Întrebare: Ce înseamnă corectarea lumii?

Răspuns: Noi suntem la cel mai înalt nivel al sistemului general fiindcă noi tânjim să fim peste noi înşine. Vieţile anterioare ne-au făcut în felul în care suntem.

Sunt diferiţi iluminaţi în lume, iar acest întreg sistem este conectat mutual. Dar semnalul vine de sus. Lumina trece prin noi către lume şi apoi se împrăştie peste tot. Asta se numeşte „corectarea lumii”.

Eu nu corectez pe nimeni. Dacă ne corectăm pe noi înşine, atunci Lumina este transferată prin noi la toate celelalte părţi ale lumii. Majoritatea oamenilor nu pot atrage Lumina, ei nu se pot corecta pe ei înşişi, ei nu înţeleg, nu ştiu, le lipsesc dorinţele. Încearcă să vorbeşti cu ei despre înţelesul vieţii şi ce înseamnă asta pentru ei. Asta nu este bine sau rău fiindcă, între timp, ei nu au o astfel de dorinţă. Ce este în plus, aceşti oameni alcătuiesc 99% din populaţia lumii şi de noi depinde să îi corectăm în acest fel.

Pe de altă parte, cabaliştii vorbesc despre obligaţia noastră de a le transmite Înţelepciunea Cabalei, astfel ca ei să simtă că există, că este speranţă şi că este o ideologie a corectării, că sunt nivele prin care lumea trebuie să treacă pentru a fi corectată, şi că putem uşura pentru ei această cale şi să o facem mai simplă şi mai rapidă. Ei trebuie să cunoască puţin despre asta şi numai în general. Corectarea efectivă are loc sub influenţa noastră interioară asupra lor fiindcă suntem conectaţi într-o singură reţea.

Din Lecţia 2 din Convenţia de la Novosibirsk 7/12/2012

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  Ce este munca in linia de mijloc si cum o pot simti?

Raspuns: Linia de mijloc nu exista cu adevarat. La urma urmei sunt doua forte active in natura : forta daruirii ( cu rosu in desen) si forta primirii ( linia neagra din desen).  Persoana nu este nici una dintre ele. Cele doua forte emana de deasupra. Exista forta daruirii care a creat forta primirii opusa ei. Aceste doua forte, sa spunem plus si minus, exista in natura si totul izvoraste din ele: inanimat, vegetativ, si animat. Omul este desigur, o „ creatie spirituala” si exista in comparatie, in conexiunea acestor doi parametri din interiorul sau.

Masach ( ecranul) reprezinta plusul, iar egoul minusul. Conectandu-i corect in interiorul lui este deasupra egoului, si urmand credinta deasupra ratiunii, omul stabilizeaza linia de mijloc. Asta e intreaga arta.

Asta inseamna ca pe de o parte, eu doresc sa vin mai aproape de prieteni in ciuda egoului meu, din moment ce descoperim lumea spirituala doar in conexiunea dintre noi ( partea galbena din desen). Iar egoul nostru ( cercurile negre din desen) raman si cresc chiar mai mult.

Sefirot si lumile apar intre noi, unde totul se reveleaza. Lumea superioara este externa noua, externa egoului nostru si deasupra lui, deasupra conexiunii dintre noi. De aceea intreaga intelepciune a cabalei e bazata pe principiul „ iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti.” De ce? Deoarece atunci cand lucrezi pe el, iesi din tine, si construiesti un fel de senzor in forma externa, incepi sa simti intreaga umplere a fortei superiorare. O poti numi Creator sau forta superioara, cum doresti tu.

Asta e munca noastra, si este desavarsita in linia mijlocie.

Din Conventia Novosibirsk 7.12.2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Vasele de dăruire care au fost cândva separate, au căzut în vase de primire şi acum se găsesc acolo sub controlul lor. Această stare este numită „exil” şi este exprimată prin faptul că dorinţa de primire foloseşte calitatea dăruirii pentru a dărui cu scopul de a primi.

