Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 116: Cuiva căruia i s-a acordat porunca de iubire prin penintenţă din iubire, prin aceasta este recompensat cu transformarea păcatelor în merite.

În mare, sunt patru nivele pe drumul nostru. Jos există dorinţa spartă de a primi, adică AHP sparte. Acestea se numesc „păcate” sau „încălcării ale legii”.  La următorul nivel există dorinţa spartă de dăruire, adică GE sparte. Acestea se numesc „greşeli”.

Deasupra există Machsom (bariera). Deasupra ei, există dorinţa corectată de dăruire, GE. Acesta este nivelul Bina „un om drept, incomplet”, care execută 612 porunci, starea de Hafetz Hessed (HH) sau Lishma. În final, atingem nivelul „o poruncă”, a 613-a poruncă – iubirea. Aceasta este deja dorinţa corectată de a primi.

După trecerea Machsom, greşelile se transfomă în porunci, iar păcatele se transformă în greşeli. Ridicăndu-ne la nivelul de iubire, greşelile care rămân se transformă în porunci în AHP corectate, iar poruncile se ridică de la al treilea nivel la GE.

Astfel, „păcatele” sunt dorinţe de a primi pentru a dărui, care au fost sparte şi transformate în dorinţe de a primi pentru a primi, AHP sparte, corupte. Iar GE sparte sunt „greşeli”.

Când încercă să ne imaginăm toate acestea, principalul lucru este să nu ieşim din contextul celor zece Sefirot. Dacă o să fim confuzi, cel puţin ar trebuie să fie în graniţe clare şi nu în spaţiul imaginaţiei.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Înteţelepciunea Cabala este metoda care este acum revelată pentru realizarea noastră, pentru a înţelege sistemul unit al guvernării, programului şi structurii universului, care ne va ajuta să depăşim toate problemele şi necazurile. Programul Naturii ne influenţează în mod intenţionat, în aşa fel încât noi vom realiza şi adopta tot volumul în care ne aflăm.Acestea este motivul pentru care studiem înţelepciunea Cabala. În principiu, natura ne împinge către această stare de multe milioane de ani.

Cu toate că nu simţim încă acest volum al universului, astăzi avem materiale care ne vorbesc de asta şi despre grupurile înăuntrul cărora putem începe acestă realizare. Înăuntrul unui grup, putem construi o anumită similaritate cu universul, un micro-cosmos.

Dacă ne unim unul cu altul, în aşa fel încât înăuntrul nostru, înăuntrul unităţii noastre, ar fi forţe de interacţiune deasupra egoismului nostru, apoi, gradual, vom fi în stare să ajungem la o stare în care vom crea o zonă distinctivă de test, un loc ca într-un laborator de cercetare. Studiindu-ne noi înşine şi studiind conexiunea dintre noi, derivată din acţiunile corecte dintre noi, vom începe să simţim manifestarea forţei superioare şi, gradual, să o revelăm în acest laborator, în această conexiune dintre noi.

O vom descoperi în acelaşi fel în care un fizician descoperă secretele naturii cu ajutorul unor imense echipamente, instrumente şi acceleratoare. Numai că acest accelerator, acest instrument, trebuie să fim noi, unitatea noastră, grupul nostru, în care creăm condiţiile petnru ca forţa superioară să se manifeste şi de la o stare ascunsă să devină revelată.

În principiu, asta facem şi suntem pionieri în asta. Restul lumii simte că ceva trebuie să li se întâmple, că trebuie să ajungă la ceva, că sunt în faţa a ceva care nu are o soluţie raţională în calităţile şi instrumentele noastre obişnuite.

Astăzi, nu putem rezolva orice problemă din lume sau chiar o problemă particulară, personală. Atât de interconectate au ajuns problemele. Asta pe de o parte. Pe de alta, ele nu sunt rezolvabile la nivel pământesc.

De aceea, este foarte important pentru noi să adoptăm înţelepciunea Cabala mai repede, să o realizăm în grupuri separate, iar în grupul nostru comun să revelăm forţa superioară, să începem să interacţionăm în mod clar cu aceasta şi să „împingem” această metodologie în lume. Apoi, vom ştii cum să o introducem mai bine, să o prezentăm şi să o revelăm lumii astfel încât să nu o facem fără dovezi.

Simţim şi înţelegem cumva cum să face asta, pentru că avem o predispoziţie particulară, internă. Am dezvoltat-o deja. Ne-am născut cu o asemenea predispoziţie, cu punctul în inimă. Restul umanităţii nu îl are. De aceea trebuie să le demonstră metoda Cabala la nivelul lor.

