Fiecare congres este ca o ascensiune la o nouă treaptă. La congres primeşti primele noţiuni ale unei noi senzaţii pe care trebuie să le dezvolţi. Dacă nu faci asta, ele mor, dispar.

Ai văzut ceva nou la congres, ai auzit sau ai simţit ceva: o idee nouă, o mişcare interioară nouă, o relaţie nouă cu alţii sau cum alţii te ajută. Mai târziu, trebuie să realizezi toate astea în practică.

Trebuie să treci din nou şi poate din nou şi din nou, peste tot ceea ce am făcut în timpul congresului, prin procesul intern, să treci prin tine însuţi, ca printr-o maşină de tocat şi să le realizezi în grup, în diseminare şi în relaţia cu tine însuţi şi cu Creatorul. Trebuie să le aduni pe toate într-o privire generală, o singură imagine a lumii, fiind conştient că astfel îţi formezi referinţa asupra a tot, înclusiv a ta şi a Creatorului. Totul trebuie să devină un întreg unificat în tine.

Cum pot să pun tot ceea ce s-a întâmplat într-un singur întreg? Totul s-a petrecut numai ca eu să le aduc în echilibru, în armonie cu Lumina care există în repaus absolut şi astfel totul trebuie să ajungă în echilibru cu ea. Sunt responsabil pentru aducerea acestui întreg sistem într-o stare de echilibru, armonie şi similaritate cu Lumina.

Trebuie să ne formăm în noi înşine această vedere a lumii, iar apoi să o relizăm.

Din lecţia 5 Congresul de la Vilnius 3/25/12

Filed under: Congrese, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne putem pregăti cel mai bine pentru perioada congreselor, pentru a crea un sentiment al unui grup unit?

Răspuns: Vom lucra la acest aspect şi în timpul congreselor. Pentru a ne pregăti, trebuie să recitim articolul „Libertatea” şi articolele lui Rabash despre unificare. Trebuie să studiem din nou spargerea vasului spiritual Kli, cum este formată percepţia corporală a noastră: Acum vedem că suntem distanţi unul faţă de altul, existând în opoziţie unul cu altul, într-un egoism crescut, ură şi diferite dorinţe egoiste.

Trebuie să înţelegem că natura noastră este intenţionat făcută să fie opusă Creatorului, pentru ca noi să ne ridicăm deasupra ei chiar din contradicţie, începând din starea opusă şi putând astfel să îl simţim pe El, deoarece altfel nu am fi capabili. Începem să simţim şi să ne construim în similaritate cu El chiar pe baza contrastului dintre natura noastră şi a Lui.

Deci, cea mai importantă pregătire este de a repeta materialele pe care le studiem tot timpul: un pic din Cabala însăşi – despre spargerea vasului şi corectarea lui, ca şi despre topicuri ale dezvoltării egoismului de la Adam până în zilele noastre, acoperite în una dintre „Discuţiile despre o nouă viaţă”. În general, avem multe materiale pe această temă.

Dar cel mai important este ca pur şi simplu să ştiţi de ce veniţi la congres. Veniţi acolo ca să participaţi la Kli-ul general, în dorinţa generală, pe care o creăm cu toţii şi în care îl vom simţi pe Creator.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Congresele sunt un pas necesar pentru a crea un Kli unificat. Dacă deasupra tuturor problemelor, contradicţiilor, distanţelor şi diferenţelor de mentalitate şi înţelegere, noi încercăm să ne unim, atunci datorită diferenţelor dintre noi şi conexiunii de deasupra lor, vom atinge o dorinţă puternică măsurată de contradicţiile din ea şi de conexiunea de deasupra ei. Acesta este scopul congreselor.

Înţeleg că sunt probleme uriaşe în fiecare grup şi distanţe interne între grupuri. De aceea, principalul lucru la congrese este să ne ridicăm deasupra lor. Nu distrugeţi ci învăţaţi să depăşiţi problemele unindu-vă deasupra lor prin „credinţă deasupra raţiunii” sau „iubirea acoperă toate păcatele.” Haideţi să acoperim tot din noi cu această „haină” şi să construim deasupra dorinţa comună pentru Creator. Exact aşa ar trebui să fie, în vârf, deasupra tuturor contradicţiilor.