Asta înseamnă, „exil” este un concept spiritual, că nu este simplu. Îl obţin cu adevărat când ştiu că dăruiesc Creatorului în scopul de a primi de la El plăcere. Sunt în totalitate Klipa (coajă) şi se spune că sunt în exil, la un nivel spiritual foarte înalt de legătură alterată cu Creatorul. Sunt doar două forţe, de primire şi de dăruire, iar eu, forţa de primire, am primit forţa de dăruire, o păstrez, şi o folosesc pentru propria plăcere.

Azi, în orice caz, nu simt că sunt în exil, din contră, mă identific cu dorinţa de primire. Dacă m-aş fi identificat cu dorinţa de dăruire atunci ar fi trebuit să spun că sunt în exil, sub controlul Faraonului, adică al egoului. De fiecare dată când aş fi vrut să dăruiesc ar fi trebuit să simt imediat că acţionez în scopul de a primi.

Putem divide exilul în Egipt în două faze în funcţie de simţirea exilului. Baal HaSulam scrie despre asta în Scrisoarea 14: „Şi chestiunea este că, în măsura în care poporul lui Israel a crezut că Egiptul i-a înrobit şi i-a deranjat de la munca lor pentru Creator, în aceeaşi măsură, ei au fost cu adevărat în exilul egiptean”. Totul depinde de „utilizator”, de ceea ce simte cel care primeşte. De exemplu, când Moise a ucis egipteanul, evreii l-au denunţat. Ei nu au simţit că sunt în exil ci din contră, Moise şi nu Faraonul le făcea viaţa grea.

Astfel, când s-a întâmplat spargerea, vasele de dăruire, sau sufletele lui Israel, numite Yaşar Kel, adică intenţia de dăruire, au căzut în vase de recepţie, în intenţia de primire. Dar acest lucru în sine nu înseamnă nimic. Noi trebuie să clarificăm rezultatele prin care vom fi capabili să ne identificăm, fie cu vasele de primire, fie cu cele de dăruire. Dacă în Egipt mă identific cu vasele de primire, înfloresc, ca şi Faraonul care construieşte pentru el oraşe frumoase ca Pithom şi Ramses.

Şi, pe de altă parte, cu acela care vrea să obţină dăruirea, acestea sunt oraşe sărace, oraşe periculoase. „Poate nu vom fi în stare să ieşim de sub controlul egoului, al Faraonului?”.

De aceea, trebuie să înţelegem unde ne aflăm. Acela care are punct în inimă, acela care deja tânjeşte spre Înţelepciunea Cabalei, spre revelarea Creatorului, el are totdeauna nevoie să se verifice: „Ce are în mine prioritate acum, dorinţa de primire sau dorinţa de dăruire? Dacă reiese că este dorinţa de primire, atunci lucrez pentru Faraon, dacă este dorinţa de dăruire, atunci sunt „Israel în exil”!”

Aceasta este prima judecată, apoi, din ea, dacă el o dezvoltă, până în final iese din exil. După cum scrie Rabaş în „Treptele scării”(1985/1986), Articolul 6: „este găsit că exilul este starea Kli-ului şi eliberarea este Lumina şi dăruirea”. Şi chiar în interiorul necazurilor, când simţim că suntem sub acest control, noul vas începe să se formeze, şi cu el, acesta iese din exil. Nu este niciun vas pregătit, „vasele” sunt judecăţi noi pe care le naştem din munca în Egipt, în exil, în cele patru faze care crează în cele din urmă o dorinţă completă pe care o simţim atunci  că devine eliberare pentru noi.

De fapt, ce înseamnă fuga din Egipt? De cine fugi? De dorinţa de primire? Nu, ea rămâne aşa cum rămâne şi dorinţa de dăruire. Atunci, de ce se răstoarnă Faraonul?

