Există un plan clar pe care trebuie să-l îndeplinim pas cu pas. Dar nu ne grăbim, de fapt sau nu facem asta, deoarece este greu și neplăcut. Este mult mai plăcut să credem că aparent avansăm și că totul este în regulă. Suferim un pic, deoarece nu avansăm destul de rapid și primim împlinire prea puțină, dar nu putem numi asta încă o stare de naștere spirituală.

Trebuie să ne dăm seama că dacă vrem să ne naștem în cele din urmă, trebuie să ținem cont de faptul că starea grupului mondial și starea fiecărui individ este foarte tensionată, dificilă și periculoasă.

Putem spune același lucru despre poporul lui Israel în țara Israel, așa cum Baal HaSulam ne avertizează. El cheamă oamenii să se conecteze pentru a evita suferința, iar acest lucru ajută într-adevăr trecerea mai ușoară prin situații complicate și dificile. Este ca o naștere care are loc într-un spital modern, comparativ unei nașteri cu 100-500 ani în urmă, când multe nașteri s-au încheiat cu moartea copilului și a mamei. Atunci, o naștere a fost o experiență foarte periculoasă, în ciuda faptului că oamenii au fost diferiți și mult mai aproape de natură și nu au fost atât de multe întreruperi ca în prezent.

Cu cât mai mult îndulcim această tranziție pentru oameni, indiferent de cât de mult am lucra cu ei, încă vor trebui să treacă prin stări dificile, în scopul de a aborda nașterea lor spirituală. Vor trebui să treacă prin presiuni mari. Cu ajutorul lui Ahmadinejad, Obama și a altor dușmani, care sunt în general numiți „Faraon”, vom avansa.

Dar grupul nostru trebuie să fie la fel ca Moise cu privire la oameni, explicându-le ce se întâmplă și de ce și ce ar trebui făcut în legătură cu situația. Trebuie să le explicăm oamenilor că loviturile nu lovesc atributul lui Israel în noi, ci Faraonul, care este ascuns în noi. Loviturile lovesc Egiptul din noi, pe Faraon, în timp ce Israelul din noi continuă să trăiască confortabil în ținutul Goshen, nelipsindu-i nimic.

Principalul lucru este să se înțeleagă că va trebui să trecem printr-un loc foarte strâmt, o stare foarte periculoasă și neplăcută în timpul nașterii noastre. Atât poporul lui Israel, cât și întreaga lume va trebui să treacă prin ea. Toată lumea va trebui să se vadă într-o situație foarte periculoasă, practic, între viață și moarte. Este imposibil să se nască fără asta! Fără o astfel de presiune o persoană nu se poate detașa de ego-ul său și să se nască dintr-o lume în alta.

Toată lumea va trebui să treacă prin acest punct critic acum; toată lumea se apropie de el. Este ca si cum avansăm într-un tub, care este din ce în ce mai îngust până când în cele din urmă devine un punct. Trebuie sa treci prin acest punct, astfel încât ego-ul tău să rămână aici, pe partea asta. În măsura în care te poți conecta cu alții, în care ești gata să mergi în această direcție, pătrunzi prin aceasta gaură mică cu scânteia ta, în lumea spirituală.

Trebuie să ne raportăm la această stare dificilă ca la starea cea mai frumoasă și de dorit. Aici influența mediului este foarte importantă, astfel încât acesta va explica fiecăruia dintre noi și întregii lumi ca „nu este altul în afară de El” și că toată providența vine de la o singură sursă. Așa că trebuie să vedem modul în care dușmanii lui Israel, cum ar fi Ahmadinejad și Obama ne ajuta de fapt. Este cum se spune că „Faraonul a adus pe copiii lui Israel mai aproape de Tatăl nostru din Cer.” Dar asta este doar în cazul în care noi suntem poporul lui Israel, și nu Egiptul. Apoi, începem să înțelegem procesul și să participăm activ la el, din moment ce vedem că toate mijloacele cu care să lucrăm sunt în fața noastră.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 19/10/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ieri, în cadrul seminarului, am simțit într-adevăr că ne dorim foarte mult să realizăm scopul și că suntem complet incapabili de a face acest lucru. Dar apoi a rămas gustul disperării: nu există nici un număr a acestor stări.

