Astăzi suntem încă la nivelul animal de dezvoltare. Am trecut de nivelele mineral, vegetal şi animal al dezvoltării şi încă nu am atins nivelul de „Om”. Nivelul „Om” este imaginea colectivă în care suntem cu toţi legaţi în mod integral.

Ce ne dă conexiunea integrală? De ce ne împinge natura în această direcţie prin legea ei de echilibru, obligându-ne să ne conectăm?

Astăzi noi percepem lumea prin cele cinci simţuri: văz, auz, miros, gust şi pipăit. Dacă suntem conectaţi în mod integral, vom începe să ne simţim noi înşine şi pe alţii ca un întreg integral, iar o nouă senzaţie de „noi” va apărea în noi.

Această senzaţia integrală nouă, acest nou simţ, ne va permite să simţim natura integrală. Vom începe să simţim forţa naturii care ne înconjoară, ne conduce şi care dă naştere la toate fenomenele. Este forţa care ne determină viitorul, soarta.

Începem să simţim curgerea vieţii – trecutul, prezentul şi viitorul – ca o singură curgere de informaţii. Asta putem simţi atunci când obţinem o conexiune integrală cu alţii. Prin asta, o persoană se ridică la un nivel care este mai înalt decât cel al corpului său animal şi începe să simtă ceea ce există dincolo de materie – forţele, curenţii care există în afară noastră, deasupra noastră.

Acesta se numeşte nivelul de „Om”, nivelul informţiilor adiţionale, cele care determină întrega noastră viaţă.

Natura ne împinge către acest nivel, astfel încât vom ştii menirea vieţii noastre şi scopul ei. Asta ne dă conexiunea integrală dintre noi.

Deci, suntem în faţa unei probleme foarte interesante, care pare a avea o soluţie uşoară. Dar cu toate că soluţie ne stă în mână, ea contrazice total egoul nostru.

De aceea suntem preocupaţi în a împrăştia această înţelepciune care reduce suferinţa: Vrem să începem să simţim această necesitate nu prin suferinţă ci prin recunoaştere; vrem să înţelegem în avans de ce ni se întâmplă toate astea. Atunci când o persoană începe să vadă faptul că lumea este globală, de ce şi cum este interconectată, ea începe deja să prevadă evenimentele şi să înţeleagă ce şi cum trebuie făcut dacă acţionăm într-un fel sau altul.

Sperăm că această metodă va deveni metoda prin care se vor lua noi decizii şi că umanitatea va fi în stare să iasă din criză – nu numai din cea economică dar şi din cea generală.

Criza această este de fapt naşterea unei noi stări. Este ca duerile naşterii, atunci când copilul face un efort de a ieşi din pântec, în lumea noastră. Şi noi trecem prin acelaşi punct de cotitură în conştientizarea şi înţelegerea lumii şi a nostră însăşi.

Din Congresul de la Vilnius, Lecţia preliminară

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la TES, art. 120: De fapt, dacă cineva adaugă o singură poruncă, poruncă iubirii, se consideră că este merituos şi că judecă totul pe o scală de merit. Atfel, scala păcatelor devine şi ea o scară a meritelor.

Reiese că şi dacă cineva are o scală întregă de păcate, ele devin toate merite. Apoi, el este cineva care nu păcătuit niciodată şi este considerat „complet drept”. Acesta este înţelesul a: lumea şi individul sunt judecaţi de majoritate.

Pe nivelele scării spirituale ne judecăm noi înşine şi pe alţii, conform stării curente şi nu conform a ceea ce a fost sau va fi. Se spune, „ Nu există niciun om drept pe pământ care face bine şi nu păcătuieşte.” Cum poate cineva deveni drept dacă nu şi-a corectat atributele interne egoiste? Toată lumea porneşte pe calea spirituală de la spargerea care ne-a fost pregătit în avans.

De aceea, totul depinde numai pe ce nivel al scării se află omul. Asta înseamnă că noi evaluăm acest nivel nu conform unei scale absolute ci relativ: dacă o personă a avut o oportunitate aici şi atitudinea ei pentru aceasta. De fapt, nu pot judeca niciodată pe altcineva, pentru că nu am ajuns în locul lui încă. Problema nu este pe ce nivel se află acum, ci ce oportunităţi a avut şi cum le împlineşte. Nimeni nu ştie asta decât persoana însăşi.

