Soţia mea este oglinda mea. De fapt, eu nu îmi văd niciodată partenerul; eu văd, în el sau în ea, reflexia calităţilor mele. De exemplu, nu înţeleg standardul de frumuseţe acceptat în China. Mă uit la o femeie care are o reputaţie de femeie cu adevărat frumoasă şi mă gândesc: Eu nu aş numi-o niciodată frumoasă. Pentru gustul meu, faţa ei este prea rotundă, ochii prea înguşti iar părul ei prea drept. Toate mi se par neatractive.

Dar odată, am citit un articol al unui jurnalist chinez legat de concursul internaţional „Miss Asia” care a spus că fata nu ar fi câştigat în China pentru că ochii ei sunt prea mari. Am rămas absolut uimit de cât de diferită este percepţia noastră pentru frumuseţe – era total opusă. De aceea nu ne putem înţelege unul cu celălalt.

Înseamnă că mă uit la fata din faţa mea şi proiectez asupra ei ideile mele legate de frumuseţe. Iar dacă nu mă urc deasupra lor, îmi vor afecta întreaga mea realaţie cu ea. Nu o voi percepe aşa cum este, cu adevăratele ei calităţi, ci voi vedea în ea reflexia propriilor proprietăţi, gusturile mele.

Când cineva se uită la o persoană într-un mod imparţial, îi este imposibil să determine dacă acea persoană este frumoasă sau nu. Întreabă orice mamă şi îţi va spune că nimeni nu arată mai bine în lume decât copilul ei. Aşa cum este spus, „iubirea acoperă toate păcatele”.

Şi, din contra, egoul nostru, ura, va desfigura toată frumuseţea. Aparenţa unei persoane pe care o urăsc va deveni, de asemenea, de nesuportat. Şi cu toate că, dacă aş fi obiectiv, sunt gata să admit că, conform criteriilor mele, acea persoană pare să aibă o faţă frumoasă, o urăsc din alte motive.

Numai oamenii arată o asemenea atitudine. Animalele nu se uită la frumuseţe; ele apreciază puterea, abilitatea de a procrea, să aibă urmaşi sănătoşi şi să îi crească până devin independenţi.

Pe de altă parte, omul, este alterat de noţiunea de frumuseţe. De fapt, nu este frumuseţe ci demonstraţia egoului meu: condiţii speciale pe care le prezint părţii opuse, care depăşesc minimul necesar al corpului fizic.

Dacă ne uităm unul la altul în mod raţional, natural, aş vedea în faţa mea o femeie sănătoasă, puternică, cu care sunt gata să mă însor. De fapt, văd faptul că ea îmi va ţine casa bine. În trecut, oamenii obişnuiau să se însoare pe baza unui principiu simplu, egoist. Sau se uitau la nivelul social, la avere. Oamenii nu acordau multă atenţie frumuseţii, ci obişnuiau să aleagă o soţie pe baza unor motive simple, pragmatice: ce este bun pentru viaţă.

Mai mult, chiar părinţii obişnuiau să aleagă pentru cupluri, nu cei tineri. Asta se obişnuia în multe culturi. Sau căutau sfatul unei persoane respectate, inteligente. În timpul nostru, am ajuns deodată la o asemenea distorsiune care ne obligă în mod particular să facem corecţia.

Astăzi considerăm numai dacă ne iubim sau nu. Toate filmele ne vorbesc despre o asemenea iubire. Nu mai este ca înainte. Nu înţelegem cum trăiau oamenii acum o sută sau două sute de ani. Iubirea sau atracţia reciprocă nu erau în câmpul de vedere al lor. Atracţia sexuală juca un rol, dar nu este ceea ce azi înţelegem prin conceptul de iubire. S-a dezvoltat doar recent şi a stricat întreaga noastră viaţă… Aşadar, dacă o folosim corect şi „acoperim toate păcatele cu iubirea noastră”, dacă luăm în calcul impulsurile noastre de a iubi sau a urî pe altul în acest mod particular, vom avea succes.

Din “Discuţie asupra educaţiei integrale” 7/31/2012

Filed under: Casatorie, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot determina ca Zoharul mă influenţează?

