiecare dorinta, chiar la bunul plac al unui copil sau masinatiunile un personaj negativ ?

Da, spun Cabalisti care au dezvaluit sistemul relatiilor noastre cu El. Un hot care a stabilit ca obiectiv al sau un obiect, sau un criminal care merge „la panda” si este gata sa omoare pe cineva, de asemenea, au si ei dorinta de a reusi si rugaciunea lor este, de asemenea, acceptata. La urma urmei, vorbim despre dorinta lui Malchut a Lumii Atzilut si tot ceea ce traieste aici, inclusiv  lumea noastra, fac parte din ea.

De ce, atunci, spunem ca dorinta poate urca in Malchut, sau nu se poate urca? Problema este ca tragem o diviziune intre doua tipuri de dorinte:

– Unele aspira in aceeasi directie ca si Creatorul. Apoi se unesc cu dorinta de sus si sunt percepute ca abundenta de Sus.

– Unele nu se potrivesc cu voia Creatorului. Ei evoca, de asemenea, acelasi raspuns de mai sus ca dorintele pozitive, dar sunt percepute de catre dorintele negative in mod negativ, ca o reactie negativa. Aceasta corecteaza o persoana, conducandu-o pe o cale de lunga durata, dificila, a suferintei, in loc de cale scurta, usoara in cazul in care dorintele sale coincid cu dorintele Creatorului.

De aceea este mai bine pentru noi sa ne pregatim pentru rugaciunea corecta si sa o folosim atunci cand ne intoarcem catre Cartea Zohar. O persoana nu poate sta la lectie fara nici o dorinta. Intr-un fel sau altul, ea doreste ceva, iar daca dorinta ei  a fost elaborata inainte  si tinde in directia corecta, atunci ea va avansa usor si rapid, in timp ce citeste din Zohar.

In plus, trebuie sa ne amintim ca suntem intr-un grup, care ne ajuta sa ne intarim rugaciunea noastra. Astfel, in cazul in care gandurile unei persoane nu vizeaza obiectivul, atunci  ia o pozitie contradictorie in raport cu grupul si se simte ca si cum ar fi o reactie negativa de Sus, chiar mai mult.

Prin urmare, intreaga noastra munca se aduna in jurul pregatirii pentru lectie, care este, pentru citirea Zoharului si a altor carti cabalistice. O data ce suntem la lectie, este dificil sa mai schimbam ceva, deoarece inima unei persoane este deja acordata la o anumita dorinta.

De aceea este atat de important ce ganduri am, atunci cand merg la culcare si cum ma pregatesc pentru lectia de dimineata. Aceste minute juca rolul decisiv. Si nu trebuie sa uitam despre pregatirea fizica, astfel incat corpul sa nu adoarma.

Rabash scrie urmatoarele in articolul 36, din Scrieri de Rabash:
Este scris, „Cel care asculta rugaciunea.” De ce spune „rugaciune” la singular? Nu aude Creatorul toate rugaciunile? Problema este ca noi trebuie sa ridicam doar o rugaciune: pentru a restabili Shechina din praf.

Sa ne rugam pentru ridicarea Shechinei din praf inseamna sa vrem revelarea Creatorului, calitatea de daruire si dragoste in noi pentru aproapele nostru , in scopul de a deveni similari cu Creatorul in aceasta privinta. Daca depunem toate eforturile noastre intr-o directie, atunci vom bate la poarta care se va deschide cu siguranta.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 12/7/10, Zohar

Revolutia invizibila pentru toti ceilalti

Intrebare: Cum recunosc semnele desenului mai aproapiate de daruire?

Raspuns: Acest lucru vine din interior. Noi nu simtim efectul  Luminii. In general, noi nu stim cauzele care stau la baza evenimentelor si judecam viata noastra numai pe baza efectelor.

Electricitatea se manifesta  in functie la dispozitivele electrice sau de socul electric. Similar, Lumina ramane „in spatele scenei” si ne demonstreaza efectele activitatii sale. Eu nu vad Lumina in sine, ci efectele sale.

Suntem cu totii creatia Creatorului. Cum, atunci, putem judeca ce schimbari au loc in noi? Criteriul consta in faptul ca incep sa gandesc diferit si sa ma tratez pe mine si lumea intr-un mod nou.

Ma schimb in interior, este greu vizibil din exterior. Modificarile nu se desfasoara in proprietati egoiste, ci in dorinte noi, suplimentare. La exterior, persoana ramane aceeasi.

