Este foarte important să iei parte la convenții și la întâlnirile pe care le ținem, deoarece acest atac într-adevăr avansează o persoană și îi permite să se apropie și să se conecteze cu ceilalți.

Există oameni care găsesc foarte greu chiar și să stea printre alții și numără orele până când în sfârșit s-a terminat și vor putea să meargă acasă. Dar este important să simți chiar și astfel de situații profund, deoarece este o modalitate foarte bună de a învăța. Ar trebui să încercăm numai să nu ne blocăm în această stare pentru o lungă perioadă de timp și să avansăm cât mai rapid posibil. Totul este determinat în funcție de modul în care te supui mediului înconjurător.

Nu ar trebui să credem că avansăm numai în timpul acestor atacuri, atunci când suntem sub influența mediului puternic, supunându-ne în fața sa, deoarece nu avem de ales. Este posibil să avansăm mai rapid în timpul lecției zilnice obișnuite. La fiecare lecție o lumină foarte puternică ne este revelată, chiar mai puternică decât în ​​timpul convenției.

Ideea este că, în timpul lecției, nu putem menține aceleași claritate a simțurilor și devotament la aceeași intensitate. În timpul congreselor, acțiunile speciale, conditiile speciale, precum și sentimentul de atac, ne influențează. În timpul lecției zilnice, este un război continuu.

Trebuie să construim puterea în timpul convenției, puterea pe care am obținut-o în timpul atacului, dar mai târziu trebuie să o împlinim zi de zi și să înțelegem că acestea sunt adevăratele condiții ale războiului. În timpul lecției suntem într-un război zilnic, până când vom ajunge în cele din urmă la adevărata rugăciune.

Trebuie să mă examinez în mod constant și să păstrez permanent cele trei condiții ale rugăciunii. Nu este nimic altceva decât o rugăciune, o cerere, care include sentimentul a cât de mare este Creatorul, o auto-verificare dacă am făcut tot ce este posibil și dacă sunt foarte devotat scopului cu tot sufletul meu și-l prețuiesc mai mult decât însăși viața. În scopul de a face acest lucru trebuie să mă examinez mereu, deoarece tot ce este conectat este esența atitudinii mele față de superior, față de nivelul mai înalt, față de sistemul unificat.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 23/09/12, Shamati # 209

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Totul începe și se termină cu vasele pe care le avem de pregătit. Lumina superioară există într-o stare de repaos absolut, ceea ce înseamnă că starea de împlinire există de la început. Cu toate acestea, motivați de deficiențele noastre, prin efortul nostru, vom stimula această stare de implinire să părăsească sursă și să urmeaze a fi dezvăluită de 620 de ori mai mult decât forma de scântei în care se ascunde.

Toată Lumina din Ein Sof (Infinit) reprezintă cel mai mic nivel, nivelul minim, Nefesh de Nefesh, care exista înainte ca noi să începem să îl solicitam. Prin cererea noastră, prin deficiența din vasele pe care le-am extins, transformăm aceasta Lumină în NRNHY de NRNHY.  Deci, totul depinde de măsura în care ne-am pregătit deficiențele noastre.

Suflarea Shofar simbolizează Rosh Hashanah (Anul Nou). Aceasta înseamnă apariția, răsărirea  frumuseții (Shufra) din daruire, iubire, și conectarea la atributele Creatorului. Acest lucru este un motiv pentru o vacanță: capacitatea noastră de a ne ridica în noi insine și de a prefera atributul de a darui, în locul atributului de a primi.

Astfel, vom pregăti vasul corect în interiorul nostru, pentru a începe noul an, o nouă fază, un nou nivel. Aceasta este o lege pentru Israel, adică pentru cei care doresc să urce la Yashar El (direct la Creator), în conformitate cu cele trei linii.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/19/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă poate trezi pe mine grupul?

Raspuns: Aceasta face parte din garanția reciprocă. Trebuie să simt că dacă eu nu-i trezesc pe ei, ei nu vor face la fel pentru mine.

