Baal HaSulam, „Exil şi răscumpărare”: Creatorul ne va arăta în mod evident că Israel nu poate să existe în exil, şi nu-şi va găsi odihna ca restul naţiunilor care se amestecă printre naţiuni şi-şi găsesc odihna, şi se asimilează în ele până când nu mai rămâne nicio urmă din ele.

Chiar şi fără a şti ceva despre Forţa Superioară, vedem că trebuie să existe aici un sistem care este scris clar. Este ca şi cum în urmă cu mult timp, un înţelept a scris despre asta într-o carte, şi acum totul se adevereşte. Nu contează ce fac evreii şi, oriunde sunt, destinul îi va urma totdeauna, îi va controla, şi îi va duce la relaţii distorsionate cu vecinii lor, cu lumea, şi cu ei înşişi. Nu vor avea odihnă.

Dacă această naţiune nu vrea să vadă acest sistem, cu construcţia lui – în soft-ul şi în programul care îl conduce de la început şi până la sfârşit, către scop, atunci nimic nu ne va ajuta. Din contră, dacă ne vom îngropa în sistem, va fi clar că acesta este o Tora a adevărului. Este o tranziţie de la starea coruptă către o stare corectată, Natura însăşi prin dezvoltarea ei cere asta de la noi, iar Înţelepciunea Cabalei explică fazele şi stările prin care trece un om aflat pe cale, şi acţiunile şi Luminile care sunt parte a procesului. Vai de naţiunea noastră dacă nu vedem adevărul din această înţelepciune şi dacă nu-l folosim. Până atunci, ea totuşi va urma aceeaşi cale, în aceeaşi direcţie, dar avansarea ei va fi în curbe, sub o ploaie de lovituri, şi prin asta se prelungeşte timpul şi cresc suferinţele

De fapt, calea e clară şi fiecare mişcare are timpul ei potrivit, şi dacă nu o împlinesc la timp, atunci partea necorectată de ieri se adaugă la partea de azi şi astfel, sarcina e dublă. Această parte nu dispare şi noi o avem totuşi de corectat, dar în condiţii mai rele, rezultate din lipsa corectării de ieri. Dacă nu corectez azi, atunci mâine, sub sarcina celor două zile, condiţiile vor fi şi mai rele şi eu va trebui să fac munca ce va fi de trei ori mai mare.

În acest fel eu creez probleme externe mai mari şi mai dificile, până când sunt înconjurat de duşmani care vor să mă anihileze. Acasă, de asemenea, lucrurile merg spre mai prost, iar afară lumea ne înconjoară cu ură, deci, ce putem face?

În plus, la interior, simt o pietrificare a inimii. Dacă înainte înţelegerea mea era pură şi eu simţeam lucrurile şi împlineam corectările, azi, nu mai îmi pasă de nimic, sunt dezamăgit şi gol…

Deci, dacă nu corectez problema la timp, ea rămâne şi se adaugă la sarcina din spatele meu, care devine din ce în ce mai grea. Procesul este divers şi are loc oriunde, în diferite forme, şi, în final, criza se extinde, ne afectează sănătăţile, finanţele, economia, mediul, familia, sistemul educaţional, securitatea, şi toate celelalte aspecte ale vieţii..

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 28/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Filed under: Israel, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabaş în „Avraam a născut pe Isaac”: În Mişna se spune: Exită trei lucruri pe care stă lumea, Tora, munca şi milostenia. Avraam este numit „om al milosteniei”, care dedică puterile lui bunătăţii faţă de oameni. Isaac (Iţak) este numit „stâlpul muncii”, cel care îşi dedică sufletul său pe altar. Şi Iacov este numit „stâlpul Torei” după cum este spus „Dă adevărul lui Iacov” şi Tora este numită „Tora a adevărului”. Şi astfel, fiecare om trebuie să ajungă la aceşti trei stâlpi. Întâi, aceşti trei stâlpi, au fost revelaţi unul după altul de către Sfinţii Părinţi ai noştri, fiecare din ei revelând câte un stâlp. Şi după ce cei trei stâlpi au fost revelaţi, este de asemenea în puterea noastră să urmăm aceeaşi cale pe care părinţii noştri au pregătit-o pentru noi, şi de aceea noi suntem numiţi „poporul ales”, fiindcă avem meritul de a fi moştenit de la Părinţii noştri observarea celor trei stâlpi prin care lumea poate exista, ceea ce înseamnă că, prin ei, lumea va exista şi va ajunge la scopul pentru care a fost creată.