Răspuns: Semnele apar atunci când încep să simt cât de important a devenit grupul pentru mine, cât de esențială a devenit pentru mine preocuparea pentru prieteni, pentru existenţa lor şi legătura cu ei –  la fel ca scopul în sine, deoarece prin acest mijloc realizăm scopul.

Acest lucru înseamnă că nu există niciun scop care este revelat în mijloace cum am putea crede acum. La urma urmei, Creatorul (Bore) este „Vino şi vezi” (Bo – reh). Ordinea corectă a legăturii dintre suflete, pe care o descoperim, este imaginea Creatorului.

Asta înseamnă că grupul nu este mijloc de revelare a Creatorului. Grupul în sine devine Creatorul. Acesta este revelat ca „El şi numele Lui sunt unul,” în adeziune unul cu altul, unde este imposibil să distingi între ele.

Şi acolo, nu avem nici o modalitate de a diferenţia între „eu” şi „grup.” Este o astfel de unitate încât te topești în ea și încetezi să exiști acolo. Iar ordinea corectă a legăturii dintre noi ne conectează pentru a forma o reţea şi creează o schemă a lumilor superioare şi transformă totul în Malchut a Ein Sof (infinitului). În consecinţă, urcăm nivelurile de revelaţie a Luminii, forţa dăruirii care curge în cadrul sistemului ca un flux etern de vitalitate și energie.

Una nu poate exista fără cealaltă, deoarece toate fenomenele Luminii sunt aceleaşi vase care operează în acest fel din interior. Nu este nicio lumină care apare ca ceva străin în sistem. Dimpotrivă, sistemul însuşi începe să ilumineze, după cum se spune: „Întunericul va ilumina ca Lumina.”. Aceasta se numeşte Lumină. Nimic nu vine din exterior. Sunt acţiunile corecte ale vaselor cele care iluminează. Nu este nici o lumină în afara vasului.
Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 30/07/12, Zohar

Filed under: Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi ajungem la Creator, adica dobandim atributul daruirii, revelarea lumii spirituale, doar daca dobandim doua discernaminte.

• O mare dorinta care are un scop, care este destul de clar si care este cu un grad mai jos decat nivelul dobandit. Persoana isi imagineaza ce este revelarea Shechina (Divinitatii), fata Creatorului, ce este  Lumina si care sunt atributele daruirii.
• Persoana simte o mare durere pentru ca nu are atributele daruirii. Persoana sufera si stie ca aceste atribute simbolizeaza ridicarea deasupra propriului ego si o totala detasare de viata sa trecuta si de toate preocuparile sale.

Este foarte greu de obtinut deoarece noi actionam impotriva naturii noastre. Asadar persoana inainteaza pe doua picioare, pas cu pas, intre doua linii; dreapta si stanga, dreapta si stanga….persoana ar trebui sa inceapa cu linia de dreapta si apoi cu cea de stanga. Dar de Sus, i se da intotdeauna linia de stanga, mai intai intunericul. La fiecare nivel, prin intuneric si Lumina ‘literele muncii” sunt inregistrate in persoana, relatiile care se formeaza intre tipurile de intuneric si Lumina, atributele primirii si daruirii in diferte feluri.

Literele sunt diferite la fiecare nivel. De fiecare data intunericul si Lumina ii sunt infatisate in atribute diferite in conformitate cu criterii diferite. Prin urmare literele iau diferite forme. De accea de fiecare data persoana are o noua Tora, un nou Creator, o noua lume, totul este nou si persoana de asemenea.

In acest fel persoana isi creste consistenta care indica gradul de rabdare pe care il are si astfel avanseaza si se apropie de formele corecte ale marii deficiente care tind spre daruire adevarata. Aici vedem principiul “am muncit si am gasit” adica persoana cauta fata Creatorului, maretia atributului daruirii. Prin conectarea la atributul daruirii, forta acesteia trezeste in persoana sentimentul de apartenenta, caldura, pana la sentimentul de iubire. Deoarece a-l iubi pe Creator inseamna a iubi daruirea, a iubi atributul iubirii, aceasta incepe sa umple persoana si ii ingaduie sa ramana acolo.