Aceasta este de fapt problema: de ce adormim și nu avansăm, lăsand în urmă lumea? În loc să conducem din spate lumea spre corectare, așteptăm ca lumea să iși descopere singura boala sa, nimicitoare, mai mult și mai mult.

Dacă o rudă apropiată, cineva care îți este foarte drag, copilul tau, de exemplu, ar fi fost grav bolnav și s-ar fi simțit mai rău de la o zi la alta, ai fi așteptat liniștit până când el ar fi fost în stare fatală? Nu ai fi cautat pentru el un leac în toate modurile posibile? Nu ai fi făcut orice să îl convingi să ia remediul?

Iți faci griji, cu privire la lume, în același fel? Dacă nu, atunci nu îți îndeplinești slujba ta; grupul nu te face să te trezești și tu nu trezești grupul.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce nu ne lasă Creatorul să reuşim în nimic şi ne forţează să ne îndreptăm către El?

Răspuns: El vă dă întreaga lume, vă obligă să faceţi anumite acţiuni şi face în aşa fel încât să vă îndreptaţi către El. Altfel, cum şi în ce mod aţi putea reuşi?

De fapt, tot ceea ce aveţi nevoie este să vă întoarceţi către Creator. Cum altfel vă puteţi corecta şi cum puteţi deveni similari cu El? Nu o să reuşiţi să vă ridicaţi din mlaştină trăgându-vă singuri de păr, sau, după cum este scris: „Un prizonier nu se poate elibera singur”, din moment ce sunteţi doar o dorinţă de a primi.

Deci, treceţi prin stadii diferite, la fel ca şi restul omenirii. Europenii, de exemplu, încearcă cu disperare să menţină „uniunea” între ei. De fapt, ei par a fi orbi şi stupizi, dar ce altceva pot face?

Nimic nu se va întâmpla până când ei nu vor trece prin întreg procesul şi în final îl vor abandona. Vor trebui să recunoască eşecul lor, indiferent că o vor face înainte de război sau după şi vor spune: „Asta este. Nu ştim ce să facem”. Apoi, ei ne vor asculta.

Deci, trebuie să pregătim o scrisoare în avans, cu instrucţiuni pentru ei şi să le-o trimitem. Este obligaţia noastră. Nu contează cine o primeşte şi cine o citeşte. Nu contează în ce coş uitat este aruncat şi nici ce filă va fi distrusă. Trebuie s-o facem.

Este la fel pentru fiecare dintre noi, dar diferit faţă de europeni. Trebuie să ne întoarcem către Creator, deoarece El este sursa tuturor forţelor. Cine ne poate ajuta? Avem nevoie de Lumina care Corectează şi de forţa dăruirii, pentru a ne ridica deasupra forţei de primire şi pentru a ne stabiliza în legătură cu ea.

Toată munca noastră provine din întoarcerea către Creator. Tot liberul nostru arbitru constă în accelerarea procesului, prin evitarea conflictelor. De ce ar trebui să experimentez eşecuri an după an, cu scopul de a le depăşi şi apoi să mă întorc către Creator?

După cum este scris: „Cine este înţelept? Acela care vede viitorul”. Astfel că, eu vreau să devin un om înţelept, acum! De ce ar trebui să sufăr ani întregi? Ce aş avea de câştigat din asta? Această avansare este numită „calea suferinţei”.

Calea bună este atunci când – fără întârzieri, prin intermediul grupului şi prin alte mijloace – eu atrag Lumina şi înţeleg imediat ce am de făcut, cum să mă înalţ. De ce ar trebui să mă adâncesc din ce în ce mai mult în conflicte, boli, dezastre şi lovituri constante?

Întrebare: Cum aş putea să doresc asta, dacă Creatorul îmi controlează dorinţa?

