Întrebare: Simt că sunt incapabil să rămân constant în gândul că totul vine de la Creator. Ceea ce nu înțeleg este cum să accept cu iubire, necazurile care îmi provoacă suferință? Pot înțelege că sunt bune pentru mine, cu mintea. Dar cum pot adăuga iubirea la asta? Ce este iubirea?

Răspuns: Nu îți completezi acțiunea, de aceea nu simți iubirea. Înțelegi că deranjamentele, perturbațiile, vin probabil de la Creator și asta, evident, este bine. Știi că nu poți scăpa de ele, deci le accepți. Nu le finalizezi cu iubire. Nu procesezi aceste deranjamente împreună cu grupul și nu le inversezi, pentru ca astfel să le percepi ca o expresie a iubire.

Este la fel ca atunci când părinți își pedepsesc copilul. Copilul trebuie să înțeleagă că ei o fac din iubire pentru el. Nu îl pedepsesc pe el, pedepsesc egoul lui. Ce este mai mult, ei vor să își ridice copilul deasupra egoului. Atunci când se împarte în două, ”acesta este egoul meu iar acesta sunt eu” și realizează că perturbațiile apar în opoziție cu egoul, atunci ”eu-l” lui se apropie de Creator și simte iubire.

Imaginează-ți că ești un copil inteligent și înțelegi: ”Părinți mei trebuie să mă pedepsească pentru a preveni comportările mele rele. Ei nu mă pedepsesc, ci pur și simplu îmi dau o oportunitate să îmi depășesc egoul.”

Comentariu: Atunci când eram copil, nu am avut nicio idee că cineva mă iubea. Tot ceea ce vedeam erau numai pedepse.

Răspuns: Atunci trebuie să devi mai inteligent! Trebuie să crești, totuși!

Trebuie să atingi o stare în care percepi cele mai grele probleme ca o imensă iubire. Sunt foarte serios. Totul depinde numai de percepția ta! Noi existăm în câmpul Luminii infinit de bune. Nimic nu există în întreaga lume decât asta. Numai iubire infinită și bunătate! Dar percepția noastră este greșită și, ca rezultat, simțim sentimentul opus. Dacă te reconstruiești și îți mărești înțelegerea, în loc de ură vei simți iubire, în loc de rău, bine, iar în loc de suferință, plăcere.

Din  Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecția 3

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Sentimentul importanţei scopului vine de la Lumina care Reformează. Nu depinde deloc de om. El ar trebui doar să lase Lumina să fie revelată în el şi tot ceea ce se întâmplă cu el va fi făcut de Lumină.

Toate acestea ţi se vor întâmpla şi tu te vei simţii minunat, numai dacă deschizi un loc în tine pentru Lumină. Nu trebuie să ne gândim ca asta se întâmplă datorită unor abilităţi speciale pe care le are omul. Ar trebui să apreciem şi să respectăm învăţătorul nu ca figura actuală ci ca informaţiile pe care le deţine, pentru că prin el primiţi Lumina. În plus, trebuie să apreciem grupul, pentru că fără el nu veţi putea fi capabili să percepeţi Lumina, să o simţiţi, înţelegeţi şi să o folosiţi. Nu veţi avea unde să o lasaţi să intre.

Întrebare: Ce înseamnă să „creăm o deschidere pentru Lumină?”

Răspuns: Cu cât eşti mai în adeziune cu Lumina, cu sursa, şi vrei să te anulezi, cu atât eşti mai inclus cu Galgata ve Eynaim proprii în AHP ale celui superior.

AHP ale celui superior, plin de Lumina Hochma, este vasul lui de primire. Poţi să fi acolo dacă te anulezi. Apoi înoţi acolo în apele Bina şi creşti. Ai totul, toată lumea, „de la un capăt la altul”; totul depinde de cât de mult te anulezi.

Dar eşti deja născut cu vasele tale independente. Trebuie să te minimizezi în relaţie cu starea în care eşti în lumea Ein Sof (Infinitate). Şi asta pentru că superiorul este Infinit comparat cu tine. De aceea, ar trebui să te diminuezi la propria măsură, care ar trebuie să fie în afară ca un embrion.