Lumina a creat dorinţa, Lumina este dăruirea totală, iar dorinţa este primirea totală, dar prin Lumină, dorinţa trebuie să se schimbe în „primire de dragul dăruirii”. Asta înseamnă că Lumina şi dorinţa trebuie să se conecteze într-un fel special, numit „deasupra raţiunii” sau, „linia de mijloc”.

Această combinaţie este făcută prin alegerea omului. Mulţumită faptului că omul a ales combinaţia corectă de fiecare dată, el include acest lucru în el. O „fiinţă umană” este sistemul compus din două părţi: Lumina şi vasul, dorinţa de dăruire şi dorinţa de primire, şi prin faptul că omul, care este între ele, poate alege şi determina relaţia corectă între ele, el crează în interiorul lui o combinaţie mai mare între Lumină şi vas.

Munca unui om este să se verifice pe sine şi să înveţe de la Lumină. Pentru asta, el trebuie să fie deja încorporat în cele trei linii: a Luminii şi a vasului şi a atitudinii corecte dintre de ele, numai atunci va fi capabil să ştie ce îi aduce Lumina. Aceasta este numită munca lui Avraam, prima revelaţie spirituală în munca noastră.

Atunci începem să lucrăm în vas în linia stângă, pentru a înţelege ce este materia noastră. Este posibil să vezi diferenţa în interiorul materiei numai dacă ai Lumina şi dacă ştii cum să lucrezi corect cu vasul. Asta înseamnă că linia stângă însăşi este de asemenea facută din trei linii, pentru a învăţa corect despre dorinţă – aceasta este numită munca lui Isaac.

Apoi este munca în linia de mijloc: o combinare a liniei stângi şi a liniei drepte într-o singură linie, pentru a şti exact ceea ce avem nevoie să facem cu aceste două forţe. Aceasta este numită munca în linia de mijloc, munca lui Iacov, care este în acelaşi timp în starea de micime, în rădăcina fazei, în faza unu şi faza doi. Apoi, după obţinerea stării de mărire, în al treilea şi al patrulea nivel, această muncă este deja numită Israel. Acestea sunt fazele creşterii spirituale ale unui om.

Un om care avansează în acest fel, are ceea ce numim „drepturi patriarhale”, ceea ce înseamnă că el primeşte metoda şi o împlineşte, şi că el aparţine „poporului ales”, fiindcă el munceşte în funcţie de „cele trei linii”, înţelegând că el este „linia de mijloc” care conectează primele două linii.

Linia de mijloc este numită fiinţă umană şi este de asemenea numită Creator., Zeir Anpin, stâlpul din mijloc. Pe anasamblu, linia de mijloc este consecinţa prin care un om aderă la Creator.

Este imposibil să munceşti în Sfinţenie fiindcă Sfinţenia este numită dăruire. Dăruirea este posibilă numai în combinarea corectă între cele două linii: linia dreaptă şi linia stângă în linia de mijloc.

De aceea se spune că lumea stă pe „trei stâlpi: pe Tora, pe muncă şi pe milostenie” dacă ne uităm la procesul de corectare al lumii dinspre partea noastră, de jos în sus: Tora este linia de mijloc, Iacov; munca, este linia stângă, Isaac; şi milostenia este Avraam, linia din dreapta.

Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala din 28/11/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Un om trece prin multe stadii de dezvoltare inconştientă ca cele în care am fost de-a lungul istoriei. Dar în acelaşi timp, nu este umanul din noi cel care s-a dezvoltat. Umanul din noi urmează să se nască acum din durerile naşterii! O nouă formă de existenţă numită „om” este pe cale să se dezvolte din nivelul animal.

Toată istoria noastră anterioară a fost numai pregătirea pentru dezvoltarea vieţii umane reale. Acum, speciile umane trebuie să se dezvolte în toată omenirea, ceea ce include şi naţiunea Israel. Nivelul uman este numit dorinţă de conectare cu ceilalţi, o înclinaţie spre conectare cu ceilalţi, o intenţie.

