Care este sfarsitul corectiei pentru care ne zbatem? Este o stare permanenta pe care initial Creatorul a creat-o.

Noi suntem in aceasta stare chiar si acum; nimic altceva nu a fost creat, doar Lumea Infinitului. Totusi, pentru a percepe si realiza ca existam in acest stadiu, Creatorul a pregatit o iesire din aceasta stare in senzatia „acestei lumi” si consecventa intoarcere la ea.

Se refera la calea in jos ca la o coborare a lumilor, care a mai fost de asemenea interpretata in spargerea kelim (vaselor) si formarea celor 125 grade spirituale. Toate acestea sunt pregatirea care se manifesta pentru noi de Sus in jos si apoi ne reintoarcem acasa.

Initial, fiecare dintre noi suntem un punct (ca o samanta) in Lumea Infinitului. In lumea noastra, fiecare dintre noi este de asemenea un punct. Simplu, acest punct a devenit egoist (o dorinta egoista spre Creator, in intelesul vietii) in timpul coborarii de Sus in jos, si a fost crescut peste masura de catre egoism (dorintele acestei lumi).

Ne intoarcem la Malchut al Lumii Infinitului prin cele cinci lumi ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assiya) si Adam Kadmon. Pe masura ce urcam, ne crestem  dorinta fata de Creator, proprietatea de a darui, si castigam independenta.

Ca rezultat, fiecare devine Infinitul (in functie de marime si calitate). Apoi, ca niciodata inainte, Infinitul tuturor se umple cu Lumina NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida) in locul Lumini anterioare al lui Nefesh.

In aceasta lume avem Reshimo spiritual (gene spirituale, reminiscente) asemanatoare unei seminte care contine informatia despre corp si despre intregul proces al dezvoltarii sale. Punctul Reshimo de asemenea contine toate informatiile despre calea spirituala si despre felul in care el va vedea Lumea Infinitului in perceptia sa.

Cu toate acestea, totul este pre-determinat. Pe masura ce imi realizez Reshimo-ul meu si il fortez sa se dezvolte, imi implinesc senzatia de independenta. Acum exist in mod constient, simt si iau decizii constiente. Am ajuns la gradul spiritual de „Eu” care se dezvolta din Reshimo ca si o crestere, o forma umana independenta iesita dintr-o samanta in lumea noastra.

Avem un punct si, cu privire la volum are nevoie sa se dezvolte la infinit. Fiecare persoana trebuie sa devina asemeni Creatorului. In aceasi timp, fiecare persoana urca in Lumea sa a Infinitului iar acolo, toate infiniturile se unesc.

Ca sa afli de ce depinde acest proces, citeste Trebuie sa fii gata pentru mine!
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/7/10, Rabash, Scrisoarea #40

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Care este sursa bucuriei? Daca vorbim despre bucuria egoista, baza sa este implinirea prin primire. Un copil este fericit cand ii dai ceva si plange cand ii iei inapoi. O persoana mai dezvoltata experimenteaza bucuria din actiunile bune sau rele. Am furat si nu am fost prins deci sunt fericit, sau poate am facut ceva pentru cineva si asta ma bucura.

Totul depinde de ce anume bucura persoana. Dar bucuria este intotdeauna declansata de faptul ca dorintele egoiste ni se implinesc. Nevoile noastre primare sunt mancarea, familia, sanatatea, puterea si cunoasterea. Totusi problema consta in neputinta de a ne implini prin ele.

Lumina Superioara, placerea care doreste sa ne implineasca cererea, este un plus iar dorinta este un minus. Cand plus intalneste pe minus, un scurt circuit apare, insemnand ca cu cat mai repede intalnesc dorinta cu atat mai repede ea dispare.

Dar acolo este o alta forma de a primi placerea, si gasim un exemplu asemanator in electronica. In loc de a scurtcircuita plusul cu minusul direct sau a primi placerea prin dorinta, creez un rezistor intre ele, un ecran de rezistenta. Este acum posibil sa conectez plusul si minusul prin rezistenta fara sa anulez nici una din ele, si va putea aduce un rezultat pozitiv. In felul acesta eu experimentez viata.

