Întrebare: Acţionez corect atunci când mă rog pentru toată lumea şi vreau, de asemenea, ca fiecare dintre noi să ceară Lumina Creatorului pentru toţi? Vreau ca toată lumea să se găsească în această societate, în această Lumină, iar Creatorul ne va ajuta pe fiecare să obţinem asta.

Răspuns: De ce pentru fiecare dintre noi şi nu pentru noi toţi? Nu este mai bine dacă toată lumea este împreună?

De ce vorbim despre unificare, despre aspiraţia către unitate? Pentru că în spiritualitate nu există o asemenea stare, ca „eu”, „el”, „voi”, etc. Este mai bine să cerem în numele nostru.

Încercaţi şi veţi vedea că viaţa devine imediată mai clară, mai bună pentru toată lumea. În acest „noi”, veţi descoperi singura stare care există. Iar starea curentă se va îndepărta, gradual şi veţi o veţi simţii cu adevărat ca pe o iluzie – doar am fost aţintiţi aşa înainte.

Din Congresul de la Kharkov 8/18/12, lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a obţine cu adevǎrat rezultatul dorit în avansarea spirituală, trebuie sǎ folosim tot timpul alocat.

Acest lucru nu înseamnǎ câteva ore pe săptămână, câteva ore de diseminare sau orice alte activități. Trebuie să continuǎm aceeași muncǎ pe care am făcut-o în timpul atelierelor de lucru; ea continuă în toată lumea pe plan intern în timpul pauzelor, în timpul meselor, în timp ce călătoresc, indiferent de ce se întâmplǎ! Acesta este cel mai important lucru!

La urma urmei, o lecție de dimineață sau o întâlnire ca un atelier de lucru sunt ca o reîncǎrcare, ca şi conectarea la sursa de alimentare. Când vă conectați cu grupul, atrageţi Lumina Superioarǎ cǎtre voi; vǎ încǎrcaţi și puteţi funcţiona în siguranţǎ pentru 20 de ore. Dupǎ aceasta veniţi înapoi.

Acest lucru este necesar o dată pe zi! În caz contrar, conexiunea spiritualǎ este întreruptǎ. Cel puțin o oră pe zi, dar trebuie să existe o conexiune cu un grup fizic sau virtual, pentru Luminǎ; vǎ reîncărcați și continuaţi restul timpului pentru a lucra la această încǎrcare.

Acum, trecem treptat la un alt tip de muncă, ce este mult mai dificilǎ decât să stai în cercuri unul cu celălalt. În această muncǎ, există mii de tulburǎri diferite. Dar înţelegem că acestea nu sunt un obstacol, cǎ suntem înconjuraţi de Creator, care vrea ca noi să fim conectaţi la El tot timpul prin aceste tulburǎri. Și atunci vom vedea că acestea nu sunt tulburări, ci oportunități de a ne conecta pentru a amplifica semnalul. Să încercăm!

Din  Congresul de la Kharkov  8/19/12, Atelierul 7

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Se stie din stiinta Cabalei ca suntem intr-o stare constanta. Se schimba doar senzitivitate si perceptia noastra.

Cum putem imbunatati aceasta senzitivitate? Daca ar fi sa adaug senzitivitatea prietenilor mei la senzitivitatea pe care o primesc astazi- adica, la punctul din inima, daca imi conectez inima cu a lor- va fi suficient pentru mine sa simt adevarata stare in care ma aflu.

Cum ne conectam inimile? Incercarile noastre nu duc nicaieri. Noi adresam aceasta cerere Creatorului, Luminii. Incerc asta in mod repetat, dar nu prea functioneaza.

De ce? Pentru ca atitudinea noastra este egoista. Noi vrem tot timpul sa primim, sa ne crestem senzitivitatea in aceasta lume in care traim, dar vedem doar o parte mica, un mic fragment. Noi vrem sa ne marim proprietatile egoiste si sa absorbim lumea superioara.

Ar trebui sa avem o atitudine diferita. Aceasta este atitudinea corecta la conexiunea dintre noi, la senzatia lumii superioare, bazata pe proprietatea recunostiintei.

Recunostiinta! Toate actiunile umane, indiferent care, incep cu aceasta. Se spune ca si daca o sabie ascutita ar fi ridicata deasupra crestetului nostru, noi trebuie sa multumim si sa speram ca este spre binele nostru si ca astfel Lumina actioneaza asupra noastra atat de precis incat exact aceste conditii critice vor conferi atitudinea corecta fata de conducerea superioara.