Natura noastra a trecut prin mari schimbari prin detasarea noastra de vechile valori, de la intelegerea initiala a ceea ce insemna efortul si care este scopul, cine este Creatorul si ce este Tora. De fiecare data  reevaluam marea dorinta care se cere de la noi si suferinta pe care o experimentam. Valorile se schimba in mod natural in tranzitia noastra de la o stare la alta si persoana se schimba in mod constant si devine alta, o noua persoana.

De aceea se spune in Tora, “ Avram este un om batran”. “Om batran” este acela care a dobandit cunoastere, care a parcurs si a razbit pe cale. O persoana dobandeste treptat atributul daruirii, mintea si intelegerea de a lucra cu acestea, sentimentele, loialitatea, sacrificiul de sine si cum sa se identifice cu Creatorul. Astfel persoana ajunge la nivelul “omului batran” adica la punctul de adeziune cu Creatorul. Apoi atributele daruirii umplu persoana iar aceasta simte iubire si apreciere.

Din partea a 1 a Lectiei Zilnice de Cabala 13/07/2012, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Mi-a atras atenţia faptul că israelienii trec foarte usor la sentimente. În timp ce, să zicem, în Rusia, o persoană este obișnuită să-și folosească rațiunea pentru rezolvarea problemelor, iar când o întreb: „Ce simţi?”, ea îmi răspunde cu o întrebare: „Şi ce sunt sentimentele?”.

Cu toate acestea, pe parcursul seminarului privind metoda integrală, care a fost realizat pentru oamenii obișnuiti, nu a trebuit să explic. Poate că este un fenomen de influenţă al câmpului integral comun?

Răspuns: Eu cred că nu este doar influenţa câmpului comun. Dacă nu ai de-a face cu politicieni de nivel înalt, figuri publice mari, precum şi lideri de toate tipurile, care, prin natura muncii lor, au devenit atât de „acoperiți”, atunci oricine altcineva poate foarte rapid şi foarte uşor să treacă la sentimente . Acest lucru poate fi văzut în rezultatele meselor rotunde.

Chiar şi duşmanii înflăcăraţi se pot confrunta unul cu altul aici, de exemplu, reprezentanţii arabi din aşa-numitele „teritorii ocupate” şi studenţii de la Tel-Aviv, care sunt absolut diferiți unii de alții, beduinii de la Negev şi aşa mai departe. Înseamnă că pot fi profesori şi în imediata vecinătate a acestora, repatriaţi recent sosiți din Etiopia, Africa. Şi deodată se dovedeşte că abordarea integrată îi aduce la un astfel de numitor comun, la care, să spunem, după 40 de minute de vorbit, nu mai simti nici o diferenta intre ei.

Acesta este un fenomen uimitor! Nu poate fi explicat prin nimic altceva decât prin faptul că ne îndreptăm spre o clasa ce coincide cu natura, care începe să fie descoperită între noi la urmatorul nivel, astazi se simte ca nedorită, ca o criză şi aşa mai departe. Şi în realitate, dacă ne mişcăm spre ea, atunci se dovedeşte că aici, în noi, un fel de forţă nouă se dezvoltă, noi oportunităţi, o nouă structură internă a naturii.

Sărim brusc până la o nouă platformă, care se mişcă undeva, şi devine simplu şi uşor pentru noi. Şi bazat pe noua noastră clasa comună, pe care literalmente am creat-o în 30-40 de minute, putem ajunge la acorduri şi rezolva diverse probleme. Noi vrem să rămânem în acest sentiment. Acesta trebuie să fie constant cultivat şi dezvoltat, iar apoi va deveni cel mai important lucru pentru noi, în vieţile noastre.

În primul rând, desigur, avem nevoie să oferim condiţii elementare de trai, hrană şi adăpost, pentru toată lumea. Dar, în principiu, acest lucru este ceea ce este de fapt fizic necesar pentru om, ca un reprezentant al lumii animale, toate celelalte vor fi evaluate din punct de vedere al comunalității. Iar menţinerea acestei comunalități, încrederea comună, sprijinul comun, interacţiunea, căldura, siguranţa, tot ceea ce omul simte subconștient ca venind din ceea ce a obținut în această conexiune, va fi cel mai important pentru el.