Tot prin ce am trecut, toate problemele, înverşunarea Faraonului intern – Faraonul personal al fiecăruia şi Faraonul comun dintre noi – taote acestea ne-au fost date de Sus, de la Creator. Iar acum noi trebuie doar să ne gândim la unitate, la cum în această unitate, conform cu legea echivalenţei cu Lumina, descoperim Lumina superioară în noi înşine, în conexiunile dintre noi.

Congresele, constând din lecturi şi diferite exerciţii de conectare, sunt dedicate acestui lucru.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să ne referim la cei noi care vin la congres?

Răspuns: Nu aş spune că este o mare diferenţe între noii veniţi şi studenţii vechi. Şi asta pentru că toţi oamenii sunt încorporaţi unul în altul, diferenţa este întodeauna acolo şi, în principiu, în acest caz nu este important cât cunoaşte o persoană sau la ce nivel există, deoarece este reflexia întregii umanităţi, care este de la cel mai mic la cei mai mari, cei care înţeleg deja şi chiar simt parţial lumea superioară. Deci, cel mai important pentru toată lumea este să se încorporeze unul în altul.

Studenţii vechi trebuie să îi ajute pe cei noi. Ei trebuie să lucreze din plin, să participe activ şi să pună totul în mişcare. Vom avea discuţii preliminare cu ei de cum să ţină workshopu-urile, cum să vorbească cu toată lumea şi să îi implice şi cum să relaţioneze cu toată lumea cu căldură. Cel mai important este să dăm exemplu.

Din lectura pentru Ziua unităţii „Pregătire pentru Congres” din 22.04.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cei patru sute de ani de exil ne-aau fost dati astfel incat sa putem plange pana atingem o rugaciune adevarata. Cand pana la urma strigi „ Ajutor!” , ajungi sa iesi din exil.

Deci, conflictul dintre „ coaja” si „ sfintenie” e despre o singura intrebare: Cine va domina? Va fi partea umana dintr-o persoana sau Creatorul care este intr-o persoana?

Acesta este punctul mijlociu neutru, numit treimea lui Tifferet, scoarța Noga. Creatorul domina partea superioara dupa cum este scris” Nu exista nimeni in afara de EL,” iar dedesubt, Faraonul, sau eu insumi.

Aici in punctul liber neutru trebuie sa clarificam multe lucruri, pentru ca de fiecare data Faraonul creste mai puternic si neaga controlul Creatorului. Asta se intampla dupa ce ai decis ca Creatorul ar trebui sa guverneze si tu esti cu totul sub dominatia Superiorului care face totul. Pentru un moment imi imaginez acest tablou in mintea mea.

Asta nu e usor deoarece constant sunt confuz despre cine este Creatorul care ma va face independent de dorinta mea de a primi. Altfel va trebui constant sa stabilizez tabloul realitatii din mine care este absolut imposibil si va trebui sa ne sprijinim pe un singur picior pe un singur stalp prercum un acrobat la circ. Doar puterea darurii imi poate furniza o retea atat de sigura si echilibrata.

De aceea, punctul libertatii noastre „ scoarța Noga” este revelata la cel mai de jos nivel, „punctul de mijloc al Tiffret,” care ne obliga sa raspundem intrebarii despre cine va domina si „ Cine este Stapanul ca sa ascult de vocea Lui?”

Din partea intai a Lectiei Zilnice de Kabbalah 25/4/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Lumea este imaginea, holograma pe care Creatorul ne-o arată azi, în care ne aflăm şi noi. Suntem implicaţi în această iluzie şi ea este reflexia calităţilor noastre interioare.

Uitându-mă la lume, văd reflexia mea şi pot spune din ce calităţi interioare sunt făcut. Îmi place de această persoană, iar de celaltă mai puţin; asta este aşa, cealaltă aşa, etc. Deci, toate aceste calităţi sunt în mine. Fiecare dintre calităţile mele mici, îmi desenează o anumită imagine: fiecare dintre noi, tot ce există în lume, în natura minerală, vegetală şi animală.

