E o minune faptul ca am fost creati de Creator cu o perceptie impartita. Gratie ei, putem sa ne vedem propriul ego ca fiind ceva strain noua. Si pentru ca ni se pare strain, nu il privim in mod nediscriminat, ca o mama care se uita la preaiubitul ei copil si crede ca acesta nu poate sa faca nimic gresit.

Insa dupa ce ii discernem toate defectele, ne dam seama dintr-o data ca ele sunt toate inauntrul nostru. Dintr-o data, suntem obligati sa recunoastem tot raul pe care il vedem in afara ca fiind al nostru si, astfel, sa ne deplasam perceptia de la exterior catre interior. Si asta nu e nimic mai putin decat o minune.

Toate astea izvorasc din opozitia initiala dintre punctul de creatie, care a fost “creat din absenta”, si Lumina. Acest punct imi obliga perceptia sa fie impartita in doua: interiorul si exteriorul. Astfel, eu sunt fortat sa ma privesc din afara, ca si cum nu as fi eu – si ulterior, sa accept ca toate sunt inauntrul meu.

Intre timp, in mine e doar punctul din inima. Atunci cand recunosc ura si raul pe care le vad in afara ca fiind ale mele si cand imi conectez punctul din inima cu aceste calitati, sfarsesc prin a avea un Kli corectat! Intr-un fel, e ca un dispozitiv care tipareste fotografii – si transforma un negativ intr-un pozitiv. La fel, singurul lucru care trebuie sa se schimbe este perspectiva mea, care imi va permite sa vad totul in “Lumina Reflectata”.

Intreaga mea perceptie este construita conform acestui principiu – inclusiv sunetele, senzatiile, gusturile, impresiile vizuale, mirosurile si tot ce percep prin organele mele de simt. Acelasi lucru este valabil si pentru toate gradele de dorinta – fie ca e vorba de dorinta de mancare, sex, bani, putere sau cunoastere. Toate sunt impliniri aparent exterioare, pe care trebuie sa le dezvalui in interior. Astfel, se aplica acelasi principiu nu numai pentru Kelim, ci si pentru Lumini.

In acest moment, acest lucru e greu de inteles, dar totul va fi clar atunci cand vom patrunde in perceptia spirituala si cand vedem lumea in acest fel.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Creatorul ne-a impartit intentionat perceptia in exterior si interior, pentru a ne da capacitatea sa recunoastem contradictia dintre primire si daruire. Daca am simti totul numai in interiorul nostru, n-am putea sa intelegem asta. Ne-am invarti in cerc, ca un caine care alearga dupa propria-i coada, desi ramane pe loc.

De exemplu, fiecare dintre noi are numeroase calitati negative care, poate, nu ne plac – cum ar fi o slabiciune pentru a minti, a ii domina pe altii, a fi arogant si a fura, din cand in cand. Poate ca eu urasc toate aceste calitati, dar ele sunt ale mele, toate. Ca urmare, sentinta pe care o dau pentru mine este una de achitare. In schimb, daca vad pe altcineva ca face acelasi lucru, atunci sunt gata sa il omor. Daca as percepe intotdeauna totul in interiorul meu, atunci nu as putea sa ies din mine sau din ego-ul meu si sa trec de partea daruirii.

“Fiecare persoana ii judeca pe altii in masura propriilor sale defecte”. Asta inseamna ca, percepand aceste calitati ca exterioare mie, le vad adevarata forma. Daca ele ar fi in mine, atunci nu m-as raporta la ele obiectiv, caci ele sunt ale mele. De exemplu, ia vedeti daca puteti sa convingeti o mama ca pruncul ei nu este inteligent sau frumos. Nu puteti; ea o sa creada intotdeauna ca el e cel mai frumos, mai inteligent si mai bland copil din lume.