Fără niciun regret, el va refuza toate tipurile de exces doar pentru a menţine acest sentiment şi pentru a exista în el, a trăi în el, astfel încât să aibă tot ce este necesar pentru viaţă, şi, cel mai important, să se perceapă într-un mediu cald , în armonie. Acest lucru se datorează faptului că aici el începe să simtă revelaţia unei forţe speciale, unei calități deosebite. Asta vine de la natura integrală globală, care astăzi începe să ne influenţeze în acest fel.

Dintr-o „Discuție despre creșterea integrală” 30/05/12

Filed under: Garantia reciproca, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pentru a aduce omul la obţinerea adevăratei realităţi, care este în afara percepţiei, a înţelegerii şi a senzaţiilor normale, Creatorul ne pune în faţa unui proces gradual de dezvoltare. Deci, avem oportunitatea, în timp ce trăim în această lume, să ne pregătim pentru perceperea adevăratei realităţi. Dacă ne pregătim, atunci, conform cu planul creaţiei care ne operează, care ne aduce din ce în ce mai aproape de adevărata realitate, îl vom descoperi în cele din urmă, ceea ce înseamnă că vom obţine revelarea Creatorului către fiinţele create de El.

Dar dacă nu ne pregătim în mod corect şi nu ne folosim viaţa pentru a ne corecta percepţia, ci pentru a ne bucura de ea direct în egoul nostru, vom simţii durere în timp ce Creatorul se apropie de noi. Oriunde operăm folosindu-ne egoul, simţim criza generală şi diferite probleme, în toate domeniile vieţii.

Oriunde folosim egoul, care nu este gata pentru corecţie şi pentru schimbare, simţim o criză: în educaţie, în cultură, în economie, în finanţe, în ecologie, în familie, terorism şi abuz de droguri. Dacă examinăm punctele dureroase din tabloul imaginar al lumii noastre şi încercăm să vedem de unde provin senzaţiile crizei şi durerea, adică gustul amar al mâncării Regelui, vedem că toată această amăreală provine din egoul nostru în creştere.

Oriunde este implicat egoul nostru (care se prespune a fi corectat dar nu a fost pregătit pentru asta), întâlnim o criză şi toate problemele care se revelează acum în lume. Deci, concluzia este că trebuie să ne pregătim cu ajutorul tuturor oportunităţilor pe care le avem.

Dacă lucrăm în grup, în studiu şi în diseminare în mod serior, folosind toate mijloacele care ne-au fost date de către Creator, vom simţi un gust bun apropiindu-ne de revelaţia Creatorului şi nu unul amar. Totul depinde de pregătirea noastră, de munca care se pare că este liberul nostru arbitru.

Am fost aduşi la studiu, la grup şi ni s-au dat toate explicaţiile a ceea ce trebuie să facem, acum decideţi! Sunteţi liberi să faceţi orice vi se potriveşte în palatul Regelui, dar dacă uitaţi că aţi venit acolo pentru a vă pregăti pentru masa festivă, veţi simţi un gust groaznic atunci când soseşte, deoarece nu aţi fost pregătiţi pentru asta. Deci totul este în mâinile voastre şi totul depinde de pregătire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/13/12, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Sa presupunem ca datorita unei situatii am un sentiment atat de acut de rusine incat as vrea sa dispar. La ce ar trebui sa ma gandesc in acel moment? La scop?

Raspuns: Asta nu ajuta. Ce inseamna „Ar trebui sa ma gandesc sau nu?” Trebuie sa fii in permanenta pregatit in avans pentru orice fel de influente datorate mediului, cartilor, prietenilor, grupului si altor lucruri care sunt efectul mediului comun asupara ta in asa fel incat ti se aduce aminte de scop. Adica, iti setezi un „reminder” exterior, altfel nu iti vei aminti. Incepi sa asociezi scopul cu ce ti s-a intamplat. Si acesta este cel mai important lucru. Inseamna ca deja stii ca ceea ce s-a intamplat a fost intentionat si s-a intamplat cu un motiv.

