Intrebare: Este destul de dificil de a introduce formula „Iubeste-ti prietenul ca pe tine insuti” în teoriile existente și de a o explica în limbaj științific.

Raspuns: De ce? Spune, dacă nu ne referim la criza actuală, care ne distrage de la continuarea dezvoltarii, în cazul în care am fi continuat să dezvoltam comerțul internațional și economia, am fi ajuns la sistemul complet interconectat integral. Într-un loc producem ceva, într-un alt loc consumam, un lucru este conectat la altul-tot pământul este încurcată în rețeaua de diverse conexiuni reciproce.

În acest caz, cum aș putea prezice sau planifica ceva, și, în general, face ceva cu succes? Să presupunem că suntem doi oameni de afaceri și dorim să semnăm un contract. Putem să-l compunem, dacă nu luăm în considerare întreaga rețea de conexiuni internaționale?

Intrebare: Daca am o retea structurată si am stabilit  legile sale de dezvoltare, pot anticipa această evoluție. Aici apar contracte și orice altceva doriți.

Răspuns: Nu, pentru că încă mai depinde de milioane de oameni ca tine, dacă veti coopera toti unul cu celalalt. Stai ca într-o retea!

Apoi, legile integrale, care sunt complet diferite, funcționează, iar noi nu le putem controla. Noi nu le putem controla. Mintea noastra egoista ne permite să lucram numai între noi, e singura cale: al treilea individ este inutil. Noi nu putem înțelege sistemul integral, deoarece este un sistem analogic în cazul în care totul este conectat reciproc, iar noi nu putem lucra în aceste tipuri de sisteme.

Se pare că, daca semnez un contract cu tine, nu știu cât de mult va fi pus în aplicare, deoarece, în același timp toti ceilalti vor semna, de asemenea, contractele lor, și toată lumea va deveni antagonică. Deci, ce ar trebui făcut?

Numai dacă ne ridicăm deasupra intereselor noastre personale catre un interes comun și începem să il simtim ca fiind personal (imaginați-vă ce nivel trebuie să atingem), numai atunci putem lucra împreună ca niște furnici în societatea lor. Ele operează pe instinct pur, forța generală le direcționează.

Dacă vom ajunge cu intelectul nostru la acest tip de societate, ar fi ideal!

Dintr-un program TV: „Lumea Integrala: Formula de societate Integrala” 7/1/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi încercăm să facem acţiuni reciproce de dăruire şi vorbim despre iubirea dintre noi deşi ea nu este acolo. Mai vorbim despre dăruire, despre iubirea pentru Creator, despre adeziunea la El, despre adeziunea dintre noi, despre conexiune şi unitate, pe scurt, despre vasul corectat. După spargerea vasului general, noi vorbim despre corecţie. Cândva, a fost un singur suflet, şi noi vorbim despre reconectarea sufletelor individuale în unul.

Aceste discuţii ne permit să ne impresionăm unii pe alţii atât calitativ cât şi cantitativ şi, treptat, toate eforturile noastre se adună într-un tot. Până la urmă, vom crea o stare de la care vom fi capabili să strigăm, ceea ce înseamnă să ridicăm o rugăciune colectivă. Când oamenii se adună împreună, chiar daca sunt câţiva, ei au multe vase şi judecăţi şi astfel, ei înalţă „rugăciunea celor mulţi”.

Dar această rugăciune ar trebui să vizeze o singură Sursă, un singur scop, să fim unu. Ei vor să primească atributul dăruirii reciproce pe care ei şi-o închipuie ca fiind valoarea supremă, ca parte din mediul lor. Această calitate, forţa care dă naştere şi reînvie totul, este numită Creator, şi ei vor ca ea să fie revelată printre ei pe măsura eforturilor pe care le-au făcut.

Calitatea dăruirii nu este undeva în afară. Aşa că dacă membrii grupului încearcă, ea se va dezvălui înăuntru, printre ei. Este ca şi cum ar veni către noi din două direcţii: pe de o parte nu există niciun vas, şi pe de altă parte nu există niciun fel de Lumină, dar când membrii încearcă să fie împreună cât pot de mult, la un moment dat, atât vasul cât şi Lumina sunt create simultan. Ele nu pot exista separat.