În prima fază, grupul lui Avraam iese din Babilon, adică, din dorinţa de a avea câştig de cauză  faţă de Creator pentru binele lor propriu. Cu alte cuvinte, vasele de dăruire fac o „restricţie”la dorinţa lor de primire, care la acel timp, nu poate fi corectată, şi ei se separă de ea. Mai târziu, această dorinţă creşte – apare Iţak (Isaac), el reprezintă „linia stângă” şi se separă de Esav (Esau). De fiecare dată, dorinţa de primire ne este adăugată şi noi facem clarificări şi ne deconectăm de ea, lăsând-o pentru viitor, până când vom fi capabili să lucrăm cu ea.

Noi numai adăugăm la noi înşine, la intenţia de dăruire, vasele pe care suntem capabili să le corectăm.

Astfel, „Faraonul” este o foarte mare dorinţă de primire, care a venit după poporul lui Israel, pregătiţi ei înşişi pentru o nouă fază. Întăi ei au completat gradul următor în dorinţa de primire numită „Yacov”. Apoi a fost creată nevoia de a continua să crească, numită „foametea din ţară”, şi au coborât din Egipt.

La început, Faraonul a fost bun şi viaţa lor în noul loc a fost bună. Ei au simţit că adăugarea dorinţei de primire nu va deranja dorinţa de dăruire. Deci, la început, ei au condus în Egipt – au controlat dorinţa lor de primire. Așadar, încă nu a fost exil, ci „şapte ani de belşug”.

Şi, mai târziu, când fiii lui Israel s-au conectat la noul vas, anii s-au schimbat în „şapte ani de foamete”. Dorinţa de primire a continuat să crească şi, la un moment dat, nu mai sunt în stare să fac nimic cu ea. Încet, ea mă „înghite” şi mă pune în dorinţa de a dărui de dragul primirii. Faraonul ia din ce în ce mai mult de la copiii lui Israel, iar ei sunt fără puteri, sub controlul lui. Această dorinţă îi înghite pur şi simplu, ca un crocodil şi nu mai este lăsat nimic pentru dăruire, iar Faraonul creşte! În final, din adâncul întunericului total, punctul din inimă se trezeşte în noi – Moise, cel care ne va scoate din Egipt.

Aceasta este calea dorinţei de primire şi acestea sunt principalele judecăţi pentru ea. Întreaga poveste este dezvoltată în interiorul dorinţei. După ieşirea din sclavia din Egipt, am venit la „Muntele Sinai”, muntele de ură (sina în ebraică). Acesta este acelaşi Faraon, numai că este într-o formă diferită. Mai târziu, iar şi iar, suntem puşi faţă în faţă cu egoismul în creştere. De fiecare dată, într-o formă diferită şi asta ne permite să continuăm să facem corectări.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 29/11/2012 „Exil şi răscumpărare”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Religiile, știința, filozofia, tot ceea ce a dezvoltat omul , este destinat să-l aducă mai aproape de Creator. Dar această conexiune este de fapt împlinită de către înțelepciunea Cabalei.

Dacă am studia despre al cincilea nivel de „grosime” al dorinței mele și despre procesele care au loc în ea, în legătură cu diferite perioade sau valori, atunci aceasta este, în general, numită „știință”, „filosofie” sau „psihologie”. Într-un fel sau altul, studiez ceea ce se întâmplă în dorința mea de a primi.

Când învăț asta? În timpul exilului. Acesta este momentul potrivit și situația potrivită.

În plus, există oameni care tânjesc să se ridice deasupra dorinței lor de a primi, mai presus de exil. Astfel, ei dezvolta această abilitate pe plan intern –  studiază despre nivelurile mai ridicate, cu ajutorul înțelepciunii Cabalei. La acest nivel, dobândesc o legătură cu Creatorul, ceea ce înseamnă că construiesc dorința lor de a primi, astfel încât aceasta să aibă forma Creatorului.

Nu are nici o formă sau figură și, în scopul de a stabiliza această asemănare, chem Lumina Înconjurătoare care mă corectează. Aceasta Lumină intră în dorința mea și construiește forma dăruirii în mine, care este asemănătoare Creatorului, Luminii care se reîntoarce.