Tranziţia este foarte aproape, acestea sunt durerile naşterii în care primeşti propriile „veştminte”, în loc de a sta în cel superior fără nicio formă proprie şi numai anulându-te primeşti o nouă formă. Nu vedem asta în această lume pentru că un embrion are deja o formă chiar şi când este în pântecul mamei. Dar în spiritualitate nu este aşa.

Din Convenţia Internă, Lecţia 2 din 3.3.2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul TES, articolul 121: De aceea, el spune că dacă un individ îndeplineşte o poruncă, adică după mântuire din frică, atunci i se scade o poruncă şi „este fericit pentru că s-a pus el şi munca sa pe o scală de merit”. Astfel, nu numai că este recompensat, prin mântuire din iubire, cu punerea sa pe o scală de merit, aşa cum spune versul, dar este chiar recompensat cu întreaga lume a scalei de merit. …

Chiar după ce cineva a pus întreaga lume pe o scală de merit, tot nu trebuie să creadă în el însuşi până în ziua morţii. Dacă ar eşua fie şi într-un singur păcat, ar pierde imediat toată minunată realizare, aşa cum este scris, Un păcătos a distrus mult bine.”

Priviţi asta sistematic. În măsura în care omul ia asupra lui faptul de a fi parte în dăruire şi în dorinţa de a fi similar Creatorului, se ridică pe treptele scării spirituale şi, astfel, devine o parte activă, efectivă şi determinantă a sistemului.

Conform cu dorinţa lui de a fi echivalent cu Creatorul, conform cu Kelim-urile lui, descoperă că a devenit o parte importantă din sistem, că a devenit reprezentantul Creatorului, aşa cum este scris, „o împărăţie de preoţi şi o naţiune sfântă,” în ceea ce priveşte Israelul. Toată lumea depinde de el şi este sub el.

Fiecare simte realizarea şi nu există nicio contradicţie pentru că vorbim despre un sistem în care fiecare suflet are propriile Keter (coroană), Malchut (împărăţie) şi Sefirot, care sunt localizate între dăruire şi primire. Astfel, atunci când omul obţine importanţa sistemului în care el dăruie întregului mediu, pentru a îl delecta pe Creator, atunci, clipă după clipă, el se „pune pe o scală de merit”.

Face asta în ascundere şi etape, acţionând în solitudine şi dăruire. Apoi, începe să simtă sistemul integral şi operează în el într-o manieră generală, comprehensivă. Aşa se desfăşoară lucrurile.

Cu fiecare oportunitate, nu se pune doar pe el pe o scală de merit ci întrega lume. Invers, în cazul unei căderi, pierde toate „intrările” în sistem, toată dăruirea activă din sistem şi „pierde în favoare celor mulţi.”

Baal HaSulam descrie asta prin exemplul palatului Regelui. Se află pe un munte care trebuie escaladat, dar, dacă cădem printr-o nouă dorinţă egoistă, una necorectată care numai acum a devenit revelată, atunci cădem la poalele muntelui şi pierdem tot ceea ce am relizat.

Anterior, această dorinţă a fost „ok”, dar acum răul care era ascuns în ea se revelează ca fiind mult mai mare decât am ştiut înainte şi mult mai mult decât binele pe care l-am obţinut lucrând asupra noastră. Această dorinţă mare, rea, ne aruncă jos pentru a pregăti materialul pentru ascensiunea la următorul nou nivel.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/27/12, “Introducere la studiul celor zece Sefirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Principalul articol al metodei Cabala este Nu există nimeni în afară de EL. Acest articol este acordul fin al punctului nostru din inimă, aspiraţia noastră de a descoperi natura, armonia ei înaltă şi eternă, integralitatea, globalitatea în care totul este interconectat şi reprezintă o imagine generală întreagă.

În mod obişnuit, în lumea noastră, nu putem aduna totul în egoismul nostru individual. Am spart natura in arii vaste ale a ştiinţei (sunt 184 de ştiinţe). Acestea nu există în natură. Pur şi simplu nu putem învăţa totul dintr-odată. Am împărţit natura în multe „felii” şi studiem biologia, zoologia, geologia, astronomia, etc.

Individualitatea noastră, egoismul nostru, este foarte îngust, aşa încât poate absorbi numai ceva concret, dar nu poate percepe natura ca un întreg, holistic. De aceea nu putem simţii această imagine generală şi forţa integrală în mod egoist, prin simţurile noastre corporale. Nu o simţim; nu intră în organele noastre de simţ.

