Lipsa echivalenței de formă generează o nouă categorie, conștientizarea. Încep să percep cine sunt atunci când nu mă simt bine și încerc să mă lămuresc: Ce anume nu îmi place și de ce mă simt rău? Apoi încep să caut sursa acestui rău, de unde vine el?

Toate cele 125 de trepte se bazează pe lipsa echivalenței de formă, care, în mod constant, dau naștere întrebărilor: Ce este această muncă și cine este Creatorul, de care trebuie să ascult? Faraonul ne pune într-una aceste întrebări iar noi, căutăm să găsim răspunsuri. Acesta este modul în care Creatorul se joacă cu noi, din ambele părți, învățându-ne să fim mai sensibili la intenția de a primi pentru a dărui.

De la un nivel la următorul, Creatorul ne dă o senzație mai puternică a lipsei echivalenței de formă. Dacă, la început, mă simt bine sau rău doar în funcție de criterii corporale, judecând doar după măsura în care reușesc să fur de la ceilalți, acum judec binele și răul în funcție de intențiile mele cu privire la Creator sau la persoana de la care am furat, cândva.

La început am furat fără să observe cineva și fără să mă gândesc la ceea ce am făcut. Apoi, continuând să fac același lucru, încep să simt că iau ceva de la altcineva. Mai târziu încep să mă simt rușinat de furt, de faptul că iau ceva de la un străin. Apoi conștientizez tot mai mult ceea ce se întâmplă, astfel încât să nu mai simt nevoia de a lua ceva din ceea ce nu îmi aparține, ci, atunci când privesc procesul, să mă simt ca și când aș fura și, în plus, să nu fiu de acord cu furtul.

Ulterior, continui să mă corectez; nu îmi permit să fur și nici măcar să mă gândesc la furt, iar acest gând apare foarte rar. În interiorul meu, devin tot mai pronunțate diferite discernăminte spirituale, cu privire la aceasta. Atunci Creatorul ne derutează și crează diferite întreruperi, iar toate acestea sunt clarificate doar în gând.

La un moment dat ajung într-un punct în care chiar și un simplu gând despre folosirea altora mă face să mă simt rău: dacă dintr-o dată, mă gândesc că un altul va fi bolnav în locul meu, sau că altul se va simți rău în locul meu. Sunt șocat la gândul că aș putea profita de pe urma altuia.

Acest gând rămâne, dar devine înșelător, ușor și interiorizat. Răul față de ceilalți rămâne până la finalul corecției, dar de o calitate deosebită,  deoarece noi corectăm spargerea vaselor. Ne ridicăm de la nivelul simplu, meschin și grosolan, de exploatare a altora, la acela al exploatării sofisticate, viclene, care face rău chiar rădăcinilor. Așa după cum se spune, ”acela care este mai mare decât prietenul său, dorința lui este mai mare decât a prietenului său”, ceea ce înseamnă că egoul său este de o calitate mai înaltă.

Încă mai ai o intenție slabă, egoistă, dar ți se pare că este imensă, nu ca ”grosimea unui fir de păr” ci la fel ca ”grosimea funiilor de căruță”. Corectia se face prin ridicarea deasupra egoului tău, dar dorința de a-i folosi pe ceilalți este reînnoită la fiecare nivel și devine tot mai vicleană și mai ascunsă în interiorul tău. Aceasta este munca noastră, iar principalul laborator pentru aceasta este grupul, în care îți poți clarifica rapid atitudinea față de ceilalți.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala/11/2012, “Poarta intentiilor”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este pregătirea internă pentru congres?
Răspuns: Pregătirea internă este respectul pentru proprietatea dăruirii ca forță, propritetate, valoare, care este deasupra a tot. Pe baza unei asemenea pregătiri, poți continua apoi să treci prin diferite stări individuale, acțiuni și scopuri, pentru a obține scopul comun și a realiza proprietatea dăruirii în materia noastră, a dorinței de a primi plăcere.

Vă cer tuturor să trimiteți sugestiile voastre de cum să facem congresul din Brazilia. Le vom discuta în timpul lecțiilor, iar în acest fel vom învăța din acțiunile noastre comune și ne vom pregăti dorința comună. În alte cuvinte, congresul se va realiza pe ceea ce pregătim împreună.