Numai atunci vom fi în stare să purtăm întreaga lume cu noi, altfel va fi un dramatic drum al suferinţei. De aceea aspiraţia noastră către unitate este o aplicaţie practică a studiului nostru.

Din KabTV “Fundamentele societăţii integrale” 2/5/12

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Putem vorbi de avansarea noastră şi de noi şi la fel să ne imaginăm perspectiva de Sus, de la sursa realităţii. Revelăm munca noastră de jos, în timp ce cauza ei este de Sus.

Care a fost scopul creaţiei? Se spune că dorinţa celui de Sus a fost să creeze o creatură la fel de perfectă ca El. Astfel, în toate intenţiile şi acţiunile noastre, în timp ce cercetăm ce ni se întâmplă, ar trebui întotdeauna să ne amintim că scopul final este de fapt să îl revelăm pe Creator, să îl descoperim în mod precis pe El.

Orice simt, gândesc sau aspir este corect; asta este calea analizei. Dar ce descopăr pe această cale, eul meu? Nu, descopăr opoziţia mea faţă de Creator. Asta este, de fapt îl descopăr pe El.

Ştim din înţelepciunea Cabala că în lumea Infinitului nu există nicio deficienţă în nimc ci numai realizarea Dăruitorului. Creatura, numită Malhut al lumii Infinitului, trebuie să Îl înţeleagă, să Îl simtă şi să Îl reveleze pe El.

De aceea este necesară această etapă a creaţiei pe care trebuie să o parcurgem: coborârea în lumea noastră şi ascensiunea înapoi în Malhut al Infinitului. Acest drum de sus în jos se face doar în scopul ascensiunii, în realizarea Dăruitorului.

Îl obţinem pe El conform echivalenţei de formă: cu cât mai mult ne asemănăm cu El, cu atât îl înţelegem şi Îl simţim şi cu atât suntem mai aproape de El. Rezultatul final este în gândul iniţial: deci, mai întâi de toate, trebuie să ne stabilim intenţia, asta este, ce vreau să obţin prin toate acţiunile mele? Ce este făcut este făcut, dar de ce am nevoie de asta?

Totuşi, chiar înainte de a-mi clarifica intenţia, îmi trebuie gândul iniţial al sursei primare a acestor intenţii, deoarece idea este să îl revelăm pe Dăruitor, Creatorul. Acesta este scopul nostru.

Descopăr în mine gânduri, intenţii, dorinţe şi atitudini, dar în principal, prin aceste acţiuni îl caut pe El. Cum să fac asta? Ce să gândesc? Ce vreau? Cum interacţionez cu ceva şi cu cineva? Înainte de fiecare asemenea discernământ mă pregătesc cu atitudinea corectă: Tot ceea ce fac este îndreptat spre revelearea Creatorului.

Trebuie să trag anumite conexiuni aici:

–          Oricine sunt, El a pregătit asta pentru mine;

–          Orice gândesc în fiecare secundă, El îmi dă asta;

–          Orice se întâmplă cu mine chiar acum, în timpul acestei analize, se întâmplă conform voinţei Lui;

–          Oricum reacţionez la ceea ce simt, El, de asemenea, îmi dă asta.

Există doar un singur gând care trebuie să fie întotdeaun cu mine: Tot ce mi se întâmplă vine de la Creator. Primul articol din Shamati vorbeşte despre asta: Nu există nimeni în afară de El.

Acum, când mi-am clarificat intenţiile – fie de dragul primiri, fie de dragul dărurii – ele vin cu siguranţă de la Creator. Totuşi, ce este important pentru mine în această analiză este faptul că îl descopăr pe El, îmi clarific cine este El.

Din toate aceste discernăminte, mozaicul realităţii prinde formă înăuntrul meu. Prientenii mei, lmea din jurul meu, evenimentele şi circumstanţele, totul ar trebui să se contopească într-o singură imagine a Creatorului. În măsură în care ele îmi apar interne, piese separate ajung împreună: toate creaturile, această întreagă lume şi toate lumile, împreună într-o singură structură a cărei formă internă se numeşte Creatorul. În întregul ei, această structură reprezintă Malchut al lumii Infinitului sau, în alte cuvinte, vasul, dorinţa. Este chiar forma Lui, structura Lui şi interacţiuniile tuturor părţilor Lui: doirnţe, gânduri şi intenţii care au luat forma Dăruitorului.