Deci știința, filozofia și psihologia vorbesc despre ceea ce se întâmplă în dorința noastră de a primi. Noi dezvoltăm aceste discipline, fără a ne schimba pe noi înșine, ci într-un mod rațional. Deci, chiar și cea mai rea persoană poate ajunge la înălțimi mari în fiecare domeniu științific. Un filozof poate fi un nazist sau, într-adevăr, orice. Astăzi este posibil să se aranjeze un concept filosofic, care va justifica tot răul din lume.

Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, are o abordare diferită: o persoană se schimbă în bine, pentru a dărui și, în acest sens, ea descoperă Creatorul. Aceasta este o înțelepciune cu totul diferită, iar oamenii de știință obișnuiți nu o pot înțelege, deoarece se bazează pe transformarea unei persoane.

Astăzi este necesară o astfel de schimbare, deoarece dimensiunea superioară care ni se dezvăluie ne obligă la asta. De aici provine plânsul științei, filosofiei și omului. Dacă noi nu începem să ne schimbăm pe noi înșine în acord cu Divinitatea care ni se dezvăluie, ne vom găsi în opoziție cu aceasta. Problema reală nu este ascunsă în această lume, ci mai degrabă în faptul că Creatorul „aterizează” pe noi, rețeaua integrală a conexiunii reciproce generale. Acesta este agățat de noi, ca o farfurie zburătoare gigantică dintr-un film science-fiction și coboară, lăsându-ne astfel din ce în ce mai puține opțiuni de manevră. Să sperăm că oamenii vor înțelege acest lucru.

Deci, totul depinde de o persoană: dacă se schimbă pe ea însăși, în scopul de a-și continua dezvoltarea în mod corect acum, sau nu.

Să ne întoarcem la știință și filozofie: exilul poporului evreu și integrarea acestuia cu națiunile lumii a fost menit să ne furnizeze știință, informații despre dorința de a primi. Înțelepciunea Cabalei, pe de altă parte, ne învață despre realitatea externă, despre schimbarea dorinței noastre și este amenajată în acest fel, astfel încât Lumina să treacă prin dorință și să-i dea forma dăruirii. Fără trecerea Luminii, înțelepciunea Cabalei nu ar exista. Ea a apărut atunci când oamenii au început să-și exploreze dorința, structura sa și viața și după ce au examinat-o, ei au început să atragă Lumina care Reformează asupra lor, ceea ce înseamnă că ei au început să se reformeze (corecteze) și să se schimbe în bine, pentru a dărui în loc de a primi.

Lumina schimbă discernămintele mele și eu colectez datele și descopăr în cele din urmă o nouă știință numită „înțelepciunea Cabalei”.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala 6/12/12, „Înțelepciunea Cabalei și Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Prin descoperirea lumii superioare, noi incepem sa intelegem despre ce au scris cabalistii. Toate textele pe care le studiem devin clare. Ele sunt intelese de noi ca un fel de nuvela incredibila plina de sentimente minunate si atingeri inalte, o mare revelatie a Lumii Infinitului ( Ein Sof). Dobandim senzatii si un intelect de un miliard de ori mai mari decat ceea ce avem astazi. De aceea incepem sa simtim lumea superioara. Lumea noastra, nici nu exista in raport cu starile superioare.

Pe de o parte, nu exista alta posibilitate de a atinge scopul creatiei decat prin studiul intelepciunii Kabbalah.

Pe de alta parte, nu exista conditii anterioare pentru a putea studia aceasta intelepciune. De aceea orice o poate studia indiferent de educatia anterioara, de caracter sau origine.

Nu conteaza nimic din toate astea, incluzand cunoasterea limbii ebraice.

In principiu aceasta intelepciune atinge o persoana la un asemenea nivel incat tot ceea ce e necesar sa faca e sa invite actiunile sale asupra lui. Asta inseamna ca intelepciunea insasi se afla in Lumina Superioara. Te atinge pe o anumita frecventa. Functioneaza si te influenteaza. Tu trebuie sa te plasezi sub actiunea si influenta ei iar apoi va crea in tine deficientele necesare. Va incepe sa umple aceste locuri vacante cu senzatii si intelect.