Răspuns: Adevărat. Aceasta a fost ceea ce au simțit fiii lui Israel în Egipt, o amenințare de a rămâne pentru totdeauna sub domnia lui Faraon.

Întrebare: În viața reală, dacă o persoană dorește să realizeze ceva, să învețe ceva, trebuie să treacă de examenul crucial. Și ea vine la examen cu disperare, deoarece nu poate ști totul.

Răspuns: Examinarea noastră nu se bazează pe cunoștințe. Sarcina nu este că veți da răspunsurile corecte, ci faptul că veți cere pentru asta.

Imaginează-ți că sunt un examinator. Nu-mi spune despre potențialul pozitiv și negativ, acumulat pe parcursul formării. Nu încerca să mă înmoi cu confuzia ta. Ai nevoie să acționezi în mod diferit aici: Dacă vezi cu adevărat că nu există nici o alternativă, atunci adu-ți conștientizarea propriei neputințe și dorința de a fi schimbat. Nu mai mult, doar aceste două lucruri: „nu pot” și „trebuie să”, iar amândouă trebuie să fie cu putere egală.

Până acum, nu ai obținut niciuna de la grup, nici cererea suficientă, nici frustrarea suficientă. Dar ele sunt opuse una alteia și depind una de alta: Dacă nu tânjești după scop, nu-i vei descoperi intangibilitatea. Ambilor poli le lipsește puterea până acum. Da, amândoi au apărut deja datorită atelierelor noastre, cu toate acestea, problema este cum umpli timpul dintre atelierele de lucru.

Întrebare: Și totuși, în această lume, există o dată a examenului, pe care o știu în avans.

Răspuns: Timpul examinării spirituale vine atunci când ești în stare s-o treci. Vrei astăzi? Te rog. O dată ce ești gata, nu este nimic care te poate împiedica.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 22/10/12, „Matan Tora (Dăruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece peste starea de greutate şi de oboseală în care ne găsim în ultima vreme şi care ne face să adormim în timpul lecţiilor? Cum ne putem trezi împreună şi să ieşim din această stare, ca un grup global, prin susţinerea reciprocă?

Răspuns: Acesta este momentul exodului din Egipt, despre care am vorbit atât de mult, momentul primirii Torei, punctul cotiturii, al naşterii. Ştim că o naştere este însoţită de durerile naşterii, ceea ce este o stare periculoasă. În momentul naşterii simţim muşcătura şarpelui, descoperirea inimii de piatră, fiindcă nu există alt mod de a putea fi născuţi.

Exodul din Egipt este numit „naşterea spirituală”. De-a lungul timpului, înclinaţia rea trebuie să fie revelată şi aceasta este o stare foarte periculoasă, fiindcă ne ţine sub presiune, altfel, noi nu vom fi de acord să scăpăm din Egipt.

Toate aceste stări nu îi sunt omului încă clare. Imaginează-ţi că este o stare bună prin care noi vom trece în lumea spirituală, în lumea superioară, că de la această stare suntem născuţi şi urcăm peste Mahsom (barieră), peste graniţa lumii superioare. De aceea este starea cea mai tensionată, cea mai periculoasă, ce poate fi în viaţa unui om. Aceasta este starea naşterii lui!

Noi vedem totdeauna naşterea ca pe o minune şi, până în ultimul moment, nu suntem siguri că va merge fără probleme, chiar dacă avem echipament medical aşa de modern şi ştim totul despre acest proces. Încă, noi nu ştim ce se poate întâmpla şi, acesta este un moment foarte critic.

Unicitatea acestui moment este presiunea teribilă sub care este omul şi frica teribilă. Toată viaţa lui anterioară s-a terminat, sau este gata să se termine. El nu vede încă viaţa lui viitoare şi nu o înţelege şi nu îi este încă clar ce simbolizează fiindcă, pentru a o obţine, el trebuie să creeze o deschidere către noua lume.