Din  Kabbalah pentru Incepatori, “Fericirea” 10/28/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am incercat foarte mult să trec Machsom-ul (bariera care ne separă de spiritualitate), dar Faraonul a câștigat tot timpul. La un anumit moment mi-am pierdut credința și m-am unit cu grupul doar din obișnuință, nu datorită unei aspirații adevărate. Asta mă face furios. Ce trebuie să fac acum? Să-i cer Faraonului să mă lase să trec către Creator?

Răspuns: Nu, trebuie să-l bați. El te urăște și nu te lasă să treci către Creator. Stă între voi doi.

Trebuie să înțelegi că Creatorul însuși l-a pus pe Faraon înaintea ta. Pentru a dezvolta o dorință puternică și corectă în tine, el a pus un obstacol special în calea ta. Acest obstacol, egosimul tău, Faraonul însuși, te sculptează, formează în tine un nou tip de cerere, o nouă și puternică dorință pentru lumea spirituală. Dacă nu ar fi Faraonul, nu ai căuta spiritualitatea. Ai dori corporalitatea, presupunând că este spiritualitate.

Totuși, Faraonul îndreaptă această lipsă de corespondență. Tu depui presiune, el îți dă lovituri; tu depui presiune, el îți dă lovituri, din nou și din nou. Datorită acestor bătăi, El formează bulgărele dorinței tale într-o dorință de dăruire (Tzura Melubeshet Be Homer)  .

Ca rezultat, tu, ca o cheie, te potrivești broaștei  și ușa se deschide. De aceea este spus: Faraonul aduce pe copiii lui Israel (aceia care aspiră către El) mai aproape de Creator.

Credem că există forțe rele în natură dar, în realitate, nu este așa. Atunci când proprietatea dăruirii va reapare în mine, voi descoperi că nu există niciun rău și toți factorii negativi au fost chemați pentru a forma din mine dorința de a dărui. Sunt toți ajutor de Sus. De îndată ce îmi asum forma dăruirii, ei nu vor mai avea niciun motiv să mă preseze.

Trebui doar să înțelegem cum să lucrăm cu aceste forțe. Cu cât mai repede o facem, cu atât mai repede vom obține o nouă formă și ne vom naște.

Din lecția pe articolele lui Rabash 11/12/10

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Baal HaSulam scrie ca o persoana il dezvaluie pe Creator doar din disperare. Inseamna ca la un anumit punct trebuie sa cedam, sa refuzam sa continuam lupta?

Raspuns: Nu, nu cedam. Luptam sa intram in lumea spirituala prin fortele noastre. Apoi vom dispera si vom intelege ca nu putem trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate) in felul nostru. Dar este doar cand simtim cu adevarat nevoia de Creator, cand ii evocam puterea, si cand ne eliberam din temnita.

Este imposibil sa simtim nevoia de Creator pana cand nu vom dispera prin eforturile noastre. Acum vrem sa ne unim, sa schimbam si sa ne indreptam relatiile prin fortele noastre, prin puterea noastra. Incercam sa actionam singuri, ca si cand Creatorul nu ar exista.

In orice caz, cand dorim cu adevarat sa venim mai aproape unii de altii, o sa intelegem ce am simtit in timpul Conventiei: Suntem incapabili de ea. Fiecare este separat de ceilalti printr-o partitie, si nu poate trece prin ea. Fieacre sta singur in celula sa, ca si albinele in stup, izolate intre ele.

Cand vreau sa ies din aceasta celula, cand depun toate eforturile si inteleg ca sunt neajutorat, atunci imi devine clar ca acolo este Creatorul care imi da putere si ma salveaza. Am citit si am auzit despre El inainte, dar El nu a fost in campul dorintelor mele si aspiratiilor. Nu a fost inca partenerul meu. Acum simt pentru prima data ca sunt neajutorat fara El.

In acest fel Creatorul trezeste Faraonul din mine. Dupa ce am experimentat cateva astfel de actiuni, realizez ca nu ma pot elibera fara ajutorul Lui. Cu cat mai repede voi simti asta, ma voi plange Lui, si El  imediat va „deschide usa” pentru mine.