Toată lumea trebuie să se pregătească, oriunde se află în lume. Nu se poate ca cineva care se întoarce de la muncă, își îndeplinește toate sarcinile în casă, iar când are un pic de timp liber, își aduce aminte deoadată că există un congres, dă drumul la transmisie și începe să se uite.

Nimic nu va ieși din asta. Omul trebuie să se pregătească în avans, să anticipeze și să plănuiască ce va face împreună cu noi și cum va avansa datorită acestor acțiuni. Acțiunea însăși nu valorează nimic: totul depinde de pregătire.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 4/9/2012, “Întrebări și răspunsuri privin Congresul din Brazilia”

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă suntem în dorința noastră de a primi, nu simțim că există altceva în afara dorinței noastre. Înțelegem doar că există un vid în noi, care trebui umplut și care simte că este gol. Atâta timp cât dorința noastră nu primește toată împlinirea, nu se calmează. Este ca strigătul unui copil care nu se calmează până când nu primește tot ce are nevoie.

Cum putem învăța o asemenea dorință să primească o altă plăcere, plăcere din dăruire? Nici măcar nu înțelege ce este asta și nu poate simți și face așa ceva. Dar, gradual, începem să o învățăm, conform cu un plan.

Întregul studiu se bazează pe abilitatea de a suferi, pentru că dorința trebuie să renunțe la împlinirea sa, să renunțe la dorința de împlinire pentru ea însăși, mândria de sine, invidia, respectul și controlul, adică independența ei.

La început, omul crede că se se poate corecta el însuși, până când vede că este imposibil și că asta se poate realiza doar de către forța superioară. Învață tot timpul din căderi. Astfel, este învățat că ar trebui să își aplece capul și să ceară, să ceară singurul lucru pe care nu îl vrea. Apoi primește ajutor și se schimbă, devenind opusul, începând să se bucure de ceea ce ura înainte.

Trebuie să trecem prin acest întreg proces în înțelegere, în recunoaștere, în sentimente și minte, în conștiința noastră. Tot de ceea ce erai mândru înainte și era considerat respectabil, acum pare opus, iar tu descoperi inferioritatea și neajutorarea ta. Dorința de a primi, care nu știe nimic altceva decât să se împlinească ea însăși, simte toate astea atunci când învață despre o metodă total nouă.

Acest proces are loc conform a trei simboluri: Pesach (Paște), Matzah și Maror (ierburi amare). Este numit Pesach din rădăcina ebraica a cuvântului a sări, așa cum omul sare constant dintr-o parte în alta și astfel întoarce mica sa măsură a primiri în dăruire. Face asta prin Matzah, „pâinea durerii”,deoarece nu are altă hrană și este de acord să achite pentru ce primește din dăruire.

Omul ridică constant importanța dăruirii, în timp ce dorința lui de a primi primește numai ”ierburi amare”. Astfel el ridică linia dreaptă, Matzah, peste linia stângă, iarba amară, ca un erou care depășește gustul amar și vrea să îl schimbe în dulcele dăruirii. Atunci ajunge la Pesach, schimbarea conștiinței.

Prin noua atitudine față de dorința de a primi, aceasta nu se schimbă, construiește omul din el. ”Adam”, este ceea ce se construiește deasupra dorinței. Aceste este sistemul care începe să muncească conform cu noul principiu cu aceleași atribute naturale, dar folosindu-le pentru a dărui.

Acest mecanism, care este creat prin asta este făcut din toate acțiunile omului și eforturile acestuia în timp ce depășește dorința de a pirmi, este ceea ce numim Adam. Toate astea sunt făcute prin trei componente speciale care simbolizează sărbătoare elibărării de ego, Pesach, care sunt numite Pesach, Matzah și ierburi amare.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala 4/10/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara, Sarbatori - Un comentariu →

Rolul grupului nostru internațional, general, este de a da lumii metoda corecției. Grupul este contactul cu Lumina care Reformează – pentru el însuși și pentru întreaga lume. Grupul se numește astăzi ”Israel”. Ce este special la el?