Omul nu înţelege cum poate exista dacă trebuie „să închidă ceea ce este deschis şi să deschidă ceea ce era încuiat”, exact cum se întâmplă în timpul naşterii corporale.

Dacă tânjim doar spre naşterea spirituală, trebuie să ne imaginăm această stare într-un mod foarte realist, cât mai aproape posibil de înţelegerea şi simţirea noastră, ca urmare a faptului că suntem gata să abordăm această stare şi să ne pregătim noi înşine pentru ea.

Cu cât ne pregătim mai mult pentru această stare, cu atât mai mult vom avansa spre ea. Asta înseamnă că avem nevoie de minţi puternice, putere fizică, şi o bună organizare a tuturor activităţilor care să ne permită să trecem prin cea mai dificilă stare în care am fost vreodată. Toate drumurile înapoi sunt blocate şi nu ai unde să mergi înainte! Exact ca în fuga din Egipt, când drumul tău este blocat deodată de Marea Roşie, iar din spate, trupele faraonului sunt gata să te prindă şi nu există niciun loc să te ascunzi.

Există descrieri alegorice diferite ale stării de naştere spirituală, şi toate se referă la presiune, dificultate şi frică. Trebuie să le abordăm noi înşine şi să nu aşteptăm cine ştie ce forţă care să ne tragă sau să ne împingă în această direcţie. Altfel, devenim permisivi şi căutăm doar să ne organizăm în aşa fel ca să o întârziem. Noi însă, trebuie să ne punem în această stare periculoasă.

Dacă am înţeles şi sunt conştient de ceea ce fac, înţeleg că este periculos doar pentru egoul meu. Este presant şi neplăcut, dar eu abordez în cunoştinţă de cauză şi invoc şi solicit eu însumi durerile muncii, senzaţia de suferinţă. Rezultă că aceasta este o altfel de durere, una dulce.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 19/10/2012 „Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când cineva citeşte Zohar şi vrea să-şi imagineze gradul următor el va trebui să încerce să alăture eforturile acestui grad şi ale acestei lumi cu munca internă, cu grupul, astfel ca toate să fie într-o singură structură, fiindcă nu este nimic în afară de El.

Dacă cineva este capabil să facă asta şi să judece „Israel (direct la El), Tora (Lumina Reformatoare) şi Creatorul sunt unul”, este semnul că acesta deja a obţinut concentrarea corectă, atitudinea corectă către realitatea adevărată, care este reprezentată corect, dar nu în afara lui însuşi.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 25/10/2012 „Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Până în prezent, suntem în imposibilitatea de a juca jocul obișnuit printre Cabaliştii din trecut, care au fost mult peste Machsom. Spre deosebire de noi, ei pretindeau că nu sunt deloc preocupaţi în ceea ce priveşte dăruirea, întrucât erau deja în ea. Acționând astfel, aceştia şi-au oferit reciproc o șansă de a simți profunzimea dorinței înainte chiar ca aceasta să apară.

Pentru a urca la gradul următor, trebuie corectată partea suplimentară a dorinței care a fost deja revelată. La început, ea ne apare ca întuneric sau rău. La fiecare pas ni se arată prima dată o anume parte egoistă făcută de Creator. Apoi urmează a doua condiție: „Am creat Tora ca şi condiment pentru corecţie”.

În cazul în care o persoană cere corectarea, Lumina Înconjuratoare (Ohr Makif) coboară la ea de la gradul următor și o corectează, ca răspuns la Man-ul ei.

Dacă ascensiunea noastră este un rezultat al revelației de Sus a înclinației rele făcută de Creator, apoi, pentru a ne accelera avansarea, putem pretinde că spiritualitatea nu înseamnă nimic pentru noi. Dacă vom acționa în acest fel, fiecare dintre noi va avea o șansă de a depăși această desconsiderare. Se întâmplă aşa deoarece când primesc o astfel de întărire a inimii, vreau să mă eliberez de munca spirituală. Deci prietenii mei au inventat cu bună ştiinţă această condiţie internă pentru mine în scopul de a-mi accelera avansarea. Acesta este jocul pe care îl vom juca cu toţii după ce vom intra în spiritualitate.