Pentru a face asta avem nevoie de un nou organ de simţ care va include, desigur, pe toate celelalte, dar va avea şi abilitatea de a experimenta absolut totul dintr-o dată şi împreună, ca un singur întreg. Aşa trebuie să ne acordăm. Asta este, în loc de a ne uita în stânga, în dreapta, jos, sus, conform unor coordonate precise, direcţionându-ne egoismul la un fenomen specific, noi, din contra, îndepărtăm întreaga atenţie, întregul egoism, şi încercăm să vedem natura aşa cum este. Asta este esenţa.

Există pentru asata un grup şi o metodă specială. Acordându-ne în acest fel, începem deodată să simţim că prin îndepărtarea atenţiei egoiste de la lume, începem să o vedem simplu, deschis, nu dorind să luăm totul de la ea. Nu ne limităm la corpurile noastre, cele cinci simţuri, înţelegerea şi abilităţile limitate ale percepţie a tot ceea ce există în natură. Apoi, începem să simţim că, într-adevăr, suntem înconjuraţi de o mare forţă – generală, eternă şi perfectă, care se numeşte natură, sau Creator.

Nu are nimic de a face cu religia, credinţele sau misticismul. Este numai o metodă care ajută o persoană să se ridice deasupra atitudinii sale înguste faţă de lume şi să o priveasă fără limitări de timp, spaţiu şi mişcare, asta este, îi arată cum să treacă de zona naturii noastre.

Pentru a obţine asta, încercăm să ne organizăm în grupuri, unde ajutorul reciproc dintre prieteni ne dă oportunitatea de a ieşi din noi înşine şi a începe să simţim ceva în afara corpului, ca şi cum nu aş fi în corp.

Din Lecţia 3 de la  Congresul Vilnius 3/24/12, Lesson 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ar trebui să ne gândim doar cum să ne strângem împreună pentru a simţii forţa superioară între noi, planul ei, scopul ei, care ne-a dezvoltat de-a lungul istoriei…

Scânteia care a apărut în lumea noastră de la Big Bang, a dezvoltat toată materia transferându-i toată energia, toată informaţia, iar apoi a obligat această materie să vină împreună. La început materia s-a adunat din energie şi s-au format particulele. Apoi au început să se conecteze şi s-au format atomii, moleculele şi diferite cristale.

La nivel mineral, există o aspiraţie simplă de a se agăţa una de alta şi astfel să simtă o stare de conexiune. Prin această conexiune, se atinge puterea noului nivel: elementele particulare ale naturii, toate părţile ei majore.

Apoi apare un nou nivel, nivelul vegetal (Ruach), când particulele încep să se mişte, să consume şi să emită, să treacă de la una la alta. Încă odată, totul se dezvoltă numai prin conexiune reciprocă. Următorul nivel, cel animal, apare atunci când animalele se înmulţesc şi încep deja să se organizeze în familii.

Apoi vine omul care nu se conectează doar cu alţii. El crează societăţi foarte complexe, grupuri diferite, triburi şi familii. El construieşte şi dezvoltă. Dar încă odată, totul se bazează pe unificare. Aceste unificări sunt egoiste şi sunt esenţiale pentru următorul nivel al dezvoltării.

Astfel, natura ne constrânge să avansăm în direcţia unei unităţii şi mai mari. Pe asta se bazează totul.

Acum, suntem la următorul nivel al unificării. Ne mişcăm în aceaşi direcţie, dar unificare trebuie să se întâmple cu participarea noastră conştientă: Trebuie să participăm la ea şi să o îndeplinim noi înşine.

Natura ne împinge înainte către dezvoltare, forţat, ca în etapele precedente. Dar noi nu ne putem mişca automat la nivelul următor. Trebuie să îl vrem noi înşine, pentru că numai crescându-ne conştienţa putem să să ne creăm un organ de simţ pentru a identifica şi primi Lumina superioară, forţa superioară.

Trebuie să ne includem unul în altul în mod personal şi nu egoist, iar această conexiune nu trebuie să se bazeze pe o unitate normală, ca în etapele anterioare. Unificarea curentă este construită în ciuda tendinţelor noastre naturale, pentru că cum trebuie să ajungem la forţa superioară şi nu doar să ne unim împreună.