Să pornim de la faptul că Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif sau OM), adică Lumina care Reformează, este un grad superior și este abstractă și ascunsă. Dar ea poate străluci asupra noastră în măsura în care ne trezim noi înșine. Astfel, putem întoarce Lumina și ea poate răspunde cererii noastre.

Când ne răspunde la cerere? Atunci când cererea se potrivește Luminii, asta este, dacă cerem conform modului în care este proiectată să răspundă. Suntem Galgalta ve Eynaim (GE), sau Israel. Iar pe lânga asta, trebuie să conectăm AHP și să primim un răspuns de la el. Împreună, GE și AHP alcătuiesc cei zece Sefiroți, adică un Parțuf spiritual sau creatura generală.

Din asta putem înțelege ce ni se întâmplă. Trebuie să trezim națiunile lumii (1) astfel încât ele să vrea să se schimbe (2). Pentru a face asta, trebuie să schimbăm Lumina care Reformează (3) și să primim ajutorul ei (4) astfel încât să ne schimbăm și să servim pe AHP.

Deci ce ar trebui să facem între timp? Cabaliștii spun că între timp nu avem ce face. Similar, înțelepciunea Cabala a fost ascunsă prin istorie. Oamenii au păstrat-o și au ținut-o secretă pentru că masele nu au simțit nevoia pentru ea. Dar atunci când lumea a intrat într-o nouă eră care necesită revelația înțelepciunii Cabala, atunci oamenii ”corporali” ai Israelului și-au primit pământul înapoi pentru a-și îndeplini misiune lor și Cabaliștii au început să vorbească despre această înțelepciune.

Totul există pentru AHP, pentru națiunile lumii, generalitatea care include toată umanitatea. În acest sens, toată lumea este egală în ochii Creatorului. Și într-adevăr, se spune că la sfârșitul corecției tuturor oamenilor din lume îl vom cunoaște pe Creator.

Totuși, înainte de a face prima acțiune și a schimba națiunile, trebuie să fim gata pentru asta. De aceea, ni s-a da șansa de a face primul pas fără nicio conexiune cu ei, fără ca ei să știe, și astfel ne-am dezvoltat în timpul primilor ani, astfel pregătindu-ne de muncă.

Dar la un anumit moment dat nu mai putem avansa mai departe dacă nu devenim mijlocul pentru corectarea națiunii, asta este, dacă nu le aducem metoda corecției. Iar în timp ce facem asta, nu corectăm pe nimeni – este Lumina superioară cea care corectează pe toată lumea, inclusiv pe noi.

Deci ar trebui să cerem mai imperativ în legătura cu rolul nostru. Răspunsul este că noi existăm numai pentru a aduce corectarea în lume. Putem sta la nivelul Hafetz Hesed, la nivelul Bina, care nu are nicio dorință pentru ea însăși și este îndreptată în totalitate către nevoile celor de jos. Din acest motiv Bina este împărțită în GE care este îndreptată către Creator și AHP care este îndreptat spre creație, iar linia care desparte aceste două părți este liberul nostru arbitru.

Acesta este rolul Binei. Toată diseminarea noastră, toată atitudinea noastră către oameni trebuie să fie determinată de acestă schemă.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/9/2012, “Rolul Israelului și al lumii”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, ”O poruncă”: Esența profeticului succes este de a extinde Lumina superioară către cei care locuiesc jos. Cel care o duce cel mai jos are cel mai mult succes.

Asta este foarte important pentru că corecția este făcută de la ușor la cel mai dificil. Straturile de lumină ale vaselor sparte sunt deja corectate de generațiile anterioare, în timp ce în generația noastră începem să corectăm cel mai de jos strat, cel de care aparținem, cel mai ”gros” și rău.

Dorința generală este împărțită în cinci nivele (0-4) de Aviut, sau ”grosime”, adâncime a dorinței. În desen, ele sunt marcate pe axa timpului, așa cum facem corecția noastră, de la ușor la dificil, cum am spus mai înainte. Principiul”descinderii generațiilor” apare din asta: Fiecare generație este mai rea decât cea anterioară, în termenii egoului ei. Ca rezultat, avansăm de la Reshimot cele mai ușoare la cele mai dificile.