La început, ea poate fi o înclinaţie egoistă care rezultă din sentimentul meu de rău şi din faptul că ştiu că o conexiune cu ceilalţi poate îmbunătăţi situaţia mea şi să mă salveze. Aceasta este starea în care suntem acum în Israel. Presiunea pe care o simţim în ultima vreme şi pe care am simţit-o totdeauna din cauza războaielor, a fost creată numai pentru a ne împinge şi a ne forţa, astfel ca umanul să se nască, sunt ca şi efortul din contracţii care împinge afară copilul.

Toate acestea se întâmplă pentru ca noi să vrem să ieşim din noi înşine spre ceilalţi, şi pentru că această dezvoltare este deja deasupra nivelului mineral, vegetal şi animal, este necesară aici o componentă în plus: înţelegerea, recunoaşterea şi participarea proprie. Embrionul care este pe cale să se nască din noi ajută şi el să iasă din uterul mamei, din natura lui egoistă.

Mulţumită înţelegerii şi recunoaşterii lui şi a diferitelor acţiuni de colaborare, acest copil este încorporat în sistemul general, astfel încât el îl poate folosi. Sistemul începe să-l ajute şi, acest ajutor este numit Lumina care Reformează.

Eu execut acţiuni la nivelele mele de dezvoltare, natura minerală, vegetală şi animală, muncesc în grup. Şi, în timp ce eu operez egoist, nu se face nicio diferenţă. Dacă o fac pentru a naşte, şi chiar dacă e în scopul de a scăpa de suferinţe, aceste acţiuni mă ajută în procesul naşterii, împingându-mă mai departe cu contracţiile. Apoi, va fi o naştere uşoară fiindcă eu singur am deschis pasajul de trecere!

Cât timp suntem în dorinţa de primire, ca în cazul existenţei în uter, ne simţim bine. Ne-am dezvoltat, am tânjit după diferite realizări, am luptat, am cucerit, am avut câştiguri şi, totul a fost excelent. Dar acest pasaj este starea egoistă care precede viitoarea stare, este canalul de naştere, care este un loc deosebit de îngust, după cum ştim din lumea corporală.

Este un pasaj foarte periculos, foarte dificil, care implică suferinţe mari şi presiune. Dar noi putem lărgi canalul de naştere prin Lumina de Hasadim, prin tânjirea după deschidere, după conectare. Asta înseamnă că noi atragem Lumina de Hasadim în acest loc, mulţumită căreia canalul se lărgeşte şi noi ieşim uşor, ca un copil odată cu apa. Noi ne putem ajuta în acest fel, chiar dacă o facem cu ajutorul dorinţelor noastre anterioare egoiste, numai dacă înţelegem că trebuie să ne naştem.

Deci, noi trebuie să înţelegem că aceleaşi probleme pe care le-am trăit până acum, ca rezultat al bombardărilor de afară şi a dificultăţilor economice care vor fi curând revelate, toate aceste necazuri, ca şi durerile naşterii, au ca scop naşterea omului din noi. Întâi neamul lui Israel trebuie să facă asta, şi apoi restul.

Această presiune va creşte şi noi nu ar trebui să aşteptăm şi să facem calcule bazate pe discuţii politice. Presiunea va creşte până când vom fi de acord să participăm la naşterea noastră.

Nu există nimic în afara acestor două forţe; dacă vrem să ieşim repede şi uşor afară din canalul de naştere, trebuie să-l lărgim prin Lumina de Hasadim şi să răspândim în lume conexiunea şi iubirea dintre toţi. Acum suntem în camera de naştere, în criză (cuvântul criză – „maşber” se referă la pietrele pe care femeile le foloseau în trecut pentru la naşte).