Unde simt durerea si rusinea? In egoismul meu, deci trebuie sa ma ridic deasupra lui. Sau, dimpotriva, raman cu sentimentul de rusine pentru ca ma directioneaza spre scop. Atunci sunt gata sa il experimentez tot timpul in mine pentru a nu uita de scop, de a fi asociat cu el si de a inainta. Si las sentimentul de rusine sa devina din ce in ce mai puternic, astfel incat voi inainta spre scop iar acesta se va apropia din ce in ce mai mult.

Aici incep sa imi reevaluez valorile si astfel ma inalt. De acum inainte tot ceea ce va domina miscarea, implinirea si dobandirea starilor inalte de iubire si daruire deasupra sentimentului de egoism si absolut tot ce exista acolo este de fapt rusine.

Intrebare: Este mecanismul pe care il descrii potrivit pentru 99% din populatie?

Raspuns: Nu numai pentru 99%, ci pentru toti pentru ca dorinta de a primi este singura care conteaza.

Din “Discutie despre Educatia Integrala” 30/05/2012

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nimic nu se va rezolva dacă nu începem din punctul conexiunii noastre. Aceasta reprezintă fundaţia şi totul trebuie să pornească de aici. Aici trebuie să adăugăm fiecare cuvânt, fiecare atribut, tot ceea ce vrem. Acestui punct de conexiune.

De aceea, nu trebuie să ne activăm niciun gând, înainte ca să determinăm acest punct. Mai întâi trebuie să îl stabilizaţi în voi şi să începeţi să vă gândiţi cum să îl întăriţi, cum să vă extindeţi controlul asupra lui, cum să îl transformaţi într-un cerc.

Aceasta se împlineşte prin mediul înconjurător. Dacă creaţi acest punct şi lucraţi pentru a încorpora prietenii în el, punctul se extinde în mod corect şi voi nu uitaţi ceea ce este important.

Întrebare: Atunci, de ce ni se prelungesc stările? De ce simţim greutate?

Răspuns: Simţim greutate în vasele voastre corporale egoiste. Când vă simţim bine şi lucrurile sunt uşoare, sunteţi fericiţi. Pe de altă parte, dacă avansaţi fiind conectaţi reciproc cu alţii, vă veţi simţii fericiţi atunci când simţiţi greutatea.

Întrebarea de ce stările sunt prelungite, este una egoistă. Omul care avansează nu are asemenea gânduri. Se întreabă un singur lucru: „Cum pot fi sigur că în starea mea curentă dăruiesc fără niciun beneficiu personal? Îmi trebuie doar un semn că Îţi aduc cu adevărat plăcere, un semn că sunt total detaşat de mine. Nu îmi trebuie nicio senzaţie că acest lucru va fi mai uşor, trebuie doar să ştiu că fac lucrul corect”. Aceasta este dăruirea.

Întrebare: Care este semnul că am avut succes?

Răspuns: Este conform cu Lumina Hassadim pe care o primeşti. Nu îţi va da nimic decât aparţinerea la dăruire. Apoi, voi înţelege şi voi simţi faptul că Creatorul nu ştie nimic de eforturile şi realizările mele şi nici nimeni altcineva şi mă simt chiar mai bucuros datorită acestui lucru. Este un semn că sunt cu adevărat detaşat de ego.

Întrebare: Cum putem fixa o asemenea atitudine în inimile noastre?

Răspuns: Poţi face asta numai prin opinia generală a societăţii. Trebuie să ştim ce este „în aer” legat de dăruire, ce este lispsa unor cereri diferite, opuse. Îmi trebuie doar direcţia corectă şi puterea de a merge pe ea, iar drumul este ca un drum cu un singur sens.

Apoi, corectându-mi vasele în acest mod, urc la un nou nivel şi încep să mă bucur pentru a dărui. Asta nu se poate descrie în cuvinte. Primesc pentru a dărui şi mă bucur, dar plăcerea mea nu este simţită în dorinţele normale, cu toate că ele sunt cu toate acolo.