Toata munca mea este de dori Creatorul, sa vreau sa se manifeste prin mine si sa imi schimbe natura, sa vreau ca forta Sa de a darui sa ma invaluie.
Din lectia asupra articolelor lui Rabash din 11/12/10

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul „BeShalach (Cand Faraonul a trimis)”, Nr.441: Este scris despre asta „Nu trebuie sa pui la jug un bou si un magar impreuna”, insemnand ca nu trebuie sa facem loc faptelor rele pentru ca actiunile oamenilor trezesc ceea ce nu trebuie. Cand se ajuta reciproc este imposibil sa le faci fata. Un Klipa numit „caine” vine dispre ei si asta este mai puternic decat orice…

Zoharul spune de asemenea ca fiecare efort al nostru care actioneaza imediat expune Klipa (carapacea), si cand o persoana cade se scufunda in Klipa, si apoi treptat efectueaza corectia si iese afara din ea. In acest fel se clarifica Klipa si nu mai este nevoie sa faca parte din ea.

Asta este, urcand gradele spirituale intotdeauna incepem cu o confuzie, amestecul dintre bine si rau. La inceput, fiecare grad imi este neclar. Fara indoiala, exista si bine si rau in el.

Trebuie sa atrag Lumina care Reformeaza in acest stadiu. Manifestandu-se in acest stadiu, Lumina atrage raul in jos, si eu ma ridic deauspra folosind binele. Totusi, orice stare ating, prima data simt lipsa claritatii, si doar Lumina le desparte in doua.

La inceput, Lumina ajuta raul, asa cum este spus „Am creat inclinatia inspre rau”, si am aruncat-o jos. Apoi, acolo este „…si am creat Torah pentru corectia lui pentru ca Lumina (Ohr Makif) in ea reformeaza”. Apoi ma ridic inspre dorintele bune.

Totusi, „Nu exista om cinstit care sa faca bine fara ca mai intai sa nu fi pacatuit”. Intotdeauna trebuie sa dezvaluim prima data raul si sa-l „aruncam”, insemand sa ne scufundam in el, sa ne umplem de el, sa realizam ca este raul si numai dupa aceea sa scapam de el si sa ajungem la bine.

Asta se intampla cu fiecare clarificare, cu fiecare mic detaliu. Deci nu fi speriat daca ti se intampla in fiecare secunda. Dimpotriva, cu cat se intampla mai des, cu atat mai bine.
Din partea a 2a a Lectiei zilnice de Cabala 10/14/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Uităm că nu trebuie să facem altceva decât să cerem Creatorului să o facă! În loc sa ne gândim cum eu să-mi  forțez inima să se deschidă, cum eu să mă conectez cu ceilalți sau cum ceilalți pot să se conecteze cu mine. Totuși, nu ar trebui să ne gândim la asta absolut deloc! Ne imaginăm conexiunea în interiorul minții noastre egoiste, totuși nu este nimic așa cum credem!

Acesta este nivelul Lumii Superioare; revelăm o nouă realitate! Trebuie doar să cerem și asta este tot! Învățăm că totul se întâmplă datorită cererii. Ridicăm rugăciunea, MAN și ca răspuns vine Lumina Înconjurătoare, MAD și corectează totul, în timp ce noi suntem doar prezenți în timpul corecției. Totul vine de Sus și din partea noastră este necesar doar o cerere, o rugă și aspirație.

Problema stă în acest punct: Ne întoarcem către Creator sau încercăm să facem totul independent? Aici este un punct în care facem o greșeală și rămânem împotmoliți pentru mulți ani, incapabili să schimbăm direcția chiar un pic, să înțelegem că acolo nu este nimic decât o adresă, o cerere, o rugă!

Pentru a obține această cerere trebuie să facem eforturi, dar numai pentru a o îndeplini. Dacă încercăm în mod independent să construim sistemul social corect, bazat pe iubire și prietenie, va fi un drum lent care ne va duce la înțelegerea că ne îndepărtăm de scop, că suntem nesinceri, că ne urăm unul pe celălalt și că nu ne apropiem de unitate.

Cabala trebuie să ne ducă la o analiză precisă: Nu încerca să te conectezi cu altă persoană, ești incapabil de asta, ești un egoist și așa este și ea. Numai Lumina Superioară poate să o facă; trebuie să vină și sa ne amestece împreună – numai Ea!