Deocamdată, această stare este încă înaintea noastră. Noi nu jucăm acum „jocuri pentru adulţi”, ci, dimpotrivă, suntem inspiraţi şi avem spiritele înălţate. Eu joc în faţa prietenului meu ca şi când am ajuns deja la gradul superior. Îi demonstrez că totul este minunat, aşa că unde eşti tu? E ca și cum l-aș stimula pe prietenul meu să crească cât mai repede posibil.

Începătorii trebuie să fie foarte precauţi cu activităţile şi cuvintele lor în care nu se distinge scopul. Astfel, noi toți trebuie să ne inspirăm reciproc prin măreția scopului nostru spiritual. Noi nu lucrăm niciodată pentru forţa de a dărui intensificând opoziţia celorlaţi, ci mai degrabă împingându-i reciproc spre dăruire. De aceea, trebuie să fim foarte precauți și prin toate mijloacele să evităm să fim nechibzuiţi.

Toate activitățile şi conversaţiile noastre, precum şi jocurile pe care le jucăm cu noi înșine sau cu prietenii noştri (care sunt interne sau externe) trebuie să fie strict orientate spre scop. Asemeni copiilor care doresc să crească și să devină adulți,  nici noi nu ar trebui să ridicăm niciodată obstacole unii pentru alţii. Noi trebuie să ne împingem înainte reciproc prin acordarea unui exemplu bun.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de cabala 10/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a scăpa de toate necazurile noastre trebuie să fim în contact cu gândul original general care acţionează în toată natura. Implementăm acest gând în vasele noastre interne, prin conexiunea corectă dintre oameni.

Astăzi, noi radiem „unde” de influenţă rea cu mintea noastră, de forţa care este adresată dorinţei noastre – „viruşi” reali de control, de folosire a celorlalţi, etc. Când ei sunt transmişi de la unul la altul, aceşti „viruşi” duc la diferite fenomene negative. Îi infectez pe ceilalţi şi apoi această infecţie se întoarce la mine multiplicată. În cele din urmă, fiecare suferă de o poluare colectivă a spaţiului, într-o umanitate care este în reţeaua urii reciproce.

Acesta este sistemul în starea lui curentă: ură, rivalitate, invidie, poftă trupească, mândrie, dominaţie şi îndemnul etern de folosire a tot ceea ce este pentru binele meu propriu.

Ce ar trebui să facem? Va trebui să căutăm metode ca să schimbăm acest sistem după principiul: „Ce ţie nu-ţi place altuia nu-i face”şi „Iubeşe-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Cu ajutorul profesorului şi a unui mediu corect, tu vei începe să-ţi schimbi gândurile în direcţia corectă pentru binele lumii. Aceste gânduri vor începe să se răspândească în lume ca valurile – de data aceasta, ca un „virus” benefic.

De ce viruşi? Pentru că ei pătrund în ceilalţi fără ca ei să ştie. Este ca şi cum tu i-ai conduce pe ceilalţi prin intenţiile bune ale gândurilor tale, şi asta îi schimbă în bine şi nu în rău.

Astfel tu faci lumea mult mai sănătoasă. Până la urmă, o particulă din „scânteia” care a creat universul pâlpâie în tine şi tu vei deveni „reprezentantul” ei; tu vei acţiona. Ea a făcut să funcţioneze omenirea şi acum omenirea acţionează folosind această Lumină, Forţa Superioară.

Întrebare: Poate virusul benefic să treacă prin scutul meu egoist şi să mă facă altruist?