Întrebare: Ce înseamnă „opinia generală a grupului”

Răspuns: Este tendinţa generală care pune dăruirea deasupra a tot. Toată lumea trebuie pur şi simplu să ştie ca aşa trebuie să vorbească despre asta, cu toate că ei ridică importanţa Creatorului în ochii celorlalţi în mod artificial.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 15.07.2012 „Introducere la Cartea Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce atunci când devin puternic şi încep să investesc în grup, întâlnesc dificultăţi mărite?

Răspuns: Aceste obstacole mari care sunt puse înaintea ta sunt pentru a te ajuta să avansezi. Astfel, ajungi la o stare când obstacolele devin imense, dar dorinţa ta de a le depăşi este şi ea foarte mare. Totuşi, dacă părăseşti şi eşuezi să depăşeşti anumite obstacole, dorinţa ta nu va creşte şi apoi aceleaşi obstacole vor fi plasate în calea ta şi tu te vei simţi ca şi cum maşina ta s-a blocat şi numai roţile se învârtesc.

Asta înseamnă că nu salvezi timpul ci de fapt îl pierzi în van. Deci, în loc să avansezi în câţiva ani şi să intri în spiritualitate, te vei târî până când vei ajunge acolo în treizeci sau patruzeci de ani, sau poate nu vei reuşi deloc. Ţi se va părea că ţi-ai dedicat întreaga viaţă pentru asta, că ai muncit pentru Creator şi că ai tânjit să îl obţii, dar de fapt nu ai tânjit pentru nimic.

Deci, înainte de congresul conexiunii, am stabilit nişte condiţii externe pentru ca, cel puţin în mod extern, o persoană să fie capabilă să se verifice şi să vadă dacă inveşteşte în avansarea sa sau nu. Participă la lecţiile zilnice? Ia parte la diseminare în fiecare zi? Plăteşte Maaser?

Va trebui ca fiecare să completeze un formular în fiecare săptămână cu ceea ce a făcut pentru grup, pentru a se auto evalua în mod critic. Cum vei avansa dacă nu depui eforturi constante pentru a crea un nou vas înăuntrul tău, pregătindu-l pentru revelarea Creatorului?

Sunteţi într-un sistem, ca un păianjen într-o pânză, şi toate gândurile şi dorinţele voastre care sunt conectate la munca internă, către scopul spiritual, sunt sub influenţa Luminii. Lumina vă influenţează şi vă ajută să avansaţi prin toate problemele, necazurile şi respingerile, deoarece „Tora va ieşi din Zion (rădăcina Ebraică pentru exil)”

Totuşi, nu o vei putea face singur. Dacă nu particip la lecţiile zilnice, nu te gândeşti la diseminare, nu lucrezi împreună cu prietenii, nu completezi chestionarul legat de „ce am făcut pentru grup”, atunci nu avansezi. Nu este doar o cerinţă pentru tine, este doar pentru că vrem să te ajutăm să avansezi cel puţin în mod mecanic, deoarece maşina ta s-a împotmolit, vrem să te mişcăm şi să te obligăm să avansezi.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 12.07.2012, Scrierile lui Rabash.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare:  in ultima vreme, dumneavoastră spuneti ca lumea inainteaza cu o viteză ametitoare iar noi nu reusim sa ne ţinem după schimbari.  Cum putem ajunge in situaţia sa simţim ca nu putem ţine pasul ?

Răspuns: Eu încerc sa spun asta in blogul meu, in care prezint evenimentele de ultima ora, care apar in mass-media si îmi spun pe scurt părerea despre ele. In principiu părerile mele sunt asemănătoare, nu au in ele ceva special, dar unui cititor sau unui simplu observator pe blog ii rămâne o impresie despre dinamica din lume si asta vreau sa rămână oamenilor si sa-i apropie de probleme. Personal fac asta pentru a fi tot timpul in mijlocul problemelor.

Situaţia o sa se schimbe repede de tot, deja nu se mai ascund multe lucruri pentru ca e imposibil sa se ascunda totul.