Răspuns: El îmi controlează dorinţa şi inserează în ea o nevoie motivantă pentru următorul nivel. Acum, acest nivel pare a fi întunecat. Întoarceţi-vă către grup, cereţi Lumina care Corectează şi totul va fi iluminat. Este întunecat pentru că priviţi la el prin intermediul calităţilor opuse.
Din a 4-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 29/8/12, “Exil şi Eliberare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabalistii atribuie invidia calităților care ajută o persoană să iasă din această lume și să intre în lumea spirituală. Într-adevăr, de ce ar trebui să îi invidiez pe alții? La urma urmei, toată lumea este specială și toată lumea își urmează propria cale. De ce ar trebui ca unicitatea altuia să mă facă gelos și să mă împuternicească pe calea mea?

Răspuns: Evoc invidia, pofta și dorința de respect în mine intenționat. Nu este vorba despre orice fel de persoană obișnuită care invidiază succesul altora sau care aleargă după respect. În această lume invidiem tot felul de prostii și chiar vrem lucruri frivole. Eu, dimpotrivă, iau doar ceea ce este necesar pentru viață și le dezaprob pe toate celelalte. Când am toate necesitățile de bază, mă construiesc pentru munca spirituală, și, în acest cadru, folosesc instrumente ca invidia.

În caz contrar, nu voi avea nimic cu care să avansez. Invidia, pofta și respectul sunt cele trei abordări egoiste, și cum pot lucra în interiorul meu fără ele? Aceste trei calitati mă scot din această lume; este ca și ieșirea din lumile BYA în lumea Atzilut.

Deci, dacă vreau să lucrez spiritual, mă uit la munca celorlalți și mă anulez înaintea lor. Apoi îi văd ca pe cei mai mari ai generației noastre: Ei au avansat departe, au obținut finala corectare, iar eu îi invidiez. Dacă nu-i invidiez, sunt lipsit de putere și nu mă pot mișca. Primesc toată puterea de a avansa de la ego-ul meu. Avansarea corectă cu intenția corectă, ceea ce înseamnă forma care este îmbrăcată în materie, îmi este adusă de către Lumină, în timp ce materia în sine prin care mă ridic este propriul meu ego.

Întrebare: Dar cum pot păzi de invidie intenția corectă?

Răspuns: În conformitate cu invidia, pofta și dorința de respect, intenția este construită. Transformi invidia în invidie pentru Creator, dorința de respect, în respect pentru Creator, pofta de ceva în aderare la El. În caz contrar, ce ai corecta? Ce construiești, un castel în nori?

Întrebare: Dar totuși, când invidiez, focul său mă consumă.

Răspuns: Nu, îți permiți să evoci invidia, pofta, și dorința de respect numai după restricții, atunci când nu mai este pentru tine, ci pentru a înțelege, pentru a determina „spațiul de lucru.”  Totul trebuie să fie să fie sub control, altfel, nici nu ar trebui să începi.

Pe scurt, încearcă. Nu-ți fie frică să cazi în invidie. Începe să lucrezi asupra ei. Ești norocos dacă-ți invidiezi prietenii; e bine. La urma urmei, nu avem nici o altă forță pentru a avansa. Dacă aș locui singur, fără mediu, aș fi ca un animal. Pe de altă parte, dacă societatea mă impulsionează și stimulează, arătându-mi în mod constant că prietenii au ceea ce îmi lipsește, asta mă ajută să avansez în viață. Am nevoie doar de un mediu special care îmi oferă exemple bune, pe care le invidiez.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 12/09/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Actuala educație egoistă șterge unicitatea unei persoane. Ziarele, filmele, mass-media și internetul, toate au ca scop asta.

Ai presupus că internetul te ajută să păstrezi legătura cu ceilalți, dar adevărul este că te ajută să fii la fel ca oricine altcineva. Blochează întreaga noastră lume egoista integrală, în sine, în cel mai rău mod posibil, și, ca urmare, suntem toți conectați unul la celălalt și suntem toți identici.

Trebuie să recunoaștem că internetul ajută dezvoltarea noastră și ne aduce mai aproape de sfarsitul corectiei, deoarece relevă răul-  dar într-un mod rău. Vedem exemple standard prin net și consumăm o semnificație standard. „Mașina virtuală” ne duplică ca pe niște piese pe linia de asamblare.