Dar, de vreme ce ma raportez la calitatile exterioare ca fiind straine, le vad cu animozitate si cu ura si, ca urmare, sunt capabil sa vad aceste calitati (care, de fapt, sunt ale mele) in adevarata lor forma. Pot sa ma uit la ele fara prejudecata; pot sa le critic cu intelepciune si corect, iar ego-ul meu ma ajuta cu aceasta analiza, ca un judecator riguros, care e atent la detaliile marunte si dezvaluie adevaratele calitati corupte.

Insa mai tarziu, dezvalui ca toate astea erau ale mele; existau in mine, dar din cauza urii mele extreme pentru toti ceilalti oameni, eu vad totul in masura propriei mele coruperi. Cu toate acestea, altii nu sunt vinovati de nimic! Mie doar mi se parea ca o persoana era hot, ca altul era mincinos – si aveam dreptate sa ii urasc pe toti. Insa acum, vad ca dorinta mea egoista era gresita, de fapt. Cu toate acestea, vederea exterioara mi-a deschis ochii si mi-a dat voie sa recunosc deficientele, ca sa aflu ca ele sunt inauntrul meu.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Fiecare suflet este conectat la Lumea Infinitatii printr-un lant, sau o scara de verigi spirituale, care slabeste treptat Luminile si Kelim. Eu trezesc acest sistem in clipa in care stabilesc o conexiune cu Infinitatea. De fapt, intreg acest sistem este in interiorul meu; doar mi se pare ca el este in afara mea.

In univers exista doua entitati: omul si Creatorul. Omul trebuie sa simta ca exista in afara Creatorului, ca sa inteleaga sensul expresiei “a fi separat de Creator”. Trebuie sa invete ce inseamna opozitia fata de El, ce inseamna sa fie aproape sau departe de El, pentru ca apoi sa poata sa experimenteze adeziunea cu El.

De asta am fost creat in mod deliberat cu o perceptie a realitatii care este impartita intre ceea ce este in interiorul meu si ceea ce este in exteriorul meu. Astfel, e mai usor pentru mine sa inteleg ce este Creatorul si ce sunt eu, ce este sfaramarea si ce este adeziunea, ce este o stare de inconstienta (ascundere), in contradictie cu starea de a fi mai aproape de El si de a ma uni cu El in intreg.

Creatorul arunca afara tot ce simt in interiorul meu si, ca urmare, perceptia mea e impartita in doua parti: interna (tot ce primesc) si exterioara (tot ce dau, dar fara intentia corecta).

Lumea exterioara sunt Kelim-urile mele, care imi sunt descrise in mod intentionat ca straine, pentru ca eu sa inteleg ce inseamna daruirea. Daca incep sa relationez cu ele ca fiind parti din mine, atunci o sa inteleg cat sunt de departe de daruire si cat de opusa si de nedorita este aceasta pentru mine. Atunci, voi vedea ca a imi iubi aproapele ca pe mine insumi nu e chiar asa de simplu; ba chiar, ca nu pot sa fac asta. Si asta inseamna ca nu pot sa daruiesc sau sa ma apropii de Creator.

“Dar stai,” te gandesti tu, “eu vreau sa fiu aproape de Creator!”. Ei bine, daca vrei asta, atunci trebuie sa o arati, iar daruirea este singurul mod de a o face.

Filed under: Lectia zilnica, Lumea - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este scopul pentru care cautam inauntrul nostru ceea ce este scris in Cartea Zohar, inainte sa trecem de Machsom?

Raspunsul meu: Fara aceasta cautare interioara, nu vom trece niciodata de Machsom. Machsom este inauntrul nostru, iar noi trebuie sa incercam sa il trecem, descoperind in noi ceea ce este scris in Zohar.

Oare chiar credeti ca am putea doar sa stam aici si sa asteptam sa vina momentul cand vom trece de Machsom? N-o sa se intample niciodata asa, astfel ca e inutil sa asteptam. Creatorul nu poate sa ne respinga niciodata efortul; ca urmare, fara efort e imposibil sa realizam spiritualitatea. Sarcina noastra este sa facem eforturi; adica, sa incercam sa ne indreptam dorinta, intr-un mod care ne va permite sa intelegem, sa realizam, sa simtim, sa percepem si sa atingem proprietatile spirituale descrise de Cartea Zohar.