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala din 22/11/2012 „ Introducere în Studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor Zece Sefirot,” Punctul 25: Examinează prima întrebare, în care ei își imaginează că pot păstra toată Tora, fără cunoașterea înțelepciunii Cabalei. Eu le spun: Într-adevăr, dacă puteți să vă păstrați studiul Torei și respectarea poruncilor corespunzător, Lishma, adică numai în scopul de a aduce mulțumire Creatorului, atunci, într-adevăr, nu aveți nevoie să studiați Cabala. Acest lucru se datorează faptului că, atunci se spune despre voi,”sufletul lui îl va învăța.” Dar dacă ați practicat Tora în Lo Lishma pentru mai mult de trei ani, așa cum Rabbi Yosi spune, și cinci ani, așa cum Tana Kama spune, atunci Braita vă avertizează că nu veți vedea un semn bun în această cale pe care mergeți! De ce vă înșelați sufletele cu sperante false, atunci când aveți o astfel de tactică apropiată și sigură precum studiul înțelepciunii Cabalei.

Ne putem corecta dorința, astfel încât aceasta să fie complet îndreptată către dăruire numai unindu-ne „ca un singur om cu o singura inima.” Apoi, vom deveni un vas, o dorință care este gata pentru dăruire, și va atinge în cele din urmă scopul: adeziunea cu Creatorul.

Întrebarea este dacă acest lucru este posibil, fără a studia înțelepciunea Cabalei? După cum știm, răspunsul este nu, este imposibil, deoarece Lumina care vine să corecteze o persoană este revelată numai prin înțelepciunea Cabalei. Aceasta este ceea ce aduce Lumina pentru sufletele noastre necioplite și corupte, și nici o altă înțelepciune nu ne poate ajuta aici.

În plus, fără înțelepciunea Cabalei nu știm nici măcar pentru ce studiem. Acest lucru se datorează faptului că Cabala include prezentări, explicații despre motivul pentru care omul a fost creat, de ce Torah este necesară, și cum s-o folosim în mod corect – numai pentru corectarea naturii umane, pentru stabilirea unor relații mai strânse între oameni, astfel încât să  devină un întreg și, astfel, să se asemene Luminii, astfel încât partiția numită „Faraon”, care ne separă unul de altul și ne conduce, să se rupă.

Prin studierea înțelepciunii Cabalei vom înțelege ce este libera noastră alegere și unde exact ar trebui să aplicăm toate eforturile noastre. Dar, dacă o persoană doar studiază Sfânta Scriptură: Biblia, Talmudul, și așa mai departe, nu este suficient pentru a înțelege ceea ce i se cere.

La sfârșitul exilului, am ajuns la astfel de dorințe inferioare, încât chiar și cu ajutorul intelepciunii Cabalei, este dificil să se evalueze și să se traducă termenii și definițiile în mod corect, directionându-le către persoana însăși, la ceea ce se întâmplă în interiorul său. Din partea numită „Percepția realității”, știm că totul este, de fapt, în interiorul nostru. Și totuși, este foarte greu pentru noi să ne schimbăm perspectiva, să ne uităm din exterior spre interior, și să vedem că întreaga lume este aici, și că acesta este locul care are nevoie de corecție.

Din partea 1 a Lecției zilnice de Cabala 22/11/12, „Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Aspiratia conștienta catre Creator  presupune că organizam un grup, centrul spiritual al grupului, ca ne adunam împreună, toate aspirațiile noastre sunt destinate înainte, toată lumea este egală, toată lumea se conectează, și ne așteptăm să găsim Creatorul și sa ne agațăm de El ca de singurul nostru loc de salvare în cadrul  grupului.

Un copil mic o are pe mama lui (el nu știe nimic altceva în lume), apucând-o, simtind-o,  recunoscând parfumul ei, și asta este: el nu are nevoie de nimic altceva. Deci, avem nevoie pentru a ajunge la o astfel de stare, în scopul de a ne alatura Creatorului, ce se obtine numai prin intermediul grupului și in cadrul acestuia. Aceasta este mântuirea noastră! Acesta este  modul special prin care în această stare  traversam Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate), si obtinem primul punct de conexiune, adeziune, contactul cu Creatorul.

Este bine descrisă acesta stare în poveștea  ieșirii din Egipt, atunci când oamenii nu mai știu ce se întâmplă. Oamenii fug de acolo pe timp de noapte, alerga fără să știe unde , sar in Marea Roșie. Ei sar în abis, nu contează unde – ceea ce contează este să avanseze, spre Creator, și să stea cu El! Nu se știe ce va fi acolo, și nu e nevoie să se știe. Unii se află în această stare, și în această stare  trec de Machsom. Acest lucru , pentru starile noastre prezente, se intampla atunci când, ca să spunem așa, suntem ușor zguduiti dintr-o parte în alta si avem nevoie de a aduna aceste zdruncinaturi.

