Primul om care a revelat, care a realizat intelepciunea Cabala acum 5773 de ani, s-a numit Adam. Vom sarbatori in curand ziua sa. In fond, anul nou bilblic este nasterea lui Adam ca si Cabalist, ziua in care a revelat lumea superioara, forta superioara. El a scris o carte despre asta, „Ingerul Secret.” Numaram de la aceasta prima revelatie a lumii superioare.

De fapt, umanitatii i s-au dat 6,000 de ani sa se inteleaga pe sine si cel mai inalt nivel (statutul de egal cu Lumina). Din zilele Adam, de la descoperirea lumii superioare, au trecut 5773 de ani. Deci mai raman 227 de ani pana la incheierea procesului.

Dar el poate fi realizat mai devreme. De ce? Pentru ca pana acum am evoluat sub influenta fortei superioare care ne conduce, aproape fara a utiliza cunoasterea noastra de a ne ridica la nivelul Luminii superioare, sa o revelam si sa urcam la gradul urmator, la urmatoarea dimensiune.

Astazi deci, criza globala care are loc, despre care au tot scris Cabalistii, are ca scop tocmai sa ne dea imboldul necesar catre dezvoltarea comuna, globala. Si astfel, acum putem aplica intelepciunea Cabala, care ne invata cum sa atragem Lumina superioara. Intreaga metoda consta in asta; nu exista nimic altceva.

Ne aflam in dorinta egoista de a fi impliniti de propria revelare. Ca rezultat, dorinta noastra a de fi impliniti va fi umpluta de Lumina superioara. Cabala este un ghid care explica cum fiecare stare poate atrage Lumina superioara in maxima sa intensitate si dezvoltare.

Noi studiem de ceva timp aceasta metodologie. La inceput a existat o „lunga perioada latenta” in care am invatat, am creat multe tehnici care sa ne ajute sa invatam, carti, etc. Iar acum, cand criza globala incepe sa se manifeste, egoismul nostru global ne infatiseaza propriul sau sfarsit, incapacitatea de a continua sa existe in paradigma existenta; iar noi trebuie sa incepem sa ne schimbam pentru ca  aceasta stare curenta duce la moarte, la conditii teribile. Si deja vedem asta.

In marea masa de oameni, exista o nevoie de a face ceva cu propria noastra persoana. Deci, in calitate de purtatori ai metodei de atragere a Luminii, trebuie sa ne gandim nu numai la noi, ci si la intreaga umanitate. De aceea ni se da o asemenea „inspiratie”, o asemenea dorinta de a deveni atrasi de El, de a descoperi sensul vietii.

Iar semnificatia vietii este de a ne ridica la nivelul Luminii, la nivelul eternitatii, infinitatii, la nivelul perfectiunii si armoniei. Noi trebuie sa ajungem la acest nivel de practica, in noi insine si de asemenea de a o impartasi intregii umanitati.

Suntem interconectati. Doar in senzatiile noastre dorinta creata de Lumina a fost sparta in sapte miliarde de bucati. Fiecare dintre noi este o parte a acestei dorinte iar astazi relatia este de repulsie, egoista. Atragerea Luminii este posibila in masura in care incercam astazi sa ne unim.

Aceasta conditie este denumita legea similaritatii, legea similaritatii dorintei catre Lumina. In ciuda egoismului vom face efort si vom tinde catre unitate, astfel incat sa ne ridicam spre Lumina, devenind din ce in ce mai asemanatori cu aceasta.

Este imposibil sa devenim similari cu Lumina doar prin incercarea de a ne uni pentru ca aceasta unitate este falsa, superficiala. Insa, incercarile, eforturile, pe care le stabilim pentru a ne uni, atrag trezirea Luminii superioare asupra noastra. Care ne afecteaza iar influenta sa incepe sa corecteze dorinta egoista de la „pentru sine” (de la forta egoista) la „pentru daruire” (unitatea cu ceilalti).

Aceasta Lumina va realiza conexiunea dintre noi si unitatea noastra ne va conduce la similaritatea cu Lumina si va crea o retea a relatiilor daruirii pana la relatiile iubirii, adica la includerea noastra reciproca.

Atunci cand simt dorintele altora ca fiind ale mele, vreau sa ii umplu prin mine si traiesc sa fac asta, atunci scap de egoismul meu si exist pentru a-i implini pe ceilalti. Aceasta existenta este numita superioara, deasupra egoismului nostru. Si astfel, noi gasim conexiunea dintre noi in acest sistem imens.