De aceea, nu căuta o conexiune cu ceilalți pentru că este scris soț  și soție și Shechina între ei, adică sunt eu și prietenul meu și Creatorul între noi. Cel ce face pace în Superior va face pace și în noi (Oseh Shalom BeMromav, Hu Yaseh Shalom Aleinu).

De fiecare dată când ne întoarcem unul către celălalt, fără forța care ne conectează împreună, este o adresă falsă. Atunci când ne îmbrățișăm, nu vrem să ne îmbrățișăm sau o facem la nivelul lumii noastre. Cerem cu adevărat iubire, unitate sau prietenie unul de la celălalt? Este numai la nivelul lumii acesteia. Cine dintre noi poate să devină un garant pentru celălalt, sau chiar pentu el însuși? Unde avem tăria pentru asta? Putem doar aspira unul la celălalt prin Cel de Sus, care umple tot spațiul dintre noi.

Dacă îi cerem Lui să umple golul, să ne conecteze împreună și să fie tot timpul prezent printre noi, atunci asta se va întâmpla, și chiar ușor. Știința Cabala este menită să ne aducă la atitudinea corectă, în timp ce noi fugim întotdeauna de ea, fiind înăuntrul naturii noastre egoiste.

Haideți să nu uităm că Nu există nimeni în afară de El! Creatorul face toate acțiunile, dar pentru ca ele să aibă loc noi trebuie să precedăm acțiunile Lui cu dorința noastră. Asta se numește a face un legământ, unde semnăm o înțelegere cu Creatorul: Noi cerem și El îndeplinește.

Similar cum un copil mic merge și îl trage pe adult după el, noi tragem Forța Superioară ca ea să corecteze natura pe care a creat-o; apoi noi vom deveni egali cu Creatorul. Nu putem obține garanția reciprocă sau măcar să ne-o dorim cu adevărat. De îndată ce începem să vorbim de unitate, trebuie să ne amintim de condiția: Israel, Lumina și Creatorul sunt una. Eu, aproapele și Creatorul între noi; numai noi trei împreună vom fi în stare să obținem adevărata conciliere și perfecțiune.

Chiar aspirația de a ne uni în grup ne va aduce repede realizarea că trebuie să ne întoarcem către Creator pentru tot ajutorul!

Din Lecția 8, Convenția Mondiala de Cabala 2010,  11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este munca interioară în grup, între cercuri (Igulim) și linia dreaptă (Yosher)?

Răspuns: Înainte, am fost satisfăcut cu succesul în lumea corporală, dar apoi am simțit deodată că ceva lipsește în viața mea și am început să caut un loc în care să mă simt mai bine. Mulțumită acestei senzații am ajuns la știința Cabala, dar cine a fost cel care m-a împins să o fac?

Întrebarea mea se numește dorința pentru împlinire (Hissaron). Eu (punctul meu din inimă) am existat într-un loc rotund și, deodată, m-am simțit rău. În alte cuvinte, o anumită tensiune a început să apară între mine și mediul înconjurător, o diferență, delta. Am simțit această delta (diferență) ca rău, în timp ce eram torturat de întrebarea: Pentru ce trăiesc?, deoarece nu mă simțeam satisfăcut și echilibrat.

Din această senzație, Lumina  Înconjurătoare a început deja să mă influențeze și să mă miște, deoarece pastrarea echilibrului este o lege a naturii. Lumina înconjurătoare este cea care mă împinge la starea de echilibru.

Am început să mă mișc și să tranziționez către stare mea următoare; am început să caut răspunsuri în, să spunem misticism, apoi ceva filozofie și, în final, am ajuns în centrul cercului: știința Cabala.

Deci, cine a fost cel care m-a condus de-a lungul întregului drum? A fost Lumina Înconjurătoare! Am existat întodeauna în ea, doar că nu am realizat asta. Astfel, am trecut prin prima, a doua, a treia și a patra stare.

În starea a doua, m-am calmat fața de Lumina Înconjurătoare pentru că am simțit o presiune mai mică decât în prima stare. Dar, după ce am petrecut ceva timp în această stare, am fost influențat de Lumina Înconjurătoare și am început să simt faptul că această stare nu este prea bună. Asta este, mi-am crescut sensibilitatea față de Lumina Înconjurătoare, care m-a făcut să mă simt rău din nou! Și, din nou am început să caut.