Și după ce cineva a trecut de Machsom, el este zguduit si mai puternic. Pe de o parte, găsește Klipot (scoici), iar pe de altă parte, divinitatea, adică forțele de impuritate și sfințenie. Incep sa existe probleme serioase , care nu se opresc până la Gmar Tikkun (sfârșitul corecției). Persoana calatoreste de jos în sus printr-un con, și minusul și plusul vor deveni mai mari și mai mari. Astfel, avem o nevoie si mai mare de a ajunge la Creator. Și acesta este  ajutorul Lui. Acesta este motivul pentru care este numit „ajutor împotriva persoanei.”

Dar există o altă posibilitate de a ajunge la El dacă suntem egoiști și au fost creati opusi Lui? Nu există nici o altă cale.

Deci, unde este participarea noastră în acest proces? Atunci când suntem zdruncinati, vom tinde catre Creator, ca un copil catre mama sa, plângând, cu dor, agățându-se de El. Care este munca noastră, pentru a înțelege acest proces și a face o munca în sens pozitiv, in mod conștient, demn?

Intrebare: Cum putem transforma acest proces, în scopul de a participa in cadrul sau și nu doar a fi zguduiti dintr-o parte în alta și, astfel, sa nu dureze  mult timp ajungerea la El? Cum este posibil de a transforma această cale într-una mai normala? Cum este posibil să se accelereze progresul nostru ?

Raspuns: Noi putem participa la acest proces doar în cazul în care atingem punctul de racordare în grup. Prin acest punct, ne vom apropia de Creator.

Avem nevoie de a face acest lucru in mod constient, astfel  zguduirea din partea Creatorului, nu ne influențează, în așa fel încât noi înșine, indiferent de turbulente, avem o conexiune cu El, pentru ca suntem aproape de Creator, in starea  in care exista reciprocitate, unitate, dragoste  reciprocă, atunci când suntem uniti.  Acest lucru nu ar trebui să fie facut  în scopul de a scăpa de probleme, ci pentru că este important în sine.

Din Convenția din Georgia 11/05/12, Workshop 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Omul incepe să studieze deoarece vrea să știe, să înțeleagă și să simtă lumea spirituală. În acest timp, insa, nu înțelege totusi cu adevărat ceea ce primește pentru el însuși și nici dăruirea catre ceilalți. El știe doar cum să aibă grijă de el însuși, sa acționeze în conformitate cu dorința sa de a primi; toată munca sa este de a efectua acțiuni care vor atrage Lumina care Reformeaza.

Singurul lucru la care ar trebui să ne gândim este cum să ne deschidem catre Lumină pentru a Îi da acesteia o șansă să opereze asupra noastra, să ne impresioneze și sa ne modifice atributele.Trebuie să ne preocupam în mod constant de a obține cea mai buna stare pentru acest tip de daruire, de a creste în mod intenționat conexiunile noastre cu grupul și de a  organiza tot ceea ce este necesar.

Rolul nostru este de a pune în aplicare această sumă întreagă de condiții, în cel mai bun mod posibil, astfel încât Lumina ne va impresiona. Lumina este fixa, iar eu trebuie la rândul meu, în mod constant, să mă plasez sub influența acestuia, o dată privind dintr-o directie, alta dată din alta directie, în gândurile mele, in intentiile mele, in acțiunile mele, în lucrul cu cărțile, cu grupul, cu mine însumi , în relațiile mele cu oamenii care sunt aproape sau de departe de mine, în orice.

În cazul în care omul se gândește la aceasta în mod constant și își pune toate speranțele, înțelegând că nimic altceva nu va ajuta, cu excepția influenței Luminii, va ajunge foarte repede la rezultat. Acest lucru înseamnă că omul”așteaptă Lumina Creatorului,” ca și cum ar aștepta zorile. Simte cum valorile sale sunt schimbate, fiind orientate spre daruire si iubire,  ieșind  din  preocuparea catre sine si orientandu-se catre prieteni, catre conceptul de grup, către forma si imaginea interioară a grupului.