Acest sistem este revelat treptat. Si ceea ce invatam in Cabala: Sefirot, Partzufim, lumi si modurile de relationare dintre ele sunt relatiile dintre noi si acest sistem. Totul se intampla intre noi in masura in care relatiile dintre noi devin lumea Infinitatii, adica un sistem de absoluta interconectare, analog, integrat si interdependent. Si in el este revelat Creatorul sau Lumina superioara, fara interferente, in forma absoluta.

Din Congresul de la Harkov “Uniti spre Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Primul Grad Spiritual este cel mai greu. Un copil face un efort imens pentru a face primii pasi. El face efort sa apuce lucruri, sa spuna primul sau cuvant. Natura il determina sa faca un efort interior. De ce? De ce nu ne putem dezvolta in liniste, liberi?

Priviti cum tinerii lucreaza non-stop, sapte zile pe saptamana. Un copil care are febra se joca totusi, vrea ceva. Nimic nu il impiedica, nimic nu il opreste; el este atat de incapatanat si perseverent. Iar noi trebuie sa urmam exemplul sau. Noi trebuie sa facem acelasi lucru pentru a intra in lumea superioara, sa devenim maturi.

Ei bine, toate acestea sunt cunoscute si intelese, chiar daca nu in intregime. Acelasi copil care stie deja cum sa mearga si sa vorbeasca, la varsta de patru, cinci, sase ani, incepe un proces diferit de dobandire a cunostiintelor, mult mai constient. In procesul de ajungere la starea superioara, noi obtinem instrumente care ne ajuta la constientizare. Am trecut deja de primul stadiu, stim deja cum sa ne conectam, cu cine ne „jucam”, asemeni unui copil care la varsta de trei ani simte pe cei din jurul sau si incepe sa inteleaga ca mai bine se joaca cu altii decat singur.

Astfel, ne dezvoltam relatiile cu ceilalti: cum sa interactionam cu ei, cum ne putem dezvolta cu intelepciune, reciproc, creandu-ne propriile „jocuri”.

De aceea ne jucam mult. Pare ca este un non sens, dar de fapt, sunt jocuri serioase. Noi nu vrem asta, ne simtim ridicoli. In fond, suntem adulti, oameni seriosi! Ce facem? Merita oare sa ne consumam timpul asa?

De fapt, da, daca intelegem ca dezvoltarea noilor proprietati la fiecare nivel al procesului apare in acelasi mod ca la copii; prin joaca, workshop-uri, in actiunile pe care le facem impreuna, avem oportunitatea de a ne apropia unii de altii si astfel atragem Lumina Superioara la noi.

Desi mintile noastre egoiste vad aceste actiuni ca fiind irationale, lipsite de seriozitate si copilaresti, ele sunt de fapt cele mai importante exercitii pentru ca vrem sa ne ridicam impotriva naturii noastre.

Apoi, dupa ce ne-am inaltat la primul nivel, mintea  noastre este deja schimbata, intelegand schema initiala, asemeni unui copil care are deja o anumita experienta in aceasta lume si intelege oarecum ce este bine si rau, cum sa actioneze in viitor, de unde sa ia jucariile si cum sa le foloseasca, cum sa se dezvolte, sa invete ceva nou, etc. Copilul incepe sa inteleaga cum sa foloseasca aceasta lume in scopul avansarii ulterioare. Si in acelasi timp, suntem in relatie cu lumea superioara.

Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este sa ne ridicam la primul nivel. Si apoi, totul va deveni clar, inteligibil. Si nu ne vom mai indeparta de grupuri intorcandu-ne la acelasi stil de viata datorita faptului ca nu am avut rabdarea de a descoperi niveluri superioare.

Trebuie sa ne grabim sa ajungem la acel nivel, pentru a-i ajuta pe ceilalti. Pentru asta, primim un impuls de la urmatorul nivel. Scopul nostru este sa il revelam, sa il dobandim. Masura in care ne straduim sa facem acest efort de dragul celorlalti, va fi manifestarea atractiei noastre catre daruire. In acest mod, vom primi o portie mai mare a Luminii superioare.

Din Congresul de la Harkov “Uniti pentru Inaltare” 17/08/2012, Lectia 1

Filed under: Ateliere, Congrese, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem păstra sentimentul atelierelor de lucru în timpul pauzelor, meselor și așa mai departe, la convenția viitoare?