Creaturul Însuşi, Azmuto, nu are formă. Totuşi, noi facem o neîncetată analiză în noi înşine şi, gradual, creăm o formă similară cu El. Ca rezultat, El poate fi revelat. În aceaşi manieră, pentru a detecta undele pe care nu le cunoaştem, construim echipamente în care ele pot fi duplicate şi reproduse. Astfel, putem să le descoperim şi să le studiem natura.

Cercetarea interioară ne ajută să creăm un loc în care să îl descoperim pe Creator, altfel El rămâne ascuns faţă de noi. De aceea este spus că Creatorul vrea să locuiască în cei de jos, adică să li se reveleze. De aceea a creat lumea Infinitului şi munca noastră constă în revelarea Lui prin propriile noastre eforturi.

Astfel, revelarea Creatorului este rezultatul cercetării noastre interioare. El nu se va revela – eforturile şi munca noastră sunt necesare pentru asta. Depunem propriile eforturi, vrem asta şi nu o vrem, forţele de primire şi de dăruire se ciocnesc în noi şi astfel pregătim în mod constant un loc pentru revelarea Lui.

În cele din urmă, acest loc va deveni suficient de pliabil, astfel încât să putem detecta în el mici valuri, formele Creatorului în materia dorinţei. Cu cât ne înmuiem materialul nostru, cu atât Creatorul se revelează mai mult în el. El însuşi este ascuns; totuşi, materia începe să îşi asume forma Lui. În asta constau toate clarificările noastre: cu ajutorul lor ne pregătim dorinţa noastră de a lua forma Lui, revelaţia Lui.

Deci, cu fiecare acţiune a noastră este necesar să ne amintim că noi, lumea şi totul în general există numai pentru ca noi să îl revelăm pe Creator. Nu este un topic pentru discuţii ci un fapt care coboară de la sursa creaţiei. Dacă aşez fundaţia pentru tot ceea ce gândesc, acţionez sau intenţionez cu faptul că în minte, dacă la început am avut acest curs, dacă sunt direcţionat către revelearea Creatorului deoarece asta este dorinţa Lui, atunci sunt aţintit către Infinit, chiar la scop. Şi tot ceea ce fac mai târziu va intra sigur în depozitul eforturilor mele, depozit pe care trebuie să îl umplu.

Restul va avea loc oriunde. Numai un singur lucru depinde de noi: să ne direcţionăm toate eforturile noastre către revelaţia Creatorului.

Mai târziu, apar următoarele întrebări: Ce reprezintă această revelaţie? Cum o putem actualiza? Ce acţiune se dovedeşte a fi mai eficientă? De cine depinde: de mine, de alţii sau de interacţiunea noastră? Toate ca toate, însă vorbim despre metoda pe care Cabaliştii ne-au descris-o, explicându-ne cum să executăm acţiunile care sunt cele mai benefice pentru revelarea Creatorului.

Astăzi, întreaga umanitate se află la începutul acestei revelaţii. Evoluţia a ajuns la această concluzie: lumea a realizat deja potenţialul progresului materialist. Nu mai avem ce căuta pe alte planete şi nimic ce extrage din pământ;  am încercat totul pe suprafaţa lui şi am văzut că viaţa noastră este limitată şi duce la un sfărşit.

Este începutul revelaţiei Creatorului către creaturi. Din cauza acestui impediment oamenii încep să se întrebe: Pentru ce şi de ce trăim? Care este scopul vieţii noastre?

De acum încolo învăţăm că scopul vieţii noastre este de a-l revela pe Creator sau, ca să fiu mai precis, să ne pregătim pentru revelaţia Lui. Obţinem asta prin unitate şi astfel ne uşurăm dorinţa noastră de a primi astfel încât să devină altruistă şi începem să ne asumăm diferite tipuri de dăruire. De fapt, Creatorul este calitatea dăruirii, iar dacă stabilim o asemenea conexiune unul cu altul, îl ajutăm pe El să se reveleze între noi, pregătim solul petnru el, materia care va fi capabilă să îşi asume calităţile Lui, proiecţia Lui.

Astfel ne dezvoltăm într-o echivalenţă precisă cu forma Lui.

Din Congresul Arava 2/23/12, Lecţia  nr. 2

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

“Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi” este principala lege a naturii integrale în societatea umană. Observând această lege, observăm de fapt toate legile naturii sau, spus altfel, toate legile naturii sunt incluse în această lege. Înseamnă că nu ne mai rămâne nimic de făcut decât asta?