De aceea, dacă văd ceva negativ în jurul meu, văd o deficienţă în mine; altfel, aş vedea numai Lumina superioară absolută.

Desigur, suntem foarte departe de acest nivel. Dar ne putem apropia de această stare şi o putem revela numai dacă suntem serioşi angajaţi în apreciarea proprie a ceea ce vedem.

De aceea, este spus că lumea a fost creată numai pentru drepţi absoluţi sau păcătoşi absoluţi. Atunci când o persoană admite că este păcătoasă, înţelege că este opusă Creatoului. Atunci când vede şi justifică totul – numai dacă nu se minte şi chiar vede lumea plină de bine, perfecţiune – atunci este direcţionat către Creator şi se numeşte „drept absolut”. Dacă are aprecieri mixte, o viziune mixtă asupra lumii, atunci starea sa nu este pe deplin conştientă. Îi lipseşte realizarea răului şi ar trebui să continuie să lucreze asupra lui însuşi.

Reiese din asta că totul depinde de claritatea percepţiei noastre: dacă mă simt bine în lume, sau mă simt rău.

Apropo, am auzit de la mulţi dintre prietenii noştrii, că au aşteptat ceva măreţ de lacongres. Au crezt că acum le vor „creşte aripi”.

Adică, oameni care studiază de câţiva ani nu înţeleg încă esenţa corecţiei noastre. Şi este natural ca ei să nu o înţeleagă! În niciun caz nu râd de ei sau îi învinovăţesc. Ştiu prin ce am trecut şi eu şi cât de greu a fost, foarte dificil! Oamenii nu realizează că trebuie să îşi corecteze, oricât de paradoxal ar suna, atitudinea lor către lume.

Din Congresul de la Vilinius 3/25/2012, lecţia 5

Filed under: Congrese, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Scopul nostru e sa atingem o rugaciune perfecta, care inseamna a intelege ceea ce ne lipseste. Este adevarat pentru ca este acceptata Deasupra. Asta inseamna ca deficienta celui inferior si deficienta celui superior trebuie sa fie egale, cel inferior trebuie sa ceara exact ceea ce cel superior doreste sa-i ofere.

Asta inseamna ca trebuie sa simt ca imi lipseste doar daruirea si sa inteleg ca doar Creatorul imi poate oferi aceasta satisfactie: forta daruirii si abilitatea de a darui, toate conditiile necesare. Creatorul trebuie sa reveleze dorinta de a darui si cum sa o dobandesc in interiorul mei aratandu-mi cui si ce pot darui.

Acest intreg sistem al conectarii e numit Tora. Si ambele, atat Lumina cat si abilitatea de a darui, sunt incluse in el. Dar pana acolo trebuie sa trudesc si, mai intai de toate, sa verific ce doresc,  ce dorinte sunt in interiorul meu si in ce masura ele toate sunt indreptate catre receptie.

Apoi devin inclus in mediul favorabil si cu ajutorul sau treptat incep sa ma schimb. Incep deja sa aud ca lumea spirituala nu e menita dragostei de sine, ci pentru binele celorlalti. Realizez asta treptat si cu mare dificultate. Aud despre asta, dar necesita timp indelungat pana inteleg cu adevarat asta in minte si o simt in inima.

Exista o mare distanta intre simpla constientizare si a face propriu-zis ceva. Trebuie sa ne  straduim ceva timp pentru a intreprinde actiuni care sunt total opuse egoismului nostru natural, actiuni care sa fie indreptate catre conectare si daruire. Desi ar putea fi artificial si impotriva vointei mele, se numeste totusi „deasupra ratiunii.”

Dar ce anume imi poate alimenta masina, care ar putea fi recompensa? La urma urmei, nu pot munci pentru ca altii sa se simta bine, nu vad nici un beneficiu in asta si chiar nu pot misca un deget pentru aceasta cauza, nu pot intreprinde nici cea mai neinsemnata actiune. Natura mea nu functioneaza pe daruirea energiei. Nu vad dorinta nimanui ca a mea intr-un mod pe care sa il satisfac si sa simt ca si cum  m-as satisface pe mine.

