Ne Aruncam Pe Noi Insine In Temnita
Zohar, Capitolul “Miketz”, Paragraful 34 : “Iosif era trist”, suparat in spirit si suparat in inima, in timp ce era incarcerat acolo. Pana cand Faraonul a trimis dupa el, este scris: “Si ei l-au scos in graba”, insemnand ca el l-a eliberat si i-a raspuns lui cu cuvinte de bucurie, cuvinte care incanta inima, deoarece el fusese intristat pentru ca fusese in inchisoare. Intai, el a fost trantit in inchisoare, dar din inchisoare, el mai tarziu s-a inaltat la maretie.
Pare ca istoria despre Iosif ne povesteste despre lucruri materiale si despre schimbarile pe care ele le sufera. Iosif este incarcerat intr-o grota si apoi se ridica la grandoare. Vedem un desert, un Faraon, ministrii Faraonului, o inchisoare si asa mai departe.
Cu toate acestea, de fapt, este Iosif el insusi care decide cum sa vada realitatea. Iosif decide daca este vorba de o grota, in care el este incarcerat, sau de palatul regelui. El decide daca este noapte, sau zi. El percepe fiecare dintre conditiile sale, in functie de nivelul sau de revelatie a Creatorului, precum si de ceea ce crede el despre legatura sa cu Creatorul, si despre situatia in care el se afla.
In realitate suntem mereu in stare de implinire infinita. Cu toate acestea, perceptia noastra necorectata, descrie imagini care sunt necorectate inca. Scenele vazute sunt o reflectare a atitudinii si a hotararii noastre in ceea ce priveste Creatorul si rolul sau in guvernarea noastra. Situatia in care ne aflam, este de fapt, evaluarea noastra, a atitudinii Creatorului fata de noi. Prin urmare, noi suntem cei care cream propriile noastre stari.
Noi trebuie sa descoperim dorinta Creatorului, precis, in timp ce suntem in intuneric. Noi trebuie sa intelegem ca, pentru El, este starea cea mai demna de dorit, deoarece nu exista timp in spiritualitate, sau schimbari in starile ce apar.
Atunci cand citim Zohar-ul, trebuie sa intelegem doua lucruri:

Trebuie sa intelegem ce fel de putere se ascunde in Cartea Zohar. E un instrument sau un mijloc de mantuire care ne este dat – singurul instrument in stare sa faca o revolutie spirituala si materiala in lume. Daca ii intelegem importanta, atunci, cu ajutorul sau, vom putea sa ne schimbam pe noi insine si realitatea. Vom putea sa ne influentam soarta, atat la nivel individual, cat si soarta noastra impreuna.
Zohar, Capitolul “Miketz”. Paragraful 101: “Si toate caile ei sunt pacel”. Caile ei sunt potecile care rasar de Sus, din Aba Ve Ima (AVI), lacatul ce slujeste in AVI, despre care scrierea spune, “Si calea Ta in marile ape”. Ele sunt numite astfel pentru ca nu sunt deschise pentru toti, ci doar pentru cativa. Si toate sunt sustinute numai de invoiala, adica de Iesod, care se numeste “pace” – pacea acasa. Apoi, el le aduce in ocean, unde domneste el si apoi le da pace. Acesta este intelesul frazei “Si toate caile ei sunt pace”. Iosif a fost invoiala de pace; el a fost rasplatit cu acele cai si a fost rege in Egipt si domnitor peste tinut.
Zoharul, Capitolul “Miketz”, Paragraful 61: Nukva este numita “noapte” si este o oglinda, ceea ce inseamna iluminarea lui Hochma. Si cum nu exista iluminare a lui Hochma in niciun Partzuf in afara de ea, Nukva se numeste “oglinda” sau “viziune”. La fel, numele “noapte” este viziune.
Atunci cand explic Zohar-ul, adesea desenez formule si grafice, dar poate ca unii vor dori explicatii mai degraba senzoriale. Insa privind aceste grafice, ele reprezinta pentru mine sentimente, cum ar fi Bina, Malchut, Iesod sau Iosif in mijloc, Iacob sau Tiferet, Abraham, Isac si asa mai departe. Acestea sunt forte incredibil de puternice – o lume intreaga, cu o multime de detalii! Pur si simplu, inca nu o intelegi.