Răspuns: Nu, aceasta este doar o parte a ideii. Nimeni nu îţi ia libera alegere. Gândurile externe care sunt susţinute de alţi factori în relaţiile dintre noi, cum ar fi mass-media, familia, rudele, cunoştinţele, etc., nu te forţează, ci doar te ajută să iei o decizie. Acestea au un impact pozitiv şi, treptat, din diferite surse, îţi aduc mesajul că rădăcina la toate necazurile noastre, fie că ţin de economie, ecologie, finanţe, sănătate, divorţ, consum de droguri, sinucidere, tensiune mărită, diabet, etc – este în conexiunea dintre oameni. Această conexiune este în dezechilibru. Toată lumea vrea să înşele pe toată lumea, chiar dacă ei, de fapt, ar trebui să păstreze între ei echilibrul.

Tu, treptat, introduci în interior acest mesaj şi apoi primeşti o anumită lovitură – de exemplu în afaceri, sau o boală, sau poate copiii tăi sunt implicaţi în droguri şi prostituţie. Sunt destule oportunităţi să se ajungă la punctele noastre slabe. De obicei este imposibil să rezolvi aceste probleme cu bani.

După asta începi să te gândeşti la viaţa ta: „Cum pot să o corectez? Cum pot să echilibrez necazurile? Cum pot să îndulcesc situaţia?” Treptat începi să realizezi că adevăratul motiv pentru ceea ce se întâmplă este lipsa de echilibru general în societatea umană. De aceea, există nevoia de a echilibra lucrurile.

Întrebare: Să presupunem că mă „bombardezi” cu viruşi pozitivi, dar eu, produc şi eu viruşi egoişti. Deci, de ce sunt viruşii tăi mai puternici decât ai mei?

Răspuns: Pentru că noi acţionăm cu natura. Există un plan general, iar noi îl aplicăm şi îl promovăm. Este uşor pentru noi fiindcă noi acţionăm după de mecanismul superior. Tu, de cealaltă parte, mergi împotriva lui, împotriva curentului. Aşa că, necazurile tale cresc zi de zi, până când, în final, eşti în „faliment” complet.

În final, dacă folosim terminologia acestei lumi, noi trebuie să ajungem la un sistem întreg, la echilibru între noi şi cu toată natura: cea minerală, vegetală, şi animală. Cele două forţe – pozitivă şi negativă – trebuie să se conecteze în interiorul meu la înălţimea lor completă, în echilibru şi în susţinere reciprocă. Ele nu se anulează una pe cealaltă şi mă lasă pe mine în mijloc, nu! Eu le folosesc pe amândouă în mod pozitiv, pentru a dărui celorlalţi. Acesta este adevăratul echilibru.

Atunci voi fi ca scânteia iniţială, mă voi conecta conştient la planul general al naturii şi mă voi întoarce la rădăcini – să dăruiesc şi să iubesc.

Întebare: Poate această iubire să ne ajute să facem faţă acum necazurilor şi problemelor noastre?

Răspuns: Desigur, fiindcă ea conţine în ea toată ura – ea nu o anulează ci din contră, o conţine.

Întâi, descopăr în mine egoul, răul la cel mai înalt nivel – ceea ce înseamnă dorinţa de a-i folosi pe ceilalţi pentru binele propriu. Vreau să scot de la ceilalţi cât de mult se poate şi asta mă ajută să-i înţeleg în profunzime. Ideal, eu trebuie să-i cunosc profund, până la ultima celulă – pentru a extrage profesional tot „sucul” din ei, pentru a-i folosi la maxim şi apoi să-i arunc. La asta aspiră egoul. Dacă el nu există, eu nu pot contacta pe nimeni. Egoul mă ajută să-i „mestec” pe ceilalţi şi să-i înţeleg complet.

Acum, din contră, eu vreau să te ajut şi să-ţi aduc cadouri, deci cum aş putea să mă descurc fără ego în această dăruire? De fapt, eu continui să folosesc toţi viruşii, dar îi schimb în buni. Înclinaţia rea devine înclinaţia bună.

Azi, se întâmplă acelaşi lucru peste tot în lume, care a devenit integrală mulţumită acestui ego; descoperim conexiunea mutuală inseparabilă şi în acelaşi timp conexiunea negativă care, de fapt, ne distruge şi ne omoară. Uniunea Europeana este ruptă în bucăţi, dar nu se poate dezintegra. Suntem disperaţi, dar nu avem unde fugi: este imposibil să tăiem legăturile. Există o singură soluţie – să corectăm conexiunile dintre noi, fiindcă nu putem scăpa.