Noi vrem sa vina Lumina si sa ne duca inapoi la Sursa – sa construiasca aceste calitati in noi. Asta inseamna a “trece Machsom-ul”. Totul e definit si simtit prin dorinta. Creatorul a creat doar dorinta, dar noi trebuie sa o modelam, ca sa o reformam, de la pamantesc la spiritual. Atunci vom simti spiritualitatea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot primi ajutor de la colegii mei de grup si cum ii pot ajuta atunci cand citesc Cartea Zohar?

Raspunsul meu: Trebuie sa te gandesti la reponsabilitate reciproca (Arvut). Nu avem alte mijloace de a avansa spiritual, cu exceptia responsabilitatii reciproce pentru ceilalti. Depind de toti ceilalti iar toti ceilalti depind de mine. Este ca un cerc, o bucla inchisa.

Trebuie sa ne imprumutam unul altuia forta dezvoltarii spirituale, pentru ca daca nu o facem, vom fi la fel de buni ca un mort. Putem incepe cu ceea ce avem deja – o mica forta de garantie reciproca. Zohar-ul va extinde si mari apoi aceasta forta ca un amplificator. Si in acelasi timp, trebuie sa depunem efortul de a ne uni cu el.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

O stare spirituala nu dispare niciodata; trebuie doar sa gasim locul in care se afla. De exemplu, indentificandu-ne cu textul, putem ascende si simti o stare numita “spargerea” intr-o anumita masura.

Toate starile spirituale sunt constante, precum imaginile de pe un film fotografic desfasurat, care contine toate fotografiile de la inceput pana la sfarsit. Daca vrem sa avansam de-a lungul acestui film numit “spargerea” si sa simtim ce emana din el, atunci in momentul in care ne dorim asta, aceasta stare ne influenteaza.

Este important sa ne amintim ca atunci cand citim textul, suntem influentati de Forta Superioara fie in privinta faptului ca intelegem sau simtim textul, fie in privinta faptului ca perceptia noastra este corecta. Cel mai important lucru este sa ne asteptam ca Lumina Superioara sa apara si sa ne schimbe.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand ma uit in oglinda, imi vad reflexia si este clar ca nu pot comunica sau lucra cu ea. Dar cand ne uitam la realitatea noastra, ne vedem in esenta pe noi insine sau imagini ale dorintei noastre.

Raspunsul meu: Din acest motiv Baal HaSulam a spus ca dorinta unei persoane este impartita in doua parti – partea care este perceputa in interior si, o alta parte, care pare ca se afla in exterior. Intr-o parte persoana se percepe pe sine iar in cealalta, persoana percepe lumea. Aceasta forma falsa, opusa de perceptie a fost creata cu un scop, ca noi sa putem transfera partea externa in perceptia noastra “interioara”.

Tot ce exista in afara, precum si eu insumi, este perceput, de fapt, in interiorul meu. Nu exista nimic in afara de o singura dorinta, o singura lume.

Noi nu ar trebui sa corectam realitatea corporala sau senzatia acestei impartiri in “eu” si “aceasta lume” (care reprezinta realitatea la nivelul ei cel mai de jos). Ci trebuie sa ne unim ambele parti ale dorintei de a urca treptele scarii spirituale. Realitatea care se afla in noi, este ultimul si cel mai jos nivel al realitatii, si nu se schimba atunci cand urcam spiritual. Se va schimba sau va disparea doar la Sfarsitul Corectarii, cand aceasta lume va intra in corectarea generala, in senzatia unificata, in interiorul unei dorinte unificate – Lumea Infinita.

Pana atunci, imaginea lumii noastre nu se va schimba. Lumina nu o influenteaza, totusi Lumina influenteaza Malchut-ul, dorinta, cu scopul de a uni ambele parti ale sale – cea interna si cea externa, intr-una singura. Lumina influenteaza toate celelalte dorinte precum si dorintele noastre spirituale, unde avem libertatea de a alege.  Acestea sunt dorintele cu care lucram si pe care trebuie sa le corectam. Dar in lumea noastra nu avem ce sa corectam. Trebuie doar sa ne corectam legaturile dintre suflete. Acolo dorinta noastra se uneste intr-una singura si in interiorul ei, il vom descoperi pe Creator.