Astfel, sunt împins de Lumină de fiecare dată. În esență, eu nu fac nimic de unul singur; este Lumina care lucrează asupra dorinței mele, până când eu ating chiar centrul.

În centru este o calitatate unică, numită grup. În acest  punct, Lumina Înconjurătoare (Ohr Makif) și Lumina Interioară (Ohr Pnimi) încetează să mă influențeze.

Exist în punctul central al tuturor cercurilor (Igulim) unde ele nu funcționează și, de asemenea, la capătul liniei (Yosher) unde nu funcționeză. Deci, ce pot să fac?

Și aici este locul unde trebuie să acționez independent, pentru a mă găsi în punctul liberului arbitru. În prezent, Lumina nu acționeză asupra mea, ci așteaptă. În măsura în care pot ieși din această stare de echilibru, Lumina va începe să mă influențeze!

Mă conectez cu grupul și toate dorințele adiționale pe care le primesc de la el mă ridică! Această dorință aparține liniei, pentru că am primit-o de la grup.

Atunci când dorințele cad înăuntrul liniei, eu mă găsesc din nou sub influența Igulim (de fapt, eu nu am un ecran (Masach) și nu aparțin Yosher) și, încă o dată, simt diferența dintre mine și cercuri.

Asta face ca Lumina Înconjurătoare să mă influențeze. Nu este Lumina generală, ci una care aparține Luminii pentru că am primit dorința mea de la grup, care este linia. Această Lumină Înconjurătoare în linie, dorește să mă ridice pentru ca amândoi să fim în echilibru.

Aici se află Segula (remediul), puterea miraculoasă a Torei, pentru că această lumină mă influențează și mă ridică în acest tub drept. Mă ridic datorită Luminii Înconjurătoare, dar această Lumină mă influețează în măsură în care eu îmi actualizez liberul arbitru în grup, conectându-mă la el în studiul colectiv.

Aici se găsește întreaga noastră muncă! Baal HaSulam o explică în cartea, Beit Shaar HaKavanot, care este fundația tuturor intențiilor noastre de a obține dăruirea. De aceea, eu numai urc în linie cu ajutorul unei forțe adiționale, pe care o primesc de la grup. Conform cu dorința primită de la grup, impresia importanței scopului, măreția Creatorului și paltriness egoului meu, Lumina Înconjurătoare începe să mă influențeze.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala 11/14/10, Rav Yehuda Ashlag “Beit Shaar HaKavanot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Am venit la Convenție cu o dorință enormă, ca să străpung carapacea mea egoistă. Continui să mă gândesc că sunt capabil să fac ceva chiar acum, totuși nu o fac. Mă tem că această Convenție va trece, dar nimic nu se va schimba în mine; numai impresiile vor rămâne. Ce trebuie să fac chiar acum, chiar în acest minut, în această secundă, în acest moment?

Răspuns: Mai întâi de toate, cu toții ne-am pus această întrebare. Chiar acum, tu ești conectat cu toți, ai aceași aspirație, anticipare și asta va rămâne pentru întreaga viață. Nimeni nu știe cum își va petrece viața, dar acest moment este înscris în contul tău spiritual, pentru totdeauna.

Este scris că, atunci când un suflet uman aterizează la judecătoria divină, două întrebări îi sunt puse: Ai studiat Tora (ai vrut să atragi Lumina care Reformează?) și Ai așteptat salvarea (te-ai ridicat deasupra egoului și ai urcat la următoarea natură?). Asta este exact ceea ce încercăm să realizăm aici. Și este bine dacă fiecare dintre noi simte că există ceva pe care trebuie să-l facă, dar este incapabil de asta.

Asta este foarte neplăcut și amintește de contracțiile nașterii, pentru că noi vrem să ne naștem în starea urmăoare, dar suntem incapabili să o facem. Dar un nou grad se naște din noi de Sus, chiar datorită acestor eforturi.

Deci, ce trebuie să facem? Deschideți-vă inimile un pic mai mult, conectați-vă cu ceilalți un pic mai mult, simțiți un pic mai puternic faptul că Creatorul trebuie să se reveleze între noi și să se manifeste în noi, astfel aducându-ne mai aproape și ridicându-ne la a doua natură.