Astfel, începe să devina constient de viața lui. Simte că există două dorințe în el: Una dintre ele este dorința naturală egoista de a primi, care rămâne în el pentru moment. Altă dorință crește arzator treptat în el, ca o necesitate, ca un vid, ca un deficit, pe care vrea să il umple cu dorința pentru conectare.

După ce omul simte cele două dorințe, datorită Luminii care a creat un spațiu gol in interiorul lui, acesta poate primi deja o direcție. Initial a avut doar un punct fara nici o direcție, iar acum, între aceste două spatii goale, apartinand celor doua dorinte opuse, există o legătură, o relationare, care determină direcția de la „eu” la „ceilalți”, și, astfel,  persoana avansează.

Principalul lucru este de a va indrepta catre primirea influenței maxime a Luminii care Reformeaza, în cel mai eficient mod.

Din pregătire la  Lecția zilnică de Cabala 11/19/12

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Noi experimentăm relaţiile vieţii de familie unul cu celălalt, în conexiunea noastră . Nu vorbim aici despre lucruri externe, nu despre mine şi partenera mea, ci despre felul în care conectăm imaginile partenerilor noștri care există în fiecare din noi cu imaginile despre noi pe care partenerele/partenerii noștri le au. Ne schimbăm tot timpul, deci va trebui să continuăm să muncim la aceste imagini ale unuia despre celălalt, să le dezvoltăm şi să dezvoltăm și relaţiile dintre ele.

În prezent, avem deja în acest fel o legătură subconştientă unul cu celălalt. Să zicem că atunci când vorbeşti cu şeful tău tu creezi imaginea lui în interiorul tău, apoi, bazându-te pe această imagine, alegi ce îi spui. Numai în relaţiile de familie, noi vrem să fim conştienţi de această conexiune, să fim capabili să lucrăm cu ea şi să o îmbunătăţim.

De fapt, noi deja acţionăm în acest fel. Adaptări similare acţionează în natură, în tehnologii şi în biologie. Fără ele, ar fi imposibil să menţinem legăturile dintre noi. Chiar dacă suntem conectaţi într-un mod greşit, legăturile noastre poartă încă aceeaşi formă.

Cu alte cuvinte, eu trebuie să creez în mine o imagine a soţiei mele şi, reciproc, soţia mea trebuie să mă ajute, creând imaginea mea în interiorul ei. Şi acesta este un proces întreg, deoarece nici unul din noi nu se ştie, sau nu se înţelege pe sine destul de bine şi nu îi înţelegem pe partenerii noștrii. Trebuie să vorbim treptat despre asta şi să clarificăm toate întrebări potenţialele care există între noi.

Femeile se plâng de obicei că soţii lor nu vorbesc cu ele, nu le dau atenţie şi, în general, nu se arată prea interesaţi de ele. Toate aceste plângeri ale lor pot fi satisfăcute imediat. Plângerile femeilor sunt adevărate şi corecte fiindcă ele corespund nevoilor spirituale care există în partea feminină, Nukva, faţă de partea masculină.

Imaginile partenerilor noştri sunt formate din dorinţele şi aspiraţiile lor, obiceiurile, percepţiile, vederile şi atitudinile lor. Noi trebuie să ne comportăm ca nişte actori care joacă anumite roluri şi, pentru această meserie, noi intrăm în imaginea interioară a personajului pe care îl jucăm. Corpul tău fizic rămâne acelaşi, dar toată lumea interioară a gândurilor, dorinţelor şi obiceiurilor se îmbracă într-o nouă formă. Pentru asta trebuie să depunem efort!

Şi când te construieşti pe tine în acest fel, vei înţelege lumea interioară a partenerului tău. Te vei uita la lume prin ochii ei (lui) şi vei percepe prin inima acesteia (acestuia) obiceiurile şi calităţile ei (lui). Vei începe să vezi lumea prin ea/el şi atunci vei înţelege mai bine ce aşteaptă ea (el) de la tine şi vei vedea clar ce fel de conexiune eşti în stare să faci şi dacă poţi să faci asta. Cu alte cuvinte, vom realiza o cercetare profundă a sistemului care ne face opuşi unul altuia. În loc să alunecăm pe suprafaţa lui, noi îl vom percepe în interior, îmbrăcându-l. Vom construi o zonă tampon, un adaptor, între partenerele noastre şi noi.

