Întrebare: La convenţii, în special în America, există oameni care stau deoparte si nu se conecteaza cu uşurinţă. Mai mult, deoarece ştiu dinainte că vor petrece trei zile, sprijinindu-se de perete, uneori se descurajează sa vina la convenţie. Ce le-ai sugera sa faca? Cum ii putem ajuta?

Răspuns: Cu siguranta le sugerez sa vina şi să fie inclusi în mulţime cat de mult pot. După cum este scris: „Educa un copil potrivit felului sau.” Oamenii care consideră că este dificil să se uneasca într-un cerc, se vor găsi unul pe altul. Ei pot forma propriul lor cerc, iar în cadrul acestuia, poate fi cineva care ii va agita un pic.

Nu va opuneti convenţiei şi nu vă forţaţi. Toată lumea are un loc acolo. La urma urmei, toţi suntem diferiţi, şi există oameni care nu se pot conecta cu alţii. Ei stau deoparte şi asculta, absorbiti în propriile lor gânduri. Sau dimpotrivă, sunt cei care fac prea mult zgomot. Aceste persoane încă nu simt unde sunt şi în ce sunt incluse. Ritmul lor interior nu este sincronizat încă cu oricine altcineva, iar euforia sau introversiunea lor îi controlează.

Cei mai multi dintre prietenii noştri ştiu deja şi înţeleg metoda. Ei lucrează la avansare într-un mod mai mult sau mai puţin metodic şi se confruntă cu suişuri şi coborâşuri. Dacă o persoană cu adevărat înţelege că este detaşata de la fluxul general, care vizează scopul creaţiei, este deosebit de important pentru ea să vină, deoarece acesta este un semn că, între timp, trece prin stări speciale de pregătire. Influenţa mediului o va ajuta in asta. Va recomand din toata inima să vă înregistraţi.

Pe ansamblu, sunt oameni speciali, cu scântei speciale. Acesta este modul în care au fost creati şi nu este o problema de eroism sau de slăbiciune. Principalul lucru este de a realiza ceea ce este în tine. Doar îndepliniti rolul pe care natura vi l-a dat, iar în cele din urmă, daca fiecare face eforturile sale speciale si unice, vom deveni toţi cu adevărat egali, fara urme ale diferenţelor anterioare.

În cele din urmă, toată lumea face o muncă echivalenta. Noi pur şi simplu nu înţelegem încă cat de perfect este sistemul general.

Dar pe drum, există diferenţe între noi. Unii oameni au sarcini speciale; este ca şi cum ei au propria lor istorie, propria lor dezvoltare. În consecinţă, ar trebui să fie tratati în mod diferit. Ei arată diferit de alţii, iar suişurile şi coborâşurile lor sunt diferite. Ei acţionează diferit pe plan extern şi trec prin diferite stări interne – în contrast cu orice logică a lumii noastre.

În mod similar, în comunitatea ştiinţifică şi filosofică, sunt genii excepţionale. Destul de puţini oameni inteligenţi au demonstrat atribute excepţionale. În cazul nostru, este chiar si mai important. Cu toate acestea, este chiar si mai important pentru astfel de oameni să fie în societate, deoarece, în raport cu acestia, suntem ca şi umanitatea în raport cu noi.

Scânteile din inima sunt împărţite în două părţi: GE (Galgalta ve Eynaim) şi AHP (Awzen, Hotem, Peh). Aceia dintre noi care aparţin GE sunt speciali. Uneori, ei simt o aversiune puternică faţă de societate, dar este foarte important pentru ei să vină la convenţii, chiar dacă nu simt nici o nevoie să se amestece cu prietenii, privindu-i ca umanitate. Este totusi esenţial.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012 , Scrieri de Rabash

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timp ce citim articolele, noi trebuie să învăţăm să urmam gândul autorului, să tânjim sa intram în starile pe care invatatorii nostrii le descriu. Atunci când o persoană începe să se uite la un film captivant, ea uita de întreaga lume şi traieste cu eroii de pe ecran, experimentand tot ceea ce se intampla cu ei.

Acesta este modul în care trebuie să ne raportam la citirea textelor. Trebuie să ne anulam pe noi insine şi să aderam la autor, la starile sale din momentul în care a scris articolul şi la gânul sau, şi să curgem în mod constant cu acest gând, mentinandu-ne în el. Este ca şi cum eu nu exist, ceea ce înseamnă că ma agaţ de cărţi şi de autorii lor.

Nu avem nici o altă cale de a ajunge la invatatorii nostri. În acest moment, nu văd o astfel de disponibilitate din partea studentilor. Chiar înainte de lecţie, înainte de a citi textul, ar trebui să ne gândim că suntem pe cale de a face ceva special. Prin a citi sau a asculta un text scris de un cabalist şi prin a face eforturi constante pentru a ne mentine in gândurile sale, ne agăţăm de Creator.