Din Congresul de la Harkov “Unitate spre Inaltare” 19/08/2012, Atelier 7

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand o persoana priveste la propria sa istorie, la anii pe care i-a trait, vede cum Creatorul l-a condus treptat catre starea prezenta aducand persoana mai aproape de El, trecand-o prin stari care pareau zadarnice, ridicole si inutile.

De fapt, atunci cand persoana accepta totul chiar daca nu intelege de ce a trebuit sa treaca prin toate acestea, recunostiinta fata de Creator pentru faptul ca a adus-o in starea curenta pe aceasta cale si faptul ca incepe sa il reveleze acum pe Creator, in recunostiinta sa prin justificarea trecutului, duc persoana la intentia corecta, la starea corecta din prezent.

“Articolul 26” din cartea Shamati, “Viitorul Persoanei Depinde Si Este Legat De Recunostiinta Fata De Trecut” vorbeste de asemenea despre cat de imposibil este sa te conectezi corect la viitor daca nu gasesti justificarea starilor trecute acceptand faptul ca totul vine de la faptul ca “Nu exista nimeni in afara de El”. Daca se intampla asa, acesta este un semnal ca totul a trebuit sa se intample asa pana acum si ca persoana nu trebuie sa regrete nimic din ceea ce s-a intamplat.

Doar pornind de la starea curenta, in care tot ce s-a intamplat s-a terminat, poate persoana sa multumeasca in avans pentru viitor si sa fie in stare de libera daruire, libera miscare catre Creator, atunci cand nu exista nimic negativ in relatiile trecute. Prin corectarea atitudinii persoanei fata de trecut, persoana se pregateste pe sine pentru viitor.

Creatorul ne pune intentionat in diferite situatii si schimbari si retine memoria negativa a acestor evenimente in noi. Noi de fapt nu ne amintim momentele pozitive, noi ni le amintim doar pe cele negative pentru ca ego-ul isi aminteste doar momentele in care nu a primit, in care a fost inselat, in care a pierdut, etc. Daca justific Providenta Creatorului in trecut, nu conteaza ca trecut, ci este transferat in viitor. Astfel construiesc un vas, o atitudine corecta fata de viitor si sunt gata sa inaintez.

Deci este imposibil sa incep de la momentul prezent stergand pur si simplu trecutul. El ne-a fost dat astfel incat acum, in acest moment, sa fim capabili sa privim corect viitorul si sa relationam corect cu Creatorul.

Daca sunt total reconciliat si recunoscator accept tot ce am simtit ca fiind negativ fata de mine, de lume, de rude, indepartarea mea de oameni, de Creator si tot ce mi-a facut, daca inteleg ca mi-am urmat calea si ca acum multumita faptului ca ma pot ridica deasupar acestora, in ciuda ego-ului meu, in ciuda criticimului egoist, imi pot transforma toate sentimentele mele de recunostiinta, in adeziune fata de Creator. Nu numai ca Il iert, ci mai degraba inteleg, percep si simt ca mi se da sansa sa incep conexiunea cu El, ca sunt gata sa Il revelez.

Prin urmare, viitorul unei persoane depinde si este legat de recunostiinta fata de trecut. Daca ne corectam atitudinea fata de trecut de la criticism la recunostiinta, de la regret si dezamagire la bucurie, noi cream vasul corect pentru revelarea Creatorului.
Din Congresul de la Harkov “Unirea catre Inaltare” 19/08/2012, Workshop 7

Filed under: Congrese, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacǎ eu nu știu pe cine chem înainte de rugǎciune, atunci de ce experimentez un sentiment de agitaţie înaintea Creatorului, o teamǎ de a apela la Creator?

Rǎspuns: Te invidiez. Acest lucru înseamnă că știi Cui te adresezi.

Este o stare de exaltare atunci când o persoană se adresează calitǎţii de dǎruire, Luminii sau cuiva mai mare şi experimenteazǎ un sentiment de agitaţie, de tulburare. Acest lucru înseamnă că el simte măsura în care starea lui, viața lui, fiecare celulă și fiecare moment, toate relațiile și întâlnirile lui, toate depind numai de Luminǎ. Asta este, simte cǎ nu el e singurul care deţine controlul asupra lui însuşi, cǎ nu el se ocupă de clipa următoare şi totul existǎ în afara lui. El nu simte încǎ în mâinile cui se aflǎ şi din cauza asta are un sentiment de agitaţie. Deocamdatǎ acestea sunt nişte trepidaţii animalice, dar care ne împing înainte.