Soţiile vor face acelaşi lucru faţă de soţii lor. De obicei, femeile se descurcă mult mai uşor cu asta decât bărbaţii, fiindcă bărbaţii sunt construiţi mai primitiv decât femeile, astfel că femeile îi înţeleg mai bine pe bărbaţi, mai degrabă decât invers. Soţiile îşi cunosc soţii mult mai bine, fiindcă femeile sunt dotate de natură cu abilitatea de a-i vedea pe soţii lor în mod corect.

Din „Discuţii despre o viaţă nouă” 16/7/2012

Filed under: Femeia, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă întrebi un om în vârstă dacă şi-ar dori să fie magician, el îţi va spune: „Mi-ar plăcea, dar nu mai am nicio dorinţă”.

Răspuns: Oamenii bătrâni îşi pierd dorinţele. Ei se simt repinşi de viaţă, sunt obosiţi şi nu mai aşteaptă nimic de la viaţă. Oamenii tineri sunt gata de orice, dar nu au minte. Cum se spune: „Dacă tânărul ştia, dacă bătrânul putea…”

Acesta este modul în care trăim şi astfel, cel mai important lucru este să prezinţi omului, de la începutul vieţii sale opţiunea de a descoperi toată providenţa, atunci el va putea şti cum să se comporte, ce să caute, de ce să fie împlinit, şi nu şi-ar risipi viaţa, ci, din contră, ar aspira la nivelul următor etern.

Întrebare: Putem spune unui om bătrân: „Vino în grupul de educaţie integrală, aici este locul în care vei găsi o dorinţă”?

Răspuns: Absolut! Dar acesta nu este singurul mod în care îl putem atrage. Noi trebuie doar să ne adresăm unui om cu ceea ce vrea el de fapt.

Dacă el are ceva dorinţe asemănătoare, atunci da. Dacă nu, dacă totul este deja mort în el, putem doar să-l atragem să vină să stea cu alţi oameni în vârstă pentru a lua o prăjitură gustoasă şi un ceai. El va vedea, va asculta, şi timpul trece iar el va fi plăcut impresionat să fie  într-o anumită societate. Oamenii în vârstă ar trebui atraşi prin ceea ce noi numim interese ale bătrânilor dar nu cu probleme ridicate.

Acestea ar trebui să se potrivească nevoilor unui om. Nu contează cui ne adresăm, noi trebuie întâi să studiem acest grup de oameni şi dorinţele lor şi să ne adresăm acestor dorinţe.

Din programul KabTv „ Convorbiri cu Michael Laitman” 3/10/2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - 2 Comentarii →

Baal HaSulam: „Matan Tora (Dăruirea Torei), paragraf 13: Sunt două părţi în Tora: 1)Miţvot (porunci) între om şi Dumnezeu, şi 2) Miţvot între om şi om. Şi ele amândouă urmăresc acelaşi lucru – să aducă creatura la scopul final de Dvekut (alipire) cu El.

Miţvot-urile care reglementează relaţiile dintre oameni se reduc la principiul „Iubeşe-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Iar Miţvot-urile care guvernează relaţiile dintre om şi Creator se reduc la principiul „Iubeşte-L pe Domnul Dumnezeul tău”. Astfel, sunt două căi de îndeplinire la Miţva-ua (porunca) de iubire: întâi, omul o îndeplineşte pe cea referitoare la omenire, şi, dacă reuşeşte, atunci obţine iubirea completă faţă de Creator.

De ce este procesul împărţit în două părţi? Ideea este că dacă nu ar exista spargerea vaselor, ca urmare, lumea mea părând populată de mulţi oameni, eu nu aş avea nicio bază, niciun fundament să execut acţiunile de corectare, de aceea, aceste acţiuni au nevoie să fie ascunse.

Pe de altă parte, dacă Creatorul mi se revelează, sunt mituit, condamnat, înrobit, anulat, vândut şi deposedat de libera alegere. Pe scurt, într-un astfel de caz, sunt obligat să dăruiesc fiindcă nu am de ales. Când mă uit la El, nu am altă alegere. El mă controlează, mă domină, şi eu devin un „înger” care nu face dăruirea din libera lui alegere.