Din „Discuţii despre o viaţă nouă” 10/10/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Articolul lui Rabash „Ceea ce nu trebuie să adăugați și ceea ce nu trebuie să derogati de la lucru”: O persoană care dorește să urmeze calea adevărului trebuie să aloce o anumită perioadă de timp pentru a urma linia dreaptă, iar apoi el trebuie să urmeze linia stângă. Ne este poruncit ca fiind interzis să insistăm pe una din căi mai mult decât pe cealalată. Calea dreaptă se numeste faza de plenitudine, atunci când o persoană poate fi foarte recunoscător Creatorului. Apoi, trebuie să treacă la linia de stânga, la calea de stânga,  este timpul de a-si vedea starea sa reală, motivată intemeiat. Apoi, este timpul pentru o rugăciune, deoarece o rugăciune provine din nevoia de a rezolva o deficiență. Cu cat este mai mare deficienta, cu atat mai profundă este rugăciunea din inimă. Așa cum se spune: „Din adâncuri te-am chemat Dumnezeule”.  Deci, cele două linii trebuie să se afle in echilibru„pana cand linia a treia vine intre ele”.  După ce a lucrat în două linii, o persoană este recompensata cu aderarea la Creator.

A treia linie, linia de mijloc, este construită de către primele două linii. În prima linie, linia de dreapta, îi mulțumesc Creatorului și cresc măreția Lui cât de mult pot, in functie de cat de mult am fost impresionat de mediu, de prieteni și de studiu și pot  imagina Creatorul  mare, atotputernic, bun, binevoitor și milostiv. Linia de dreapta este plinătate infinită.

Apoi, în linia de stanga vad starea mea adevărată, ceea ce înseamnă în ce măsură eu nu simt că Creatorul este mare și că El este daruitor si bun.

Apoi vine a treia linie din dorința mea de a avea sansa de a vedea cu adevărat Creatorul ca mareț și întreg în cadrul gandirii mele motivate și să-i mulțumesc cu adevărat Lui nu numai în credința deasupra rațiunii. Apare a  treia linie între primele două linii și, prin urmare, o persoană avanseaza de-a lungul liniei de mijloc.

Ca răspuns la o astfel de dorință Creatorul ne dă puterea de a avansa si persoana Il atinge. Dar persoana Îl atinge în credință mai presus de ratiune, în recunoștință. Apoi, el poate continua, în mod constant avansarea de-a lungul celor trei linii, dreapta, stânga, și de mijloc.

În linia de mijloc el cere ca linia sa stângă sa fie ca si linia dreaptă. El simte măreția Creatorului precum și smerenia sa și sentimentul său de deficit se naște din aceste doua linii, stânga și dreapta – o rugăciune isi află răspunsul prin primirea revelației măreției Creatorului.

Liniile de dreapta și de stânga sunt conectate prin faptul că se naște linia a treia, linia de mijloc. Astfel, o persoană face un pas înainte, în măsura în care el poate ridica maretia Creatorului chiar mai mult, și apoi se comuta pe linia de stânga si vede cum intelege aceasta cu ratiunea sa. Apoi, o rugăciune este născuta în el și cere ajutor de Sus: linia a treia.

Primele două linii depind de o persoană, iar a treia linie vine de Sus.

Din pregatirea pentru  Lectia zilnica de Cabala din 10/17/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Reține că, dacă urmezi drumul de unul singur, nu vei avea niciodată forțele necesare sa il parcurgi. Același drum care se poate parcurge într-un an va dura pentru tine cincisprezece ani, și, în final, nu vei ajunge la nici un rezultat, cu excepția recunoasterii faptului că ai nevoie de grup.