Deci, în unificarea curentă trebuie să ne gândim şi să includem pe toţi prietenii din toată lumea. Ei sunt aici, împreună cu noi. Trebuie să le simţim toate dorinţele, gândurile, sentimentele, planurile şi speranţele aici, în această sale, între noi, ceea ce este chiar mai bine.

În acelaşi timp trebuie să ne gândim la umanitate: Ce putem face ca şi ei să simtă care este următorul nivel de dezvoltare şi la ce nivel de recunoaştere şi simţire trebuie ca noi, fiinţele umane, să ne ridicăm prin transformarea într-o imagine unificată a omului, sau „Adam”, care înseamnă „similar cu Creatorul.”

Cel mai important lucru este să nu uităm faptul că scopul unităţii noastre este de a ne conecta cu forţa superioară din natură, care umple totul din jurul nostru, determină totul, este baza a tot şi a creat toată lumea dintr-o scânteie de energie. Prin scânteia care s-a dezvoltat până la această fază, vom fi în stare să transcedem la următoarea dimensiune către care evoluţia noastră ne conduce astăzi.

Deci, noi, toţi cei care înţeleg, care vor să înţeleagă şi să perceapă această metodă, ne-am adunat aici din toate colţurile lumii. Sperăm cu toţi că vom avea succes. Totul depinde de intenţiile noastre, de dorinţa noastră internă pentru unitate colectivă reciprocă.

Din Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Un comentariu →

Trebuie să fim recunoscători sorţii, pentru că am fost aleşi să ştim exact ce înseamnă înţelepciunea Cabala şi să prezentăm asta întregii lumi. Suntem pionieri în asta! Suntem primii din toate generaţiile din întreagă evoluţie. Pentru miliarde de ani, creaţia a trecut printr-un lanţ lung de transformări. În final, astăzi, noi suntem primii care stăpânim această metodă şi o lăsăm gata de a fi folosită, să fie aplicată de cei care urmează.

O realizăm pe noi înşine. O dezvoltăm în conexiunea dintre noi, bazată pe ce se întâmplă între noi în grupuri, în conexiune. Pe această bază, scriem articole noi şi studiem materiale legate de tipurile de conexiune dintre noi. Prin această muncă practică, oferim această metodă, într-o manieră realistă, întregii umanităţii.

Deci, suntem cercetători, suntem pionieri în folosirea ei practică. Trebuie să fim recunoscători sorţii pe de o parte, iar pe de alta trebuie să fim responsabili pentru că ni s-a dat această şansă. Conform ritmului în care se dezvoltă umanitatea, vedem măsură în care aceasta simte nevoia pentru o nouă metodă de a trăi.

Miliarde de oameni din întreaga lume întreabă: „Ce ar trebui să facem?” Trebuie să le prezentăm toate acestea.

Deci, în conexiunea internă dintre noi, nu trebuie să uităm că facem asta nu numai pentru noi, pentru că astfel am fi ca egoiştii. Facem asta nu numai pentru a revela forţa superioară, planul ei, pentru a o simţii, a câştiga înţelegere prin sentiment, a o studia în realitate, ci şi pentru a o aduce către restul umanităţii.

Mişcarea noastră internă trebuie să fie acompaniată de expansiune externă. Aceste două acţiuni trebuie să fie echilibrate la fel ca organele din corp care operează aşa cum trebuie să o facă: primesc şi dăruiesc. Este foarte important să îmi amintesc de restul lumii şi de forţa superioară care ne-a creat ca că urcăm la ea. Dacă includem toate aceste componente înăuntrul nostru, ne dezvoltăm corect şi forte repede.

Am trecut deja prin foarte multe: multe congrese, întâlniri şi evenimente de unitate. Totuşi, astăzi, suntem în situaţia în care trebuie pur şi simplu să cerem de la noi înşine şi de la forţa superioară revlearea acesteia, astfel încât să lucrăm cu adevărat cu ea între noi, astfel încât noi toţi şi forţa superioară care este simţită între noi se va revela ca un întreg.

Trebuie să pretindem foarte clar ca rugăciunea noastră, cererea noastră, este împlinită. Fiecare dintre noi nu ar trebui doar să aştepte, ci cu fiecare acţiune pe care o facem, să avansăm cu cererea corectă de a îl simţi pe Creator prin unitate.