Pentru a avea alegere liberă, trebuie să mă detaşez de Creator şi să învăţ cum să dăruiesc pentru aceia care nu mă obligă cu forţa să o fac. Ei mă obligă, în orice caz, amintindu-mi prin suferinţe. De exemplu, ei îmi trimit uraganul Sandy, sau un ţunami. Dar astfel de dezastre nu mă împing mai departe spre conexiune, fiindcă nu simt că ele îmi vin direct de la Creator, aşa că-mi păstrez alegerea liberă. Pe ansamblu, suntem permanent într-o stare de neclaritate.

Această lume ne-a fost dată astfel ca noi să fim independenţi de Creator aşa că, sunt două trepte de Miţvot. Sunt Miţvot care se referă la relaţiile dintre oameni, pe care noi le ţinem fără să fim obligaţi. Noi, de fapt, dezvoltăm recunoaşterea noastră internă a faptului că ele sunt foarte importante, şi cu timpul, când noi devenim experimentaţi, începem să înţelegem că în felul ăsta suntem de fapt liberi.

În momentul în care nu cred asta, sunt împins din spate de un băţ şi tras înainte de punctul din inimă. Nu mă mai uit deloc în laturi, ci doar avansez şi cad înapoi. Acesta este liberul arbitru?

Pe drum, în orice caz, noi începem să stabilim conexiunea dintre noi, simţim că suntem liberi să rezistăm între Creator şi Faraon. Adevărata independenţă este ascunsă în punctul din mijloc , în amestecul dintre bine şi rău, Klipat Noga (coaja Noga). Aici este locul în care intenţia, adică omul, se naşte. Intenţia este omul.

De aceeam Miţvot-urile sunt împărţite în două părţi, fiindcă noi trebuie să fim în starea de ascundere pentru a avea independenţă, aşa că, întâi executăm Miţvot-urile între oameni pentru ca în final să le ţinem pe cele dintre om şi Creator.

Suma de Miţvot este determinată de cele 613 dorinţe ale noastre care sunt divizate în sufletul omului în 248 de „organe”, şi 365 de „ligamente”. Noi trebuie să corectăm toate aceste dorinţe cu intenţia de a dărui.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 4/11/2012 „Matan Tora – Dăruirea Torei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Se pare că de-a lungul procesului de joc integral vor fi oameni care vor fi uşor impresionaţi şi care vor spune dintr-o dată: „Oh, am intrat în starea de spirit generală şi acum vă voi învăţa pe toţi!”.

Răspuns: Într-un grup integral nu pot fi lideri. Tot ceea ce discutăm este în conformitate cu ghidarea moderatorului. Acesta este un lucru.

Al doilea este că omul care vrea într-adevăr să obţină lumea superioară, devine mai fin şi chiar mai ascuns. El niciodată nu vorbeşte despre lucruri abstracte, el poate să-ţi spună glume, sau să glumească pe seama unor subiecte, dar toate glumele sunt o distragere de la subiectele cu adevărat serioase, fiindcă, de fapt, este el însuşi în ele şi el nu dezvăluie asta.

Întrebare: Eu vorbesc despre un stadiu mai îndepărtat al jocului, dacă ne imaginăm omenirea jucând jocul pentru 10-20 de ani….

Răspuns: În primul rând noi nu ne jucăm pentru un timp atât de lung fiindcă pe drum, recunoaşterea conexiunii şi a unităţii în grup are loc în termen de câteva zile, până la o săptămână, este o mişcare foarte rapidă.

Deci, dacă omenirea începe să se ocupe de ea, în timp de câteva zile lumea se va schimba cu totul. Nici nu poţi să-ţi imaginezi asta!

Oamenii vor merge cu bucurie acolo unde li se va spune: să aranjeze ceva, să lucreze undeva. Ei nu vor avea nevoie de nimic inutil. Vor deveni raţionali în atitudinea lor faţă de ei înşişi şi faţă de lume, printr-un mod de viaţă rezonabil şi normal.

Lucrul principal este sentimentul de conexiune şi de unitate care dau omului un spirit superior, o minte.

Din programul KabTv „Convorbiri cu Michael Laitman” din 3/10/2012

Filed under: Ateliere, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→