Scopul Naturii este de a aduce toate părţile ei într-o armonie totală şi în echilibru. Asta îi permite unei persoane să obţină cea mai confortabilă stare. Toate întâmplările prin care trebuie să trecem se petrec doar pentru ca noi să obţinem în mod conştient această stare.

Trebuie să cercetăm şi să urmăm scopul şi drumul naturii pentru a-l obţine. Asta este garanţia unei vieţi de succes pentru noi. Sprijinind în mod constant acest principiu ştiinţific, vom câştiga confidenţă pe drum şi în faptul că avem spijin de la legile naturii. Această ne duce la conştientizarea succesului în cazul în care urmăm legea naturii, sau a necazurilor în cazul în care nu o facem, trebuie să fie simţită de noi ca veneraţie şi frică. Asta ne garantează un drum bun.

Pentru asta trebuie să fim conştienţi de legile naturii ca fiind obiective şi că ne constrâng să le executăm conştient. Chiar acest lucru, executarea conştientă a acestor legi, este caracteristica distinctivă a nivelului „uman” al dezvoltării, opus celui „animal”.  De fapt, am trecut prin toate nivelurile anterioare ale dezvoltării în mod inconştient, conduşi de dezvoltarea egoismului din noi. Dar astăzi, natura ne constrânge să ne dezvoltăm independent, conştient, deasupra egoismului, obţinând calitatea dăruirii şi a iubirii, care sunt opuse egoismului.

Cum poate o persoană să obţină această nouă calitate, dorinţa de a dărui, şi în acelaşi timp să înţeleagă că dorinţa de a primi pentru ea însăşi îi este foarte dăunătoare? De fapt, asta contrazice natura umană, în sensul că nu pot face nimic care nu aduce profit personal.

Există doar o singură soluţie: pentru anumiţi oameni care au aspiraţia de a ieşi din puterea egoismului şi a se aduna împreună într-un singur grup. Deoarece fiecare membru din acest grup are aspiraţia de a obţine calitatea dăruirii şi pe cea a iubirii, şi tot ceea ce le lipseşte este forţa de a o realiza, unindu-se într-un grup şi suprimându-şi egoismul în relaţia cu prietenii, ei crează o nouă substanţă. De exemplu, dacă sunt zece membri în grup, această substanţă va avea o forţă de zece ori mai mare decât o avea fiecare persoană în mod individual.

Totuşi, asta se va întâmpla numai daca cei care s-au adunat într-un grup se gândesc la cum să îşi suprime egoismul şi nu la cum să îl satisfacă. Şi datorită simţiri iubirii pentru prieteni, fiecare persoană va putea să simtă o aspiraţie la a îndeplini legea naturii, pentru că astfel el aduce toată natura la echilibru şi armonie.

Pe baza articolului lui Rabash „Iubirea de prieteni”

Filed under: Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Haideţi să ne imaginăm că există o poartă care se deschide şi se închide automat atunci când în preajmă ajunge o persoană. Această poartă cercetează deficienţele persoanei şi, dacă nu sunt suficiente, nu îi permite să intre.

Totul este gata pentru masă iar gazda aşteaptă invitaţii. Dar El îi aşteaptă conform cu dorinţele lor de a se uni, numai dacă ei vor să se unească cu El. Asta se verifică conform cu dorinţa lor de a se conecta unul cu altul, astfel încât conexiunea să fie cu adevărat cu intenţia de a dărui.

Dacă ai dorinţa şi deficienţa necesară, ţi se va permite să intri. Aici pot fi două nivele. Primul este atunci când o persoană are succes, dar nu şi-a dezvoltat suficient apetitul, nu are dorinţa suficientă pentru mâncare, ceea ce însemă o dorinţă de a se bucura când dăruieşte Creatorului.

Oaspetele se opreşte de la a primi ceva pentru că se restricţionează el însuşi. Mai întâi trebuie să atingem nivelul la care oaspetele este rusinat să primească masa pe gratis de la gazdă. Este gata să o primească dacă poate transforma ruşinea în onoare şi o va face pentru gazdă. Apoi îşi foloseşte toate dorinţele şi atributele bucuros, pentru că poate dărui.

Astfel, gazda descoperă cu bucurie că are un apetit mare, împreună cu nevoia de a-l folosi corect: să se bucure de felurile de mâncare pentru a-i produce gazdei plăcere.

Dacă o persoană avansează în mod corect şi caută constant sprijin pentru asta, are nevoie de Lumina care Reformează. Începe să se gândească: Cum este posibil să evoc Lumina? În ce fel? Se face numai prin rugăciunea celor mulţi, împreună cu prietenii. Aşa avansează.