Noi lucrăm prin cerere, printr-o rugăciune comună, şi astfel ne apropiem de această revelaţie, revelarea în interiorul nostru a calităţilor iubirii şi dăruirii, care sunt Creatorul.

Aici este important de amintit că în timpul fazei de preparare, noi nu descoperim calitatea reală, ci nevoia de ea (lipsa ei). Noi nu ştim în prealabil ce este această calitate. Acest lucru este aşa: dacă noi vrem să obţinem această calitate şi apoi ea este revelată, se dovedeşte a fi o surpriză reală şi departe de ceea ce am crezut noi că va fi. Asta fiindcă este vorba despre ceva care nu face parte din natura noastră.

Noi avem nevoie doar de sentimentul de necesitate, şi, astfel, noi vom anticipa şi vom avea o premoniţie a ei. Chiar dacă ea nu reflectă viitoarea realitate, omul trebuie totuşi să-şi imagineze prin acest joc, starea următoare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/ 2012 „Scrierile lui Rabash”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce trebuie să facem pentru ca inima să vrea să se conecteze? Ne-am hotărât de atât de multe ori să ne conectăm, dar nu ştim cum să începem!

Răspuns: Trebuie să construim nişte sisteme care să nu ne lase să evadăm. Imaginează-ţi că trebuie să păzim o turmă foarte mare în care sunt multe animale, vaci, capre, tauri, oi, etc. Trebuie să ştim cum să îngrijim fiecare animal în parte. Unele au nevoie de câini de pază, altele de păstori, iar altele au nevoie de ţarc să nu poată fugi.

Trebuie să asigurăm fiecărui fel de animal felul de mâncare potrivit. Unele au nevoie de grâne, altele de iarbă şi toate au nevoie de apă. Eu trebuie să am grijă de toate aceste lucruri. La fel, trebuie să am grijă şi de grup şi să-i asigur tot ceea ce are nevoie astfel încât să nu evadăm ci să ne obţinem cu succes şi sigur scopul.

Trebuie să ne gândim la toate astea, şi asta este toată munca noastră. Trebuie să obţinem primele zece Sfirot, ceea ce înseamnă corectare minimă între noi. Chiar dacă ea este egoistă şi opusă spiritualităţii şi sfinţeniei, este deja conexiune. Acum noi suntem pur şi simplu detaşaţi (rupţi) unii de alţii şi nimeni nu vrea să se conecteze în vreun fel cu ceilalţi. Suntem ca nişte roţi dinţate neconectate care se rotesc independent.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 5/10/2012 „Prefaţă la Cartea Zohar”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam,”Scrisoarea 24”: Stii deja aceasta, rugaciunea si credinta merg mana in mana. Ar trebui sa credem in credinta completa

pentru ca EL aude rugaciunile fiecaruia .Prin aceasta credinta noi dobandim increderea in ajutorul Creatorului si apoi rugaciunea noastra devine completa, cu increderea ca vom fi mantuiti. Apoi ne sunt  rasplatite increderea si bucuria intregii zile, daca suntem deja salvati.

Baal Hasulam a spus:  rugaciunea si credinta provin din acelasi loc si acesta este un principiu important. In viata noastra obisnuita este exact opusul:

Rugaciunea apare atunci cand persoana nu are incredere si este confuza. Creatura  se roaga cand se simte complet neajutorata, frica,  grijile si nevoia de

Ajutor de Sus;se simte pierdut in viata si nu stie cum sa schimbe si ce sa faca.In aceasta stare de disperare si anxietate o rugaciune este invocata de  persoana atunci  cand se simte fara speranta pentru viitor si fara nici un sprijin.

Dar o rugaciune spirituala este opusa: este evocata atunci cand o persoana simte ca exista o Gazda care gestioneaza lumea, intreaga lui viata si care va stabili totul .

El intelege aceasta, Creatorul a pregatit deja totul inainte si el are nevoie doar de a fi in contact cu EL.Aceasta inseamna ca el se afla in

credinta cu forta superioara,in Creator, in afara de El nu este altcineva, si cu aceasta credinta el se intoarce spre El intreband si cerand de la Creator

Creator sa ii deschida inima si mintea pentru a avansa.