Astăzi am ajuns la stadiul final al generației lui Mashiach (Messia): corectarea ultimului strat al dorinței de a primi. Lumea este scufundată în ego, oamenii sunt incapabili să se considere unul pe altul, se distanțează unul de altul: bărbat de bărbat, bărbat de femeie, copii de părinți. Țările, națiunile – totul se destramă, se dezintegrează.

Deci, este spus : ”Esența succesului profetic este de a extinde Lumina superioară către cei care locuiesc jos. Cel care o duce este cel mai de succes.” Deci ar trebui să ”coborâm” către mase, nu numai către aceia care duc o viață bună ci și către oamenii care au cele mai rele atribute și cea mai mare rezistență. Încercăm să ajungem la toată lumea și să le transmitem mesajul nostru către ei, luând desigur în calcul circumstanțele fiecărui loc.

Succesul nostru depinde de asta. Se măsoară numai prin cât de adânc putem să ne adâncim. Baal HaSulam a scris despre asta în ”Introducere la Cartea Zohar”, paragraful 63: ”Astfel, în generația noastră, cu toate că esența sufletului este cea mai rea, lucru pentru care nu au putut fi selectați pentru Kedusa încă, ei sunt cei care completează Partzuf-ul lumii și Partzuf-ul sufletelor cu respect la Kelim, iar munca se completează numai prin ele.”

Din pregătire pentru Lecția zilnică de Cabala 4/11/2012

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Așa cum văd, oamenii lăsați fără slujbă se adâncesc în problemele lor iar asta nu îi ajută să găsească de unde vin problemele lor.

Răspuns: Egoul nostru simte suferință în el însuși. Suferința crește constant și ia diferite forme. De ce împinge omul să întrebe despre menirea vieții? Pentru că întreabă: ”De ce trebuie să sufăr?” De fapt, poate să îl aducă în punctul de sinucidere.

Ce face înțelepciunea Cabala? Spune omului: Trebuie să înlocuiești suferința cu altă suferință, așa numita ”suferință din iubire.”

Într-adevăr, atunci când iubești pe cineva, tânjești după el, dar încă nu ești conectat cu el, sau ești respins, întors înapoi un pic sau distanța te separă și nu îl poți vedea, atunci apare o mare dorință de a te conecta și a îmbrățișa, dar este imposibil.

Toate acestea sunt și ele suferințe! Dar sunt dulci pentru noi; nu vrem să scăpăm de ele.

Personal, nu îmi mai pot imagina o asemenea suferință, dar îmi amintesc de ele când eram tânăr și erau dulci. Deci, pe de o parte iubești, tânjești și anticipezi că în curând vei îmbrățișa persoana iubită dar, în același timp, suferi pentru că nu se întâmplă încă, iar asta este o suferință plăcută.

Există suferință care vine de la ego și se numește ”umbra lui Sitra Achra”, adică o umbră rea, întunecată, care ascunde tot binele din lume. Și există suferință care te împinge înainte și, din contra, ești excitat, trăiești în așteptarea ca se va întâmpla în curând: În fața ta este Lumina, Lumina iubirii, Lumina întâlnirii. Lumină și întuneric, asta este întreaga diferență.

Trebuie să ajutăm repede lumea să înlocuiască suferința, problemele care se vor intensifica din ce în ce mai mult și să tânjească după corecție, după iubire, după Lumină. Apoi, vom simții că suferința nu va dispărea. Pentru dacă întâlnești persoana iubită și toată atracția pe care ai simțit-o tot timpul dispare, atunci nu va rămâne nimic decât dezamăgirea. Vă întâlniți și după câteva minute nu mai aveți nevoie de nimic altceva și puteți pleca.

De aceea, este necesar ca această suferință să se tranforme numai. Deci, sub nicio circumstanță nu ar trebui să îi cerem Creatorului altceva decât corecție. Nu trebui să îi cerem să ne ia suferințele ci numai să le schimbe, astfel încât să simțim suferința din iubire în loc. Apoi vom trăi în exaltare.

Din lecția a patra de la Congresul de la Vilnius 3/24/12

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Perturbațiile apar pentru a ne ajuta în progresul nostru către scop. Cum este posibil să înțelegem ce vrea forța superioară să ne spună trimițându-ne aceste perturbații? Ce vrea de la mine când mi le trimite în particular?