Apoi, la un moment dat, o senzație opusǎ de încredere va veni, fǎcându-mǎ să mă simt bine, ca şi cum eu nu depind de mine. Nimic nu poate fi mai rău decât acum, fiind responsabil de mine și destinul meu!

Mă bucur că există Lumina care determină totul, formeazǎ totul şi mǎ ghideazǎ. Singurul lucru care  îmi rǎmâne de fǎcut este să simt și să lucrez la unison cu Lumina, care este singura cale pentru mine de a realiza toate acestea.

From the Kharkov Convention “Uniting to Ascend” 8/18/12, Lesson 5

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „600.000 de Suflete”: Se spune ca exista 600.000 de suflete si fiecare dintre acestea se divide in mai multe scantei. Noi trebuie sa intelegem cum se poate diviza spiritualul pentru ca initial a fost creat doar un suflet, sufletul Adam ha Rishon.

Dupa parerea mea, in lume exista intr-adevar un singur suflet, dupa cum este scris (Geneza, 2:7), „Si a suflat prin narile sale suflare de viata.” Acelasi suflet exista in toti copiii lui Israel, complet in fiecare, ca in Adam ha Rishon, pentru ca spiritualul este indivizibil si nu poate fi intrerupt- ccea ce este mai degraba o trasatura a lucrurilor corporale.

Si totusi, spunand ca exista 600.000 de suflete si scantei ale sufletului pare ca si cum acesta este divizat de forta egoismului fiecarei persoane.

La inceput noi simtim ca existam in afara sufletului comun deoarece ego-ul nostru ne da senzatia ca suntem in afara sufletului comun. In final, toti vom intelege ca exista un suflet comun, vasul spiritual, dorinta corectata a creaturii care este in adeziune cu Creatorul in lumea Infinitatii.

Creatorul a creat doar acest suflet al lui Adam ha Rishon. Insa, datorita fortei spargerii, care a intrat in noi, fiecare se simte doar pe sine. Insa, datorita actiunilor numite „Tora si poruncile”, persoana are posibilitatea de a atrage asupra sa Lumina sufletului comun, daca doreste sa se apropie de ea.

Sufletul este o colectie a tuturor sufeltelor intr-un intreg. Cu cat mai multe persoane aspira catre acest intreg prin grup, prieteni si studiu, cu atat este mai mare posibilitatea iluminarii pe care o invoca de acolo. Aceasta iluminare ajuta persoana sa se indeparteze de fractiunea care il indeparteaza de suflet si sa il reveleze.

Adica, fiecare descopera ca exista in interiorul acestui suflet. Insa toate partile, in care, asa cum ni se pare, suntem divizati prin faptul ca ne imaginam ca suntem oameni diferiti, difera una de alta si isi provind idn radacini diferite. Unii se refera la 600.000 de suflete si altii la scantei. Insa acest lucru determina doar diferentele pe cale: cine este primul, cine este ultimul si cine este la mijlocul procesului corectiei, cine apartine gradelor HBT–HGT–NHY, „parintii”, „fiii” sau intreaga lume. Si in final, fiecare descopera sufletul comun in totalitate, fara nici o diferenta intre noi.

Din partea a 1 a  Lectiei Zilnice de Cabala 26/08/2012, “600,000 Suflete”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Acțiunile care sunt destinate să ne unească sunt dictate de faptul că ne bucurăm de ele. Acest tip de plăcere este mai mare decât cea pe care o primim din orice altă activitate. Înseamnă că suntem ca niște roboți, care au doar un plus sau un minus?

Raspuns: Nu contează. Prin niciun mijloc n-ar trebui să refuzăm plăcerile! Cabala interzice asta. O persoană care refuză în mod deliberat plăcerea este numită „Nazir”, adică cineva care se angajează în auto-limitare. Cineva care alege aceasta, merge împotriva planului naturii, deoarece scopul naturii este de a ne aduce la încântarea absolută.