Dar la fiecare pas pe această cale există probleme. Dorinţe adiţionale de a primi plăcere care trebuie revelate la fiecare nou nivel, necesită corecţie. La fiecare nivel este o nevoie pentru corecţie, pentru că  nu este o schimbare minoră a dorinţei, ci o ascensiune la un nou nivel. Fiecare schimbare minoră necesită transecenţa tuturo celor zece nivele de dezvoltare, zece Sefirot întregi.

Deci, o persoană trebuie să repete toate acţiunile pe care le-a făcut la nivelul anterior. Dacă între timp nu simte nicio diferenţă semnificativă între nivele, atunci crede că repetă aceleaşi stări. Şi cât poate face asta? Este obosit să repete acelaşi lucru din nou şi din nou.

Vrea să vadă un anumit progres, chiar dacă există şi o anumită decădere. Ca o roată care se învârteşte, vrea totuşi să simă mişcarea înainte. Dacă nu o vede, este o problemă.

Se poate să nu observe avansarea înăuntrul ei, dar o vede în alţii şi ar trebui să se bucure de asta. Dar egoul ei corupt nu o lasă să se bucure de succesul altora. Nu este încă liberă de propriul interes.

Este acopoerită de o umbră şi încetează să mai simtă vreo avansare. În aceste condiţii, îşi pierde apetitul pentru mâncare. Îşi pierde deodată puterea şi începe să critice toate avantajele anterioare şi să le vadă ca nerealiste şi neserioase.

În ceea ce priveşte realitatea în care este, realitatea acestei lumi, toate par insuficient de serioase şi încă nu solide. Ceilalţi oameni se ocupă cu lucruri care sunt de înţeles, care aduc profit real pe care îl poţi simţi cu adevărat, îl poţi pune în bancă; poţi să aduci salariu zilnic familiei seara şi să te simţi mândru de asta.

Dar aici nu este nimic, totul dispare, ca apa care se scurge prin nisip! Şi nu este nimeni pe care să dai vina. Asta se numeşte o umbră.

De aceea, mulţi eroi cad în această bătălie. Auzim deseori asemnea cazuri în diferite grupuri. Pe de o parte, ar trebui să ne pară rău pentru aceşti oameni, la fel cum ne pare pentru cineva care moare, pentru că ne pare rău că au murit. Dar pe de altă parte, în viitor ei se vor alătura corecţiei, pentru că cei îndepărtaţi nu vor fi respinşi şi totul se întoarce la rădăcină.

Nu depinde de noi. Singurul lucru pe care îl avem de făcut este să încercă să creştem mai puternici, să construim sprijinul corect şi  balustrada corectă, care ne va sprijini, să postăm poliţişti şi gărzi. Dacă înţelegem că umbra vine pentru ca noi să devenim mai puternici, pentru numai în ascundere este posibil să descoperim dorinţa adiţională necesară pentru revelaţie – atunci înţelegem că nu există altă cale şi că trebuie să mergem mai departe.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Similaritatea mea cu Creatorul - 3 Comentarii →

Un grup ar trebuie să dea un exemplu bun tuturor. Joacă un joc a ceea ce ar vrea să fie, ca un copil care se joacă de-a mama şi tata pentru că visează să crească.

În viaţa noastră de zi cu zi, atunci când avansăm instinctiv prin evoluţie, natura ne forţează să avansăm împingându-ne din spate prin suferinţă şi momindu-ne din faţă prin plăceri, arătându-ne exemple din mediu, evodcându-ne mândria noastră, pasiunea, dorinţa de a controla şi alte plăceri, făcându-ne să tânjim să creştem şi să obţinem mai mult.

În acest fel avansează natura la nivelul mineral, vegetal, animal, dar omul, care este cea mai dezvoltată creatură de pe pământ, avansează mai mult decât celelalte nivele. Nu îi este suficient să se nască şi să obţină forma unui adult în câteva săptămâni, aşa cum face un animal. Trebuie să ia o nouă formă în fiecare generaţie. Natura are grija de asta şi îl face să avanseze.

Dar atunci când trebuie să crească, ca fiinţă umană, într-o formă care este deja diferită de nivelele mineral, vegetal şi animal, totul devine diferit. Nu vedem această diferenţă, pentru că ne referim la corpul uman ca la un corp de animal; dăm atenţie chipului prietenului, felului în care se comportă în lumea corporală, caracterului său. Nu înţelegem că componenta spirituală a lui este detaşată total de corp şi nu îi aparţine acestuia.