Răspuns: Le trimite pentru ca deasupra acestor perturbații să nu îl uiți pe Creator și să tânjești după El.

Întrebare: Există o anumită rețetă specifică, sau trebuie lucrat separat cu fiecare perturbație?

Răspuns: Nu lucra cu perturbațiile! Trebuie să te ridici imediat deasupra lor. Nu trebuie să acorzi atenție perturbației; principalul lucru este să te ridici deasupra ei.

Trateaz-o ca un sprijin, ca o trambulină căre te aruncă în sus. Încearcă să te o privești în acest fel și vei vedea că a fost făcută intenționat în acest fel. Ni se par perturbații numai psihologic. De fapt nu este o perturbație ci mai degrabă un mijloc de avansare.

Întrebare: Dar cum pot totuși să aud ce încearcă să îmi spună? Ce trebuie să corectez, deasupra a ce trebuie să mă ridic?

Răspuns: Nu știi asta acum. Dar dacă lucrezi deasupra perturbației, vei vedea ce se corectează în tine. Iar din calitățile noi, deja corectate, vei începe să înveți limbajul Creatorului.

Din lecția 4 a  Congresului de la Vilnius 3/24/12

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este așa de greu să înțelegem ce este de fapt conexiunea?

Răspuns: Ne este greu să facem aceste acțiuni, pentru că le abordăm inițial în mod egoist. Nu îmi pot anula mintea pentru a percepe lumea, pentru a percepe grupul și a mă percepe pe mine însumi și pentru a începe să clarific situația folosind o minte externă.

Mai întâi trebuie să înțelegem motivul acțiunilor noastre și ce mi se cere să fac. Creatorul vrea ca eu să aduc corecția lumii. Lumea este toată realitatea care apare în fața mea. Asta înseamnă că trebuie să mă refer la ea în consecință și să fiu inclus în public, cu oamenii care la nivelul lor de dezvoltare sunt și ei în exilul din Egipt; chiar dacă ei nu sunt la etapele finale, sunt în etape foarte avansate. Oameni simt deja că au ajuns la un capăt de linie; simt că ăsta este sfârșitul lumii; întâmpină probleme ecologice, războaie, sinucideri, disperare, etc. Acesta este exilul în Egipt pentru ei, un exil din prosperitatea pe care au cunoscut-o înainte.

În trecut, omul obișnuia să facă schimbări în viață și găsea ușurare în asta. Astăzi nu mai are unde și ce să schimbe; nu mai găsește confort nicăieri. Nu mai este confort acasă, în familie și nicăieri. Copii nu mai au nicio speranță pentru ceva bun; la muncă este imposibil să te odihnești și să te simți bine împreună cu alții pentru că nu este nimic bun. Speranța să te odihnești la pensie a devenit imaginară, și nu putem fii siguri că atunci când vom ajunge bătrâni vom avea hrană și adăpost. Oamenii trăiesc în incertitudine: Toate economiile pe care le-au salvat în vreun fond sunt sub semnul incertitudinii. Iar astea sunt numai o parte din probleme.

Deci, atunci când ne apropiem de Creator, luăm în calcul ce vrea El și nu ceea ce vrem noi? Creatorul vrea corecția lumii. Așa apropiem oamenii, luând disperarea lor și să ne facem griji pentru ei? Nu sunt sigur. Ieșim noi în lume suficient, noi cei care, apropo, simțim exilul mai mult decât ei? Suntem incluși în exilul lor, în necazurile lor corporale? Schimbăm noi problemele lor în probleme spirituale la nivelul nostru?

Dacă Lumina influențează oamenii prin noi, oamenii se vor simții bine. Asta trebuie să facă partea lumii numită ”Israel”, să devină ”Lumină pentru națiuni”. Pentru cei care nu au niciun contact cu Lumin, eu trebuie să fiu un ”adaptor”. Pornesc de la asta?

Creatorul vrea să le aducem Lumina și avansarea, în timp ce eu sunt doar un link. Trebuie să iau deficiența lor și să o schimb într-o necesitate de a mă conecta la nivelul meu, necesitatea pentru Lumina Reformatoare și să transmit această cerere în sus, nu să trimit dorințele mele personale. Asta înseamnă să dărui.