Este absolut in opozitie de ceea ce asteptam in lumea noastra, si este spus: Prin urmare, timpul pentru rugaciune este intotdeauna dupa pregatire, dupa o rugaciune , inainte o rugaciune. Printr-o rugaciune inainte de o rugaciune trebuie sa ma indrepte spre sursa.

Cand simtim credinta si conectare cu sursa, el ridica o cerere de ajutor spre EL.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Unde ar trebui eu să încep adevărata cerere de dăruire? Cum este posibil să înving păcătosul avid din mine?

Răspuns:Noi nu avem o cerere adevărată de dăruire, şi nici nu putem  avea una, cu excepţia cazului în care ne influenţează Lumina. Când vine Lumina vei fi surprins şi te vei minuna: aceasta este calitatea dăruirii? Va fi în contrast cu tot ceea ce ai crezut.

Este ceva în totalitate nou şi omul care trăieşte în realitatea noastră nu are niciun fel de pregătire sau premoniţie  despre ceea ce înseamnă asta. Când omul are acest sentiment delicat, el începe să acţioneze, chiar şi inconştient, pentru a ajunge şi mai aproape de el. El începe să lege toată viaţa lui, tot prin ceea ce a trecut, numai de acest scop, să obţină o picătură de adeziune cu Superiorul.

Pentru prima oară, el are o înclinaţie internă pentru ceva care este departe şi, din acel moment, el începe să se dezvolte.

Este imposibil de exprimat acest sentiment în cuvinte, dar, un om nu se poate trezi dacă Lumina Superioară nu-l trezeşte. Un om care deja a gustat acest lucru, ştie despre ce este vorba, dar, atâta timp cât tu nu ai trăit asta, nu vei înţelege.

Deci, este imposibil să ceri adevărata dăruire până când nu ai obţinut acest atribut. Dar, datorită acestui joc, noi grăbim momentul în care omul completează toate cerinţele necesare. Fără să ştim dinainte cum să facem, are loc o trezire interioară, şi, e ca şi cum se aprinde o scânteie de Lumină şi omul începe să simtă că acolo este ceva care este diferit de această lume, şi care este dăruire.

Trebuie doar să ne jucăm cât de bine putem, cu tot ceea ce  stă în puterea noastră. Sunt sigur că ne apropiem de această revelaţie, dar, fiecare trebuie să se întrebe pe sine cu ce viteză.

Din „Discuţie despre munca interioară” 9/30/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ne aflăm în interiorul Forţei numită Creator (Bore). Pentru că noi încă nu am obţinut-o, după principiul „Vino şi vezi” (Bo-re), dăm acestei Forţe nume diferite în funcţie de gradul ei de revelare pentru om.

Eu sunt în câmpul acestei Forţe  împreună cu toţi ceilalţi. Întrebarea este, cum pot eu să  provoc influenţa ei? Într-adevăr, aceasta este toată munca omului: cum pot eu să trezesc această Forţă, astfel încât ea să mă poată înălţa?

Noi am coborât, ca scop, din înălţimile spirituale, la „nivelul zero” şi, acum, depinde de mine să urc înapoi la aceeaşi înălţime. Pentru asta, trebuie să trezesc asupra mea Lumina care Reformează. Nu există nicio altă Forţă care să mă poată înălţa la Spiritualitate. Eu am numai înţelegerea care există la nivelul meu. Creatorul mă trezeşte din vis printr-o primă „înţepătură” , eu apoi, trebuie să procesez ceea ce m-a trezit în interior prin mijloace speciale: grupul, studiul şi profesorul.

Aşa că, mă întorc spre Lumina care m-a trezit iniţial. Îi cer să mă influenţeze, şi o fac conştient şi în cunoştinţă de cauză. Lumina doar mă „înţeapă” din când în când, şi prin asta, eu trebuie să-mi stabilesc atitudinea faţă de Ea: ce îi cer, ce fel de influenţă aştept, ce vreau să obţin, etc. Pe ansamblu, îmi imaginez  cum să fiu faţă de Acela care mă „înţeapă”. Trebuie să caut forma Lui, imaginea Lui şi să-I cer:

-”Vreau să dăruiesc!”