Din  Congresul de la Vilnius 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

De-a lungul multor ani în care am explicat metoda cooperării integrale, am dat ca exemplu corpul nostru fizic care construit din diferite organe. Toate organele par să opereze solitar: inima, plămânii, rinichi sau ficatul. Fiecare operează în propriul ritm şi în fiecare există un program intern, un soft, dar totul este bazat pe cooperare.

Cu toate că ele operează în planuri diferite, în ritmuri diferit, cu sarcini interne total diferite, ele trebuie să aibă o sarcină colectivă: să ţină întregul corp într-o stare de echilibru, stare care depinde numai de cooperarea corectă a fiecărei părţi corectate. O parte corectată este partea care cooperează cu altele iar munca sa internă este aţintită numai la înţelegerea cu celelalte parţi ale corpului.

Noi, de asemenea, trebuie să ne simţim ca mici organe într-un singur corp uriaş. Creaţia vasului nostru colectiv de percepţie, a unui nou organ de simţ, depinde de faptul că nimeni nu operează ca un corp separat ci în înţelegere cu toate celelalte parţi ale sistemului.

Deci totul ar trebui direcţionat nu către dezvoltarea noastră individuală internă, care de fapt nu există, ci numai către conexiune!

Există încă mulţi oameni care vin la noi să studieze din cărţi, dar numai pentru a cunoaşte, a vedea ceea ce este scris acolo. Dar ei nu sunt incluşi în munca generală a conexiuni şi a unităţii, deci ei nu înţeleg unde se îndreaptă toate acestea. „Da, bine, este o ştiinţă, o teorie, care vorbeşte de schimbarea locurilor şi mişcarea într-un spaţiu oarecare imaginar, în sus şi în jos, de diferite conexiuni între anumite tipuri de obiecte nefamiliare. Unde sunt toate acestea? Sunt mai degrabă abstracte pentru că în lumea noastră nu există deloc. Deci, de ce ar trebui să fac asta?”

Aceşti oameni nu înţeleg că trebuie să se conecteze între ei şi numai în această conexiune vor începe să vadă prin aceste legături: „Unde sunt aceste părţi? Unde este nivelul Bina, dăruirea, primirea de la ele şi dăruirea asupra lor?” Până când nu vor încerca să implementeze toate acestea în conexiunea dintre ele, înţelepciunea Cabala va fi o filozofie goală pentru ei, care nu spune nimic.

Deci, principalul lucru este, nu să studiem ce este în cărţi, ci să ne dorim să simţim ceea ce studiem, să implementăm în viaţă, în conexiunea dintre noi. Altfel, aşa cum ne spun învăţătorii noştri, omul „se usucă”. El nu vede rezultatul a ceea ce citeşte. Desigur, sunt multe lucruri interesante acolo, multe informaţii, dar este doar un studiu abstract şi nimic altceva.

Asta în timp ce metoda însăşi este foarte practică, iar noi trebuie să o implementăm între noi.

Din Lecţia nr. 1 de la Vilnius Convention 3/23/12,

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Programul nostru de azi constă în clarificarea unui element primar în dezvoltarea noastră: căutarea pentru a simţi forţa superioară. O mare parte din această căutare aparţine psihologiei omului, pentru că începem de la cel mai de bază nivel psihologic, la fel ca orice persoană din lumea noastră. Dar apoi, de la acest nivel de bază, începem să ascedem mai sus. De ce? Pentru că aspiraţia pe care o avem în noi şi cu care muncim se numeşte punctul în inimă.

Asta trebuie să dezvoltăm; asta trebuie să extindem. Acest punct trebuie să devină masiv pentru noi, mai mare decât orice altceva, să umple întregul orizont. Prin el trebuie să încep să simt natura, eternitatea şi perfecţiunea ei, armonia, forţa superioară, informaţia – totul! Asta se poate întâmpla numai dacă îmi cultiv punctul din inimă.

Acest punct din inimă nu mai aparţine psihologiei simple. Apare numai în indivizi speciale, după un mare număr de vieţi în întreg cursul evoluţiei lor, care au ajuns la o stare în care apare în ei dorinţa pentru un nivel  nou, numit nivelul „Om”. S-au dezvoltat prin nivelele mineral, vegetal şi animal ale materiei şi au trăit numeroase încarnări ca oameni în lumea noastră, dar acum o nouă dorinţă apare în ei, care începe gradual să îi dezvolte către a percepe forţa superioară a Naturii.