Ca întreg, toată lumea poate fi benefică sau poate dăuna vasului general. Suntem într-un sistem integral şi chiar dacă o persoană sau acţiunea ei lipseşte, sistemul nu lucrează. Acest defect este suficient pentru a împiedica conexiunea din sistem. Este fie corectat fie corupt şi nu există stări intermediare sau aproximative în asta.

De aceea, toată lumea trebuie să participe conform situaţiei care îi este dată. Aşa este judecată o persoană şi nu există jumătate de verdict. Este la fel ca atunci când trebuie să iubeşti şi urăsşit, dăruieşti şi primeşti. Există doar două valori, ca în sistemele de calclu: zero şi unu. Din aceste două perspective poţi să pui împreună ceea ce vre, chiar şi cea mai înaltă şi fină stare.

Schema este simplă: Ai împlinit oportunitatea care ţi s-a dat? Sistemul superior lucrează conform aceleaişi legi pe care ne bazăm sistemul numeric. În fiecare situaţie există două opţiuni: Este fie un click, o conexiune, fie nu. Chiar şi cea mai complicată situaţia poate fi spartă în aceste două componente elementare.

Asta înseamnă că lumea spirituală este un sistem numeric şi nu unul analog? Nu. Pur şi simplu nu îl putem percepe altfel. Un lanţ de corecţii vin din asta, care pas cu pas conduc prin multe grade. Ne putem gândi cum este posibil să avansăm la integralitate în cele mai mici detalii care altcătuiesc imaginea lumii noastre. Nu putem lucra cu egoul numai împărţindu-l în părţi mici. Atunci când sunt aşa multe părţi, o integrală se formează din ele.

Exact aşa ne folosim atributele lumii noastre şi tehnologia. Apar din natura noastră. Aici putem vedea clar conexiunea dintre ştiinţa normală tradiţională şi ştiinţa spirituală: Au aceaşi abordare faţă de lumea această şi de cea spirituală.

Din partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dorinţa de a primi care există jos, trebuie să fie acoperită total de Lumina Hassadim, prin dăruire reciprocă. Apoi dorinţa (asta este, primirea) şi dăruirea se vor potrivi una cu alta şi, împreună, se vor transforma într-un vas pentru Lumină.

Dorinţa crează atragerea, trăgând forţa fără de care Lumina Hochma nu ar fi revelată. Asta pentru că este Lumina plăcerii, iar pentru a o face să apară este necesară o cerere. Pe de altă parte, trebuie să fie şi similaritate, corespondenţă nu cu Lumina ci cu sursa ei. Apoi descoperim atributul ei bun al dăruirii care vine de la Dăruitor şi astfel îl obţinem pe Dăruitor.

Asta înseamnă că nu am primit doar un cadou, dar şi că ştiu de la cine l-am primit. Cadoul în sine îmi spune despre iubirea Lui, dar în vasul meu există Lumina Hassidim şi astfel eu încep să simt cine este El de fapt şi în ce măsură atributul milei (Hesed) îi este tipic Lui.

Îmi creez asemenea „elemente emoţionale” în dorinţele mele de a primi, care îl revelează pe Dăruitorul cadoului, pe Creator, în plus la cadoul însuşi. Asta este toată înţelepciunea Cabala: cum să revelezi în vas abilitatea de a-l înţelege şi a-l simţii pe El. O ştiinţă specială, o înţelepciune specială, este necesară aici: Primesc o „bomboană” şi prin dulceaţa ei obţin mintea şi sentimentele Lui, până când îi obţin planul Lui.

Altfel, doar m-aş bucur de cadou ca un animal. Suntem cu toţi hrăniţi şi trăim în Lumina Hochma, dar înţelepciunea Cabala este cea prin care începem să îl cunoaştem şi să îl obţinem pe Creator. De aceea, înţelepciunea Cabala este numită „revelaţia Creatorului către fiinţele create.”

Ar trebui să avem dorinţa de a primi, iar deasupra ei atributul dăruirii, o intenţie pentru a dărui. Lumina superioară este revelată conform conexiunii corecte dintre ele. Există două feţe în asta: pe de o parte ea dăruie plăcere dorinţei de a primi, iar pe de alta, permite dorinţei de a primi să perceapă de unde vine, adică din dorinţa de a dărui a Creatorului, din iubirea Lui. Apoi omul, care primeşte pentru a dărui, simte o stare, un fenomen, numit „adeziune.”