Raspuns: Trebuie să pregătim astfel de condiții exterioare care să păstreze întotdeauna oamenii în această stare. O persoană vine la convenție dimineața și pleacă seara. În acest timp, ea trebuie să treacă prin mai multe stări spirituale, iar seara, să nu plece așa cum a venit dimineața. Ea merge la culcare și literalmente se oprește.

Mâine și poimâine, este același lucru, adică, acestea sunt trei zile de muncă foarte serioasă. Trebuie să facem totul pentru a ne asigura că întreaga convenție are loc într-un astfel de ritm și într-o asemenea secvență în care oamenii se mișcă constant înainte. Chiar și pauzele și mesele trebuie să-l influențeze în acest fel, forțându-l, mișcându-l mai departe.

O convenție este un eveniment foarte serios. Alcoolul este absolut interzis. Noi trebuie să ne ridicăm la un nivel la care nu va fi necesar. Avem suficientă adrenalina la atelierele de lucru. Veți simți că sunteți toți împreună, într-„o singură piele”, Creatorul se va îmbrăca în voi.

Întrebare: Cum pot vedea lumea ca pe o singură creație? Cum pot vedea unitatea mai presus de spargere?

Răspuns: Ar trebui să fie deschisă pentru tine, nu mental, nu în minte, ci să se manifeste în sentimentele tale. Conexiunile interne ale lumii vor fi dezvăluite și vei vedea acest lucru în tine.

Intrebare: Cum simțim nevoia comună, Hissaron-ul?

Raspuns: Acest lucru apare dintr-o totală includere unii cu alții, deoarece toată partea noastră stângă, adica tot felul de sentimente egoiste decurg din includerea reciprocă.

Intrebare: Ce Kli, vas, dorești să vezi în fața ta?

Raspuns: Pe cineva gata să facă orice de dragul unității. Nimic altceva nu este necesar! Cu aceasta, ajungem la acord, în echilibru cu Lumina superioară. Aceasta se manifestă în noi, iar asta e tot. Punerea în aplicare într-adevăr nu este ușoară, dar principiul este foarte simplu: există o forță care va lucra în tine, dacă îi dai această oportunitate.

Dintr-o Lecție virtuală 29/7/12

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Punctul congresului se naște în primul moment al congresului. Dar știu de la mine că nu este posibil imediat să intri în el; trebuie cu siguranță să treci prin anumite stări intermediare. Cum pot scurta asta pentru a prinde acest punct care să devină o adevărată sursa a importanței pentru prieteni?

Răspuns: Cred că va trebuie să apar deja în timpul pregătirii pentru prima discuție, dar nu atunci când oamenii stau și ascultă lectura mea. Ei trebuie să fie incluși unul în altul înainte de asta.

Dacă te vei include în congres după o zi jumătate sau o zi, nu va merge. Trebuie să facem orice efort posibil să ne pregătim, pentru ca atunci când ajungem acolo, să fiți ”fierbinți”, ca să zic așa și, imediat să vă alăturați valului general, excitației generale; altfel, vom pierde timp.

Nu te gândi că, să spunem, vii și intri în dispoziției pe seară sau poate mâine. Nu vei avea timp de recuperare  și după aceea este gata. Din contra, este necesar să te conectezi imediat și să stai în ritmul în care experimentezi din ce în ce mai multe stări.

Deci, vă rog, nu pierdeți timpul.

Pentru ce facem noi toate acestea astăzi? Doar ca voi să fiți mai bine pregătiți, să veniți la congres și să nu vă gândiți ”Mă voi acorda mai târziu, atunci când voi învăța totul, gradual” Nu avem timp pentru asta! Trebuie să ajungi acolo pregătit total și să te incluzi imediat. Te implor.

Același lucru este valabil și pentru prietenii care sunt conectați cu noi virtual: nu vă relaxați! Dacă stați în fața ecranului, încercați să ”intrați” în el cu sufletul și să nu fiți distrați de altceva. Trebuie să vă controlați de două ori pentru că s-ar putea să nu fie nimeni lângă voi: sunteți singuri.