Prin transcenderea cadrului egoismului nostru, prin dorința de a ne ridica deasupra lui, împotriva lui, deschidem oportunități extraordinare de a primi plăcere. Egoismul nostru limitează capacitatea de a primi plăcere. Cât de mult poți mânca sau bea? Cât de mult poți dansa? Totul are limitările sale.

Prin ridicarea deasupra câmpului egoist către cel extern, vom descoperi lumea Infinitului. Ce înseamnă lumea infinitului? E o dorință care nu este limitată de absolut nimic. Este exact ceea ce ar trebui să descoperim.

De ce este știința pe care o studiem numită Cabala? Ea ne învață cum să ajungem la maximă încântare veșnică, nelimitată și cum să obținem o senzație de existență veșnică în toate coordonatele și direcțiile. Deci, atunci când studiem și stăm cu grupul, prin nici un mijloc nu ar trebui să urmărim auto-restricția. Absolut deloc!

Unul ar trebui să se gândească numai la modul în care să se conecteze cu ceilalți. În același timp, dacă vrei să mănânci zece cine sau să te încânți în orice alt mod, te rog să faci acest lucru. Nimeni nu-ți interzice să se complaci în plăceri. Ceea ce contează cu adevărat este unde îți este capul. Acesta este cel mai important lucru.

Există asceți care se limitează precum femeile la dietă, uneori chiar mai rău decât atât. Deci, ce? Ei nu „se ucid” acționând astfel, ci mai degrabă simt mândrie și auto-importanta și mai mare: „Vedeți, cât de bun sunt!”

Din Convenția de la Harkov „Unindu-ne pentru a ne înalța”,16/08/12,Lecția preliminară

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Avem întâlniri ale femeilor în grup, dar uneori se pare că femeile au de-a face mai mult cu propriile lor întrebări. Bărbații spun deschis că nu simt o necesitate și o nevoie de la noi. Am încercat să avem întâlniri împreună, dar ele nu au fost cu adevărat de succes. Pe ce bază ar trebui să ne adunăm cu grupul de bărbați? Cum ar trebui să fie efectuate întâlnirile?

Răspuns: Ar trebui să vă adunați în principal pentru a discuta aspecte de ordin general, ca într-o familie: Ce ar trebui să facem cu centrul nostru, cu lecțiile noastre, cu copii, etc. Trebuie să discutăm despre asta. Trebuie să fie ședințe comune.

Orice altceva este muncă internă. Ar trebui să fie separată pentru bărbați și pentru femei. Femeile au nevoie să creeze în ele însele un vector, o direcție pentru aspirația lor prin intermediul bărbaților către Creator. Acesta este cel mai bun mod.

Atunci femeile vor începe să vadă cum bărbații se schimbă și devin tot mai serioși. Trebuie să-i tratați atât ca pe cei care conduc, cât și ca pe cei care sunt conduși. La fel ca și copiii noștri: Pe de o parte, ei sunt mai tineri decât noi, dar ne trag către avansare. Este la fel aici. Grupul femeilor crește în măsura asistenței lor fața de bărbați, iar prin bărbați, primesc Lumina, sau ca să fiu mai precis, ele primesc Lumina în legătura dintre cele două grupuri. Toată munca se face în general pe plan intern.

Din Convenția de la Harkov „Unindu-ne pentru a ne ridica” 18/08/12, Lecția 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ai relatat despre multiplele obstacole pe care o persoană le întâlneşte atunci când începe munca în grup. Unul dintre acestea este că ele pot apărea ca oportunităţi pentru acea persoană; pot fi foarte tentante şi atractive, capabile să-i îmbunătăţească viaţa şi să nu interfereze cu angajamentul persoanei în munca spirituală. 

Răspuns: Ele toate interferează cu munca spirituală. Altfel, ele nu sunt obstacole. Doar ţi se pare că atunci când ceva se sparge, atunci când ceva se întâmplă, tu trebuie să repari acel lucru şi apoi te poţi întoarce la munca spirituală, dar de fapt este un obstacol ce îţi este dat, exact împotriva muncii tale spirituale. De tot felul!

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi potolească unele dintre dorinţele sale corporale, astfel încât acestea să n-o distragă, atunci acesta ar fi tot un obstacol?