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/21/2012, “Introducere la TES“

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Ştiinţa Cabala descrie stadiile dezvoltării prin care trebuie să trecem pentru a ne apropia mai mult unul de altul pentru a revela Forţa Superioară. Conform aspiraţiilor noastre către unitate, a nulificării egoului nostru, a ascederii asupra lui şi a unirii, atingem primul nivel şi simţim această forţă la nivelul lui Nefesh (nivelul mineral). Începem să simţim că există ceva între noi, dar totuşi nu îl putem percepe exact. Există anumite senzaţii, dar ele nu sunt palpabile sau determinabile încă.

Mai târziu, printr-o dorinţă mai puternică unul către altul, atingem o conexiune mai puternică şi începem să simţim cum să ne „penetrăm” unul pe altul, simţim conexiunea mai mult. De aici, răsare o sensibilitate puternică, abilitatea de a simţii. Şi nu doar de a simţii, dar şi de a înţelege cum o facem. Apare senzaţia de la nivelul Ruach, nivelul mişcării. Conform mişcării noastre unul către altul, putem veni în contact cu aceste forţe cu diferite puteri, mai mari sau mai mici, conform nuanţelor pe care le întâmpinăm. Mişcările noastre şi înţelegerea acestei forţe superioare se petrec într-un fel de dialog: în eforturile noastre şi în răspunsul ei, reacţia forţei superioare.

Avansăm mai mult în stabilirea a unei şi mai mari armonii într noi şi începem să simţim exact cum să ne conectăm şi cum să dăm şi să primim de la altul. Apoi atingem senzaţia forţei superioare şi comunicăm cu ea fie în dăruire fie în primire de la ea. Acest nivel este numit Neşama, nivelul Bina, un nivel extrem de înalt.

Apoi mergem la o şi mai adâncă penetrare a interacţiunilor dintre noi: metoda prin care lucrăm cu ei primind de la altul sau dăruind altora prin propriul sine. Dăruind altora prin noi înşine, atingem nivelul Lumina Hochma sau Haya.

Şi în final, atingem starea în care îi simţim pe toţi ca un singur întreg. Nu mai există diferenţa, comunicare, tranziţii, totul se contopeşte într-o singură picătură de apă şi toate separăriile dispar. Atingem nivelul Yechida (de la cuvântul „unitate”) – unitatea completă dintre noi şi forţa superioară.

Aceste cinci nivele sunt obţinute numai în măsura conexiunii dintre noi; atunci când egosimul nostru personal, protecţionismull şi tot ceea ce este personal este îndepărtat, omul ascede şi trăieşte numai în comun.

Pentru a ne dezvolta această abilitate, un asemenea instrument de percepţie, ne adunăm într-un grup în timpul congreselor, în toate acţiunile noastre şi, gradual, o dezvoltăm în noi înşine.

Timpul acesta este special pentru ne forţează şi ne îndreaptă către asta şi nu numai pe noi dar întreaga umanitate se îndreaptă către stadiile iniţiale, atunci când o persoană încă nu înţelege ce înseamnă să „dezvolte sentimente, să se unească şi conecteze cu alţii.”

Sunt necesari mulţi paşi înainte ca o pesoană să descopere asta: „De ce toate astea? Am asta?” Acţionează în mod automat căutând la alţii. Şi doar mai târziu, ceva începe gradul să se mişte înăuntru, ca şi cum s-ar furişa din interior. Începe să simtă altceva, ceva nou şi absolut necunoscut apare acolo, ca o intrare într-o zonă absolut nouă, care a fost complet ascunsă înainte.

Iar lumea ne ajută cu asta astăzi, rămânând într-o stare absolută de neînţelegere şi confuzie. Toţi oamenii din lume, de la mic la mare, sărac şi bogat, puternic şi slab, nimeni nu ştie unde se află. Toată lumea caută, dar nu ştie unde. Ei acţionează mecanic, încercând să trăiască viaţa aşa cum au fost obişnuiti, dar nu mai este aşa.

Din Congresul de la Vilniua 3/23/12, Lecţia 1

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu înţeleg cum un Parţuf spiritual poate calcula în ce măsură poate primi pentru a dărui, dacă de fiecare dată descoperă o nouă stare în care nu a mai fost niciodată.

Răspuns: Parţuful spiritual trece tot timpul prin noi faze. Aşa cum este spus: „Ei vor fi ca noi pentru tine.” Dar ei pot executa diferite acţiuni pe baza a ceea ce a fost înainte. Mulţumită a ce? Mulţumită cererii lui către cel superior pentru a executa această acţiune!

În lumea noastră, toate acţiunile sunt făcute de către cel superior, dar tu nu te gândeşti la asta şi crezi că tu faci totul, prin propriile puteri. Dar de fapt totul este făcut de Lumina superioară şi tu faci o dublă greseală numită dubla ascundere.