În spiritualitate, este opusul; nu te asemeni cu alții în nici un fel. Ești absolut special și nimeni nu poate interveni. Până la urmă, toți avem direcții diferite; lucrăm pe frecvențe diferite și nu ne întâlnim, nu atingem calitățile celuilalt. Toată lumea are zece Sfirot, dar acestea sunt împărțite în alte zece, apoi tot mai mult. În cele din urmă, toată lumea face o încurcătură mare de conexiuni întrețesute, fiecare în funcție de măsura sa și de calitatea sa. Te poți aseamana cu un altul, dar nu ești egal cu el în nici un fel.

Întrebare: Dar mediul influențează, de asemenea, o persoană în spiritualitate?

Răspuns: Acolo, mediul doar te inspiră să-ți folosești unicitatea și nimic mai mult decât atât. În lumea noastră, publicitatea îți impune în mod constant ceva, în timp ce în spiritualitate, prietenii doar te stimulează prin invidie, poftă și dorință de respect, iar tu operezi intern, pe cont propriu. Este ca și cum ei îți dau o baterie, dar motorul, mijloacele de percepție, sunt ale tale.

Întrebare: În lumea noastră, eu folosesc, de asemenea, dorințele care sunt trezite în mine, de unul singur, nu-i așa?

Răspuns: Nu. Aici ești atras să reproduci un exemplu care este arătat la toată lumea; ești prezentat cu un anumit standard și, fie că îți place sau nu, îl îndeplinești prin felul in care te îmbraci, în comportamentul tău, și, în principal, în percepțiile tale interioare. Exemplul te influențează, fie că îți place sau nu.

De aceea, dezvoltăm educația integrală în conformitate cu care exemplul este un sistem „rotund”, în care suntem cu toții conectați. Astfel, trebuie să expulzăm toate celelalte exemple. În caz contrar, pur și simplu nu vom supraviețui.

Întrebare: Dar, conform educației integrale, eu voi dori, de asemenea, să fiu ca altcineva.

Răspuns: Toată lumea trebuie să fie ca cineva care are mai mult succes. De exemplu, atunci când se angajezi în culturism în lumea noastră, Schwarzenegger este exemplul de urmat, iar imboldul este mediul care-l respectă.

Îți pui dorințele sub presiunea externă și le împlinești. Cu alte cuvinte, ego-ul te împinge înainte și te sculptezi în conformitate cu modelul general acceptat- potrivit cu exemplul lui Schwarzenegger. Ți s-a spus că ar trebui să fii ca el și lucrezi asupra ta, în scopul de a-ți egaliza forma cu a lui.

Pe de altă parte, în munca internă îți împlinești atributele atunci când le concentrezi din nou de la egocentrism spre exterior. Acest lucru îți permite să le folosești în mod diferit și să fii în contact cu cei din jur. Primești o oportunitate pe care nu o aveai înainte și construiești ceva nou.

Deși grupul este omogen, te conectezi cu fiecare membru prin atributele tale și aceste conexiuni sunt diferite pentru fiecare. La urma urmei, fiecare își are propria structură internă.

Ți se spune că trebuie să ajungi la o echivalența de formă cu Cel care dăruiește. Dar unde este El? Ți se cere să te conectezi cu prietenii ca un singur om într-o singură inimă, dar unde este exemplul? Care este standardul?

Auzi de la mediu foarte clar: „Dacă nu faci asta, ești inutil.” Deci, ce ar trebui să fac? La urma urmei, nu există exemple pe care să le pot urma. Ai citit fiecare articol de o mie de ori și tot nu intelegi nimic.

Este totul astfel încât să te privești pe tine. Mediul doar te provoacă și asta e tot. Prietenii nu lipesc afișe ca cele cu Arnold Schwarzenegger pe perete. Nu există nici un exemplu real și nu știi ce să faci. Este o problemă reală.