Avem nevoie de acest corp pentru a obţine spiritualitatea cu el, pentru a obţine atributele prin care putem să ne conectăm intern cu prietenii. Dar de fapt, forma spirituală este total diferită de cea corporală, ca două nivele diferite. Aşa cum în lumea noastră este o diferenţă absolută între pietre, vegetale şi animale, nivelul uman este şi el tăiat de o graniţă numită Machsom, care ne separă pe noi de nivelul animal. Putem ascede la nivelul uman numai prin îndemnurile pe care le proiectăm noi înşine. Aceste îndemnuri sunt numite: importanţa scopului spiritual, care este o formă opusă nivelului corporal.

Această opoziţie există de fapt şi între nivelele mineral, vegetal şi animal. Trebuie să înţelegem că în acest proces de evoluţie este imposibil să rămânem în starea actuală. Aşa că începi să îţi consolidezi puterile pentru a ieşi din starea curentă şi a trece în următoarea, care este mult mai avansată.

Acelaşi lucru se întâmplă în dezvoltarea noastră. Natura ne aduce în punctul în care simţim nevoia de o dezvoltare spirituală. Atunci când simţim punctul în inimă înăuntrul nostru, ajungem la grup. Dar după aceea, trebuie să găsim noi înşine  puterile pentru dezvoltare.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/14/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Luând în considerare că toată creaţia este o dorinţă de a primi plăcere, nu pare realist faptul că noi ne putem separa de egoul nostru. Dar această separare se întâmplă numai în calculele noastre, atunci când evaluăm cât de mult datorăm egoului, cât de mult avem nevoie de el, deoarece fără ego nu suntem capabil să facem nicio acţiune, nu putem genera niciun singur gând.

Apoi Lumina care Reformează ne aduce într-o stare de libertate reală. Numai Lumina o poate face, pentru că adaugă dorinţei de a primi plăcere a omului, proprietatea dăruirii, ca şi cum ar face un nou altoi. Este similar cu legile valenţei sau crearea unor noi elemente chimice. Adăugând sau îndepărtând electroni, producem o nouă substanţă. Acestea sunt rezultatele legilor spirituale în lumea noastră materială.

Proprieteatea dăruirii coboară la om şi preia controlul asupra dorinţei lui de a primi plăcere pentru că ea conţine Rădăcina. Întreaga diferenţă dintre starea de Lişma (dăruire) şi starea care precede Lo Lişma, nu constă în prezenţa proprietăţii de dăruire însăşi ci în realizarea noastră a acesteia.

Prezenţa proprietăţii de dăruirie nu înseamnă nimic, pentru că noi o putem folosi încă în mod egoiste, adică Lo Lişma! Totuşi, atunci când obţinem Rădăcina, care este inclusă în proprietatea de dăruire şi vine de la Keter mai degrabă decât de la Bina, forţează dorinţa noastre egoistă să se predea. Egoul nostru înţelege că deţine un loc secund, în timp ce primul loc (dorinţa de dăruire) îl precede.

De aceea, egoul nostru capitulează, făcându-ne astfel gata pentru a munci Lişma. Acum obţinem energie şi combustibil să executăm acţiuni de dragul sursei dăruirii, nu de dragul egoului nostru. Dorinţa de a primi plăcere se subordonează – Malhut se înclină deoarece simte prezenţa lui  Keter, Rădăcina care acţionează prin Bina.

De fapt, trebuie să consolidăm această stare şi să ridicăm pe Malchut cât de mult posibil astfel încât să crească în noi. Asta ne permite să cunoaştem pe Keter mai bine, cu toate că nu vom fi conectaţi cu El, mai degrabă vom cunoaşte proprietatea interioară a Lui în proprietate de dăruire care se îmbracă în noi (în dorinţa de a primi plăcere, deoarece materia creaţiei nu dispare niciodată).

Atunci când o persoană se ridică deasupra dorinţei de a primi plăcere şi obţine rădăcina şi proprietatea dăruirii, este umplută cu Lumina Hassadim (Milă) şi astfel obţine propritatea Binei. La acest punct, poate tranzita către Lumina Hochma (Înţelepciune) şi să primească de dragul de a dărui, cu toate că asta este o muncă specială pe care nu ne-o putem imagina încă.