Cu toate acestea, în cazul în care lucrez corect cu grupul, întotdeauna in timpul unei ăderi, grupul mă va trezi. Și nu se va intampla prin metode fizice evidente, ci va veni de sus ca o trezire interioară, după ce m-am alăturat grupului. În momentul în care voi fi capabil, am sa ma gandesc constant: Cum pot atinge conexiunea aflandu-mă exact pe locul meu pe care sunt situat si inclus, ca intr-un „puzzle”? Vreau să imi simt locul în acest puzzle și în mod constant ma gândesc la asta, doar la conexiune. La urma urmei, acesta este locul cu care voi asocia revelația Creatorului, care ne va conecta.

Dacă aș investi în mod constant eforturile mele în acest sens, atunci nu poate exista situatia in care voi cădea și voi rămane fără forțe. Prietenii mei mă vor ajuta.

Imaginați-vă că, la fel ca un element al unui mecanism, eu sunt o parte care este inclusă într-un sistem. Am inserat în mod constant această forță în cadrul acestui sistem, dorința de a mă conecta, prin trezirea celorlalți. Și, la un moment dat, mor ; în acest element, ego-ul a crescut brusc, iar elementul nu mai poate face nimic, încă în picioare dar cu grija unei pane de cauciuc. Și, apoi imediat, pe măsura cu care eu i-am „umflat” pe ceilalți, ei încep acum să lucreze pe mine.

În corpul nostru sunt aceleași procese, tot timpul există urcări și coborâri, contractii si extinderi, absorbție și emisie de diferite substanțe în diferite sisteme. Deci, organismul funcționează în mod constant, ceea ce se numește ca este viu.

A trăi înseamnă că există un timp pentru a da și un timp pentru a primi. Acesta este modul în care funcționează fiecare celulă din organism, mare sau mică. Și, dacă nu este asa, atunci nu va fi nici viață. Pot primi trezirea de sus, dar numai în scopul de a mă trezi și a ma intoarce din nou la lucrul cu mediul înconjurător. Mediul este ca o baterie pentru eforturile mele, le stocheaza pentru ca apoi acestea să se întoarcă la mine.

În primul rând, trebuie să fac tot ce tine de puterea mea. Eu nu pot spune că acum sunt într-o faza de coborâre și aștept până când grupul imi va da putere. În orice caz, am nevoie să investeasc eforturi în funcție de cât de mult m-am părăsit puterea, și apoi încep să primeasc forțe de la prieteni. Eu nu pot doar sa cad în brațele lor în prealabil.

Vei fi convins din experienta ta, ca aceasta modalitate funcționează în mod special, și acumulări uriașe de putere iti vor fi dezvăluite. Ia din acestea cat doresti de mult. E ca și cum pe termen lung atunci când puterea ta a dispărut, vei continua să rulezi oricum, si  treci de punctul critic atunci când vei primi un al doilea val de putere.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 9/7/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca interioara, Unitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne ajută această lume să avem intenţia de dăruire? Cum putem lega preocupările zilnice, munca, familia, de munca spirituală?

Răspuns: Mai întâi, omul trebuie să-şi stabilească relaţiile corecte în grup, în familie, pentru a-şi asigura un spate de încredere, şi abea după aceea iese în lume.

Aici el trebuie să se gândească spre care cerc de oameni să se îndrepte, cu ce mesaj, când, şi care este starea societăţii. Azi, lucrurile se schimbă drastic de la zi la zi şi omul trebuie să se decidă în consecinţă şi nu doar să acţioneze necugetat.

Dar mai întâi, trebuie să ne facem griji pentru solidaritatea grupului. Uneori, pentru a forma soldaritatea în grup este mai bine să ieşi în lume şi să faci unitatea prin acţiuni colective externe care vor conecta membrii. Dar întâi, trebuie să avem grijă de acţiunile interne, care sunt cele mai importante.

Se spune că Israel (aceia care aspiră Iaşar – Kel – direct la El) sunt cei mai puţini în toate naţiunile. Noi trebuie să înţelegem că Israel este un fel de cerc. Dacă cineva este inclus în acest cerc, el este numit, evreu, sau Israel – toate aceste nume poartă mesaj spiritual. Dacă omul nu aparţine mesajului spiritual, el nu este numit Israel, este un simplu om din Babel.