De aceea, toate caracteristicile corporale pe care le avem in prezent nu conteaza catusi de putin. Poti fi o persoana isteata si inzestrata, in Kabbalah, nu te va ajuta.

In intelepciunea cabala un singur lucru te va ajuta, iar asta e naivitatea, cand te indrepti direct la scop si nu faci nici un alt fel de calcul. Asta e primul lucru pentru mine, iar restul e secundar. Daca esti directionat pe acest sens, vei atinge scopul.

Lectie Virtuala 25.11.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ascensiune lui Malhut la Bina se numşte „sanctificarea lunii”. Asta înseamnă obţinerea credinţei prin care omul trebuie să purifice munca sa deasupra raţiunii. El înţelege că nu trebuie să lucreze cu dorinţa sa de a primi, ci toată munca sa trebuie să fie în interiorul vaselor de dăruire.

Dar, între timp, nu are dorinţa de a dărui şi nici măcar nu înţelege ce înseamnă asta. De acea Creatorul indică, „cu degetul”: Uite, asta este forma dăruirii!. Adică, omul, gradual, începe să descopere forma dăruirii şi înţelege că asta este forma dorită.

Înainte de asta nu putea descoperi, aprecia sau imagina. La urma urmei, ceea ce numim dăruirie în lumea noastră nu este dăruirie ci primire latentă sau altruism fals.

Atâta timp cât omul este operat de dorinţa egoistă, trebuie să simtă ceva plăcere în acţiunile sale, altfel nu ar fi capabil să acţioneze.

Chiar şi când îi satisface pe alţii, trebuie să simtă ceva profit sau că celălalt îi este mai drag decât el însuşi. Apoi el simte dragostea naturală, ca o mamă care e gata să îi dea totul bebeluşului ei.

Altă opţiune este că suntem atât de mult conectaţi astfel încât bunăstarea altuia e inseparabilă de propriul meu beneficiu sau că sunt operat de frică.

Motivul poate fi de asemenea beneficiul, un profit adiţional sau o dorinţă de a-mi opri suferinţele.  De asemenea este perceput ca un motiv egoist şi de obicei ca un profit mai mare decât plăcerea.

Pot simţi un profit din ce este adiţional şi de asemenea pot simţi un profit din faptul că nu pierd. În acest caz, bucuria mea este chiar mai mare.

O persoană poate găsi o sută de dolari pe stradă, se poate simţi fericit dar la fel de repede poate uita asta. Dar dacă pierde o sută de dolari va regreta mult mai mult decât dacă ar fi găsit suma de bani, deoarece este ca şi cum ar separa ceva de propria persoană.

De aceea, trebuie să înţelegem că puterea credinţei este deasupra dorinţei de a primi şi este obţinută în două faze. Prima oară în vasele în care lucreză pentru profit, apoi în vasele în care simţim pierderea. Dorinţa noastră este divizată în două părţi. Nivelurile 0, 1 şi 2 (grosimea nivelului rădăcină, faza 1 şi faza 2 numite GE)  şi nivelele 3 şi 4 (grosimea fazele 3 şi 4 numite AHP). Prima dăruire este operată în vasele de dăruire iar apoi în vasele de recepţie. Este mult mai dificil să lucrezi pentru dăruire în vasele de recepţie pentru că omul simte imediat acolo o pierdere. Ar fi putut primi o plăcere directă în acele vase dar acum este total opus, intenţionează să dăruiască cu acele vase şi se dovedeşte o dublă pierdere pentru ego.

Dar el „ se purifică pe sine” adică obţine atributul dăruirii şi astfel avansează până când este recompenat cu „purificare lunii” când atributul dăruirii devine sfânt pentru el.

El însuşi nu poate străluci ca luna dar luminează în măsura în care aderă la forţa superioară, la sursa luminii, la soare, cu ajutorul forţei credinţei.