De fapt, nu faci nimic de unul singur. Totul este făcut mulţumită milei Creatorului, iar noi nu suntem la cârma acţiunilor noastre, a deciziilor sau a calculelor. Poţi să te simţi nesigur şi neîncrezător în ceea ce priveşte cum să acţiunezi în lumea spirituală pentru că eşti obişnuit să simţi că tu eşti la conducere în această lume şi că totul depinde de tine. Dar şi aici, nu faci nimic şi nu decizi nimic tu însuţi.

Doar ţi se pare că o faci; tot ceea ce simţi, decizi şi acţionezi, este ficţiune. Înăuntrul tău este o mână, ca într-o păpusă, care te mişcă în mod constant, aşa că, relaxează-te.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 2/13/12, Studiul celor zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Avem cereri justificate: Repetăm acelaşi lucru din nou şi din nou şi încercăm să ne unim. „Când se va termina asta? Când vom primi ceea ce vrem?” Răspunsul este simplu: Când nu vom mai vrea asta.

Rabash, „Slavei HaSulam (Treptele scării) 1989, articolul 12, „O binecuvântare şi un blestem”. Omul trebuie să ştie că fiecare început al muncii se numeşte „zi”, iar rugăciunea unei persoane către Creator să o aducă mai aproape de muncă se numeşte „zi”.

Mulţumită rugăciunilor şi cererilor noastre, mulţumită relaţiilor reciproce pe care le construim între Creator şi noi, ne clarificăm şi rafinăm cererea corectă, până când aceasta ne permit să simţim lumea spirituală. „O rugăciune” este munca inimii: purifică, pregăteşte. Dacă cerem şi strigăm, ruga noastră se transformă într-o conexiune cu Creatorul, care trece prin grup şi devine „ruga celor mulţi”. Acesta este singurul mod în care putem ajunge la El.

Atunci când aranjăm totul corect, atunci lustruim, rafinăm şi pregătim în mod constant vasele noastre de percepţie pentru a simţii spiritualitatea în ele. Pe drum cerem „Dă-mi!”, dar gradual începem să ne acordăm mai fin dorinţele şi cererile, direcţionându-le către dăruire, către unificare cu prietenii, către distingerea formei dăruirii generale, a Creatorului în această unitate, care este revelată conform principiului al „vino şi vezi”.

Şi astfel, gradual,  mintea şi sentimentele din vasele noastre ating parametrii corecţi şi ne permit să simţim lumea spirituală. Există aici şi acum şi noi ne aflăm în ea, dar nu o simţim…

De aceea, o rugăciune este un proces în care ne pregătim vasele noastre pentru percepţia spirituală.

Din  Congresul Arava 2/25/12, lecţia nr. 7

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar acum, întregul grup mondial participă la un experiment unic: se concentrează la workshop în grup. Cum ar trebui să fie legată această pregătire de congres? Ce ar trebui să facem după congres, pentru cei 99% care rămân din restul umanităţii?

Răspuns: Noi primim o dorinţă specială: aspiraţia către Creator, către această guvernarea generală şi forţa care umple totul, în afară căreia nu mai există nimic. Suntem înăuntrul acestei forţe, înăuntrul acestui câmp. Ai putea spune că fiecare dintre noi am primit o dispoziţie specială, un sprijin special.

Dar cine suntem noi, cu adevărat? De fapt, nimeni dintre noi nu este nimic special relativ la Creator?!

Trebuie să înţelegem că suntem în stare să ne dezvoltăm numai atunci când îi vom dezvolta pe toţi ceilalţi şi vom trage toată natură în noi. De aceea, fără cei 99%, fără a fi nevoie să tragem întreaga umanitate după noi, nu am fi primit această dorinţă, aspiraţia către Creator.

În principiu, asta se petrece cam aşa: Creatorul ne trage ca pe o aţă către El. La început, El ne tot trage până când înţelegem conceptul. Din acel moment, El ne va trage numai în măsura în care îi vom trage noi pe restul umanităţii după noi. Umanitatea este încă la nivelul existenţei animale şi nu are nevoia proprie de a aspira către Creator, de a se uni cu câmpul comun, de a ascede la nivelul de om. Om este cineva care îl înţelege şi îl obţine pe Creator.