-”Cum vrei Tu să devină acela care dăruieşte? Este adevărat că acela dăruieşte? Cum trebuie să arate dăruirea Ta?”

-”Nu vezi? Învăţ, muncesc în grup şi în diseminare, fac tot felul de acţiuni, şi cer, bazându-mă pe asta.”

Dacă omul nu face acţiuni direcţionate spre unificare, nu are nicio bază pentru cererea sa. Aceste acţiuni fac infrastructura pe care el o va folosi ca să înalţe MAN, rugăciune. Am construit această infrastructură între mine şi prieteni, şi din asta se înalţă MAN, „rugăciunea celor mulţi”. Niciodată nu voi fi în stare eu însumi să cer conexiunea. O rugăciune pentru conexiune poate fi doar colectivă, cel puţin între doi oameni.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 10/4/12 “Scrierile lui Baal HaSulam”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să realizăm corect obstacolele, pentru ca, în ciuda lor, să ne întărim conexiunea şi să ne păstrăm starea, ?

Răspuns: Trebuie să depăşim obstacolele. Fără îndoială, vor fi probleme şi obstacole, dar depinde cum ne uităm la ele. Dacă sunteţi gata pentru ele dinainte şi înţelegeţi că prin transcederea lor voi de fapt vă ridicaţi, atunci nu le creaţi intenţionat ci le acceptaţi pregătiţi şi pregătiţi din avans grupul, mediul.

Îmi amintesc cum m-am pregătit pentru o operaţie. Ei nu mi-au promis rezultate pozitive, dar eu am mers la operaţie cu o pace interioară, ca şi cum m-aş fi studiat din afară. Este foarte interesant. Totul depinde de cum vă pregătiţi pentru obstacole. De fapt, ele vă dau o ascensiune, iar fără ele nu am putea să ne ridicăm.

Ce este un obstacol? Este aceaşi forţă egoistă care mă împinge constant înainte. Iar aici, Creatorul decide să mă ajute. Îmi ia înapoi egoul şi sunt lăsat complet fără nicio energie. Nu se poate face  nimic, nicăieri unde să vă întoarceţi, nimic nu mai este atractiv, nu mai există nicio motivaţie pentru nimic. Ar fi bine, dacă ar fi posibil, să merg la culcare şi să nu mă mai trezesc. Dar nu, asta nu este o opţiune aici.

Este sentimentul unei disperări complete, şi nu numai disperare, ci o lipsă totală de dorinţă, goliciune interioară, şi vă este dată numai pentru a umple golul cu forţa altruismului şi nu a egoismului. Puterea care vă motiva înainte v-a fost luată, intenţionat – astfel, vi s-a dat un dar.

Acum, grupul trebuie să vă dea cumva un brânci, cel puţin unul mic, iar apoi veţi avansa. Asta înseamnă că trebuie să munciţi în grup în avans, să ajutaţi, să investiţi în el ca într-o bancă, iar apoi, când nu aveţi putere, o puteţi lua de la el în avans.

Din lecţia virtuala asupra fundamentelor Cabala 9/23/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Aceste congrese par că ne-au deschis o nouă uşă şi tot ceea ce facem pare fără gust de aici, ca şi cum am pierdut toată savoarea anterioară.

Răspuns: Atunci de ce nu aţi cerut asta?! Spuneţi constant: „Noi! Noi!”, atunci de ce nu cereţi împreună?

Întrebare: Simt că asta este o nouă stare în care nu ştiu cum să cer. Este ca şi cum am atins ceva, dar nu l-am procesat îndeajuns pentru a-l realiza pe deplin.

Răspuns: Nu ţi se spune să îţi faci cererea în cuvinte elaborate frumos. Un taţă înţelege un strigăt simplu.

Întrebare: Atunci, de ce nu am cerut?

Răspuns: Pentru că nu vă puteţi uni şi sprijini unul pe altul. Încă există diferite calcule care vă controlează: ruşinea, lipsa dispoziţiei; pe scurt, nu este o hotărâre desivă încă, când pur şi simplu pătrunzi fără niciun calcul.

Întrebare: De unde vine ruşinea care nu mă lasă să pătrund? Vorbim atât de mult de apropiere şi unitate, dar ştiu că încă sunt lacăte în inima mea, limitări care dictează ce este permis şi ce este interzis.