Starea de Lişma începe în momentul în care o persoană devine capabilă să acţioneze de dragul adeziuni cu dăruirea, în timp ce încă reţine dorinţa de a primi plăcere. Simte puterea Creatorului, proprietăţile Lui şi sursa din care provine ca fiind Creatorul şi nu dorinţa de a primi plăcere.

În această etapa, omul încetează să mai fie un aliat credincios şi un sclav al egoului său, de care a fost atât de legat încât nu s-a separat de el şi a considerat că este eul lui autentic. Acum, se deconectează de el şi îşi schimbă materia în mod conştient, voluntar, iar pentru a obţine această stare a muncit din greu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012, Shamati nr. 20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dintr-o lecţie a lui Rabash: Într-un loc în care spiritualitatea nu este suficient de importantă, cojile sunt o închisoare. De exemplu, dacă o persoană intenţionează să se scoale pentru lecţia de dimineaţă, dar în minte îi apar gânduri şi calcule: De ce ar trebui să mă scol? Ce voi învăţa? Care este rostul?

Pe moment, spiritualitatea nu pare importantă, asemenea gânduri apar imediat şi îl ţinutiesc pe om cu haine grele de pat, astfel încât să nu fie în stare să se ridice… De aceea, avem nevoie de forţa care ne acompanizaă care nu ne va permite să eşuăm.

Ceea ce lipseşte tuturor grupurilor şi de fapt fiecărei persoane, este forţa însoţitoare, forţa care  acompaniază. Altfel am eşua unul câte unul, aşa cum este spus: O mie intră în clasă şi unul iese ca învăţător. Asta înseamnă că 999 eşuează.

Se poate să nu cadă fizic, dar sunt slăbiţi intern şi sunt gata să meargă pe acest drum fără să atingă scopul creaţiei, scopul vieţii. Ei nu ripostează la faptul că este necesar să se găsească un răspuns la întrebarea: care este menirea vieţii mele, ci îmbătrânesc şi simt că nu mai au puterea să o facă. Asta se întâmplă pentru că nu şi-au construit un sprijin, o balustradă care îi va sprijini şi îi va ajuta să se ridice şi nu îi va lăsa să cadă. Acest lucru este foarte important.

Este ca şi cum am face un tratat de ajutor reciproc, o asumare a relaţiei dintre prieteni, dintre grupuri. De aceea, este atât de important să ştim ce se întâmplă în fiecare grup şi să ne ajutăm unul pe celălalt.

Aşa cum este scris: Nu există niciun profet în acest oraş, tot aşa prietenii din alte grupuri pot câteodată să ajute un om şi să îl influenţeze mai mult decât cei de lângă acesta. El poate suspectă că cel mai apropiat prieten are un anumit interes propriu şi poate găsi o vină în intenţiile lui egoiste. Dar nu simte acelaşi lucru pentru alte grupuri. Vede că oamenii din alte locuri încep să vorbească despre el şi îi arată cât de important este el pentru ei iar pe de altă parte, înţelege că trebuie să corecteze ceva în el însuşi, aşa cum este spus: Ar trebui să pui judecători şi poliţişti la toate porţile.

Este foarte important. De obicei, după toate ascensiunile colective, câţiva oameni cad, pentru că după o urcare apare întotdeauna o îngreunare a inimii. Ar trebui să fim de pază!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/18/12, Shamati nr. 8

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavei HaSulam (Treptele scării), „Privind importanţa societăţii”: De aceea, atunci când vine vorba de munca pe calea adevărului, omul trebuie să se separe de alţi oameni. Astea pentru că drumul adevărului neceistă întotdeauna o întărire pentru că este împotriva lumii. Asta înseamnă că fiecare persoană trebuie să fie absorbită numai în gândurile despre „o singură autoritate”, numită „dăruire” şi nu în „autoritatea publică”, care este iubirea de sine. Asta se numeşte „două autorităţi” – autoritatea Creatorului şi propria autoritate.

Este totul clar, dar problema este în implementarea acestui lucru: Fiecare dintre noi este sub propria autoritate şi nu înţelegem ce înseamnă să fim sub autoritatea altcuiva: Deci, trebuie să devin un sclav? Pentru că dacă acolo este o autoritate, există de asemenea şi un stăpân?

De fapt ar trebui să fim sub autoritatea dorinţei altruiste în loc să fim sub autoritatea celei egoiste. Este foarte greu să înţelegem aceste lucruri. Pur şi simplu nu vedem unde şi cum au loc toate acestea.