Este foarte important să înţelegem asta. Dacă un om îşi ia această misiune asupra lui, el devine Israel, şi dacă nu şi-o ia, nu este Israel.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 09/10/2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

După spargere, sub influența genelor informaționale (Reshimot), dorințele sparte trec prin diferite stări, desprinse de spiritualitate, la nivelurile naturii minerale, vegetale și animale. Și astfel, ele înțeleg treptat starea lor până când ajung în cele din urmă la nivelul uman.

Apoi, încep să înțeleagă că ceva le-a adus în lumea noastră, într-o stare în care se simt doar pe ele însele într-o dorință specială numită „corp”. Este ca și cum o particulă din lumea superioară a fost aruncată jos și scufundată într-un lichid în care a rămas.

Acum, o persoană se confruntă cu o dilemă: Ar trebui să lucreze pentru această lume, de dragul adăugării, pentru beneficiul corpului, sau ar trebui să lucreze pentru beneficiul sufletului? Trebuie să aleagă una dintre opțiuni.

Desigur, alegerea nu depinde de o persoană, ci mai degrabă provine din reincarnările prin care a trecut la nivelurile naturii minerale, vegetale și animale, unde și-a examinat starea. Un suflet care a ajuns mai aproape de împlinirea sa se numește un „suflet mare”, și cu el o persoană poate decide deja să acționeze în beneficiul sufletului, și nu a corpului.

În scopul de a acționa în beneficiul sufletului, o persoană are nevoie de această întreagă lume care să-l ajute să ajungă la venerația Creatorului. Frica este un vas spiritual, o dorință care vizează dăruirea. Iluminarea de sus numită „Lumina sufletului” este îmbrăcată în această dorință, sau mai exact în intenția care este construită în topul acesteia.

Această intenție este construită din profunzimea dorinței (grosimea), un Masach (ecran), și Lumina care se reîntoarce- care alcătuiesc vasul spiritual al unei persoane. Desigur, este posibil să-l dezvolți numai din această lume, atunci când urcăm de la ea până la înălțimea celor 125 de grade.

Oamenii care au atins această împlinire în funcție de Reshimot-urile lor, vin împreună. Lumina superioară operează asupra tuturor în mod egal, dar dacă genele informaționale sunt descoperite, Reshimot-urile care sunt gata pentru această corecție vin foarte aproape unul de altul, aspirând să se conecteze. Ca urmare, o persoană vine la un grup în lumea noastră.

Dar, după ce vine la un grup, o altă lege începe să acționeze asupra sa, care îi permite libera voința. Până la urmă, Reshimot-urile trebuie să fie împlinite în dorința unei persoane.

Chiar dacă se spune „Eu sunt primul și ultimul” și „nu este altul în afara de El”, pregătirea pentru această revelație, pentru recunoașterea măreției scopului spiritual din întunericul exilului, este în totalitate în mâinile unei persoane.

Aici nimic nu se poate face. Dacă această sarcină pare grea sau ușoară unei persoane, depinde de înălțimea scopului și de cât de mult o persoană prețuiește pe care pe care Îl slujește.

Dacă nu respectă profesorul, grupul și Creatorul, atunci nimic n-o poate ajuta. La urma urmei, aceste trei componente sunt inseparabile și supreme pentru o persoană. Dacă nu le prețuiește, ea va devia în cele de la cale și va părăsi dezvoltarea spirituală.

Dacă lucrează asupra ei, făcând toate eforturile posibile, astfel încât asta s-o salveze, o va ajuta să-și diminueze ego-ul său, mintea sa corporală și experiența sa de viață, care pare a avea o anumită valoare. Aceasta este revelată ca total inutilă în fața noilor stări prin care trebuie să treacă, dar îi va da, de asemenea, putere și combustibil pentru a avansa pe această cale.

Acest lucru este posibil numai dacă măreția scopului, grupul, profesorul și Creatorul sunt mai importante pentru o persoană decât egoismul său.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 10/09/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→