Dacă diseminăm cunoştinţele noastre în aşa fel încât să fie înţelese corect de către mase, vom deveni vrednici pentru ca El să ne tragă mai departe. Creatorul o va face cu forţa şi în măsura în care noi unim restul umanităţii. Nu avansăm şi mai departe de unii singuri. Avem nevoie doar să arătăm oamenilor că îi luăm cu noi şi împreună ne dorim pur şi simplu să aspirăm către înainte! Aceasta se numeşte ridicarea MAN, când luăm dorinţele lor şi le trecem prin noi înşine, le ridicăm mai departe. Iar apoi Lumina coboară de Sus şi ne trage pe noi toţi către ea însăşi.

Cei 99% nu au dorinţa pentru spiritualitate. Dorinţele lor se limitează la nivelul material.

Noi trezim în ei înţelegerea că îşi vor rezolva toate problemele numai prin crearea de relaţii integrale, prin unificare. În timp ce facem asta, nu îl menţionăm pe Creator sau realizarea superioară, deoarece ei nu aspiră la asta.

Aspiraţia lor este direcţionată doar la a face această lume mai sigură şi confortabilă pentru viaţă, de a o face liberă de orice problemă. Cu adevărat ameninţătoare sunt problemele din ecologie. Ştim foarte puţine legate de ele, totuşi se poate vedea cu ochiul liber ce se întâmplă deja. În anii care vor veni, aceste probleme vor deveni cu adevărat ameninţătoare. Iar atunci ne va fi şi mai uşor să lucrăm cu masele.

Dar nu trebuie să stăm doar să aşteptăm până când aceste necazuri ne vor ameninţa existenţa pentru a fi mai uşor de convins publicul. Trebuie să le explicăm că aceste probleme se rezolvă prin integrarea dintre noi.

Din KAB TV “Bazele societăţii integrale” 3/18/12

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Vă rog să observaţi cât de mult ţine sentimentul de evlavie şi chiar creşte de la prima convenţie din Arava la cea de a doua, iar acum se îndreaptă către congresul European din Statele Baltice.

Răspuns: Această stare trebuie să fie constantă şi în permanenţă în creştere, dar cu un sentiment de încredere şi bucurie. Mai mult, bucuria noastră, exaltarea noastră interioară trebuie să fie ca şi când am simţii cu adevărat nevoie de a ne unii.

Întrebare: Atunci când ai simţit un pic o lipsă de bucurie, spui: „Mişcarea trebuie să fie pe două picioare!” Un picior este evlavia iar al doilea este bucuria. Ce simţi?

Răspuns: Am văzut că toată lumea este într-o stare de frică, evlavie şi chiar se mişcă către greutate. Nu ar trebui să fie aşa!

Suntem într-o stare în care întreaga Lumina ne înconjoară, când Nu există nimeni în afară de El. Această forţă unificată nu numai că ne înconjoară ci vrea să se şi manifeste în noi şi provoacă această presiune.

Totuşi, în afară de evlavie, avem nevoie şi de admiraţie, bucurie şi încrederea că suntem sub îndrumarea ei.

Într-adevăr, vedem că că trecem prin stări interioare care se schimbă constant: Începem să înţelegem  mai mult şi să simţim mai mult. Am început deja să ştim la ce să ne aşteptăm la ceea ce se întâmplă. Probabil, un nou sentiment se va revela între noi, care ne va trage şi vom vedea şi simţii lumea şi întregul univers numai în termenii sistemului nostru reciproc comun, unde se pare că dispărem: Eul meu va dispărea şi poate chiar şi noi, iar acolo va fi ceva – ceva comun, iar această entitate comună va fi umplută cu o singură proprietate de dăruire şi iubire.

Cred că mulţi oameni anticipă acest lucur. Eu personal simt asta prin înclinaţiile lor interioare, care trebuie să fie constant excitate în evlavie şi bucurie.

Din KabTV  “Bazele societatii integrale” 3/18/12

Filed under: Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Este starea in care nu ma mai simt pe „Mine” sau pe „Noi”, o stare data persoanei ca exemplu: „Iata ce poti simti?”

Raspuns: Nu, acest sentiment nu ne este dat de Sus ca exemplu. Este ceea ce am cultivat si am construit deja in interior construind de jos. Noi ne dezvoltam astfel in actiunile noastre in fiecare zi, de la lectie la lectie, de la o intalnire la alta. Toate acestea cresc de jos, si reprezinta deja realizarea noastra comuna!

De aceea cred ca, pregatirea, pe care o facem acum, in special cu trei zile inainte de congres si in timpul acestuia, ar trebui sa ne adune la nivel mondial.