Nu trebuie să ne gândim la altceva sau să avem orice alte calcule, ci pur şi simplu sa curgem cu cabalistul pe aceeaşi undă. Nu contează dacă am înţeles ceea ce spune textul sau nu. Mă simt ca un copil în braţele unui adult. Cineva m-a ridicat şi are grijă de mine. Astfel, încep treptat să cresc şi să înţeleg de ce şi cum se întâmplă totul.

În primul rând, aflu pur şi simplu ceea ce se întâmplă, iar după aceea voi înţelege motivele. Această atitudine este esenţială în timp ce citesc articolele.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala, 22/04/2012, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din Lecţia lui Rabash: Este imposibil să se lucreze fără combustibil. O persoană trebuie să primească ceva, ea nu poate munci fără un scop. Astfel, scopul nostru este de a simţi pentru cine lucram.

Oamenii întreaba de multe ori cum pot verifica cat de aproape au ajuns de spiritualitate. Acest lucru este stabilit în mod specific în funcţie de clarificarea pentru cine lucrez. Am avansat dacă am început să acţionez ca şi cum nu sunt împotriva Creatorului, ci langa El, de partea Lui, încercând să-l ajut, sa-L slujesc şi sa lucrez în conformitate cu programul Său.

Mă gândesc cum să dau Luminii posibilitatea de a ma influenţa mai puternic, cum sa ajut Lumina sa intre in toate dorinţele mele mai profund, pentru a le conecta. Simt că sunt sclavul Creatorului, legandu-ma de El tot mai puternic sub influenta Luminii.

În conformitate cu acest semn, este posibil sa simti cum se schimbă o persoana. În locul gândirii: „Eu, eu, eu”, ea acum se ingrijoreaza cu privire la modul de a asista Lumina sa intre in dorinţe şi sa le corecteze.

Din Pregătirea pentru Lecţie 22/04/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate număra omul cei 400 de ani (nivele) ale şederii sale în exil, dacă Egiptul este în întuneric total?

Răspuns: Este imposibil de socotit şi din această cauză evdarea are loc deodată, în grabă. Omul nu ştie când va ieşi din exil. Să presupunem că cei 400 de ani de exil se termina astăzi la 13:30, dar tu nu poţi ştii asta. Nu vezi că în conformitate cu povestea, evadarea este făcută brusc? Ţi se spune numai ce să iei cu tine: componentele care alcătuiesc vasul spiritual pentru ca, mai târziu, să fii în stare să te ridici deasupra lui.

Conform poveştii, după ce ieşim din Egipt, nu lăsăm nimic în urmă. Iau tot aurul, toate animalele, toate proprietăţile şi las totul în urma mea o ţară pustiită, distrusă. Distrug până la pământ ţara care odată a fost înfloritoare, mare şi prosperă, cu oraşe minunate, şi plec.

Desigur, plec pentru o viaţă mai bună şi nu am nimic de pierdut. Nu mai există niciun motiv să rămân în Egipt, unde nu mai este nici măcar apă de băut, pentru că totul a fost transformat în sânge şi totul este mort.

Aşa vede o persoană lumea corporală pe care o părăseşte. De fapt, palatele minunate sunt încă acolo, la fel şi toate lucrurile bune, totul este înfloritor, dar, în ochii mei, pare ca o ţară distrusă şi în întuneric. Aşa este percepută în noile mele discernăminte care mă obligă să dispreţuiesc luxul şi să îl văd ca gunoi şi să vreau să scap de el.

Totuşi, dacă m-aş uita la tot prin ochii mei de sclav,  aş vedea pământul bogat şi m-aş gândi că nu este nevoie să evadez. De fapt, pământul Egiptului este înconjurat de deşert.

Dar deoadată, decid că rămânerea acolo este cel mai rău lucru şi că nu există nimic mai rău decât asta. Nu este doar un deşert, ci un loc de distrugere îngrozitoare şi de singurătate. Totul este în ochii privitorului.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala din 18.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când părăsesc grupul, rămân în memoria mea sentimentele bune. Totuşi, când mă întorc, apare o anumită frică în mine care mă forţează să clarific de ce îmi este frică.

Răspuns: Nu eşti suficient de conectat cu grupul. Nu are de ce să îţi fie frică dacă eşti mic printre ei. Dacă încă îţi este frică, trebuie să te faci chiar mai mic, până la a ajunge ca un fetus în pântecul mamei. Apoi, nu vei mai avea de ce să îţi fie frică.