Răspuns: Asta pentru că Creatorul este încă departe de voi; pe moment nu simţiţi că El este aproape. Trebuie să încercaţi din greu să vi-L imaginaţi în forma unităţii grupului, ceea ce de fapt am început în această săptămână. „Creatorul” este esenţa a ceea ce apare din unitatea noastră. La asta trebuie să ne rugăm şi spre asta trebuie să ne întoarcem.

În orice caz, avem nevoie de un strigăt, o rugăciune, o cerere, care este liberă de orice calcul. Dacă nu puteţi ajunge la asta, înseamnă că sunteţi încă departe de Creator sau Creatorul este departe de voi.

Dar toate plângerile sunt şi ele justificate şi sunt folositoare. Cu cât vă plângeţi mai mult, cu atât mai bine. Asta vă va duce la calculul corect şi precis.

Cred că de data asta am făcut un pas mare înainte. Nu este doar un pas; am păşit de fapt înăuntru şi ne-am adâncit în calirficări, deschizându-ne larg inimile, cu toate că nu i-am răzuit pieliţa cu o „perie de fier”. Este cu adevărat o clarificare bună: am început să simţim cum este de fapt această unitate, cum descoperim AHP-ul celui superior, un nivel mai înalt, cum ne identificăm cu el, cum aderăm cu toţi la el pentru a ne ridică în sus şi care este relaţia pe care o avem cu el.

Am trecut prin multe lucruri care se referă la conexiune şi unitate şi, cu toate că pare foarte sublime, distante şi abstracte, vom ajunge gradual să le simţim. Apoi ne va fi mai uşor să ne întoarcem către ele şi să le realizăm.

Întrebare: Care ar trebui să fie cererea corectă?

Răspuns: „Deschide uşa pentru noi!”

Şi asta la momentul în care simţiţi că toate drumurile sunt blocate, că toate porţile sunt blocate, că aţi ajuns la disperare. Aceasta este a 50-a poartă, starea dorită despre care am vorbit şi am citit atât. Acum simţiţi în practică şi lipseşte numai rugăciunea colectivă, presiunea, persistenţa. Încercaţi, faceţi un efort, va veni… Sunt foarte bucuros de stările prin care am trecut.

Din lecţia nr 4 congres Roma 9/21/12,

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Singura modalitate de a supraviețui unei coborâri este să te pregătești în avans. Dacă coborârea a avut loc deja, nu există nimic care poate fi cerut de la noi, deoarece ce poti cere unui mort? După cum este scris, „mortul este liber.”

Ești întrebat doar de ce nu te-ai pregătit pentru această situație. Trebuie să completezi toate rezervoarele și să încarci toate bateriile. Atunci când o coborâre se produce, nu este nimic ce putem face.

Este ca și fazele de curent alternativ care se schimbă precum valurile, o dată în sus și o dată în jos, iar o parte se completează pe contul altei părți. O dată, vasele sunt dezvăluite, iar o dată Luminile sunt revelate.

Este o situație excelentă faptul că Creatorul a luat ego-ul nostru și ne-a ajutat. Este scris că Creatorul a creat înclinația rea, dar te-ai plâns că este rea, așa că El o îndepărtează de tine.

Deci, mergi mai departe; acționează acum! Cu toate acestea, nu poți face nici cel mai mic pas fără ea, nici măcar să ridici un deget. Dacă ego-ul ar fi luat de la tine, te-ai afla ca un cadavru incapabil să se miște.

Deci, unde poți găsi puterea? De ce nu ai cerut-o și de ce nu a venit? Aceasta se datorează faptului că nu te-ai pregătit pentru astfel de zile în avans.

Dacă ziarele scriu că ar putea exista o lipsă de alimente, toată lumea s-ar aproviziona cu mâncare acasă cu trei luni în avans. Deci, de ce nu ne gândim să stocăm energie în avans, pentru cazul unei coborâri? Acesta este exact modul în care trebuie să acționăm în conformitate cu logica rezonabilă, sensibilă, dar este dificil pentru noi să facem asta, pentru că urmează calea corecției.