Incepand de la primul congres de la inceputul lui Decembrie si terminand cu ultimul care a avut loc acum trei saptamani in Israel, este foarte important ca noi sa iesim in lume. Ne-am dus undeva departe in Europa, la Vilnius, un loc ciudat pentru a organiza un congres de acest fel. Nu este nici Moscova si nici Viena. Nu pare a fi un punct central, insa este foarte important pentru noi. De ce nu in alta parte insa, unde viata este mai intensa?

Este foarte semnificativ. Este foarte bine. Eu cred ca intalnirea noastra, congresul in aceasta zona neutra, va avea un caracter si un ton diferit.

Comentariu: Intr-adevar, Europa este un loc important, si daca incepe ceva, incepe de acolo. Noi stim din istorie ca primul si al doilea Razboi Mondial au inceput din Europa.

Raspuns: Astazi noi vedem ca in Europa au loc schimbari importante. Insa, Europa a inceput sa se deplaseze catre o unificare mai profunda, si nu catre separare. Am fost foarte nelinistit ca se va indrepta catre protectionism si catre o eventuala destramare.

Insa si-au reevaluat bine optiunile si au vazut ca ar costa mai mult decat orice alta actiune. In mod natural, la baza au stat ratiuni pur economice. Insa este bine ca este evident faptul ca integralitatea este mult mai profitabila decat separarea. Totul se indreapta catre aceasta, desi intr-un mod diferit, caracteristic.

Ni exista nici un dubiu ca, acesta este rezultatul activitatii noastre.
Din KabTV’ “Intemeierea unei Societati Integrale” 18/03/2012

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Introducere la Studiul celor zece Sefirot”, art. 115: Astfel, o asemenea persoană, careia îi lipseşte încă o poruncă, se va vedea ca jumătate nemeritoasă şi jumătate meritoasă. Adică, cineva ar trebui să îşi imagineze că timpul în care i-a fost acordată penitenţa a fost în mijlocul anilor săi…

Astfel, în prima jumătate a anilor săi a fost nemeritoasă, iar în doua jumătate, este meritoasă.

Întrebare: Dacă o persoană vrea să îşi completeze tot procesul pe parcursul vieţii, cum ar trebuie să facă eforturi în muncă?

Răspuns: În timpul perioadei de pregătire, omul urăşte pe toată lumea. Apoi păcatele devin greşeli iar el se conectează cu toată lumea. Dar aceasta nu este încă corectarea completă. Este încă în starea de Hafetz Hesed. În cele din urmă, la nivelul următor, omul se conectează până intră în adeziune.

Astfel, întregul proces este aţintit către unitate, iar o persoană poate obţine unitatea cea mai mare din separaţia cea mai mare.

Fiecare schimbare se numeşte „reîncarnare”. Omul poate trăi 80 de ani fără ca măcar să înceapă să se schimbe şi fără să treacă printr-o singură reîncarnare. O maşină nouă, un apartament nou – aceste lucruri nu au nimic de a face cu reîncarnarea. Corpul animal trăieşte şi moare şi nici asta nu are nimic de a face cu reîncarnarea. Pe de altă parte, toată lumea poate termina procesul în timpul vieţii. Dacă o persoană o va face sau nu, este o altă întrebare. Depinde de ea – trebuie să vrea să îl termine. Nu există nimic altceva în creaţie decât dorinţă. Dacă dorinţa individuală a unei persoane este mică, trebuie să găsească mijloace să o crească; trebuie să găsească asistenţă în înţelepciunea Cabala şi în Lumina care se află în ea. Nu are alte opţiuni.

Anumiţi oameni vin la noi odată pe săptămână, unii vin doar de sărbători, unii vin zilnic, alţii vin dimineaţa şi seara iar alţii încearcă să petreacă toată ziua făcând ce este important. Sunt oameni care îşi petrec întreaga zi aici pentru că este convenabil şi se simt în siguranţă, se simt ca embrionul în pântecul mamei. Alţi vor să lupte cu egoul lor. Totul depinde de intenţia persoanei şi de cum îşi foloseşte mijloacele aflate la dispoziţie.

Întrebare: Ce înseamnă „anii de mijloc”?

Răspuns: Este vârsta simbolică de 40 de ani, stadiul în care o persoană îşi termină corecţia în Bina. Bina este numită Mem (ם), a cărei valoare numerică este 40. Numai după acest nivel este posibil să trecem la a primi pentru a dărui.

Din partea a patra a  Lecţiei zilnice de Cabala 3/20/2012, “Introducere la TES”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→