Intre timp, nu simt nimic si este ca si cum altii nu ar exista pentru mine. A-i satisface pe altii este impotriva intereselor mele. Asa ca actionez mecanic, ca si cum le-as darui lor si m-as conecta cu ei. Dar de fapt o fac pentru mine insumi.

Totusi inteleg ca asta reprezinta ceea ce inseamna ”Ai muncit si ai gasit.” Depun efort iar intre timp Lumina ma influenteaza si schimba ceva in suufletul meu. Treptat incep sa simt maretia Creatorului si importanta mediului, dar necesita ani de zile pentru a dobandi aceasta atitudine interioara.

Avansez, realizand prima oara ca daruirea este buna pentru mine insumi, iar treptat incep sa percep importanta atributului daruirii in sine. Exista urcusuri si coborasuri pe aceasta cale. Uneori s-ar putea sa pretuiesc daruirea mai mult iar alta data s-ar putea sa prefer sa o folosesc pentru binele meu, sa ma bucur de faptul ca sunt pe acest drum. Alteori nu ma gandesc la asta deloc, ci doar la primire, iar apoi ma intreb despre ce rost are sa imi pierd timpul astfel si am dubii despre intregul drum. Asa ca avansez parcurgand toate aceste stadii.

Scopul avansarii este sa ma conduca catre o rugaciune adevarata. Primesc toate elementele acestei rugaciuni de la mediu. Nu exista nimic in persoana insasi care sa o poate aduce la atingerea spirituala. Are nevoie de un profesor care sa il ghideze constant, are nevoie de un grup in care sa indeplineasca intregul proces, si mai are nevoie de carti prin care primeste Lumina care transforma.

Aceste trei elemente nu sunt parte a dorintei noastre de a primi si nici ale vietii corporale. Si trebuiesc organizate astfel incat cu ajutorul lor sa atingem importanta proprietatilor spirituale.

Acest lucru este posibil doar prin Lumina. Cum altfel pot dori ceva care nu imi aduce nici un beneficiu ci doar necesita eforturi. Dar Lumina ma purifica treptat si imi da aceasta abilitate, iar apoi incep sa pretuiesc valoarea conexiunii spirituale cu Creatorul.

Dobandesc o adevarata deficienta care este foarte puternica. Pe deasupra, adevarul ei imi este demonstrat din moment ce Creatorul acepta si raspunde cerintei mele. De aceea ne intalnim pentru prima oara „fata-n fata”, deficienta Creatorului se conectetaza cu deficienta fiintei create.

Asta inseamna ca Creatorul devine revelat iar apoi persoana se ridica deasupra egoismul ei si incepe sa lucreaza pentru daaruire. Acest intreg proces este impartit in doua: Prima faza este pregatirea pentru rugaciunea corecta. In momentul in care o atingem, incepem sa progresam reveland gradual o si mai mare deficienta. Dar din momentul ce atingem aceasta mare deficienta incepe atingerea Creatorului.

Din partea 1 a Lectiei Zilnice de Kabbalah 24/4/2012, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

În lumea noastră, scânteia spiritualităţii, punctul în inimă, nu s-a trezit în mulţi oameni. Ei sunt în minoritate comparativ cu restul umanităţii care este atrasă numai de plăcerile corporale ale acestei lumi. Totuşi, oamenii care doresc să îl reveleze pe Creator au o putere calitativă şi, dacă se unesc, pot obţine o forţă mai mare decât a restului umanităţii.

Este posibil să fii mare în cantitate şi în calitate. Calitatea este mai importantă decât cantitatea. Astfel, dacă zece oameni, care cercetează scopul şi vor să îl obţină se unesc, forţa creată de ei este mai mare decât forţa externă a umanităţii, a tuturor miliardelor de oamenii din întreaga lume.

Este mulkt mai meningful că sunt neafectaţi de influenţa societăţii broad şi de puterea ei cantitativă. Astfel, prin crearea unui grup nu aşa de mare, ei pot avansa. Omul cade sub influenţa mediului şi singurul său liber arbitru este de a alege un mediu potrivit lui.