Astfel mereu ești în căutare: „Poate că în acest fel? Poate că în acel fel? Cum arată Creatorul? Ce este atributul dăruirii? Cum pot transcende mintea? Nu știu nimic! Așa că lasă-mă să văd și aud ceva, cel puțin! „Dar nu. Este imposibil să percepem spiritualitatea prin organele noastre senzoriale.

Așa este exact „auto-împlinirea”: Nimeni nu te presează, nici măcar profesorul. În timpul lecției, el poate vorbi deschis, dar niciodată personal cu tine- niciodată. Este interzis să se invadeze lumea interioară a unei persoane.

Întrebare: Asta înseamnă că trebuie să ajung la disperare că nu găsesc exemple?

Răspuns: Caută; nu renunța. Exemplul este în grup și-l vei găsi, dacă te dedici acestei căutări. „Trebuie să-l găsesc. Imaginea Creatorului este ascunsă acolo, printre prieteni, în legătura dintre ei. ” Tu nu-l vezi, dar dacă te concentrezi, va apărea ca într-o imagine tridimensională.

Aceasta este munca ta internă și nimeni nu are acces la ea. Numai tu construiești atitudinea față de ceea ce noi numim un „grup.” Intri în el și acționezi acolo până găsești o imagine, o formă, atributul dăruirii, limitele sale, amprenta sa, impresia pe care o lasă.

Întrebare: Dar este acest exemplu ascuns de mine?

Răspuns: Și cum îl vei vedea fără o echivalență de formă? Creatorul este în fața ta. Atributul dăruirii, Lumina superioară, umple totul. Daca vrei un exemplu, ajungi la nivelul minim de compatibilitate cu ea, fă eforturi (aceasta se numește o rugăciune), iar El te va ajuta.

Apoi, Îl vei vedea, dar prin vederea ta interioară, mult mai clar și „suculent”, decât simți temporar în toate simțurile tale, care penetrează departe și profund și este de o mie de ori mai clară decât vederea noastră obișnuită, prin care doar vedem externalitatea , fără a învăța măcar puțin despre internalitate …

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 9/9/12,  „Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot pǎstra intenţia corectǎ?

Răspuns: Faceți eforturi în ceea ce priveşte grupul, studiul, prietenii și întreaga lume pentru a menține constantǎ intenția. Intenția voastră este ca un prizonier pe care trebuie să îl pǎziţi în mod constant, astfel el nu va fugi, sau ca un copil de care vǎ pasǎ permanet.

Este nevoie de eforturi mari. Dar dacǎ te uiţi la lume ca la un rezultat proiectat prin înţelegerea intenţiilor care merg şi care nu merg în contul spiritual, atunci nu mai existǎ nimic greu în lume.

Aceasta este ceea ce vine de la spiritualitate. Se pare că atât de multe lucruri au loc pe această planetă corporalǎ, atât de multe evenimente și atât de mulți oameni sunt activi pe ea, dar totul este doar pentru a face o persoană sǎ simtǎ disperara și confuzia acestei hǎituiri și să recunoască faptul că lumea este acţionatǎ de intenții și nu prin acțiuni fizice aparente.

Intenția este rezultatul dorit al unei acțiuni sau pentru care am efectuat o anumită acțiune. Dar dacă este vorba despre intenție, nu ne mai referim la o acțiune fizică simplǎ, dar luǎm în considerare calitatea acțiunii, direcția sa internă, care vizează și în a cărui favoare este. Intenția imediată vă leagă de calitatea acțiunilor.

Acțiunea poate fi doar o dorință. Eu pot sta acum liniștit pe canapea, cu o țigară și un pahar de bere, dar sǎ desfășoar o muncă interioarǎ foarte complicatǎ, prin dorul arzǎtor de a colecta toate gândurile mele și dorințele care acum merg în direcții diferite și graviteazǎ într-un cerc închis și să le concentrez în direcţia corectǎ.