La fel ca şi pământul, luna nu poate genera nicio lumină dar cu loialitate aderă la soare, deasupra pământului şi, de aceea, începe să strălucească. Nu este propria sa lumină, dar străluceşte mulţumită faptului că nu primeşte nimic pentru sine ci doar pentru a ilumina pe alţii.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/30/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Dacă drumul spiritual ar fi fost simţit ca o plăcere şi benefic naturii noastre, egoismului nostru, cine l-ar fi respins? Întreaga lume ar fi alergat să studieze cu noi şi să stea în bancă. Oricine ar fi venit dacă ar fi simţit în asta bucurie şi dulceaţă.

Nimeni nu ar fi refuzat o astfel de oportunitate tentantă de a revela viitorul în faţa lui şi de a obţine toată cunoaşterea. Egoul nostru ne-ar fi împins mai departe, ar fi tras de noi, nelăsându-ne niciun moment de odihnă. Invidia, pofta şi ambiţia ar fi ars în om, promiţându-i tot felul de împliniri în această lume şi în lumea superioară, Raiul. Toate acestea l-ar fi atras şi inspirat din ce în ce mai mult.

Desigur că nu este aşa, şi este dificil pentru noi de înţeles şi imposibil de agreat că toată realitatea, cu excepţia nostră, este opusul la ceea ce vedem. Revelaţia forţei superioare este plină de mulţumire şi plăcere. Toate acestea îi sunt revelate omului ca urmare a obţinerii proprietăţii de dăruire.

Pe orice altă cale este imposibilă obţinerea împlinirii spirituale, a gradului Creatorului. Astfel, adevărata guvernare este ascunsă în spatele formei ei opuse, iar noi nu suntem capabili să apreciem asta, să înţelegem şi să gustăm ce înseamnă intenţia de dăruire. Noi nu avem ustensilele prin care să ne bucurăm de dăruire.

Te rog să dai tuturor! În orice caz, nu vei simţi nicio plăcere din asta, fiindcă dorinţa ta este opusă. Şi numai acela în care scânteia a fost aprinsă în întunericul egoismului, forţându-l de dragul dăruirii, şi aceluia căruia îi pasă de scânteie, încercând să o dezvolte prin studiu şi prin mediu – acela avansează. Într-adevăr, există câţiva aleşi din toate miile.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 02/12/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: In articolul “Pacea,” Baal HaSulam aduce un citat din Isaia: “ Atunci lupul va locui laolalta cu mielul si leopardul se va culca langa caprioara, si vitelul, puiul de leu si vitele ingrasate vor fi impreuna si un copil le paste.” Cand acest timp va veni, pentru cine va fi mai greu, pentru lup sa aiba de a face cu mielul sau pentru miel sa se descurce cu lupul?

Raspuns: Exista un lup si un miel in fiecare dintre noi, o dorinta de a primi si una de a darui, vointa de a darui e numita “miel” iar cea de a primi “lup.”Ei nu pot trai impreuna din cauza lipsei de intelegere. Lupul stie ca se poate satisfice numai prin miel, iar mielul se teme ca lupul l-ar putea manca.. Dar, pe de alta parte, lupul stie ca nu poate trai fara miel, iar mielul e constient ca fara lup nu va fi capabil sa avanseze si intotdeauna va ramane un miel.

Asa ca se dovedeste, ca ei nu pot exista unul fara celalalt, dar nici unul cu celalalt, deci cum pot ei gasi balanta. Cum poate exista starea”lupul va locui laolalta cu mielul?” Cum pot doua dorinte opuse – a primi si a darui-  exista impreuna?

Asta e ceea ce intelepciunea Kabbalah ne explica: cum lupul si mielul se accepta unul pe altul si sunt incorporati unul in celalalt. Cand o persoana nu e nici in primire, nici in daruire, primeste aceste doua forte ca doi “ingeri” si ii combina corect astfel atragand imaginea Creatorului. De asta Creatorul este numit Bo-re ( “Bo-reh,” ”Vino si vezi”in ebraica). Imaginea aceasta este construita din forta primirii si din cea a daruirii.