Aici începe o lupta mare de tot, aspra, complicata, secreta, între sociologi si politologi, politicieni si bogatasi, căci in ultimii zeci de ani lumea este condusă de moguli si iata rezultatele conducerii. Si toţi politicienii au jucat după cum li s-a cântat pentru ca nu au avut ce face, cu banii nu se intra in discuţie si politicienii au nevoie de ei. Ca rezultat lumea a ajuns unde a ajuns.

Astăzi s-a dezvoltat o mare problema „contul” , in ruseste se numește ” razborca” = verificare, ca la mafioţi când se verifica cine este vinovat. Trebuie sa învinovăţim oligarhi care au luat in mâini conducerea lumii si au incovoiat politicienii.

Pe de alta parte ei au prevenit, mai mult sau mai putin, războaiele, pentru ca atunci când ne gândim la profituri se micsoreaza șansa de război si gândurile acestea nu i-au lăsat pe politicieni sa-si realizeze ambitiile. Si acum ne aflam in situaţia in care nici politicienii si nici oligarhii nu știu ce sa facă.

Aici, ciudat cum se pare, noi trebuie sa aparem in arena – o oarecare mica organizaţie ideologica de care oamenii nu au nevoie si nu se vede importantă ei- cine este aceasta organizaţie …?

Dar voi veţi vedea ca tocmai ideie noastre o sa înceapă sa fie primite ca cele mai realiste si ceea ce este interesant, nimeni nu poate sa le pună in aplicare. Si noi suntem deschisi pentru oricine, intra pe Internet si ia ce vrei- dar nimeni nu poate fura asta de la noi chiar dacă noi vrem asta. Nimeni nu poate sa facă mese rotunde, conexiuni (hibur), căci nu au forţa interioară, legătura cu sursa – ceea ce noi avem. In fata noastră se găseşte o mare lucrare si o perioada foarte serioasa.

Acum, tensiunea din Europa începe sa se raspandeasca in lume, o sa fie simtita şi in Statele Unite ale Americii, in Canada, iar oamenii încet, încet, o sa înceapă sa se gândească. Dar noi nu trebuie sa așteptăm asta, căci noi nu vrem ca lumea sa se dezvolte prin chinuri. Un chin foarte mic trebuie sa sufere omul (dacă putem spune asta) prin a-si deschide urechile – nimic mai mult.\

Din discutie de la o masa in Toronto 19.06.2012

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: La congres ai spus că problema noastră este aceea că nu putem încă lega împreună toate intenţiile noastre: eu, cel care trebuie să se corecteze, prietenii, Creatorul şi lumea. Care sunt piedicile în calea către o intenţie unificată, care combină toate elementele?

Răspuns: Trebuie ca, intern, să ne clarificăm în mod constant lucrurile, la ce trebuie să ne gândim şi astfel să invităm Lumina care Reformează. Este scris: „Este mai bine să stai şi să nu faci nimic”, deoarece dacă nu ştii ce să faci, poţi provoca chiar mai mult rău. Este ca şi cum dai putere unui copil mic, sau unui om care nu ştie ce face; poate provoca numai rău.

Deci, pe de o parte este ascuns de noi ca să nu ne facem nouă şi altora rău. Pe de altă parte, cum putem ajunge aproape de acţiunea corectă? Reiese că trebuie să ne gândim cum vom fi capabili să ne apropiem de Lumină. Există Masachim (ecrane) care ascund Lumina de noi, numai din cauza faptului că dorinţele noastre sunt incorecte. În momentul în care dorinţele ajung aproape de starea corectă, aceste Masachim dispar.

Deci, fiecare om ar trebui să se verifice în mod constant şi să decidă cum să îşi investească cu adevărat puterile. Viaţa, disperarea generală, lipsa unui ţel, confuzia şi starea în care este lumea acum, totul ne ajută. Nu este faptul că nu mai suntem ridiculizaţi, aşa cum eram acum un deceniu sau două şi în fiecare generaţie din trecut, am atins un punct în care acum nu mai există alegere. Deci, trebuie să ne arătăm nu numai nouă înşine ci lumii, pentru ce ar trebui să tânjim, unde ar trebui să ajungem, ce intenţionăm în timp ce citim Zoharul.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 7/8/12, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→