Dacă vǎ uitaţi la o persoană printr-un astfel de filtru, veți vedea în ce stare este cu adevǎrat. Apoi, veți vedea că desfǎşoarǎ o muncǎ spiritualǎ. Dar dacǎ te uiţi la acțiunea în sine, modul în care stă pe canapea cu o țigară și o bere, ați putea crede că este doar un leneş care îşi pierde timpul în zadar.
Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 9/12/12, “Un discurs pentru completarea

Zohar-ului”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Diferite părți ale unui mecanism general pot provoca leziuni diferite atunci când acestea nu funcționează corect. Ce piese sunt critice pentru societate?

Rǎspuns: Abordarea este simplǎ: Eu sunt partea critică, deoarece toate celelalte sunt absolut corectate. Nu este nimic la care sǎ ne gândim – numai cu acest punct de vedere puteţi vedea imaginea corectă.

Sistemul general funcţioneazǎ; are tot ce este necesar și merge în direcția cea bună. Cu toate acestea, „toată lumea judecǎ în conformitate cu propriile defecte” și, ca rezultat, vǎd o lume necorectată. Și eu o văd nu numai la televizor, ci şi în sentimentele mele: Salariul nu este de ajuns, există o descoperire în contul bancar, sănătatea se deteriorează, relațiile cu oamenii se înrǎutǎţesc, aparatele de acasǎ se defecteazǎ …. Pe scurt, simt că sunt într-o lume distrusǎ.

Trebuie să-mi spun în sinea mea: „Totul este pentru că „mǎ învârt ” incorect, ceea ce înseamnă că interacționez în mod incorect cu alte „roţi dinţate”. Problema nu este în politicieni și magnați, ci numai în mine ” Nu are niciun sens cǎutarea altor probleme în sistem şi încercarea de a repara dorinţele şi proprietǎţile altor oameni. Totul este perfect. Problema este în mine însumi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de cabala, 9/10/12, „Pacea în lume”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Shofar Mesia:” Reevelarea Cabalei catre toate natiunile este revelarea lui Eliyahu (Ilie). Si asta s-a spus despre profetul Eliyahu, pentru ca dezvaluirea sectretelor Torei se refera intotdeauna la „dezvaluirea lui Eliyahu.” Este cum au spus, „Sa se odihneasca pana vine Ilie,” si astfel, „ Tishbi va raspunde intrebarilor si probelemelor.” De aceea, ei au spus ca, cu trei zile (o sugestie cunoscuta) inainte de venirea lui Mesia, Ilie va pasi pe varful muntilor si va sufla dintr-un corn mare, etc.

Inseamna asta ca noi nu ar trebui sa diseminam intelepciunea Cabala? Va veni cineva si va suna dintr-un corn iar intreaga lume se va trezi dintr-o data? Poate o anume forta sa descinda asupra noastra? Dar daca facem ceva ce nu ar trebui? Dar daca in loc sa corectam, corupem?

De fapt, trebuie sa facem totul pentru a disemina. Acest succes este numit „revelarea lui Eliyahu.” Daca intelepciunea Cabala se imprastie in lume, chiar daca la diferite niveluri de intelegere, acesta va fi un semn ca am ajuns la cele „trei zile dinaintea venirii lui Mesia.”

La sta ar trebui sa aspiram, dar depinde de unitatea dintre noi, de cat de puternica este conexiunea dintre noi. Noi trebuie sa convertim mesajul pentru intreaga lume prin legaturile dintre suflete si prin mediul exterior.

Nu conteaza cum primesc oamenii asta, bine sau rau. Cel mai important lucru este de a disemina astfel incat oamenii sa stie ca oamenii lui Israel au o intelepciune speciala care are ca scop corectrea lumii. In final, va fi acceptata.

Intrebare: Si atunci, de ce ezitam si nu transmitem mesajul clar despre remediul de care are nevoie lumea? Explicatiile partiale, treptate prelungesc doar timpul si pot complica tranzitia catre cunoasterea Cabalista. De ce ar trebui sa ne blocam cand nu mai este timp?