Întreaga problemă este aceea că încerci să te păzeşti şi frica apare împreună cu tot felul de îndoieli, griji, etc. Pe măsura acestor frici, îndoieli şi griji, trebuie să înţelegi că ele îţi sunt date pentru ca tu să devi şi mai integrat în grup. Apoi, aceste frici, îndoieli şi griji vor dispărea. Anulându-te înaintea grupului, te vei găsi sub protecţia lui. Grupul devine pântec pentru tine, ca ceva mare în care tu exişti.

Din lecţia 2 de la Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lesson 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este procesul spiritual aşa de dureros fizic pentru femei. Când vom simţii rezultatul, pentru că, de fapt, congresul nu se termină, continuă?

Răspuns: Cred că fiecare persoană poate simţii rezultatul în măsură dorinţei sale, în măsură participării sale constante.

Facem în mod constant examinării interioare, analize; este ca şi cum extragem noi şi noi definţii şi senzaţii din interior, pe care le folosim să construim şi să formăm noi simţuri, numite suflet.

Acesta este construit din modul specific în care mă combin cu alţii, poate mijloace mai plăcute sau mai puţin plăcute, prin diferite senzaţii, etc. Acesta este un organ integral. Cu cât suntem mai activi în conexiunea unul cu altul pentru scopul revelării integralităţii, cu atât vom revela mai mult unitatea noastră reciprocă şi în această măsură Creatorul se va manifesta ca o forţă comună, conform cu legea similarităţii calităţilor.

Nu ne rămâne nimic altceva de făcut decât să acţionăm în această direcţie. Aceia care o simt, o simt; aceia care nu, nu. Astăzi, această oportunitate este dată practic tuturor: atât bărbaţilor cât şi femeilor. Încearcă să te mişti în mod mai clar către asta.

Din Lecţia virtuală din 26.2.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Părinţii mei au divorţat şi asta si-a lăsat amprenta în mine. Ştiu că există mulţi oameni din generatia mea, care sunt afectati de aceasta, de asemenea. Ne este frică de femei. Este foarte dificil să ai încredere în ele.

Răspuns: Nu-ti înţeleg problemele pentru că vorbim despre lucruri absolut diferite. Noi nu vorbim despre barbati si femei ca organisme biologice, un set de cromozomi, gene si hormoni.

Vorbim despre barbati si femei, ca trăsături ale naturii (şi este foarte important pentru noi!), atunci când noi, ca adulţi, înţelegem cum să folosim punctele forte şi punctele slabe în mod corespunzător, în scopul de a atinge un scop comun. Persoane serioase s-au adunat aici, care doresc să obtina asta şi nu le pasă de problemele de zi cu zi dintre bărbaţi şi femei din viaţa noastră obişnuită. Scăpam de o viaţă materială şi ne ridicam deasupra ei. Vrem să folosim calităţile noastre spirituale, masculine sau feminine, în scopul de a ne sprijini reciproc şi de a creşte. Trebuie să mergem împreună spre scop pentru a-l atinge.

Fiecare dintre noi are misiunea lui sau a ei, propriul rol, dar nu poate exista fără alţii. Numai combinaţia noastra reciproca face legatura noastra productiva.
Aflăm despre Aviut (dorinţa) şi Zakut (ecran). Este necesar sa le avem pe ambele ca complementare şi egale una cu alta. Una nu poate exista fără cealaltă. Dacă un ecran ar fi mai mare decât Aviut, unde ar apărea de la început? Un ecran nu poate fi diferit, deoarece apare numai in topul unei dorinte. Daca o dorinta este mai mare decât ecranul, inseamna ca nu mai este directionata spre daruire, ci spre recepţie. Astfel, este important sa avem o combinaţie corecta de calitati masculine si feminine.
Aş dori să subliniez că vorbim despre calităţi, nu despre hormoni sau despre alte trăsături materiale. Conceptul de „femeie”, semnifica o aspiraţie catre spiritual, iar „un barbat” este o realizare a acestei aspiraţii, care nu se aplică absolut deloc în această lume.

Din Convenţia de la Vilnius, 23/03/12, Lectia 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi existăm ca părţi ale unui sistem, asemanator cu elementele unui sistem electronic. Prin urmare, tot ceea ce se întâmplă cu noi se conformeaza doar modului în care întregul sistem ajunge la sfârşitul corecţiei.

Se spune: „Cei alungati nu vor fi întorsi de la Mine” si „Totul va reveni la rădăcină.” Toti se vor întoarce la rădăcina lor, iar împreună cu toţii revenim la radacinile noastre generale. Dar vrem să scurtam drumul, sa atingem scopul prin accelerarea timpului (Achishena), aici şi acum, repede, să înţelegem şi să simtim ceea ce facem cat mai mult posibil, în scopul de a efectua aceste acţiuni de daruire in mod constient , cu înţelegere şi nu sa avansam pe drumul suferinţei (Beito, sau la timpul sau).