Facem noi asta? Dăm suficientă atenție diseminării pentru a absorbi dorințele oamenilor? Suma începe de la nivelel inferioare și nu de la mijloc. Adevărata deficiență este ascunsă în lume, în timp ce noi primim deficiența noastră de la Creator și trebuie doar să fim parte din întreg.

Absorbind deficiența de la oameni, trebuie să vă conectați cu prietenii. Altfel, de ce aveți nevoie de această conexiune? Pentru ce? Pentru cine este viitoare voastră dăruire? Fără lume nu este nicio cale de a o obține. Creatorul nu are nevoie de dăruirea voastră; nu are nevoie de favoruri de la voi. Poți să îi aduci mulțumire dacă treci Lumina Lui în jos, dacă reușești să convingi oamenii că trebuie să se schimbe. Apoi, această ușoara schimbare din ei, o veți crește și o veți ridica la Creator, iar astfel veți face conexiunea de jos în sus. Veți crește de la mic în sus la nivelul Lui și vă veți lua locul în mijloc. Fără conexiune între două capete, vă jucați cu ceva care este bazat pe nimic altceva decât ego.

Întrebare: Atunci ce facem greșit? De fapt, noi încercăm să aducem mesajul nostru către lume.

Răspuns: Se pare că noi nu suntem impresionați suficient de dorințele lumii, pentru a acționa prin ele. Eventual, suntem lăsați doar cu o impresie formală a muncii care este făcută. Totul reiese ca fiind opus: Vrem să avansăm și astfel folosim oamenii ca mijloc, în loc ca noi să fim mijlocul pentru avansarea lor și să aducem oamenilor ceea ce vrea Creatorul să le aducem. Întoarcem totul invers: În loc să fim servitori, vrem să devenim proprietarii situației. Creatorul depinde de noi, națiunile depind de noi, în timp ce noi ne uităm la ele stând în mijloc.

Problema nu este în acțiunile noastre ci în atitudinea interioară. Deficiența Creatorului și deficiența lumii sunt ceea ce ar trebui să fie important pentru noi. Din aceste deficiențe trebuie să stabilizăm propria deficiența, astfel încât ne vor conduce către rezultatul dorit. ”Israel” aparține nivelului Bina și nu are nimic propriu. Partea sa superioară este în Keter iar partea inferioară în Malchut. În mijloc există numai o tăietură. Atunci cum pot două părți să fie conectate? Noi suntem cei care trebuie să devenim această conexiune și asta este singura noastră proprietate.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala 4/5/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că dorințele maselor trebuie să fie pe primul loc și nu aspirațiile noastre spirituale. Dar astăzi eu sunt îngrijorat de avansarea mea spirituală și acesta este motivul pentru care diseminez. Cum pot sa fac această tranziție internă?

Răspuns: Trebuie să înțeleg că tot ce se va întâmpla cu mine depinde de alții, în măsura în care îi aduc mai aproape de sursă. Pentru a face asta, trebuie să îi aduc mai aproape de mine, iar apoi ei îmi vor furniza deficiența potrivită pentru a mă întoarce la Cretor. De aceea ei îmi sunt deodată așa de importanți.

Descopăr în continuare că ei sunt părți din mine iar apoi voi descoperi că ei de fapt sunt părți ale sufletului meu. Nevoia pentru ”sine” dispare: să ardă, vreau doar să le furnizez lor, asta este cel mai important. Conșiința de sine anterioară dispare: Partea mea superioară aparține Creatorului, partea mea inferioară aparține ființeor create, iar eu sunt în miloc, în zona neutră din treimea din mijloc a lui Tifferet, care există doar pentru a conecta cele două jumătăți. Nu trebuie să facem nimic cu ee.

Întrebare: Înseamnă că atunci când mă conectez cu masele pentru a le absorbi dorințele lor și pentru a-i servi, facem muncă între noi și primim răspunsul undeva de Sus. Este cumva un sistem complicat…

Răspuns: Sistemul este simplu: Sus este plus iar jos este minus, iar tu permiți intrare în mijloc și deschizi calea.