Prin urmare, Cabala este considerata ca fiind intelepciunea secreta. Pe de o parte, ea descopera ceea ce este ascuns si, pe de alta parte, acesta este ascunsa de ochii din afara care sunt in imposibilitatea de a detecta transformarea mea interioara. Ei pur si simplu nu poseda proprietati care sa le permita sa o perceapa.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Zohar, Introducere, articolul „Trandafirul”

Cand imposibilul devine posibil

Intrebare: Exista o legatura intre Lumea Atzilut dupa ruperea de Lumea Nikudim si de Lumea  Adam Kadmon?

Raspuns: Noi nu avem nici o legatura cu Lumea Adam Kadmon, deoarece apartine Primei Restrictii.  N-o  putem simti si nu suntem in masura sa inteleagem principiul prin care exista si functioneaza. Acesta este un motiv, senzatii, si un calcul pe care nu le putem atinge. Vom atinge acest obiectiv doar dupa corectia noastra deplina.

Sa presupunem ca pisica ta se uita la tine. Ea nu intelege ceea ce gandesti. Cu usurinta simte starea ta de spirit si dispozitia ta, deoarece un animal care depinde de tine are un fel de notiune despre tine in calitate de stapan al sau. Cu toate acestea, ea nu poate intelege gandurile, calculele si dorintele tale.

In acelasi fel, nu putem intelege Lumea Adam Kadmon.  Cei cinci Partzufim ai Adam Kadmon sunt mai presus de realizarea noastra. De asemenea, GAR (primele trei Partzufim) sau Lumea Atzilut sunt de neatins si nu le atingem.

Numai pornind de la corectia completa (Gmar Tikkun) si in continuare, atunci cand toate Kelim sau dorintele se unesc, va fi posibila atingerea acestuia. In primul rand vom corecta AHP de Aliyah (AHP pe ascensiune ), vom corecta ELE, care va urca si va conecta in interiorul numelui ELOKIM, Bina completa.

Dupa aceea, in actiunea de incheiere a procesului de corectie, numit „Rav Paalim UMekabtziel,” atunci cand Lumina care vine de sus in lumea Atzilut, coboara pana la Parsa si toate dorintele rupte se alatura in Atzilut, apoi Lumea Atzilut se va extinde sub Parsa,  pana la incheierea Lumii Adam Kadmon (Sium Galgalta), dupa cum este scris, „Si picioarele Lui vor sta pe Muntele Maslinilor.” Apoi, vom fi capabili sa ne unim cu cei zece, completi , originali Sefiroti ai Adam Kadmon.

Intregul proces de expansiune a lumilor si corectare a noastra este destinat sa umple prima Partzuf Galgalta. Numai atunci vom atinge cei cinci Partzufim ai Adam Kadmon si vom intra in cercul Infinitului impreuna cu ei. Apoi, linia (Yosher) si cercurile (Igulim) vor deveni egale. Tot ce a fost in interiorul cercului va lua forma de linie si nu va fi nici o diferenta intre linie si cerc.

Ce stă în puterea noastră să facem?

Întrebare: Cum întărim responsabilitatea fiecărui prieten privitor la garanţia reciprocă?

Răspuns: Dacă Lumina nu mă afectează într-o măsură suficientă şi nu mă duce într-o stare în care să încep să mă intereseze starea prietenului, mă voi gândi cu adevărat la el? Niciodată! Pe de altă parte, dacă primesc o trezire de la Lumină, deodată voi simţi o asemenea dorinţă. Fie o am, fie nu. Totuşi, trebuie să contribui pentru o avea.

De aceea, nu mă voi mânca pentru că nu iubesc prietenii. Nu îi iubesc, nu îmi pasă de ei şi nu mă gândesc la ei pentru că nu sunt conectat cu ei. Pentru a schimba această stare, îmi trebuie influenţa Luminii. Dacă ea mă afectează, mă voi gândi la ceilalţi; dacă nu, nu mă voi gândi la ei. Trebuie să determin exact unde şi cum pot face o schimbare.

În acest moment, nu te iubesc, dar Lumina vine şi, deodată, o fac. De ce? Nu ştiu; Lumina o face. Noi trebuie doar să facem sa apară influenţa ei şi tot restul este o consecinţă. Cât de multă dorinţă şi grijă imi dă El, este atâta cât voi avea.

Deci, cea mai importantă grijă este să trezim Lumina şi asta se întâmplă numai în procesul studiului reciproc. Aşteptăm acest fenomen exact de la studiu, deoarece nu există altă cale. În timpul studiului, ne gândim împreună, Când mă vă schimba în sfârşit Lumina şi ne va unii? Asta este intenţia.

Din Lecţia zilnică de Cabala din 11/26/10, Talmud Eser Sefirot