Există oameni care se bucură de faptul că au căzut atât de jos și cred că prin suferința lor, ei vor realiza ceva, dar aceasta este o minciună totală. Noi avansăm numai prin efort, prin muncă, și nu atunci când am fost aruncați într-o mlaștină și pașnic ne scufundăm în ea.

Deci, orice moment în care o persoană întârzie ascensiunea sa este un păcat. Cum poate cineva urca? Să presupunem că începi să cânți un cântec vesel în fața tuturor. În timp ce cânți, toată lumea se trezește, și atunci ei trebuie să încerce în mod constant să stocheze energie, puterea fiecăruia, puterea unității noastre, dar nu din faptul că m-am trezit singur.

Dacă te gândești că, „Ce bine este că m-am trezit acum și cât de bine mă simt,” vei cădea imediat. Cu toate acestea, dacă te gândești la modul în care cu toții ne-am trezit acum spre dăruire, spre Creator, aceasta va rămâne. Apoi, vei începe noul nivel, starea următoare.

Puterea care mai târziu ne poate duce la mântuire este de acumulare, iar aceasta este stocată în dorința generală. Nici unul dintre noi nu are vasul pentru a stoca energie.

Acum, când ai reușit să simți o trezire, cel puțin una fizică, gândește-te cum să te îngrijorezi pentru prieteni și să nu-i lași să coboare. Toată lumea ar trebui să se îngrijoreze pentru alții. În acest fel, nu este nevoie să se gândească la sine.

Rușinea trebuie să ardă în mine dacă nu mă îngrijorez pentru grupul meu. Acest lucru înseamnă că eu îl trădez. De aici vine sentimentul de responsabilitate și de aici provine garanția reciprocă. Am nevoie doar să mă gândesc cum să furnizez grupului tot ceea ce are nevoie, ca și cum ar fi copilul meu și-mi fac griji doar pentru bunăstarea lui, astfel încât să continue să crească și să se dezvolte.

Din partea a 3-a a Lectiei zilnice de Cabala 24/09/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Imaginează-ți că ai venit la lecție și brațul te doare rău, te vei gândi despre durere tot timpul, desigur. Aceasta va interfera cu studiul și va provoca disconfort mare, nu veți ști cum să scapi de această durere și nu vei putea uita de ea.

Întrebarea este cum am putea să simțim aceeași durere cauzata de faptul că nu am ajuns încă la sfârșitul corecției, că nu am atins inca scopul nostru final? Nu vreau să aștept o singură zi! Dacă este atât de important pentru mine, ard de nerăbdare, ca un copil,  vreau sa obtin aceasta acum și imediat!

Problema este că nu imi doresc ceea ce ar trebui să imi doresc. Cum pot obține dorința corectă? Acesta este un motiv pentru o rugăciune.

Nu văd nici o grabă in a ma conecta cu prietenii si a ajunge la iubirea pentru ceilalti, în scopul de a atinge obiectivul spiritual. Sunt probleme peste probleme care mi-au creat obstacole, unul după altul. Dacă intr-adevar as fi vrut sa ating obiectivul, as iubi prietenii, pentru ca la urma urmei, acest obiectiv este de neatins fără iubirea pentru prieteni. Dar ideea este ca nu am nevoie de acest obiectiv: Vrea cineva sa dea? Și astfel nu am nevoie de prieteni și nu vreau să mă straduiesc pentru obiectivul de a oferi iubire altora. Totul pare foarte îndepărtat, în ceață și nerealist. Stau în fața cărții în timpul Lecției si ma gândesc: „Ce caut eu aici, totusi?”

Deci, ni se dă un instrument numit Tora, în care există forța care ne duce catre obiectiv. Pentru noi acesta este nivelul superior de la care forța numită Lumină vine si ne trage înainte. Aceasta este ceea ce trebuie să  gândim în timpul lecției, la fel cum gândim despre brațul care doare și dorim să il vindecam.

Nu contează ceea ce citesti în acest moment, trebuie să te gândeasti la „boala” ta si să visezi vindecarea. Dacă nu simti o deficientă, o lipsă a vindecării, cere ca aceasta să iti fie dată, conecteaza-te la prieteni, verifică ce dorinte au.

Din partea a 3a a Lectia zilnica de Cabala 9/24/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→