Dacă se anulează constant înaintea acestui mic grup, din ce în ce mai mult, poate fi sigur că aşa va obţine scopul. În măsura în care se anulează şi se conectează cu prietenii din ce în ce mai mult, el se apropie în mod constant de scop. De fapt, scopul se găseşte în centrul acestui mic grup.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 20.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din lecţia lui Rabash: Omul trebuie să studieze pe baza faptului că credinţa îl obligă şi nu pentru că alţii spun despre el că este înţelept, asta dându-i putere care este bazată pe mândrie şi onoare, nu pe credinţă, adică pe egoism în loc de sfinţenie.

Astfel, omul trebuie să fie foarte atent să nu primească nicio aprobare externă. Este exact opusul: Dacă mediul ignoră persoana, este cu adevărat un cadou de Sus, pentru că i s-a dat oportunitatea de a continua munca de dragul dăruirii.

Iar dacă cineva este onorat, astfel i se dă energie să muncească în mod egoist, de dragul respectului. Şi nu contează cât de mult încerci să îi explici unei persoane, nimic nu o va ajuta – aşa lucrează corpul nostru, egoul nostru.

Astfel, nu este uşor să ne detaşăm de pedeapsa şi recompensa care vin de la mediu, muncind numai într-o singură linie direct către scopul creaţiei. Dar fără această detaşare, toată munca noastră ar fi în beneficiul forţelor impure, Faronului, egoului nostru.

În măsura în care omul este influenţat de atitudinea bună sau rea a lumii faţă de el, prin feedbakul pe care îl primeşte de la lumea externă, putem vedea clar unde se află. Dacă nu dă atenţie acestora şi continuă pe drumul lui, va primii tot felul de critici ca ajutor de Sus.Cu cât este mai atacat din toate părţile, cu atât mai mult este ajutat.

Din Pregătirea pentru lecţie din 20.04.2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nici nu ne putem imagina faptul că, distanţa dintre mine şi Creator şi distanţa dintre mine şi aproape este la fel. Îi spunem celui care este aproape de  noi „aproape”, în timp ce acesta este la aceaşi distanţă ca şi Creatorul. La aceaşi distanţă!

Încearcă să ajungi la aproape nu fizic, ci interior şi vei descoperi acelaşi abis. De aceea subestimăm ceea ce ne-a fost dat. „Pai, de ce avem nevoie de aproape? Tot felul de figuri umblă pe aici…” Nu ne putem imagina că acesta este un indicator care ne arată exact atitudinea noastră faţă de ce este ascuns în natură. La fel cum Creatorul este în ascundere, la fel este şi prietenul.

Imaginează-ţi cât din acest abis dintre noi nu este încă revelat. Tot timpul adăugăm peste el, îl umplem cu ceva superficial, dar nici măcar nu vedem aceste imesn abis negru.

Totuşi, dacă lucrezi serios în grup, atunci, conform cu munca depusă, începi să înţelegi că trebuie să loveşti exact în acest punct; aici vei descoperi totul. Doar să nu uiţi că atunci când lucrezi la relaţia cu prietenii, lucrezi la relaţia cu Creatorul. Sfârşitul acţiunii trebuie să fie în El; atunci vom primi Lumina superioară.

Aceasta este diferenţa între metoda Cabala şi orice altă metodă, pentru că atunci când ajungem la sfârşitul acţiunii, îndreptând-o spre forţa superioară, primim Lumina superioară care ne schimbă. Principalul lucru este să nu uităm că toate acţiunile noastre sunt aţintite către a ajunge aproape de El, la această forţă superioară, la a deveni similar cu Ea, a ne dizolva în Ea, acţionând ca Ea, obţinând nivelul Lui, înţelegând şi conectându-ne astfel încât întreaga mea parte interioară este absolut egală cu El.

Din lecţia 5 de la Congresul de la Vilnius

Filed under: Congrese, Garantia reciproca, Munca interioara - Niciun comentariu→