Deci, pregătiți-vă în avans tot ceea ce aveți nevoie: de băut, de mâncat și să nu vă deconectați de la lecturi și ateliere, care durează două ore jumătate. Nu închideți! Doar stați acolo și asta este tot, ca și cum stați în centrul holului în care se ține congresul. Sper la seriozitatea voastră în înțelegerea stării în care se află lumea, o sper la voi toți.

Acesta este un eveniment foarte important nu numi pentru noi ci pentru întreaga lume, pentru că depinde de cât de mult mergem în direcția corectă: accelerând procesul și ușuându-l sau încetinidu-l și înrăutățindu-l. Totul depinde de acest punct de cotitură. Aceast congres, aș pute spune că este ceva istoric.

Din lecția virtuală din 12.08.2012

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam – Scrisoarea nr.38: Dar cel mai important lucru este efortul, dorinţa de a trudi în munca pentru El. Aceasta deoarece munca obişnuită nu contează deloc, ci doar bucăţelele care sunt departe de a fi obişnuite, acelea care sunt numite „efort”. Este la fel ca atunci când o persoană mai are nevoie de o fărâmă de pâine pentru a se sătura – iar masa lui de până atunci nu este considerată a fi fost săţioasă, cu excepţia acelei ultime fărâmiţe de pâine. Acea bucăţică, în toată micimea ei, face ca masa să fie săţioasă. În mod similar, din fiecare muncă, Creatorul reţine doar surplusurile diferite de ceea ce este obişnuit şi ele vor deveni Kelim (vase) ale recepţiei Luminii Superioare. Ar trebui să înţelegeţi foarte bine acest lucru!

Nu observăm că fiecare acţiune a noastră se împarte în HaVaYaH, în patru faze: întregul proces, fiecare fragment al său, fiecare smişcare singulară, chiar şi cea mai mică.

În cele din urmă, fiecare persoană reuşeşte să realizeze că este incapabilă să facă ceva de una singură şi că doar Lumina Superioară poate acţiona, că doar Creatorul este capabil să facă o acţiune. Creatorul se revelează pe Sine şi începe să acţioneze doar în măsura în care acea persoană crează spaţiu pentru El, pentru stadiul numit „Nimeni înafară de El”. Dacă o persoană nu ajunge la acest rezultat, înseamnă că nu şi-a finalizat acţiunea.

Munca noastră este de a îndepărta ascunderea şi de a face loc pentru Rege, astfel ca El să guverneze peste tot. Aceasta se întâmplă doar la sfârşitul fiecărui efort, iar prin aceasta, o persoană vede că este singurul lucru pe care trebuie să-l înveţe.

Prin urmare, o persoană nu ajunge la sfârşitul străduinţei sale şi nici nu îşi atinge scopul, din moment ce a eşuat în a face loc Creatorului şi în a-L implora pe El să se reveleze pe Sine, în punctul de efort maxim, pe care persoana încearcă să-l depună de una singură.

Este important să dezvoltăm sensibilitatea şi un „contact”, pentru a putea spune dacă am reuşit să completăm acţiunile noastre de fiecare dată, cu alte cuvinte, dacă L-am determinat pe Creator să ni se reveleze pe Sine chiar şi mai mult şi dacă am reuşit să facem spaţiu mai mare pentru El – pentru proprietatea de dăruire pe care o preiau anumite calităţi ale noastre.
Din Pregătirea pentru Lecţia zilnică de Cabala – 01.08.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă trebuie să îmi privesc partenerul ca o oglindă în care îmi văd toate defectele, atunci asta mă va duce înapoi la mine însumi. Astfel, în loc să dezvolt o conexiune cu partenerul meu, acest exercițiu nu se va axa numai pe mine?

Răspuns: Dar în loc să mă ascund în propria carapace, trebuie să mă ridic deasupra tuturor acestora. Haideți să începem totul de la început, de la punctul zero. Mă uit la soție și văd numeroase greșeli. Acum, încep să îmi aplic mie toate aceste greșeli, pentru că este scris:”Orice om judecă în măsura proprie corupții”.

Din acest motiv, mă întorc la mine și spun că toate aceste greșeli sunt în mine. Dacă aș fi perfect, nu aș vedea nimic din toate astea. Dacă mi-aș iubi soția, nu aș vedea nicio greșeală în ea! Este ca o mamă în relație cu copilul ei, când nu vede nimic rău în el. Acesta este modul natural în care lucrează iubirea mamei, orbind-o. Și chiar și atunci când mama observă anumite defecte în copilul ei, le iubește și le consideră drăguțe.