Dar, în cele din urmă, mulţumită studiului şi participării în viaţa grupului, o persoană trezeşte o mică iluminare asupra ei şi începe gradual să se trezească. Apoi este gata să audă de „autoritatea publică” şi „singura autoritate”, despre autoritatea Creatorului şi autoritatea creaturii, despre atributul dăruirii şi cel al primirii… Este foarte greu să clarificăm aceste detalii, dar atunci când o persoană le identifică, începe să înţeleagă ce i se întâmplă.

Înţelepţii cei vechi ne spun că este un drum lung, dar îl putem scurta daca le ascultăm sfatul. Acesta este simplu: Vrei să simţi că eşti la un nivel înalt, în următoarea dimensiune? Construieşte-l şi formează-l. Conectează-te cu aceia care vor acelaşi lucru şi apoi împreună atrageţi lumina superioară care va construi reţeua care va deveni următorul vostru nivel.

Totul are loc în percepţia persoanei. Creatorul Însuşi este imposibil de conceput. Îl percepem doar în relaţia reciprocă dintre toate părţile realităţii, pe care o putem percepe. Dacă îţi schimbi atitudinea către realitate, această atitudine va deveni Creatorul (Boreh), de la cuvintele vino (Bo) şi vezi (Reh).

Acum Creatorul este pentru tine o forţă egoistă care locuieşte în întreaga realitate pe care o percepi.

Aşa o percepi şi o simţi. Deci, schimb-o cu Lumina care Reformează. Acolo este forţa pe care o evoci şi este următorul nivel.

Toate nivelel există deja în acea dimensiune, în acel canal al informaţiei şi puterii, de la care putem primi totul. Alătură-te lui şi vei primi totul. Vrei să ştii ce îţi va aduce ziua de mâine? Vei şti ce va fi mâine. Vrei să ştii cum să schimbi lucrurile? Vei ştii cum să o faci. Asta este, de fapt, Lumina care Reformează.

Ca întreg, abordarea noastră este de a ne conecta unul cu celălalt şi de a atrage Lumina care va face această conexiune în mod corect. Ar trebui să ne arătăm dorinţa conform cu starea în care care suntem şi să cerem corecţia.

Este foarte simplu să facem asta. De aceea, articolele lui Rabash despre societate sunt aşa de simple şi clare. Nu sunt multe şi toate aceste materiale pot fi printate pe câteva duzini de pagini. Toată metoda este în ele. Restul sunt adăugiri care ne ajută să atragem Lumina, în timp ce pentru a descrie cum să organizăm un grup prin care să o atragem, zece pagini ar fi suficiente.

Iar în ceea ce priveşte ziua de azi, munca noastră constă mai întâi de toate în a ne organiza noi înşine în mod corect şi apoi să cerem corectarea.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala din 15 martie 2012

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dacă suntem garanţi unul pentru celălalt, suntem garanţi în tot, în bucurie şi în tristeţe. Asta pentru că garanţia reciprocă nu înseamnă doar semnarea unui document. Ne legăm noi înşine astfel încât toate stările ajung la noi ca la un singur întreg. Aşa lucrează şi giranţii la bănci: dacă o persoană nu plăteşte, atunci tu plăteşti, fără nicio împotrivire.

Iar pentru noi, este chiar mai mult: Trebuie să îţi iubeşti prietenul mai mult decât pe tine însuţi. De fapt, porunca de a-ţi iubi aproapele îţi cere să îl pui pe celălat în locul preţiosului tău eu. Aceasta este garanţia reciprocă: un angajament de la care îţi este imposibil să dai înapoi.

Lumina superioară ştie cum să aranjeze unitatea, dar noi trebuie să ne pavăm drumul. La început am devenit parteneri şi ne-am conectat unul cu celălalt. Dar toate aste sunt încă „noi”: mai mulţi şi nu unul singur. Şi până la urma dorinţa noastre se va contopi într-una singură, iar acest întreg complet va fi deasupra noastră, ca un copil mic de care toţi îşi fac griji.

Este scris: Ochiul Creatorului este asupra acelora cărora le este frică de El, asupra celora care speră la bunătatea Lui iubitoare. (Psalmul 33). Îl privim în mod constant pe acest bebeluş şi îl sprijinim cu toată inima noastră, sperând că va creşte, că este sănătos, fericit şi că se simte bine.

În acest fel îl privim pe bebeluşul nostru care este deasupra noastră şi ne aparţine tuturor. Noi toţi, în mintea şi inima noastră, suntem acolo, într-o singură dorinţă. Vrem să descoperim acolo înăuntru spiritul vieţii: Creatorul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/14/2012

Filed under: Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→