Asta este exact despre ceea ce Cabaliștii au scris. Astăzi, suntem în starea în care toate materialele de Cabala ne-au fost arătate, totul a fost explicat de zeci de ori. Trebuie să facem un pic mai mult, dar nu în studiu sau diseminare, ci chiar în unitatea pe care o avem acum, la această Convenție.

Încercați să-i simțiți pe toți în inima voastră și lăsați-l pe Creator să-și facă treaba! Trăgeți-l acolo unde simțiți că sunteți incapabili să o faceți! Creatorul îi spune lui Moise: Vino la Faraon! La fel cum luăm un copil mic de mână. Asta pentru că lui Moise din noi, punctul din inimă, îi este frică de Faraon. Normal!

Suntem incapabil să facem ceva împotriva acestui monstru, egoul nostru. Simt că vreau să-l cuceresc, dar sunt incapabil să o fac. Dar la momentul următor nu mai vreau să-l cuceresc, pentru că el mă conduce. Și asta se petrece din nou și din nou.

Această sclipire mică, care rămâne în mine din starea spirituală anterioară, este incapabilă să facă ceva. Trebuie să mă agăț de Creator cu ajutorul acestei mici sclipiri și apoi voi fi capabil să rezist egoului meu. Egoul nostru este un monstru iar noi nu suntem în stare să facem ceva împotriva lui.

Mă țin de mâna Creatorului și vreau să fiu cu El, ca un copil care pune mâna adultului în mâna sa și îi cere să-i aducă ceea ce vrea. Așa trebui să avansăm: Vreau să mă conectez cu ceilalți! Vreau să obțin unitatea noastră! Vreau să obțin dorința în care Creatorul se va revela!

Mă agăț de Creator prin această mică scânteie, dar ea este doar o scânteie, în timp ce eu trebuie  să-l prind cu totul, să mă unesc cu El. Și, deodată, egoul, Faraonul, începe încetul cu încetul să se estompeze și dispare… Totuși, eu rămân cu Creatorul, unit cu alte puncte din inimile prietenilor și astfel devine revelat gradul spiritual.

Din  lecția a patra de la Convenția Mondială de Cabala 2010, 11/10/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

In scopul de a dobandi o noua perceptie, avem nevoie de o dorinta mare, care va permite inlocuirea tendintei de a consuma cu aspiratia de a darui. Aceasta tranzitie spre o perceptie inversata a lumii, cu o aspiratie de a darui este extrem de dificila. Aceasta este similara cu o nastere, si nasterea este intotdeauna un fenomen extraordinar, chiar si in perioada medicii moderne.

Nou-nascutul se rupe de un loc special de care fusese legat. Aici el obisnuia sa primeasca  hrana si protectie speciala, aici, el a fost obiectul unor legi speciale de dezvoltare. Mediul nu-l respingea, ci mai degraba, il hranea. Acum, el intra intr-o lume ostila, un mediu nou, unde trebuie sa lupte sa traiasca si sa creasca. Aceasta este o revolutie fara precedent in viata lui.

Acelasi lucru se intampla in timpul nasterii spirituale. Un nou sens universal devine revelat, un sentiment de senzatii externe (in afara uterului sau aceastei lumi), bazate pe daruire, si, prin urmare, vom incepe sa percepem o lume noua.

La Conventie am facut un pas mare inainte in aceasta directie. Am vrut sa ne nastem, am experimentat usor contractia si am vazut ca suntem incapabili s-o facem. Am simtit ca ceva ne-a oprit si ne-am aruncat inapoi imediat. In combinatie cu forta buna care ne atrage inainte, am simtit o forta rea care ne impinge inapoi in pantecele mamei, care nu ne lasa sa parasim granitele sale, aceasta lume, si sa simtim noua lume.

Avem nevoie sa simtim mai multe contractii ca aceasta inainte de-a ne naste. Cantitatea si frecventa depind de noi. Oricum, procesul de nastere nu se va termina fara ele, iar noi nu vom iesi afara.