În alte cuvinte, prima dată, încep să înțeleg faptul că toate aceste defecte pe care le văd în soția mea sunt de fapt în mine, iar motivul pentru care le văd este lipsa de iubire pentru ea. De aceea, trebuie să mă ridic eu însumi la un nivel la care să încetez să mai vadă defecte în ea, ca o mamă și copilul ei favorit. Asta se numește, ridicare deasupra egoismului.

Cu ajutorul soției mele, am făcut anumite măsurători în mine și am evaluat nivelul la care sunt și înălțimea la care trebuie să mă urc pentru a mă ridica deasupra mea. Reiese că am un partener care mă ajută să mă ridic deasupra naturii mele. Imaginați-vă comoara pe care o am acasă; aceasta este o adevărată comoară!

Pentru moment, m-am ridica deasupra egoului meu, folosindu-mi partenerul ca o oglindă. Acum, merg mai departe. M-am ridicat deasupra mea și nu mai lucrez cu dorințele și calitățile mele. În această stare neutră, încep să simt, să examinez și să înțeleg dorințele, calitățile, aspirațiile și scopurile altei persoane, de exemplu a soției mele. Încerc să le accept ca ceva care contează cel mai mult pentru mine și trăiesc pentru a le realiza.

Simt că dacă am fi reciproc în acest act, din ambele părți, atunci viața noastră ar fi minunată. Problema este că sunt incapabil să rămân în această stare. Este foarte dificil și necesită foarte mult efort. Sunt capabil să o țin pentru câteva minute, dar apoi o pierd și am nevoie de sprijin. Este pur și simplu imposibil să rămân în această stare, această presiune groaznică.

Este foarte ușor să te gândești în mod egoist la tine însuți, pentru că natura îți furnizează în mod constant combustibil pentru asta. Există un motor egoist care se învârte încontinuu în noi, lucrând de dimineața până noapte și chiar și atunci când dormim. Iar asta necesită eforturi inumane, puternice, pe care sunt incapabil să le fac. Atunci, ce să fac?

Aceasta este calea prin care ajunge la decizie. Prima decizie a fost să mă ridic deasupra egoismului. A doua este să accept egoismul partenerului în loc de egoismul meu. Apoi văd că sunt incapabil să rămân în această stare și că am nevoie de mediu și sprijin. Mediul servește ca sursă de putere și importanță, care sunt de fapt același lucru. În alte cuvinte, trebuie să îmi furnizeze senzația unei incredibile importanțe a acesti munci deasupra egoismului meu și pentru beneficiul aproapelui. Este în stare să îmi dea asta. Iar apoi, mă simt chiar mai liber când am grijă de aproapele meu decât atunci când am grijă de mine însumi. Este ca și cum nu am nimic de ce să îmi fac griji, aceasta este stare de libertate și pace pe care o simt.

Mai întâi, toate problemele și necazurile mele dispar, pentru că m-am ridicat desupra naturii mele. Mă simt ca și cum trăiesc într-o lume plină de bunătate. Îmi pasă doar de aproape, nu mai îmi pasă de ale mele, sunt liber să mă mai gândesc la mine, ca o pasăre, zburând în cer. Acesta este modul în care mă voi simții, dacă ceilalți îmi dau energie, importanță și aspirație.

Din “O nouă viață” 7/12/12

Filed under: Casatorie, Egoism, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot înţelege mai bine că lumea depinde de mine şi cum poate grupului simţi că totul depinde de el?

Răspuns: Cel mai simplu mod este să ne amintim că nu există nicio lume în afara mea. Este numai din cauza spargerii motivul pentru care îmi imaginez că totul în jurul meu nu sunt eu. Aşa cum spune Baal HaSulam, există doar un singur suflet în lume. În starea reală de Malchut a Ein Sof (Infinitului), suntem cu toţii conectaţi şi nu există bariere între noi. Nimeni nu este izolat, suntem în legătură reciprocă perfectă şi fiecare simte doar pe ceilalţi şi nu pe el însuşi. Aceasta este imaginea reală şi trebuie s-o obținem independent, deoarece azi o vedem în forma sa opusă.

În ultima fază, faza a patra a Luminii Directe, ființa creată simte că Creatorul o iubeşte şi că El face totul pentru ea în iubire absolută, fără niciun auto-calcul. Pe de altă parte, fiinţa creată simte sentimentul opus al sinelui, care este însoţit de o așa de mare nerăbdare şi suferinţă, încât este gata să facă orice pentru a nu simti asta.