Apoi, un copil ii va conduce. Ceea ce inseamna ca omul din mine simte ca este mic si in acelasi timp organizeaza totul construindu-se constant pe sine cat si lumea din jurul lui prin combinarea corecta a acestor doua forte, lupul si mielul; linia mijlocie e determinata intre aceste 2 linii, dreapta si stanga, pe diferite nivele de grosime, iar un “copil mic” manipuleaza aceasta intreaga imbinare.

Din partea a patra a Lectiei Zilnice de Kabbalah 30.11.2012, “Pacea”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna garantie reciproca? Ce determina reciprocitatea in grup?

Raspuns: Garantia mutuala este atunci cand noi furnizam fiecarui prieten un sentiment absolut complet de securitate si incredere, intr-o asemenea masura incat acoperim intregul sau egoism, astfel incat el nu mai are nevoie de nimic. Asta inseamna ca ii dam respectul si iubirea noastra si il tratam intr-o asemenea maniera ca el inceteaza sa se mai gandeasca la sine si instantaneu devine liber pentru munca in favoarea tuturor.

Atelierul 2, Conventia din Georgia 11.6.2012

Filed under: Ateliere, Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam „Introducere în studiul celor zece Sfirot” paragraf 42: Într-adevăr, va trebui să ştii că motivul distanţei noastre mari faţă de Creator, şi că suntem atât de predispuşi să călcăm voia Lui, este dintr-o singură cauză, care devine sursa tuturor chinurilor şi suferinţelor pe care le suferim şi pentru toate păcatele şi greşelile  în care am eşuat..”lipsa noastră de înţelegere a Providenţei Lui peste creaturile Lui”, este fiindcă noi nu-L înţelegem cum trebuie.

Dacă am fi putut înţelege Providenţa Superioară, am fi descoperit Forţa Superioară şi am fi învăţat ce vrea de la noi, prin clarificarea relaţiilor dintre noi şi Creator, şi atunci: în mod evident, prin eliminarea acestui motiv, am fi scăpat imediat de orice supărare şi durere. Ne-ar fi fost acordată imediat alipirea cu El în inimă, suflet şi minte.

Dar noi nu-L revelăm pe Creator în sine, cum greşit cred oamenii. Orice obţinere este posibilă numai prin comparaţia de calităţi, şi deci, atingerea Creatorului se referă la asemănarea şi echivalenţa cu El, în funcţie de calităţile noastre. Eu pot doar să verific, să măsor, şi să-L simt raportat la mine însumi.

Dacă vreau să-L revelez pe Creator, trebuie să fiu într-un fel, egal cu El în calităţi, fiindcă altfel, nu voi fi în stare să-L simt. Dar în momentul când mă trag mai aproape de El, în funcţie de echivalenţa de calităţi, încep să-L judec, iar atunci, din momentul în care eu voi face cu siguranţă mai puţine greşeli, cert mă voi schimba mai repede.

Chiar şi în scopul de a avansa către prima revelaţie, către prima simţire a Creatorului, trebuie să mă schimb. Astfel, întregul meu drum este divizat în etape, prima din ele fiind în „întuneric”, când eu acţionez şi îndeplinesc sfaturile cabaliştilor, crezând în faptul că astfel mă voi apropia de Creator. Eu cred ce spun cărţile, mă integrez şi particip în grup, luând exemplu de la colegii mei şi, în cele din urmă, încep să simt şi să discern puţin Forţa Superioară.

Se revelează în mine un fel de înclinaţie către Creator, şi apoi se dezvoltă din ce în ce mai mult. Apoi deja încep să înţeleg ce spun cărţile şi ce înseamnă cabalişti. Până atunci, va fi bine dacă doar am citit o vreme, fiindcă abia acum încep oarecum să gust fiecare cuvânt.

Textul îmi devine apropiat ca o parte din mine. Înţeleg că vorbeşte despre ceea ce se întâmplă în interiorul meu.

Pentru astfel de momente, astfel de situaţii, noi va trebui să ne dorim mult să nu facem greşeli şi să înţelegem ce vrea Forţa Superioară de la noi.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 29/11/2012 „Introducere în studiul celor zece Sfirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→