Doua forte se ciocnesc in timpul nasterii: presiunea din interiorul nostru si presiunea inversa din exterior. Confruntarile lor  vor naste o noua dorinta puternica in noi pentru a ajunge in lumea spirituala. Noi n-o putem face fara aceasta dorinta.

Contractiile nasterii in Tora sunt denumite in continuare „plagile Egiptului.” Egoismul nostru trebuie sa experimenteze  zece (doza completa) de suferinte, care devin imprimate pe dorinta si o transforma in forma unui vas, un Kli. In acest fel, o „bucata de lut” fara forma devine un vas gata sa primeasca Lumina Superioara, lumea spirituala.

Noi trebuie sa experimentam contractiile, pentru a lua forma corecta, fara de care este imposibil sa percepem ceva spiritual. Am intrat in acest proces la Conventie. In ceea ce priveste Lumina, acesta este in jurul nostru si asteapta un loc pentru a intra.
Lectia zilnica de Kabbalah 11/12/10, „Veniti la Faraon – 1”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Scopul intregii noastre munci este de a-l dezvalui pe Creator. Noi ii simtim lipsa. In afara de El, nu exista nimic altceva in realitate.

Creatorul este o forta atotcuprinzatoare din care facem parte, chiar daca nu percepem asta. Dorinta nostra egoista nu-l distinge pe Creator, nu este acordata aceluiasi val,  nu poseda calitatea pe care o poseda El.  Acesta este motivul pentru care munca este in mod special asupra dorintei care trebuie schimbata, redirectionata pentru a dezvalui pe Creator in accord cu legea echivalentei formei.

Chiar acum vedem, auzim, atingem si mirosim in dorinta noastra. Prin schimbarea aceasta, vom extinde gama de senzatii. Dar aceasta nu inseamna ca vom creste sensibilitatea simturilor noastre prin intermediul unor instrumente suplimentare, cum ar fi radare, radiouri, telescoape sau microscoape. Nu ne crestem sensibilitatea in dorinta egoista Mai degraba, ii  schimbam esenta , ne comutam de la perceptia interna pe cea externa si adaugam o abilitate de a detecta lucruri care sunt in afara, in  locul celor care vin din interior.

Atunci cand dorinta se transforma in acest fel, se extinde de la cele cinci  simturi (senzatii)  fizice (corporale) ca vederea, auzul, mirosul, gustul, atingerea,  in cinci simturi spirituale sau Sefirot: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin, si Malchut.  Acum opereaza in mod opus: Se da in loc de primire, iar noi percepem realitatea mai mare in ea, prin aspiratia de a darui.

Chiar daca nu suntem inca familiarizati cu ea, lucrurile se pot schimba. Aceasta este ceea ce ne spun oamenii care au facut-o deja si au capatat o viata complet noua.

Chiar acum traim intr-o realitate a celor cinci simturi, o imagine a unei lumi pictate de o dorinta egoista. Dar odata ce am schimba intentia de perceptie, am iesit din interiorul nostru si incepem sa percepem realitatea externa in proprietatea de a darui, pe care le dobandesc in plus fata de proprietatea de a primi care deja o avem.

Aceasta este o lume noua care se dezvaluie prin cele cinci simturi noi. Ea are propriile sale culori si sunete, minte si miscari ale sufletului, aceasta este, are tot ceea ce avem aici si chiar  mult mai mult decat atat, mult mai clar si perfect. Acestea sunt radacinile noastre pamantesti.

Aceasta este ceea ce avem nevoie sa gasim,la aceasta trebuie sa ajungem. Dupa toate, dorinta noastra egoista care opereaza in conformitate cu principiul de consum este deja epuizata in sine. Egoismul nostru devine tot mai disperat, si ne pierdem interesul pentru „filmul” pe care l-am vazut deja si revizuit . Nu ne mai pasa de viata acestui film  si acesta nu ne mai implineste.

Intreaga omenire se apropie de acest lucru. Perceptia intoarsa spre interior nu ne mai place. Am epuizat rezervele sale si acum incepem sa depunem eforturi in directia perceptiei externe. De indata ce vom schimba  dorinta noastra si o vom comuta la exterior din interior,  vom vedea o lume inversata, lumea daruirii , dupa cum se spune, „Am vazut o lume inversa” („Olam Afuch Raiti”)

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→