După restricţie, fiinţa creată descoperă că poate obține acelaşi lucru şi poate ajunge la o echivalenţă de forma cu Creatorul. Apoi, decide să găsească un loc în care poate fi independentă. S-a detaşat de Malchut de Ein Sof, dar nu a devenit independentă încă și şi-a continuat căutarea-  cum să se elibereze de Lumină şi încă să-i dobândească puterea, în scopul de a se schimba şi de a deveni ca ea.

Apoi, vine coborârea de la faza unu la faza doi, până la nivelul nostru actual. Astăzi, doar scânteia este evocată în noi, unele cunoştinţe vagi, şi din acest moment depinde doar de efortul nostru ca să putem obține cele două forţe: dorința de a primi și dorința de a darui, astfel încât acestea să locuiască în noi. Atunci vom fi capabili să ne conducem şi să ne aducem pe noi înşine la adeziunea iniţială.

Înainte de Lumina, Creatorul care a creat această stare ne-a oferit adeziunea noastră deplină. Acum, pe calea spre Malchut a Ein Sof, urc nivelurile de adeziune prin eforturile proprii, prin recunoaşterea proprie, prin sentimentul propriu. Determin starea mea şi obțin, astfel, adeziunea infinită pe care o simt de 620 de ori mai puternică decât înainte, pentru că am făcut această muncă eu însumi; am înţeles eu însumi; am simtit-o; am dobândit-o; am câştigat-o. Aceasta va fi starea a treia finală.

Urmez această cale atașând de mine toate părţile care-mi par ca straine, care sunt pline de ură, distante şi opuse de mine. Le ataşez la iubirea absolută dintre noi şi prin asta mă întorc de la lumea noastră la lumea Ein Sof.

Astăzi nu urâm lumea exterioară, ci suntem indiferenți față de ea. Ulterior, însă, vom descoperi astfel de surse de ură, care sunt numite „coji” împotriva Sfinţeniei, împotriva dăruirii. Vom întâlni lucruri la care nici măcar nu putem privi încă, pe care le vom găsi greu de auzit. Imaginează-ți că cineva distruge ceva care este important şi drag pentru tine, iar acum prin ridicarea deasupra acestui sentiment, trebuie să-l iubesc şi să-i mulţumesc. Este posibil acest lucru?

Comparativ cu aceste stări teribile este ca și cum suntem într-o „grădiniţă” astăzi. Nu ne”jucăm” cu adevăratele discernăminte încă …

Deci, înainte de corecţie, totul este revelat în forma sa opusă. Prin urmare, lumea, care astăzi pare a fi pur şi simplu îndepărtată şi detaşată de noi, este, de fapt, părţi ale vasului general, ale singurului suflet.

Din partea a 4-a a Lecției zilnice de Cabala, 07/08/12, „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cel superior îl poate ajuta pe cel inferior, cu condiţia ca cel aflat jos să încerce să se unească cu cel de sus. Dar este imposibil să se unească singur cu cel superior, deoarece adeziunea înseamnă că doreşti să aduci la El, vasul corupt de dăruire, pentru ca El să îl corecteze, deoarece noi suntem corupţi.

Dar când simt în acest mod? – Când doresc să mă unesc cu cineva şi sunt incapabil să fac acest lucru. Atunci iau acest vas spart şi îi cer celui superior: „Corectează-l!”. Acesta îl corectează şi atunci dobândesc un vas întreg, cu un anumit grad de dăruire. Fac o acţiune în interiorul lui – acţiunea actuală într-un vas corectat – şi apoi ating un grad spiritual.

Cu alte cuvinte, am avut un pahar mic şi spart. Am cerut celui superior să îl repare şi El l-a corectat; adică, El mi-a dat tăria de a lipi paharul, pentru a reface întregul.Acum pot să-l umplu făcând un act de dăruire. Aceasta înseamnă că am atins nivelul Nefesh de-Nefesh al lumii Assiya.