Nivelul dorintei, unde eu ma percep pe mine si lumea din jurul meu, va ramane pana la Sfarsitul Corectarii. Chiar cel mai mare Kabalist ce a urcat toate cele 125 de trepte si a atins Corectarea Finala, percepea aceasta lume la fel ca noi. Trebuia sa mearga la doctor pentru a-si vindeca trupul, si trebuia sa foloseasca aceasta intreaga lume si sa vada realitatea, fiind impartita in interna si externa.  Chiar daca stia ca realitatea nu este asa, cu toate acestea, ele vedea realitatea in acest fel prin simturile sale corporale, pentru ca acest nivel al realitatii nu se schimba pana la adevaratul Sfarsit al Corectarii.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Zohar-ul, Capitolul Va Yeshev (Si Iacob s-a asezat ), Paragraful 114: Nu exista persoana  in lume care sa nu fi simtit gustul mortii noaptea, si spiritul impuritatii deasupra trupului. Pentru ca sufletul sfant face parte din om, spiritul impuritatii intineaza si acopera acel trup.

Asta inseamna ca persoana a avut un ecran iar Lumina Unitatii, Lumina de Adeziune si calitatea de a darui domneau in interiorul persoanei. Dar totul a disparut. Partzuf-ul a fost golit; toata Lumina s-a scurs din el. Acest lucru a fost posibil dintr-un motiv extern sau dintr-unul intern, ca atunci cand dorinta interioara de a se delecta a unei persoane creste si noi Reshimot incep sa iasa la iveala.

Asa se intampla atunci cand o dorinta noua, necorectata se trezeste in persoana si o controleaza. Persoana i se supune si condusa de aceasta dorinta incepe se se gandeasca la viata sa, la automultumire si la cum sa implineasca aceasta dorinta.

Doar daca se pregateste din vreme pentru intuneric, pentru noapte (starea cand dorinta domina persoana) atunci persoana este in stare sa uneasca toate fortele capabile s-o faca sa perceapa intunericul ca pe un instrument ajutator in trecerea la un nou nivel. Apoi va inalta o rugaciune adevarata, spre Aba ve Ima, cerandu-le sa aiba grija de ea (aceasta rugaciune se numeste “adeziunea de la miezul noptii”).

De la miezul noptii incolo, incepe corectarea. Persoana incepe sa-si corecteze toate dorintele egoiste suplimentare, ce le-a avut si in care a simtit gustul mortii. Dar acum il indulcesc.

Asta inseamna ca persoana avanseaza spre dimineata, unde primeste de Sus Lumina care Reformeaza, prima calitate a altruismului. Iar apoi se lumineaza de zi. Persoana incepe sa simta Lumina in starea sa, intrucat a dobandit un ecran deasupra dorintei sale egoiste (de a se delecta) precedente, avand acum o calitate altruista (de a darui).

Din acest motiv a fost necasar sa experimeteze gustul mortii.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: In timpul lectiilor de Talmud Eser Sfirot –Studiul celor Zece Sfirot, sau Ptiha (articolul “Introducere in Intelepciunea Kabbalah”), trebuie sa-mi imaginez ca tot ceea ce citesc se gaseste in interiorul meu in acelasi fel ca atunci cand citesc Zohar-ul?

Raspunsul meu: Este bine sa te identifici cu textul si sa vrei sa-l simti in interiorul tau. Totusi, atunci cand citim Cartea Zohar, abordarea si sistemul construit in interiorul acestui text il incastreaza in noi si ne prezinta forme, imagini si secvente prin care patrundem in spiritualitate. Pe de alta parte, Talmud Eser Sfirot functioneaza in alt fel. Cu toate astea, daca atunci cand citeste Talmud Eser Sfirot persoana va fi capabila sa-si imagineze actiuni interne care sunt in armonie cu dorintele sale sau opuse lor, daca incepe sa simta ca cele descrise in Talmud Eser Sfirot vorbesc despre el, atunci impactul acestuia asupra lui nu va fi mai mic decat cel al Zohar-ului.