Se poate desena diferit, ca un robinet. În stânga este presiunea pozitivă (+P), în dreapta cea negativă (-P), iar tu determini ce va ieși afară. Pe de o parte, există națiunea, iar pe de alta este Lumina, iar în mijloc Bnei Baruch (BB).

Exact așa este construită natura. Acest sistem este normal și natural. Să îl desenăm în termeni Cabaliști. Deasupra sunt Keter și Hochma, în mijloc este Bina împărțită GE (Galgalta ve Eynaim) și AHP (Awzen, Hotem, Peh). Jos se află ZON (Zeir Anpin and Nukva). În vârf, până la jumătatea Binei, există un sistem al Creatorului, în jos sunt cei inferiori, iar între ei este Bnei Baruch. Este la fel: deasupra plus, jos minus, voi sunteți între ei iar robinetul este în mâna voastră.

Asta este munca noastră. Conectăm grupul pentru a corespunde Luminii, iar jos construim sistemul de diseminarea care transpune mesajul iubirii pentru alții și al unității. Așa ne conectăm cu oamenii pentru a aduce mulțumire Creatorului.

Din partea a treia a  Lecției zilnice de Cabala 4/6/12, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul pregătirii pentru corectare, ordinea muncii interioare este după cum urmează: Dorind sa ma conectez cu prietenii, mă presez pe mine insumi şi fac mari eforturi. Ca răspuns, Lumina, forţa care mă ajută să ma conectez, străluceşte in mine. În cele din urmă, completez conectarea şi imediat AHP al gradului superior, a cărui dorinţă de a primi este chiar mai mica şi mai groasa decât a mea, este revelata. Ca urmare, simt că sunt într-un exil şi mai mare.

Deci, se pare că cu cat mai mult încerc să ajung la bunătate, la daruire, cu atat mai adanc ma scufund în rău. Cu toate acestea, această imersiune în rău este compusă din două părţi: pe de o parte, îmi amintesc încă conexiunea pe care am realizat-o, apropierea de prieteni, iar pe de altă parte, o noua dorinta corupta este acum revelata mie, chiar mai rea decât înainte .

Astfel, în perioada de exil, nu cresc într-un mod liniar, ci pas-cu-pas. Prin realizarea conexiunii eu cad, şi nu cu un grad, ci cu două. Este pentru ca la inceput m-am ridicat catre unificare (+), apoi am căzut in separare (-), si astfel acum simt o dubla coborare (x2). Apoi, totul se repetă din nou şi din nou: ma ridic si cad chiar si mai jos.

Intotdeauna cad, nu la nivelul anterior al ego-ului, ci de la nivelul la care m-am ridicat. Prin urmare, datorita fiecarei urcari, caderea urmatoare este de două ori mai rea. Când ma ridic, ascend in daruire, iar atunci când cad, cobor în primire şi în mizerie.

Astfel, o persoană isi extinde vasele prin clădirea binelui in functie de rău, şi datorită acestui lucru progreseaza de-a lungul celor 400 de ani de exil.

Exilul începe atunci când ne apropiem de unificarea în grup. Se încheie atunci când, dandu-ne toate puterile noastre pentru unificare, vom ajunge la un punct in care nu ne putem uni.

În timpul acestui proces, ne unim şi devenim poporul lui Israel. Nu este acelaşi grup mic, care o dată a coborât în ​​Egipt, din cauza conflictelor interne, cum ar fi conflictul dintre Iosif şi fraţii săi, de exemplu. O naţiune unită iese din Egipt, deşi este încă imposibil sa obtina Sfintenia prin această unificare. În starea actuală, forma unitatii este dezvaluita ca controlul dorintei de a primi. Numai prin efortul nostru trecut evadarea, ieşirea din ego, apare.

În spiritualitate, de asemenea, mergem pe „doua picioare”: de la unitate la separare şi apoi la unitate din nou. Faraonul creşte, asa face si Moise, opus lui, iar Creatorul este revelat …. Toate aceste discernaminte devin mai mari si mai mari, iar noi nu le scapam, ci continuam cu munca noastră.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 5/4/2012, Scrieri de Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→