Şi iarăşi mă întorc către prieteni, către grup şi încă odată analizez lipsa dorinţei mele de a continua avansarea, analizez gradul de spargere al vasului meu. Şi iar cer celui superior să îl corecteze. Dar trebuie să-i dau Acestuia, ceva să corecteze. Altfel, ce Îi voi aduce, care este cererea mea? Trebuie să vin şi să mă plâng în legătură cu vasul spart, la fel precum un copil mic vine şi plânge într-o cană spartă. Şi atunci cel superior va face corecţia şi încă odată umplu vasul corectat,  cu dăruirea pe care am dorit-o şi ating astfel următorul grad spiritual,  Ruach de-Nefesh al lumii Assiya. Astfel urc cele 125 de grade.

Din a 2-a parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 07-08-2012, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să ceri Creatorului?

Răspuns: A cere Creatorului înseamnă că eşti conştient de puterea care operează în întreaga creaţie, că realizezi că depinzi de ea şi că nimeni nu acţionează în afară de această putere. Începi să simţi că această putere există cu adevărat, operează şi conduce totul; apoi, ai la cine să te întorci şi cu ce.

Pentru a face asta, trebuie să descoperi faptul că nu eşti tu cel care acţionează, ci El, pentru bine sau rău, în ce acţionează El. El face ceea ce ai nevoie că El va face. Iar El este cauza la tot răul posibil, pentru ca tu să acorzi atenţie la cine eşti şi în ce măsură nu eşti capabil de nimic. Asta se revelează lumii în criza curentă.

Iar apoi începi să avansezi în această trezire şi să înveţi de ce depinzi cu adevărat, până îl descoperi pe El, mai întâi ca rău, pentru că te simţi rău. Apoi, te muţi încet înainte, începi să creşti mai deştept şi realizezi că toate sunt pentru propriul tău bine şi, chiar dacă te simţi rău, ştii că El acţionează asupra ta pentru a te duce către bine, ca un învăţător. Şi, cu toate că în senzaţiile pământeşti nu crezi că este bine, începi să recunoşti proprietăţile Lui, să devi conştient de acţiunile Lui şi să înţelegi că sunt bune.

Te identifici cu el, în ciuda sentimentele rele. Iar asta îţi dă o nouă minte şi noi senzaţii, spirituale şi nu pământeşti. Şi cu toate că corpul suferă, vrei să aderi la planul creaţiei, pentru acest scop, mai mult decât corpul tău. Apoi îi ceri Lui să te ridice, faci asemenea acţiuni, pentru ca cel superior să îţi dea noi valori pentru a adera la mintea şi sentimentele Lui, la planul Lui, la tot ceea ce face El, în lco să rămâi în dorinţa ta de a primi plăcere. În măsura în care ceri asta, în această măsură, valoarea dăruirii şi iubirii devine mai înaltă decât primirea şi respingerea altora. Astfel, avansezi mai departe şi mai departe.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 8/1/12, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

La început, ne atribuim toate viciile şi virtuţile nouă înşine. Când o anumită calitate rea este revelată într-o persoană, calitate care este de nesuportat, atunci ei începe să îi pară rău de acţiunea trecută, sau de cea curentă. Regretă în mod special trecutul, fie trecutul imediat, fie cel îndepărtat. Totuşi, datorită acestui lucru, nu se micşorează, nu se face umilă, cu toate că aşa i se pare.

În loc să regrete trecutul, omul trebuie să decidă deasupra sentimentului de regret, sentiment care îi este dat de către Creator, pentru că nu este nimeni în afară de Creator. De fapt, tot ceea ce s-a întâmplat în trecut a fost făcut de Creator. Iar omul nu are niciun motiv să regrete asta.

Din contra, nu trebuie să cadă în sentimentele sale egoiste, presupunând că acum este un om drept, dacă se căieşte pentru acţiunile sale rele, pentru atitudinea sa rea faţă de cineva, pentru greşelile lui, slăbiciunea sau furia. De fapt, Creatorul a aranjat totul şi El este cel care îi arată omului că nu este în stare să conecteze toate aceste evenimente cu Creatorul.

De aceea, omul trebuie să regrete nu trecutul sau ce s-a întâmplat, ci faptul că acum este incapabil să atribuie totul numai Creatorului. Şi dacă este aşa, atunci unde se află vanitatea omului? Nu în faptul că a fost odată rău, ci în faptul că nu poate determina, deasupra tuturor percepţiilor lui, că nu este nimeni în afară de Creator. În asta constă inferioritate şi slăbiciunea lui.

Din pregătire pentru Lecţia zilnice de Cabala din 8/2/12

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→