Răspuns: După cum este scris: „Daca nu este făină, nu este nici Tora”. Trebuie să creem toate condiţiile necesare existenţei, necesare şi suficiente, precum în matematică. Aceasta înseamnă să ducem o viaţă obişnuită. Astăzi, s-ar părea că acest lucru nu este aşa simplu. Totul depinde de ceea ce eu consider că este suficient pentru mine.  

Cândva l-am întrebat pe Rabash dspre acest lucru, iar el mi-a dat un răspuns interesant: „nivelul esenţial de auto-suficienţă este acel grad în care să fii fericit dacă nu ar fi necesar să ai de-a face cu el”. Asta înseamnă că ai fi fericit, dacă nu ar trebui să mănânci, să bei, să dormi, să-ţi cumperi un Chevrolet, sau dacă nu ar trebui să mergi într-o vacanţă în Insulele Caraibe. Nivelul esenţial este acela în care eşti forţat să ai de-a face cu el – obligat – şi nu eşti deloc fericit în legătură cu acest lucru din moment ce trebuie să menţii nivelul de vitalitate în acest corp, cu scopul de a urca la următorul nivel. Pentru ce ai nevoie de toate acestea?

Dacă mintea omului se află în locul potrivit, el pur şi simplu nu acordă atenţie lucrurilor esenţiale pentru el. Luaţi de exemplu orice muzician sau scriitor care „trăieşte” în munca sa. Pentru orice persoană creativă, creativitatea este totul. Ea nu are nevoie de nimic altceva!

Nu contează pentru această persoană cum arată şi ce mănâncă. Ea „arde” cu munca sa. De aceea, când arzi cu munca ta, atunci nu mai există o asemenea întrebare.

De la Congresul de la Kharkov “Unindu-ne ca să ne înălţăm” 17-8/12, Lecţia 2

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este posibil să precedem de fiecare dată actele Creatorului şi să devenim mai rigizi în relaţie cu egoul, pentru a nu ne preda schemelor sale înşelătoare şi, pe de altă parte, să fim mai senzitivi la indiciile Creatorului?

Răspuns: Nu te gândi, sub nicio circumstanţă, la ego, nu te gândi la cum să te predai lui sau invers. Toate aceste jocuri cu egoul nu vor ajuta. Este mult mai şiret decât tine şi decât toată lumea.

Egoismul este o natură foarte puternică, care este complet opusă Creatorului şi este egală în intensitate cu El. Întregul sistem egoist a fost creat de Lumina care intră în dorinţă, care a creat natura acestuia şi toate atributule lui în toate formele. Astfel, lupta împotriva egoului nu va ajuta deloc! Numai prin ridicarea deasupra lui şi având dorinţa de a deveni similar cu Lumina, numai asta va ajuta! Dar să te pui în faţa egoului, este fără speranţă.

Nu trebuie să îi dai atenţie! Trebuie doar să doreşti să mergi înainte! Nu aştepta până când te împinge din spate.

Întrebare: Ce trebuie să faci dacă te gândeşti constant la asta, dar în ultimul moment uiţi de ego şi uiţi, de asemenea, de Creator?

Răspuns: Asta se întâmplă pentru că nu există nicio conexiune cu grupul, iar mediul nu te ajută să avansezi.

Aici este un sistem de forţe foarte simplu. De la început ţi s-a dat un punct de înclinare, ţi s-a dat direcţia, impulsul. Este spus că Creatorul ti-a pus mâinile în faţa unei sorţi bune şi ţi-a spus: „Alege.” Iar apoi tu alegi.

Baal HaSulam scrie că omului i se spune permanent să aleaga un mediu pentru sine, care este din ce în ce mai puternic, un mediu care îl va întări şi din care nu va cădea şi nu va uita scopul.

Alegerea unui mediu puternic depinde numai de ceea ce investeşti tu în el. Nu trebuie să schimbi oamenii, trebuie să investeşti în ei mai mult iar apoi vei simţi o influenţă mai mare de la ei. Acesta este punctul de alegere al unui nou mediu. Nu este ceva legat de feţele oamenilor, ci de măsura în care iei de la aceştia energia superioară, energie care se află în ei, iar ei nici măcar nu sunt conştienţi de asta.

Dacă nu merge, atunci este un semn că trebuie să tânjeşti, să îţi doreşti să obţii asta. Nu este nimic de făcut. Munca este numai în asta.

Din Congresul Kharkov “Să ne unim ca să urcăm” 8/16/12, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→