Trebuie sa intelegem cum functioneaza totate aceste lucruri si sa ne imaginam ca dorinta de a ne delecta a fost creata, apoi aceasta a vrut sa primeasca “de dragul altruismului” si apoi s-a spart. Ce s-a intamplat cu aceasta dorinta dupa ce si-a pierdut ecranul si cum se face ca toate cele cinci componente ale acestei dorinte inca il mai au? Cum se face ca dorinta este golita de Lumina? Ea nu a vrut sa piarda Lumina, dar Lumina a plecat pentru ca forta de ascundere a actionat de Sus. Puterile egoiste ale raului au respins Lumina.

Toate astea vorbesc despre mine. De exemplu, in interiorul Galgalta ve Einaim corectat al meu, refuz Lumina si plasez un ecran (ascundere) intre mine si Lumina. Astfel raman fata in fata cu Creatorul; ma conectez doar cu El, dar nu primesc nimic de la El intrucat am refuzat Lumina. Stau astfel cu El, pentru ca detin puterea de a rezista dorintei mele de a ma delecta. Totusi, legatura mea cu Creatorul (Lumina Hasadim) este foarte slaba.

Atunci cand studiez, trebuie sa-mi imaginez toate aceste procese: cum dispare ecranul meu, cum Lumina a iesit in afara mea, cum eu vreau sa ma opun egoismului meu si sa retin puterea de a darui, acum ea dispare pentru ca dorinta mea egoista este mai mare dacat dorinta mea altruista. Nu pot lucra cu dorinta mea intrucat legatura dintre dorinta si placere este mai puternica decat forta cu care ma pot opune eu. Trebuie sa montez o rezistenta intre doi poli (plus si minus), dar rezistenta mea este prea mica si este arsa. Un scurt-circuit apare si ca rezultat al lui, eu ma ard. Deci, ce pot face daca nu mai sunt apt sa primesc Lumina?

Daca o persoana isi imagineaza starile spirituale in acest fel, va vrea sa tot reciteasca textul. In loc sa-l citeasca ca pe niste detalii tehnice, fara viata, despre ceva ce s-a intamplat deasupra, il va vedea ca pe niste aparitii care i se intampla aici si acum.

Filed under: Creatorul, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar-ul, Capitolul VaYeshev, Paragraful 114: Nu exista persoana in lume care sa nu fi simtit gustul mortii, noaptea…

Daca Lumina (altruismul) nu straluceste deasupra unei persoane si intunericul (dorintele egoiste) o controleaza, atunci si cea mai dreapta persoana cu cele mai puternice ecrane va simti gustul mortii, deoarece in aceste conditii este detasata de Lumina, de Creator. Mai tarziu va depasi acest obstacol si isi va corecta dorinta, dar la inceput, pentru o fractiune de secunda se va deconecta de la sacralitate (altruism si iubire), si va simti gustul mortii. Cade sub influenta dorintei de a primi, o gusta, si proclama ca acesta este gustul mortii.

Trebuie sa simtim acest gust cu scopul de a simti ca suntem sub influenta si puterea sa. Trebuie apoi sa depasim acest impas, cu ajutorul grupului, intrucat nu suntem capabili singuri. Doar o alta putere, externa – influenta grupului – ma poate ajuta sa ajung la concluzia ca dorinta de a primi placere, care ma controleaza in acest moment, este de fapt, moarte.

Daca nu primesc asistenta externa, atunci nimic nu ma va ajuta si voi ramane sub influenta dorintei de a ma delecta fara sa fiu capabil sa vad ca aceasta contine moarte. Ma voi simti ca si cum traiesc si totul este in regula, la fel cum fac toti ceillati acum.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→