Există două probleme. Pe de o parte, trebuie să fiu de acord sa efectuez acţiuni de daruire. Pe de altă parte, trebuie să înţeleg că ar trebui să calculez şi să pregătesc aceste acţiuni altruiste. Aceste două tipuri de munca sunt numite „munca în minte” şi „munca în inimă” şi ambele sunt opuse naturii.

Prin urmare, facem tot posibilul pentru a organiza sistemul corect intre noi, ca şi cum suntem uniti, ca şi cum ne iubim unul pe altul, ca şi cum ne completam unul pe altul, ca şi cum suntem rotile dintate dintr-un sistem general, şi ca şi cum ne unim cu Creatorul, în scopul de a-i aduce multumire Lui, şi cu toată omenirea, în scopul de a o corecta şi de a o aduce la aceeaşi acţiune.

Toate acestea sunt „ca şi cum.” Noi facem totul ca si cum ne-am juca, ca un copil mic, care, după ce a pus piesele de constructie împreună, brusc descoperă că aceasta este încă o jucărie. El a crezut că va construi un tractor, s-a straduit, l-a asamblat, si apoi descoperă că nu este real, ci este facut din plastic si nu se misca deloc.

Dar, în munca noastră spirituală, momentul în care construim acest „demo”, acest „contrafăcut”, ştiind că este un joc, dar construindu-l în mod corect, în conformitate cu cerinţele cabalistilor, Lumina care corecteaza ne influenţează imediat şi o face reală.

Este un întreg truc. Trebuie doar să înţelegem că in acest mod funcţionează. Incercam să punem piesele împreună, în iubire, daruire, unitate, conexiune, prin credinţă deasupra raţiunii- nu are nici o importanta cum o numim la nivelul nostru. În mod clar, totul este fals. Dar încercam să punem aceste piese ale constructiei împreună, iar în funcţie de eforturile noastre, Lumina actioneaza şi o transformă în imaginea reală.
Din Convenţia de la Arava 25/02/12, Lecţia 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În exil (Galut) lipsește doar litera Alef pentru a realiza mântuirea (Geula). Această literă simbolizează apariția Creatorului, senzația reală a manifestării atributului de dăruire și dragoste, pe care o simțim în același loc în care, în exil fiind, ne doream fierbinte să o percepem și să o simțim, cum ne stăpânește și ne umple.

Prin urmare, toată munca noastră constă în a tânji după mântuire, în adevăratul sens al cuvântului. Momentul în care ne vom crea imaginea ei, cât mai realist posibil, atât cât putem noi, în egoismul nostru, atât de diferit de dăruire, și în măsura în care ne vom apropia de ceea ce este numit dragoste, dăruire, conectare, reciprocitate și o singură inimă colectivă, în locul atâtor oameni, în aceeași măsură ne vom apropia de măntuire.

Trebuie să ne imaginăm această structură, formă, deficiență, cu toate detaliile și componentele ei, cât de clar putem, Fiecare trebuie să gândească la asta. Aceasta este munca prin care vom grăbi timpurile și vom ajunge la mântuire – revelarea Creatorului – curând.

Trebuie să pregătim vasul spiritual care ne va permite să generăm o dorință imensă și să ne putem crea o formă, o imagine viitoare a noastră, tânjind după aceasta.

Din pregatire a Lectiei zilnice de Cabal/15/2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot verifica faptul că acțiunile mele sunt în scopul de a dărui și nu o iluzie?

Răspuns: Dacă ar fi cu adevărat acțiuni de dăruire, nu ai avea nici o îndoială, deoarece Creatorul ar fi revelat în ele, partcicipând la ele în aceeași măsură în care tu vrei să să-i dăruiești Lui.

Scopul unei acțiuni de dăruire este acela de a dărui Creatorului. Este imposibil să faci acest lucru fără acest destinatar final. Dacă are loc o asemenea acțiune, vei descoperi în ce măsură dăruiești Creatorului cu adevărat, adică îl vei descoperi pe El.

La început revelația va fi ascunsă, aceea de a dărui pentru a dărui. Este greu de înțeles, pentru noi, ce este aceasta deoarece intenția de a dărui pentru a dărui este Bina, o acțiune detașată de dorința de a primi. Ne putem, oarecum, imagina intenția de a primi pentru a dărui, ca fiind ceva opus nouă. Dar, deoarece este doar pentru a dărui, ne este imposibil să înțelegem cum se poate trăi fără nici o legătură cu dorința noastră, ca și cum am atârna în aer.

Din prima parte  a Lecției zilnice de Cabala/15/2012,Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→