Raspuns: Adevarat. De ce nu ar trebui sa ne intoarcem direct la poporul Evreu? Prieteni, noi apartinem natiunii lui Israel, ceea ce inseamna ca ne indreptam direct catre Creator, Yashar El.

Noi trebuie sa ne conectam la „natiunile lumii” cu Creatorul- aceia care nu stiu nimic si nu vor sa stie si nu vor gasi nimic intr-un loc indepartat. Deci, lasati-va pe voi si aveti grija de ei!

Insa, cine va avea grija de ei? Este o intrebare buna deoarece persoana trebuie sa se gandeasca inainte sa actioneze. Eu vreau sa aduc multumire Creatorului aducand natiunile lumii mai aproape de El pentru ca El a vrut sa le dea mai intai metoda corectiei.

Insa, avem nevoie de puterea de a-i aduce aproape de El. Noi suntem mesagerii; suntem legatura. Deci, cum ne putem indeplini misiunea? Pentru asta, avem nevoie de forta spirituala, trebuie mai intai sa ne conectam.

Trebuie sa fim recunoscatori de fiecare data cand Creatorul ne ingaduie asta, sa ne conectam, pentru a ne indeplini misiunea si de a aduce natiunile lumii mai aproape de El. Prin asta ii aducem multumire Lui.

Aceasta este ironia: El ne iubeste pentru rolul nostru si iubeste natiunile pentru apropierea lor. Ele sunt adevaratele vase pentru primirea abundentei. Noi suntem mai aproape de Creator in timpul indeplinirii misiunii noastre pe cand, la sfarsitul corectiei cand totul va deveni un intreg, cele mai mari si mai crude natiuni ale lumii vor revela cea mai mare Lumina si vor ajunge la cea mai puternica adeziune.

Din partea a 4 a Lectiei Zilnice de Cabala 09/09/2012, “ Shofar Mesia”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Munca noastra consta in a ajunge la dorinta perfecta. Prima dorinta este data de sus persoanei, de la Creator, asa cum este scris, „Eu sunt primul”. Aceasta este scanteia „punctul din inima”, aspiratia catre ceva inalt, o dorinta sau atractie. Aparent intamplator, persoana primeste aceasta prima dorinta pentru spiritualitate si incepe sa avanseze.

Si apoi, intreaga sa munca sta in a cere ca dorinta sa sa fie crescuta usor prin: a treia parte, a patra parte si astfel adauga din ce in ce mai mult avansarii sale. El discerne ce inseamna progres prin cresterea claritatii pana cand intelege ca este aspiratia daruirii, o iesire a sa catre cel de langa el, o anulare.

Asa cere de fiecare data, complet egoist pana acum, fara a intelege exact ce sa ceara. Apoi incepe sa inteleaga mai bine, insa ascunde asta de sine, pana cand in final, este de acord si doreste sa dea putin, sa se aplece si sa se uneasca cu ceilalti, sa iasa din sine si sa inceapa sa traiasca in ei.

El are deja o mai buna intelegere a cererii de sus, care trebuie sa vina din adancul inimii sale pentru a se ridica desupra sa si a renunta la totul, de a se separa catre cel de sus si a fi in interiorul Sau ca un embrion in pantecul mamei sale. Asa se simte in grup, in toata umanitatea, in Creator. Acesta este un proces constant, „De la iubirea fata de creaturi la iubirea fata de Creator,” pana cand persoana isi propune acestea in mod corect si dobandeste rugaciunea corecta.

Cerurile nu raspund unei patrimi sau treimi sau oricarie parti dintr-o rugaciune, ci doar uneia depline. Insa, persoana este asistata in avans catre aceasta rugaciune perfecta si cand ajunge intr-adevar la cererea deplina, la plans, primeste revelarea. Si aceasta se numeste, „Sunt ultimul.” Creatorul incepe si termina totul. In final, prin mai multe actiuni, persoana primeste un raspuns la rugaciunea sa.

Din Pregatirea pentru Lectia Zilnica de Cabala 12/09/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→