Astăzi, această dorinţă apare în milionae de oamenii din toată lumea. Iar noi avem metoda pentru a o actualiza.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Toată munca noastră este de a găsi în noi înşine oportunitatea de a simţii forţa care umple lumea, controlează lumea şi destinele noastre, ne conduce prin viaţă şi determină toate evenimentele din ea – ce se va întâmpla cu fiecare din noi, în fiecare minut.

Pentru a face asta, trebuie să ne adâncim în mod constant în noi, mai ales prin noi înşine. Nu vom fi în stare să găsim nimic în lumea mecanică care ne înconjoară. Numai rafinându-ne simţurile, crescându-le sensibilitatea internă, vom începe să simţim straturile fine ale naturii, ca şi stratul informaţional. Acest strat ne va revela întregul program al creaţiei, tot ce ar trebui să ni se întâmple şi ce s-a întâmplat deja şi ne va ridica deasupra senzaţiei de timp, spaţiu şi mişcări mecanice, într-o zonă diferită total.

Astfel, trebuie să ne adâncim constant şi să căutăm în noi înşine pentru a simţii acest strat informaţional, această forţă care controlează totul. Poate fi numită forţa de bază a naturii, forţa superioară sau natura, sau Creatorul pentru că el crează totul şi conţine întregul program al creaţiei. Pentru a îndeplini asta, ne adunăm împreună pentru a creşte impactul nostru asupra fiecăruia şi astfel a ne ajuta să ne unim împreună.

Începem să creăm un nou organ de simţ în sentimentul colectiv, care este capabil să ne reveleze forţa care ne înconjoară şi penetrează totul. Fiind într-o asemena conexiune constantă şi corectă dintre mine şi ceilalţi, mă ridică deasupra mea, ies din mine şi încep să simt ceea ce este între noi. Aste devine foarte important.

Dar restul este al meu, ca şi corpul meu animal. Când doresc să ies din mine complet, să simt ce este în afara mea, atunci găsesc această forţă a naturii.

Să ne conectăm cu ea este scopul existenţei noastre. Şi vrem cu toţii să obţinem asta.

Din Congresul de la Vilnius 3/24/12, Lecţia 3

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: O nouă poartă ni s-a deschis la congresul de la Vilnius. Cum pot pune piciorul în prag şi să nu o mai las să se închidă?

Răspuns: Mai întâi, ar trebui să ne fie frică să o pierdem, să fim încântaţi de măreţia stării pe care am obţinut-o şi să ne întărim impresiile cât de mult putem.

Nu vom trece dintr-odată prin această poartă. Ne va lua luni să o facem. De fapt, intrăm într-o perioadă de muncă iar naşterea se petrece prin metode diferite: Câteodată sunt necesare câteva zile iar altădată câteva săptămâni. Oricum, oricât timp ar dura, vorbim despre un proces care include chinurile naşterii, nu despre un eveniment care durează un moment.

Suntem pe drum şi dacă vreţi ca procesul să continuie să se dezvolte, trebuie să îl acceptaţi în mod corect. Continuaţi calea nu pentru că este plăcută şi excitantă. Nu vă pasă de starea însăşi – principalul lucru este să ştiţi că ea aduce plăcere maximă Creatorului. Trebuie să vă schimbaţi vectorul de la primire la dăruire.

Dacă adăugaţi această intenţie, veţi avansa. Adevărat, va lăsa imediat un gust fad în gura voastră, dar vă va asigura progresul. Mai târziu, veţi gusta adevărata aromă, dar asta deja în contact cu Creatorul, în dăruire. Iar acum atrageţi Lumina pentru a realiza asta.

Dar dacă sunteţi inspiraţi de senzaţii plăcute, dacă sunteţi bucuroşi că în sfârşit aţi gustat unitatea cu prietenii, acest sentiment are un gust amar al egoismului şi astfel nu va rămâne în voi. De fapt, trebuie să avansaţi, deci starea vă va fi luată. Veţi primi o porţie corectă, o veţi uita, o veţi căuta şi din nou vă veţi apropia de ea, dar veţi fi mai pregătiţi să fiţi pătrunşi de intenţie, nu de senzaţie.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala din 3/26/2012, Întrebări despre congres

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→